Revoke suspended sentence for civil damages non-payment: bad faith versus objective inability to perform

Şedinţa publică din data de 10 mai 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26 din data de 02 decembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 583 din C. proc. pen., raportat la art. 96 alin. (2) din C. pen., s-a admis sesizarea formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi privind revocarea suspendării executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În baza art. 96 alin. (2) din C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi s-a dispus executarea acesteia în regim privativ de libertate.

S-a constatat executată pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Pe durata executării pedepsei principale a închisorii, persoana condamnată va executa pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., aplicată acesteia prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că, la data de 30.06.2021, s-a înregistrat sesizarea judecătorului delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicate condamnatei A. , prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/4/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea sesizarii de revocare a suspendării sub supraveghere au fost invocate următoarele argumente:

Prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a hotărât cu privire la inculpata A. condamnarea pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real, prev. de art. 38 alin. (1) din C. pen., a următoarelor infracţiuni:

- constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) din C. pen. pe durata de 4 ani;

- evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator) din C. pen. pe durata de 4 ani;

În baza art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale, fiind aplicată pedeapsa rezultantă principală de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., inculpatei A. i-a fost aplicată pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

Totodată, s-a stabilit ca în temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. inculpata A. să execute pedeapsa accesorie rezultantă constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a fi administrator şi de a desfăşura activităţi specifice funcţiei de administrator, prev. de art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale aplicate inculpatei A., pe o durată de 4 (patru) ani, stabilită potrivit art. 92 alin. (1) din C. pen., şi care constituie termen de supraveghere pentru aceasta.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 93 alin. (1) şi (2) din C. pen., inculpata A. a fost obligată ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte şi/sau să execute următoarele măsuri de supraveghere şi/sau obligaţii:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi (organ desemnat cu supravegherea sa), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din C. pen., datele, informaţiile şi documentele menţionate în paragraful anterior la lit. "c", "d" şi "e" se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 93 alin. (3) cu referire la art. 91 alin. (1) lit. "c" din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Grajduri, jud. Iaşi (a serviciilor sau unităţilor coordonate de acesta) pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate dovedite, aceasta nu va putea presta această muncă.

Conform art. 12 din Legea nr. 241/2005, i-a fost interzis inculpatei A. să fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 4 şi art. 6 din O.G. nr. 75/2001, s-a dispus comunicarea către Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice şi Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Iaşi şi Argeş, o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti de condamnare în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381, art. 1382 din C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii B., A. şi S.C. C. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 350.000 RON (impozit pe profit - 140.000 RON; T.V.A. - 210.000 RON), la care s-a adaugat dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală; au fost obligaţi în solidar inculpaţii D. şi S.C. E. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 6.935,20 RON, impozit pe venit datorat, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., rap. la art. 393 alin. (3) din C. proc. pen., coroborat cu art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea măsurilor asiguratorii instituite în cauză, în faza urmăririi penale în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Iaşi, prin Ordonanţele procurorului din 10.10.2013 şi din 12.09.2014 şi, respectiv, prin Ordonanţa procurorului din 24.09.2013, de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea inculpaţilor S.C. F. S.R.L., G., B., precum şi de poprire a sumelor de bani aflate în conturile bancare deţinute de inculpaţii H., G., I., B., A., D., S.C. F. S.R.L., S.C. C. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., până la concurenţa sumelor la plata cărora inculpaţii au fost obligaţi pentru repararea pagubei produse prin infracţiuni (respectiv: B., A. şi S.C. C. S.R.L., până la concurenţa sumei de 350.000 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală, D. şi S.C. E. S.R.L. până la concurenţa sumei de 6.935,20 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală), a sumelor care servesc la garantarea executării pedepselor amenzii penale (respectiv S.C. F. S.R.L., până la concurenţa sumei de 30.000 RON, S.C. C. S.R.L, până la concurenţa sumei de 30.000 RON şi S.C. E. S.R.L. până la concurenţa sumei de 30.000 RON) şi a cheltuielilor judiciare la plata cărora inculpaţii vor fi obligaţi în paragraful următor.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., inculpata A. a fost obligată să plătească statului, cheltuieli judiciare în cursul procesului penal, suma de 5.000 RON.

S-a mai arătat faptul că, la data de 23.06.2021, Serviciul de Probaţiune Iaşi a sesizat, în baza dispoziţiilor art. 94 alin. (4) lit. c) din C. pen., judecătorul delegat cu privire la faptul că persoana condamnată A. nu a executat obligaţiile civile până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Potrivit menţiunilor din raportul de evaluare întocmit la data de 17.06.2021 de consilierul de probaţiune - manager de caz din cadrul Serviciului de Probaţiune Iaşi, s-a arătat că persoana condamnată A. a respectat măsurile de supraveghere impuse prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, însă, nu a executat obligaţiile civile până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, respectiv 21.09.2021.

Persoana condamnată A. a executat obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, în total de 240 ore, în perioada 11.12.2017 - 09.02.2018 şi a participat la Modulul "Soluţionarea Problemelor" la Serviciul de Probaţiune Iaşi, îndeplinind obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială, iar, în cadrul întrevederilor cu consilierul de probaţiune a manifestat o conduită adecvată.

Cu privire la obligaţiile civile stabilite prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, fiind obligată în solidar cu B. şi S.C. C. S.R.L. la suma de 350.000 RON, plus dobânzi şi penalităţi, persoana condamnată A. a declarat la începutul perioadei de supraveghere că nu a avut nicio implicare în comiterea infracţiunilor, responsabil fiind exclusiv soţul ei, şi nu a deţinut şi nici nu deţine sumele necesare pentru plata acestor obligaţii. S-a mai apreciat prin raportul de evaluare anexat de Serviciul de Probaţiune Iaşi că persoana condamnată A. a prezintat un risc mediu inferior de a comite noi infracţiuni.

În susţinerea sesizării au fost anexate următoarele înscrisuri: extras de pe sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportul de evaluare din data de 17.06.2021 întocmit de consilierul de probaţiune - manager de caz Serviciul de Probaţiune Iaşi, adeverinţa nr. x/08.11.2017 eliberată de Primăria Comunei Grajduri, adresa din 20.02.2017 emisă de Primăria Comunei Grajduri, tabelul cu evidenţa orelor de muncă neremunerata efectuată, raportul final nr. 1092/16.01.2019 întocmit de consilierul de probaţiune sub supravegherea căreia s-a aflat persoana condamnată, declaraţia persoane condamnate A. din 10.02.2020 în care se susţine că începând cu data de 11.-2.2020 se va deplasa în mun. Bucureşti pentru a presta o muncă necalificata pentru care va fi remunerată cu 130 RON/zi muncă, procesul-verbal din 02.09.2019 întocmit de consilierul de probaţiune în care se menţionează că A. lucrează în mun. Bucureşti, copia contractului individual de muncă nr. x/05.08.2019 încheiat cu S.C. J. S.R.L. Bucureşti, un contract de munca din 14.05.2018 încheiat cu un angajator din Spania, adresa nr. x/22.12.2020 emisa de Scoala Gimnazială grajduri din care rezulta că A. a finalizat cursurile de 4 clase, declaraţia persoanei condamnate din 19.04.2021 în care aceasta arata că la 20.04.2021 va pleca la muncă în Spania.

În vederea justei soluţionări a prezentei cauze au fost administrate următoarele mijloace de probă: referatul de anchetă socială efectuată la locuinţa persoanei condamnate nr. x din 01.11.2021 întocmit de UAT Comunei Grajduri, adresa nr. x emisă de ANAF - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Iaşi în cuprinsul căreia s-a arătat că persoana condamnata A. nu a efectuat plăţi în vederea achitării prejudiciului datorat, adeverinţa nr. x din 26.10.2021 eliberată de Primăria Comunei Grajduri din care reiese că A. nu realizează venituri din activităţi agricole sau din terenuri şi adeverinţa nr. x din 26.10.2021 eliberată de Primăria Comunei Grajduri din care reiese că A. nu figurează în evidenţe cu autoturism.

Examinând sesizarea formulată de judecătorul delegat privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate persoanei condamnate A., instanţa de fond a constatat-o întemeiată pentru motivele ce vor fi dezvoltate în continuare.

Prin sentinţa penală nr. 82/26.09.2016 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intimata A. a fost condamnată la o pedeapsă principală rezultantă de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real de infracţiuni, a unei infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi o infracţiune de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă penală s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare aplicată intimatei A., fiind stabilit un termen de supraveghere de 4 ani pe timpul căruia au fost instituite o serie de obligaţii în sarcina persoanei condamnate.

În rezolvarea acţiunii civile alăturată acţiunii penale, prin sentinţa penală anterior menţionată, s-a dispus admiterea în parte a acţiunii civile exercitată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, intimata A. fiind obligată, în solidar, cu inculpaţii B. şi S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 350.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, calculate conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că sentinţa penală nr. 82/26.09.2016 a Curţii de Apel Iaşi prin care s-a dispus condamnarea intimatei la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării a dobândit autoritate de lucru judecat la data de 22.09.2017, dată de la care a început să curgă termenul de supraveghere de 4 ani stabilit în acord cu dispoziţiile art. 92 alin. (1) din C. pen.

La data de 30.06.2021, judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi a sesizat instanţa de judecată cu cerere de revocare a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 82/26.09.2016 a Curţii de Apel Iaşi, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cerere ce formează obiectul cauzei penale de faţă.

Argumentul de fapt invocat în sprijinul solicitării de revocare a suspendării executării pedepsei îl reprezintă neplata, cu rea-credinţă, de către persoana condamnată A. a obligaţiilor civile impuse în sarcina sa prin hotărârea de condamnare menţionată anterior (suma de 350.000 RON la plata căreia a fost obligată în solidar cu inculpaţii B. şi S.C. C. S.R.L. plus dobânzi şi penalităţi calculate de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţei).

În acest sens, instanţa de fond a precizat că, potrivit dispoziţiilor legale în materie, pentru a putea dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate printr-o hotărâre definitivă este necesar să se constate că persoana faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei nu s-a conformat dispoziţiei instanţei de reparare a prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, deşi a avut posibilitatea să execute obligaţiile civile impuse cu forţa specifică autorităţii de lucru judecat.

Astfel, s-a reţinut că neplata obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare trebuie să se datoreze relei-credinţe a persoanei condamnate, iar nu unei imposibilităţi obiective a acesteia de a executa obligaţiile impuse în sarcina sa. Condiţia relei-credinţe presupune ca persoana în cauză să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiilor civile şi, cu toate acestea, să nu-şi fi îndeplinit obligaţiile civile. Expresia "dispune de mijloacele necesare îndeplinirii obligaţiei civile" nu trebuie înţeleasă în sens restrâns (persoana să dispună de sume băneşti care sa-i asigure efectuarea plăţii), ci, semnificaţia acestei expresii trebuie înţeleasă în sens larg, sens ce se impune a fi adaptat fiecărui caz concret funcţie de particularităţile sale. Însă, în toate cazurile în care persoana are capacitate deplină de muncă, dar alege să nu presteze o muncă licită care să-i aducă venituri băneşti, se va reţine că aceasta dispune de mijloacele necesare pentru a-şi îndeplini, cel puţin în parte, obligaţiile civile impuse în sarcina sa. În mod excepţional, în ipoteza în care persoana cu capacitate de muncă face dovada ca, în ciuda eforturilor consistente depuse pentru a presta o muncă licita aducătoare de venituri, nu a reuşit să-şi găsească un loc de muncă şi să obţină astfel venituri, se va putea aprecia că aceasta s-a aflat într-o imposibilitate obiectivă de îndeplinire a obligaţiilor civile.

Curtea a mai subliniat faptul că persoanei condamnate îi revine obligaţia de a face dovada faptului că s-a aflat în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile civile la care a fost obligată prin hotărârea penală de condamnare. Simplul fapt că persoana condamnată nu a avut un loc de muncă nu este de natură a o exonera pe aceasta de obligaţia de plată a despăgubirilor civile în lipsa dovedirii faptului că a făcut eforturi consistente în vederea găsirii unui loc de muncă pentru a obţine astfel venituri financiare care să-i permită achitarea, cel puţin în parte, a prejudiciului cauzat prin fapta sa ilicită.

Or, în cauza dedusă prezentei judecăţi, analiza coroborată a întregului material probator existent la dosarul cauzei a dovedit reaua-credinţă a persoanei condamnate A. în neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare - sentinţa penală nr. 82/26.09.2016 a Curţii de Apel Iaşi.

În acest sens, s-a arătat că, din raportul de evaluare întocmit de consilierul de probaţiune - manager de caz din cadrul şi referatul de anchetă socială a rezultat că intimata A. este căsătorită, nu are copii şi locuieşte împreună cu soţul acesteia într-un imobil casa de tip A, aflat în stare de deteriorare situat în judeţul Iaşi.

În cuprinsul raportului de evaluare anterior menţionat s-a mai arătat că A., încă de la începutul perioadei de supraveghere, a declarat că nu a avut nicio implicare în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată definitiv prin sentinţa Curţii de Apel Iaşi, susţinând că responsabil de comiterea acestora, în mod exclusiv, este soţul său şi că nu deţine sumele necesare pentru plata obligaţiilor civile. În opinia instanţei, aceste afirmaţii ale persoanei condamnate au echivalat cu o lipsă de asumare din partea acesteia a comportamentului ilicit generator al prejudiciului material pentru care a fost condamnată în mod definitiv; negarea săvârşirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii şi ulterior momentului rămânerii definitive a hotărârii de condamnare poate constitui motivaţia interioară a persoanei condamnate A. de a nu executa dispoziţia referitoare la obligaţiile civile.

Referitor la veniturile obţinute de condamnata A. pe parcursul termenului de supraveghere, pe baza materialului probator existent la dosar, instanţa a reţinut că aceasta a obţinut venituri sporadice din activităţi lucrative desfăşurate în mod sporadic. În acest sens, Curtea a constatat că la dosarul cauzei există două contracte de muncă încheiate, în calitate de angajat, de către condamnata A.: unul în luna mai 2018 (cu un angajator din Spania) şi celălalt în luna august 2019 (cu angajatorul S.C. J. S.R.L. Bucureşti). De asemenea, potrivit declaraţiei din data de 10.02.2020, persoana condamnată urma să presteze o muncă necalificată pe un şantier din mun. Bucureşti, iar din declaraţia din data 19.04.2021, în cursul lunii aprilie 2021, intimata a informat consilierului de probaţiune că urmează să plece la muncă în afara ţării (în Spania), astfel că nu se va putea prezenta la sediul Serviciului de Probaţiune Iaşi conform planificării.

În acest context, instanţa de fond a constatat că, după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 82/26.09.2016 a Curţii de Apel Iaşi şi până în prezent, condamnata A., persoană cu capacitate deplină de muncă, a desfăşurat activităţi lucrative din care, în mod evident, a obţinut venituri băneşti, însă nu a achitat nici măcar în parte obligaţiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. Practic, în perioada scursă de la rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 82/26.09.2016 a Curţii de Apel Iaşi, condamnata A. a obţinut venituri băneşti din munca prestată în favoarea unor angajatori diferiţi, fără însă să fi direcţionat vreo parte din veniturile astfel câştigate spre executarea obligaţiilor civile ce-i incumbă.

În concluzie, instanţa de fond a reţinut că, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare - 22.09.2017 - şi până la momentul sesizării instanţei de către judecătorul delegat din cadrul Curţii de Apel Iaşi - 30.06.2021 - persoana condamnata A. nu a depus nici cea mai mică diligenţă în încercarea de a repara prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost condamnată în primă instanţă, încă din anul 2016. De altfel, nici ulterior sesizării instanţei cu cererea de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, persoana condamnata A. nu a făcut demersuri în a executa, cel puţin în parte, obligaţiile civile puse în sarcina sa.

Totodată, Curtea nu a putut să nu observe faptul că, în prezenta procedura jurisdicţională, condamnata A. a beneficiat de asistenţă calificată din partea unui avocat ales, ceea ce presupune că aceasta a dispus de mijloacele băneşti necesare pentru plata onorariului avocatului ales. Împrejurarea referitoare la plata onorariului avocatului ales prezintă importanţă în contextul aprecierii condiţiei relei-credinţe care, în esenţă, presupune ca persoana condamnata să dispună de mijloace băneşti şi să nu-şi îndeplinească obligaţiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărâre penală definitivă.

Deopotrivă, timpul scurs de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (22.09.2017) până expirarea termenului de supraveghere instituit în sarcina persoanei condamnate (22.09.2021) - 4 ani - şi împrejurarea că intimata nu a achitat nici măcar în parte obligaţiile civile impuse prin hotărârea de condamnare a convins instanţa de reaua-credinţă a intimatei, care a rămas în pasivitate în tot acest interval de timp, invocând ulterior în faţa instanţei faptul că nu a avut un loc de muncă stabil şi nu a dispus de mijloacele băneşti necesare efectuării plăţii.

Având în vedere că intimata A. este o persoană relativ tânără, cu capacitate deplină de muncă, instanţa a apreciat că aceasta a avut posibilitatea să depună de toate diligenţele necesare în vederea găsirii unui loc de muncă permanent conform pregătirii şi abilităţilor sale sau să presteze o muncă licită care să-i asigure obţinerea de mijloace băneşti. Nedepunerea unor astfel de diligenţe din partea intimatei pe parcursul unei perioade de 4 ani a venit să întărească aprecierea conform căreia aceasta a ales să nu muncească în cadrul unul loc de muncă stabil, permanent tocmai pentru a putea susţine ulterior că nu a deţinut mijloacele financiare pentru a-şi îndeplini obligaţiile civile impuse prin hotărârea de condamnare.

Faţă de aceste împrejurări care au demonstrat că persoana condamnată deşi a obţinut venituri băneşti din munci prestate sporadic nu a făcut niciun demers în a încerca să achite obligaţiile civile impuse în sarcina sa şi nici nu s-a preocupat în a-şi găsi un loc de muncă permanent care să-i asigure obţinerea de venituri constante, reţinând, totodată, că intimata nu a manifestat în niciun moment disponibilitatea de a repara prejudiciul cauzat, instanţa a constatat îndeplinită condiţia relei-credinţe impusă de art. 96 alin. (2) din C. pen.

În consecinţă, Curtea de Apel Iaşi a admis sesizarea formulată de judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi privind revocarea suspendării executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Împotriva sentinţei penale nr. 26 din data de 02 decembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, condamnata A. a formulat prezenta contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 14 ianuarie 2022, fiind stabilit termen de soluţionare la data de 15 februarie 2022, când s-a dispus amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea contestatoarei să-şi angajeze un apărător ales.

La termenul de judecată din data de 29 martie 2022, cauza s-a amânat în vederea ataşării, în copie, a dosarului de probaţiune privind-o pe contestatoarea A..

La termenul de judecată din data de 10 mai 2022, s-au luat concluziile apărării contestatoarei şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând contestaţia formulată de contestatoarea A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta întemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

În prezenta cauză, în temeiul art. 583 alin. (2) din C. proc. pen., judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi a sesizat instanţa de fond, Curtea de Apel Iaşi, în vederea aplicării dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din C. pen., privind pe persoana condamnată A., cu privire la neplata obligaţiilor civile dispuse în sarcina acesteia prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

În acest sens a fost întocmit Raportul de evaluare nr. x din 17.06.2021 de către Serviciul de Probaţiune Iaşi, aflat la dosarul cauzei, prin care s-a solicitat să se constate dacă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 96 alin. (2) din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite în sarcina persoanei supravegheate A., prin sentinţa penală, anterior menţionată, prin care aceasta a fost condamnată la o pedeapsă principală de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Se reţine că prin sentinţa penală nr. 82 din 26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, inculpata A. a fost condamnată pentru la o pedeapsă principală rezultantă de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea, în condiţiile concursului real de infracţiuni, a unei infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1) şi (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. şi o infracţiune de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani, cu obligarea inculpatei să respecte măsurile de supraveghere stabilite de instanţă, să frecventeze un program de reintegrare socială organizat de Serviciul de Probaţiune Iaşi şi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 12 de zile lucrătoare, în cadrul Consiliului Local Grajduri, jud. Iaşi (a serviciilor sau unităţilor coordonate de acesta), atrăgându-i-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. proc. pen.

Totodată, prin sentinţa de condamnare, în baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., B. şi S.C. C. S.R.L., în solidar, la plata către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi, a sumei de 350.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, de la data scadenţei până la stingerea în totalitate a creanţelor către stat, calculate conform Codul fiscal şi Codului de procedură fiscală.

Conform Raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Iaşi nr. 54/RS din 17.06.2021, persoana supravegheată A. locuieşte împreună cu soţul acesteia în sat/com. Grajduri, jud. Iaşi, într-un imobil, casă de tip A, aflată într-o stare deteriorată, construită pe un singur nivel.

În cuprinsul acestui raport se mai menţionează că are un nivel mediu de studii, a absolvit 4 clasare, este semianalfabetă, dar prezintă un nivel bun de înţelegere şi abilităţi de comunicare verbală. Persoana condamnată a solicitat continuarea cursurilor la Şcoala Gimnazială Grajduri, dar această unitate de învăţământ derulează numai programul "A doua şansă" învăţământ primar, pe care aceasta l-a absolvit deja şi nu îşi permite din punct de vedere financiar să facă naveta în mun. Iaşi, pentru a urma cursurile gimnaziale.

De asemenea, s-a arătat că persoana condamnată se întreţine din veniturile pe care le obţine din activităţile lucrative în domeniul agriculturii, pe care le prestează, sezonier, în Spania, împreună cu soţul său (remunerate cu 4,5 euro/oră).

Referitor la modul în care persoana în cauză a respectat măsurile de supraveghere şi celelalte obligaţii impuse de instanţă în sarcina sa pe parcursul termenului de supraveghere, în Raportul de evaluare s-a menţionat că aceasta s-a prezentat cu punctualitate la întrevederile stabilite, a manifestat o conduită adecvată în cadrul întrevederilor de supraveghere şi a executat obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, în total 240 de ore, în perioada 11.12.2017 - 09.02.2018, participând la Modulul "Soluţionarea Problemelor", la sediul Serviciului de Probaţiune Iaşi.

Cu privire la respectarea obligaţiilor civile stabilite în sarcina acesteia, s-a menţionat că, încă de la începutul perioadei de supraveghere, persoana condamnată a declarat că nu a avut nicio implicare în comiterea infracţiunilor, responsabil fiind exclusiv soţul acesteia şi nu a deţinut şi nici nu deţine sumele necesare pentru plata acestor obligaţii.

Astfel, în Raportul de evaluare al Serviciului de Probaţiune Iaşi, s-a concluzionat că:

"Având în vedere faptul că persoana condamnată A. nu a executat obligaţiile civile până cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, vă sesizăm cu privire la această situaţie, conform art. 94 alin. (4) lit. c) C. pen..".

Totodată, s-a apreciat că persoana supravegheată prezintă un risc mediu-inferior de a comite noi infracţiuni.

Potrivit art. 96 alin. (2) din C. pen., dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

Interpretând dispoziţia legală incidentă "afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească", instanţa consideră că pentru a se aplica sancţiunea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este necesar a se stabili neîndoielnic că, deşi persoana în cauză a avut posibilitatea concretă şi reală de a achita obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, aceasta, în mod voluntar, a ales să nu acţioneze în această manieră, nesocotind astfel clemenţa şi încrederea arătată de instanţa care a apreciat la momentul soluţionării pe fond a cauzei că nu se impune ca executarea pedepsei aplicate să fie făcută în regim privativ de libertate.

În concret, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale incidente în cauză, anterior menţionate, reglementează un caz facultativ de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut de legiuitor, lăsat la aprecierea instanţei de judecată, atunci când persoana condamnata nu îşi achită cu rea credinţă despăgubirile civile la care a fost obligată.

Reaua credinţă ca şi o condiţie pentru a se dispune revocarea suspendării executării pedepsei presupune faptul că deşi persoana condamnata beneficiază de venituri, aceasta nu înţelege sa îşi achite despăgubirile civile la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească.

Analizând contestaţia de faţă, prin raportare la dispoziţiile prevăzute de art. 96 alin. (2) din C. pen. şi având în vedere actele şi lucrările aflate la dosar, Înalta Curte constată că datele concrete ale cauzei nu pot fundamenta o soluţie de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile în care în speţă nu se poate reţine că persoana în cauză cu rea credinţă nu şi-a achitat despăgubirile civile la care a fost obligată.

În cauza de faţă, având în vedere posibilităţile materiale ale contestatoarei condamnate A. se constată că nu rezultă date care să dovedească o posibilitate reală şi concretă a persoanei supravegheate de a achita obligaţiile civile ce i-au fost impuse, precum şi faptul că, aşa cum rezultă din actele de la dosar, veniturile concrete ale persoanei condamnate au fost de natură să limiteze posibilităţile acesteia de a achita obligaţiile civile datorate.

Este adevărat că suma achitată de contestatoarea A., de 300 RON, achitată în data de 14.04.2022, şi 150 RON, achitată în data de 06.05.2022, din totalul sumei la care a fost obligată prin sentinţa de condamnare, evident este o sumă modică, însă în contextul datelor reţinute în cauză referitor la situaţia materială şi familială a persoanei condamnate se constată că motivele care au dus la neexecutarea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu se datorează unui refuz nejustificat de a achita suma datorată, ci lipsei posibilităţii materiale de a plăti până în prezent despăgubirile civile în integralitate, persoana condamnată dovedind că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească, în accepţiunea dispoziţiilor art. 96 alin. (2) din C. pen.

De asemenea, Înalta Curte reţine în cauză că nu s-au valorificat acele bunuri pe care le deţine persoana condamnată în proprietate ca efect al măsurii sechestrului instituit asupra acestora (adresa nr. x EIS 7208/29.10.2021 a Ministerului Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Executări Silite Cazuri Speciale, Direcţia Operaţivă de Executare Silită, Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regionale Iaşi, aflată la fila x ds. Instanţa de fond). Pe de altă parte, această măsură asigurătorie a fost instituită în vederea asigurării drepturilor şi intereselor părţii civile, care însă a rămas într-o stare de pasivitate cu privire la valorificarea bunului.

Or, în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului a rezultat că persoana condamnată dispune de venituri relativ reduse, din care trebuie să asigure propriile mijloace de existenţă, precum şi resursele necesare pentru asigurarea unei locuinţe şi aspectele referitoare la executarea silită asupra căreia partea civilă a rămas în pasivitate, în cauză nu poate fi reţinută existenţa unei rele-credinţe care să justifice revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei cu atât mai mult cu cât din datele comunicate de Serviciul de Probaţiune Iaşi a rezultat că persoana condamnată şi-a îndeplinit toate celelalte obligaţii care îi reveneau pe durata termenului de supraveghere.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că, în anii 2017-2021, contestatoarea nu a realizat venituri din activităţi agricole sau din terenuri pe teritoriul României, astfel cum rezultă din adeverinţa de venit emisă de Primăria comunei Grajduri fiind insuficiente pentru acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile (350.000 RON) prin activitatea infracţională ce a format obiectul dosarului în care a fost cercetată împreună cu alţi inculpaţi şi la a cărei acoperire a fost obligată, de prima instanţă, în solidar cu inculpatul B. şi S.C. C. S.R.L., ţinându-se seama, sub acest aspect şi de circumstanţele personale ale contestatoarei, în sensul că atât aceasta, cât şi soţul acesteia suferă de mai multe afecţiuni grave.

În consecinţă, având în vedere şi conţinutul referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune Iaşi, Înalta Curtea apreciază că nu se impune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei, întrucât în cazul contestatoarei condamnate nu se poate reţine reaua-credinţă în neîndeplinirea obligaţiilor civile, fiind incidente dispoziţiile art. 96 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., faţă de faptul că deşi veniturile de care dispune sunt modice acoperind doar nevoile de bază ale familiei şi pentru câştigarea existenţei sale în mod onest, a dovedit o atitudine cooperantă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţia formulată de c condamnata A. împotriva sentinţei penale nr. 26 din data de 02 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, va desfiinţa sentinţa penală atacată şi în rejudecare va respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei dispusă prin sentinţa penală nr. 82/26.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea în fond şi în contestaţie rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de condamnata A. împotriva sentinţei penale nr. 26 din data de 02 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Desfiinţează sentinţa penală contestată şi rejudecând:

Respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei dispusă prin sentinţa penală nr. 82/26.09.2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 325/A/22.09.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea în fond şi în contestaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 mai 2022.