Fraud conviction sentence below statutory minimum quashed and remanded for re-sentencing; prosecution prevails.

Şedinţa publică din data de 06 iunie 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5 din 07 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, în dosarul nr. x/2013, printre altele, în baza art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru participaţie improprie la infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are drept rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are drept rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b). C. pen. din 1969, au fost contopite cele două pedepse de câte 1 an închisoare stabilite în cauză şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A., pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 83 C. pen. din 1969, care curge de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 şi, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. din 1969 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Constanţa, şi a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a următoarelor sume:

- 46.449,22 RON, din care 33.488,20 RON provenind din bugetul general al Comunităţilor Europene, respectiv din Fondul European de Garantare Agricolă şi Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională, şi 12.961,02 RON provenind din bugetul naţional campania 2007, cu titlu de despăgubiri civile, cu obligaţiile accesorii aferente creanţei principale, până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat (referitor la suprafaţa de 142,3875 hectare teren agricol, pentru care S.C. B. S.R.L. nu deţinea documente de utilizare legale şi s-au obţinut pe nedrept subvenţii);

- 56.760,05 RON, din care 44.227,78 RON provenind din bugetul general al Comunităţilor Europene, respectiv din Fondul European de Garantare Agricolă şi Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională, şi 12.532,27 RON provenind din bugetul naţional pentru campania 2008, cu titlu de despăgubiri civile, cu obligaţiile accesorii aferente creanţei principale, până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat (referitor la suprafaţa de 142,3875 hectare teren agricol, pentru care S.C. B. S.R.L. nu deţinea documente de utilizare legale, susmenţionata societate obţinând pe nedrept subvenţii);

- 66.536,36 RON, din care 46.560,99 RON provenind din bugetul general al Comunităţilor Europene, respectiv din Fondul European de Garantare Agricolă şi Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională, şi 19.973,37 RON provenind din bugetul naţional pentru campania 2009, cu titlu de despăgubiri civile, cu obligaţiile accesorii aferente creanţei principale, până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat (referitor la suprafaţa de 142,3875 hectare teren agricol, pentru care S.C. B. S.R.L. nu deţinea documente de utilizare legale).

În baza art. 250 C. proc. pen. şi art. 404 C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului dispusă pe parcursul urmăririi penale, prin ordonanţele din 13 mai 2013 ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bucureştii.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, ulterior schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. (prin încheierea din 21 iunie 2020), din infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1), (3) C. pen. din 1969 într-o singură infracţiune prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv din infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), şi de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (2 acte materiale), în infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., instanţa de fond, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inclusiv prin raportare la apărările formulate, a reţinut că faptele acuzatului, care, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L.:

- în cursul anului 2007, a prezentat Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură date inexacte, prin care s-a atestat în mod nereal dreptul de folosinţă al respectivei societăţi asupra mai multor suprafeţe agricole situate în localitatea Tuzla, judeţul Constanţa, date în baza cărora a obţinut pe nedrept în numele acesteia fonduri nerambursabile pentru agricultură F.E.G.A. şi F.E.A.D.R., provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene, în cuantum de 33.488,20 RON, şi din bugetul naţional, în cuantum de 12.961,02 RON,

- în cursul anului 2008, a determinat-o cu intenţie pe C. să prezinte, fără intenţie, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură date inexacte prin care s-a atestat în mod nereal dreptul de folosinţă al S.C. B. S.R.L. asupra mai multor suprafeţe agricole situate pe raza localităţii Tuzla, judeţul Constanţa, date în baza cărora societatea a obţinut pe nedrept fonduri nerambursabile pentru agricultură F.E.G.A. şi F.E.A.D.R., provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene, în cuantum de 44.227,78 RON, şi din bugetul naţional, în cuantum de 12532,27 RON,

- în cursul anului 2009, a determinat-o cu intenţie pe C. să prezinte, fără intenţie, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură date inexacte prin care s-a atestat în mod nereal dreptul de folosinţă al aceleiaşi societăţi asupra mai multor suprafeţe agricole situate pe raza localităţii Tuzla, judeţul Constanţa, date în baza cărora aceasta a obţinut pe nedrept fonduri nerambursabile pentru agricultură F.E.G.A. şi F.E.A.D.R., provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene, în cuantum de 46.560,99 RON, şi din bugetul naţional, în cuantum de 19.973,37 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

Instanţa de fond a constatat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de reglementarea anterioară, inclusiv sub aspectul regimului sancţionator, care permite suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante şi reţinerea unor circumstanţe judiciare atenuante, a căror aplicare conduce la stabilirea unor sancţiuni penale mai blânde decât cele la care s-ar putea ajunge în temeiul legii penale noi.

Astfel, având în vedere situaţia de fapt, modalitatea în care a acţionat inculpatul A., forma de vinovăţie, precum şi datele sale personale, acesta având un anumit grad de maturitate şi de pregătire, desfăşurând activităţi licite şi neavând antecedente penale, instanţa de fond a reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 şi, constatând că sunt îndeplinite dispoziţiile art. 81 C. pen. din 1969, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată acestuia, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, şi inculpatul A..

Prin apelul formulat, Ministerul Public a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei soluţionări a acţiunii civile, arătând, în privinţa inculpatului A., că tribunalul a omis să dispună obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare către stat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L., cuantumul celor dintâi ridicându-se la întreaga sumă acordată pentru campaniile din anii 2007-2009, respectiv la 604.600,34 RON.

La rândul său, inculpatul A. a invocat intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, motivând că, faţă de data comiterii faptei, aprilie 2009, s-a împlinit termenul de prescripţie specială, de 12 ani.

Prin decizia penală nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul penal nr. x/2013, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, de inculpaţii D. şi A. şi de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Intervenţie pentru Agricultură, împotriva sentinţei penale nr. 5 din 07 ianuarie 2020 a Tribunalului Constanţa, care a fost desfiinţată, în parte, dispunându-se, în rejudecare, printre altele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din cele două infracţiuni prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., şi de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., pentru care, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu menţinerea suspendării condiţionate a executării, potrivit art. 81 C. pen. din 1969.

S-a înlăturat aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, respectiv pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru inculpatul A..

Conform art. 25, art. 397 C. proc. pen., art. 1349 şi art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C B. S.R.L., a despăgubirilor civile în sumă de: 46.449,22 RON (33.488,20 RON din Fondul European de Garantare Agricolă şi Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională şi 12.961,02 RON din bugetul naţional pentru campania 2007), cu obligaţiile accesorii aferente creanţei principale până la achitarea integrală a prejudiciului; 56.760,05 RON (44.227,78 RON din Fondul European de Garantare Agricolă şi Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională şi 12.532,27 RON din bugetul naţional pentru campania 2008), cu obligaţiile accesorii aferente creanţei principale până la achitarea integrală a prejudiciului; 66.536,36 RON (46.560,99 RON din Fondul European de Garantare Agricolă şi Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională şi 19.973,37 RON din bugetul naţional pentru campania 2009), cu obligaţiile accesorii aferente creanţei principale până la achitarea integrală a prejudiciului.

Totodată, au fost menţinute dispoziţiile sentinţei în măsura în care nu contravin deciziei.

Pentru a decide astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a reţinut că faptele inculpatului A. care, în cursul anului 2007, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., a formulat la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură cerere pentru subvenţii din fonduri nerambursabile pentru agricultură F.E.G.A. şi F.E.A.D.R., provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene, iar în anii 2008-2009, a determinat-o pe inculpata C., contabila societăţii, să depună solicitările de sprijin financiar, folosind documente falsificate ori cu date insuficiente/incomplete - 54 contracte de arendă privind dreptul de exploatare a suprafeţei agricole de 142,3875 hectare situată pe raza localităţii Tuzla, judeţul Constanţa, obţinând pe nedrept din bugetul general al Comunităţilor Europene sumele de 33.488,20 RON (2007), 44.227,78 RON (2008), 46.560,99 RON (2009) şi din bugetul naţional sumele de 12.961,02 RON (2007), 12.532,27 RON (2008), 19.973,37 RON (2009), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fraudare a fondurilor europene, în formă continuată, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

Referitor la încadrarea juridică, s-a reţinut că săvârşirea actelor materiale în baza aceleiaşi rezoluţii şi în acelaşi mod, chiar dacă unele ca autor, iar altele ca instigator, intră în conţinutul constitutiv ale aceleiaşi infracţiuni, actele de instigare fiind absorbite în cele de autorat, astfel încât a fost schimbată încadrarea juridică, în baza art. 386 C. proc. pen., din cele două infracţiuni reţinute de prima instanţă, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., şi de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen.

În ceea ce priveşte cererea apelantului inculpat A. de încetare a procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., întrucât s-ar fi împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale de 12 ani, conform art. 122 alin. (1) lit. c) cu referire la art. 124 C. pen. din 1969, instanţa de apel a reţinut că aceasta nu este întemeiată, deoarece, potrivit elementelor constitutive ale infracţiunii, fapta se consumă la data obţinerii sumelor din fondurile europene nerambursabile.

Or, S.C. B. S.R.L., în legătură cu suprafaţa de 142,3875 hectare teren agricol, pentru care nu deţinea documente de utilizare legale, a obţinut pe nedrept subvenţii în cuantum total de 66.536,36 RON, din care 46.560,99 RON provenind din bugetul general al Comunităţilor Europene (din Fondul European de Garantare Agricolă şi Fondul European Agricol de Dezvoltare Regională) şi 19.973,37 RON din bugetul naţional, prin deciziile A.P.I.A. - Centrul Judeţean Constanţa nr. x din 26 noiembrie 2009 şi nr. x din 16 iunie 2010, astfel încât consumarea infracţiunii imputate inculpatului s-a produs la data de 16 iunie 2010, în raport cu care termenul de prescripţie specială nu s-a împlinit, nefiind aplicabil cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A., potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, instanţa de apel a avut în vedere pericolul social concret al faptei dat de comiterea prin recurgerea la mijloace de denaturare a realităţii, pe o durată îndelungată (3 ani), în scopul obţinerii de foloase patrimoniale în mod fraudulos, dar şi perioada mare scursă de la data comiterii faptelor şi sesizarea organelor de urmărire penală - 2010, criterii care au condus la concluzia că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege este de natură să asigure reeducarea inculpatului şi să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare şi insecuritate. În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului A., aflat la vârsta senectuţii, desfăşurând activităţi socialmente utile, fără antecedente penale sau alte abateri de la regulile de convieţuire socială, cu o bună conduită ulterior comiterii faptelor, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei pot fi atins fără executare, prin menţinerea suspendării condiţionate, conform dispoziţiilor art. 81 C. pen. din 1969, dispusă de către instanţa de fond, reţinerea formei continuate a infracţiunii nedeterminând modificarea dispoziţiilor privind executarea.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, care, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., a arătat că, fără a reţine în favoarea inculpatului A. circumstanţe atenuante, instanţa de apel i-a aplicat acestuia pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., deşi limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială la data comiterii faptei (reţinută de instanţă ca fiind lege mai favorabilă) erau cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare, astfel încât sancţiunea penală stabilită este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Sub acest aspect, s-a apreciat că nu se poate concluziona că au fost avute în vedere circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului de prima instanţă, întrucât, în considerentele hotărârii atacate, nu s-a făcut referire la asemenea cauze de reducere a pedepsei, ci doar la aplicarea unei sancţiuni penale care să permită suspendarea condiţionată a executării.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că, "La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A., potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, se va avea în vedere pericolul social concret al faptei dat de comiterea prin recurgerea la mijloace de denaturare a realităţii, pe o perioadă mai întinsă de timp (3 ani), în scopul obţinerii de foloase patrimoniale în mod fraudulos, dar şi perioada mare de timp scursă de la data comiterii faptelor, precum şi sesizarea organelor de urmărire penală - 2010, criterii care conduc la concluzia că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege este de natură să asigure reeducarea sa, să răspundă sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate; în ceea ce priveşte modalitatea de executare, circumstanţele personale inculpatului A. - aflat la vârsta senectuţii, desfăşurând activităţi socialmente utile, fără antecedente penale sau alte abateri de la regulile de convieţuire socială, cu o bună conduită ulterior comiterii faptelor, creează convingerea că scopurile pedepsei pot fi atinse fără executare prin menţinerea suspendării condiţionate conform art. 81 C. pen. din 1969 dispusă de către instanţa de fond, reţinerea formei continuate a infracţiunii nedeterminând modificarea dispoziţiilor privind executarea."

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, iar, în rejudecare, înlăturarea greşitei aplicări a legii în ceea ce priveşte pedeapsa stabilită inculpatului A..

Prin încheierea din 25 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2013, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., constatându-se îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, împotriva deciziei penale nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, şi s-a dispus trimiterea cauzei la Completul nr. 7, în vederea soluţionării căii extraordinare de atac.

La 24 februarie 2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia judiciară penală, a depus la dosar, cu adresa nr. x/2022, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a solicitat, în completarea motivelor de recurs în casaţie formulate iniţial, aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., cu menţinerea suspendării condiţionate a acesteia, conform art. 81 C. pen. din 1969, pe un termen de încercare de 5 ani, precum şi a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, ce se va executa doar în cazul revocării/anulării respectivei modalităţi de executare a sancţiunii penale principale .

Raportat la aceste solicitări formulate, în completare, de titularul căii extraordinare de atac, Înalta Curte arată, cu titlu preliminar, că examinarea cauzei în recurs în casaţie, în etapa prevăzută de art. 445 şi urm. C. proc. pen., are o dublă limitare determinată, pe de o parte, de dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., în conformitate cu care pe această cale se pot îndrepta doar erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, de motivele de fapt şi de drept care au făcut obiectul verificării instanţei în etapa admisibilităţii în principiu, reglementată de art. 440 C. proc. pen.. Aşadar, verificarea legalităţii hotărârii atacate se va face de către Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 447 C. proc. pen., urmând a fi avute în vedere doar criticile circumscrise iniţial, prin cererea scrisă, cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu şi cele invocate în scris ulterior.

Ca atare, deşi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, a completat, prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 24 februarie 2022 şi susţinute cu ocazia dezbaterilor, motivele de recurs transmise iniţial, solicitând, în plus, aplicarea faţă de intimatul inculpat A., pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare, a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, această cerere nu va fi avută în vedere de Înalta Curte la analizarea căii extraordinare de atac, întrucât nu a format obiectul verificării, din perspectiva îndeplinirii cerinţelor formale prevăzute de dispoziţiile art. 434-438 C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu, fiind, de altfel, formulată cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Examinând în aceste limite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 442 - 444 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., prin intermediul său se analizează exclusiv legalitatea deciziei.

Aşadar, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia sunt supuse examinării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de norma procesual penală, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond şi/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Prin prisma acestui caz de casare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, a criticat decizia penală pronunţată de Curtea de Apel Constanţa din perspectiva nelegalităţii pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., fără a se reţine, în prealabil, în favoarea sa circumstanţe atenuante, aspect ce a avut drept consecinţă stabilirea unei sancţiuni penale în afara limitelor prevăzute de legea specială în forma în vigoare la data faptelor (ce erau cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare).

Verificând actele dosarului din perspectiva criticilor formulate de parchet, Înalta Curte constată că, prin sentinţa penală nr. 5 din 07 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, inculpatul A. a fost condamnat la două pedepse de câte 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., şi de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., iar, în urma contopirii lor, conform art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b). C. pen. din 1969, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, în baza art. 81 C. pen. din 1969, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 83 C. pen. din 1969.

Ulterior, prin decizia penală nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, sentinţa penală nr. 5 din 07 ianuarie 2020 a Tribunalului Constanţa a fost desfiinţată în parte, dispunându-se, în rejudecare, printre altele, schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., şi de art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., pentru care, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu menţinerea suspendării condiţionate a executării, potrivit art. 81 C. pen. din 1969, precum şi înlăturarea aplicării prevederilor art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, respectiv a pedepsei rezultante de 1 an închisoare.

Totodată, se observă că, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare la momentul săvârşirii activităţii infracţionale, considerată ca fiind mai favorabilă inculpatului A., infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, pentru care acesta a fost condamnat, se pedepsea cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Se constată, aşadar, că, în urma schimbării încadrării juridice a faptelor într-o singură infracţiune, instanţa de apel a menţinut în privinţa inculpatului A. pedeapsa dată de judecătorul fondului de 1 an închisoare, care se situează sub minimul de 3 ani prevăzut de legea specială, fără, însă, ca, în prealabil, să reţină, la rândul său, în favoarea acestuia circumstanţe atenuante care ar fi permis stabilirea unei sancţiuni penale sub acel minim ori să facă vreo trimitere la argumentele expuse de Tribunalul Constanţa sub acest aspect. Mai mult decât atât, în urma analizei criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, a avut în vedere stabilirea unei pedepse "în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege" (pag. 34 din decizie), considerând că aceasta este de natură să asigure reeducarea inculpatului.

Or, procedând într-o asemenea manieră, Curtea de Apel Constanţa l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă nelegală (1 an închisoare), situată sub limita minimă de 3 ani închisoare stabilită de legea penală în vigoare la data faptelor, criticile circumscrise de parchet cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. fiind, astfel, întemeiate.

Contrar susţinerilor Ministerului Public, Înalta Curte apreciază, însă, că nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă, deoarece implică reluarea operaţiunii de individualizare judiciară a sancţiunii penale principale, în privinţa cuantumului acesteia (fiind singura chestiune de nelegalitate invocată în termenul legal de recurent), aspect care este atributul exclusiv al instanţelor de fond, singurele în măsură să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de lege în funcţie de criteriile menţionate în art. 72 C. pen. din 1969. De altfel, cu prilejul soluţionării prezentului recurs în casaţie nu se poate proceda la stabilirea în sarcina inculpatului A. a unei pedepse cu închisoarea în cuantumul solicitat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie (3 ani închisoare), întrucât, ca urmare a rejudecării cauzei, în limita criticii formulate, s-ar ajunge la îngreunarea situaţiei acestuia în propria cale de atac - din moment ce schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa şi aplicarea pedepsei de 1 an închisoare s-a dispus în apelul formulat de acesta, căile ordinare de atac declarate de procuror şi partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Intervenţie pentru Agricultură, vizând exclusiv modul de rezolvare a acţiunii civile -, lucru nepermis din perspectiva dispoziţiilor art. 418 C. proc. pen.. Ca urmare, în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., ci cele ale art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Faţă de cele ce preced, cauza va fi trimisă la Curtea de Apel Constanţa pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul A., fără ca, în rejudecare, să poată fi invocate şi examinate alte chestiuni în afara celor referitoare la stabilirea pedepsei principale în privinţa acestuia pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. (sub aspectul cuantumului, modalitatea de executare nefiind criticată de către parchet), care vor fi analizate cu respectarea dispoziţiilor ce reglementează judecata în calea ordinară de atac.

În plus, se va avea în vedere faptul că, de la data pronunţării deciziei penale nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, a operat şi suspendarea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale, în conformitate cu prevederile art. 128 C. pen. din 1969, atâta timp cât, prin soluţionarea definitivă a conflictului juridic de drept penal, exercitarea în continuare a acţiunii penale nu mai este posibilă. Astfel, potrivit textului de lege menţionat, cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o prevedere legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) C. proc. pen., prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal, se stinge acţiunea penală exercitată în cauză, astfel încât continuarea acesteia şi, implicit, a procesului penal nu se mai poate realiza, fapt ce atrage, pe cale de consecinţă, şi suspendarea cursului termenului de prescripţie a răspunderii penale, potrivit art. 128 alin. (1) teza I C. pen. din 1969.

Cu alte cuvinte, atâta timp cât textul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. stabileşte în mod expres că intrarea în puterea de lucru judecat a hotărârii penale împiedică continuarea procesului penal, aşa cum prevede art. 128 alin. (1) C. pen. din 1969, termenul de prescripţie a răspunderii penale nu îşi mai poate continua cursul, fiind suspendat prin efectul legii.

Cu toate acestea, odată cu desfiinţarea hotărârii instanţei de apel, încetând cauza de suspendare, termenul de prescripţie a răspunderii penale va reîncepe să curgă, însă, în calculul său, nu va fi avut în vedere şi intervalul de timp cuprins între data rămânerii definitive a deciziei penale atacate (19 noiembrie 2021) şi momentul casării acesteia ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac declarată de parchet (06 iunie 2022).

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, împotriva deciziei penale nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2013, pe care o va casa în parte şi va trimite cauza la această instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul A., numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Totodată, va dispune anularea formelor de executare emise în privinţa inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 5 din 07 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, cu privire la latura penală a cauzei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, împotriva deciziei penale nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2013, privind pe inculpatul A..

Casează, în parte, decizia penală recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa pentru rejudecarea apelului declarat de inculpatul A., numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în privinţa inculpatului A. în baza sentinţei penale nr. 5 din 07 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 872/P din 19 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, cu privire la latura penală a cauzei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2022.