Proportionality of precautionary asset seizures in tax evasion: expiration of necessity after decade-long proceedings and partial compensation.

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2022

Asupra contestaţiei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea penală nr. 8 din 21 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2502 C. proc. pen., s-au ridicat măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor aparţinând:

- inculpatului A. , prin ordonanţa nr. 429/P/2011 din 31.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- inculpatului C. prin ordonanţele nr. 429/P/2011 din datele de 18.01.2013 şi 31.01.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- inculpatului D. prin ordonanţele nr. 429/P/2011 din datele de 18.01.2013 şi 31.01.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- inculpatului E. , prin ordonanţele nr. 429/P/2011 din datele de 18.01.2013 şi 08.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- inculpatului F. prin ordonanţa nr. 429/P/2011 din data de 18.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- inculpatului G. prin ordonanţa nr. 429/P/2011 din data de 18.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- inculpatului H. prin ordonanţa nr. 429/P/2011 din data de 09.11.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

S-au reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 85/24.08.2020 a Tribunalului Mehedinţi s-au dispus, printre altele, următoarele:

S-a constatat faptul că prin încheierea de şedinţă din data de 21.10.2016 a fost admisă cererea inculpaţilor H., I., J. şi K. de judecată în procedura recunoaşterii învinuirii, prev. de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

1. În temeiul art. 26 C. pen. de la 1968 rap la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3). din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen., coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul H., la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.,

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. din 1968, compus din pedeapsa de 4 ani închisoare la care se adaugă un interval de 4 ani, termen calculat potrivit art. 862 alin. (2) rap. la art. 82 alin. (3) C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul H. va trebui să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 rap. la art. 84 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

A fost atrasă atenţia inculpatului, asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice lit. b) -dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe o durată de 4 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, s-a dispus ca inculpatul H. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

2. În temeiul art. 26 C. pen. de la 1968 rap la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen. coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

A fost condamnnat inculpatul G., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, din C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice lit. b) -dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

S-a constatat faptul că infraţiunea dedusă judecăţii este săvârşită în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 100/din 19.06.2013 a Tribunalului Mehedinţi definitivă prin decizia penală nr. 1845/29.05.2014 a Curţii de Apel Craiova.

În temeiul art. 865 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

A fost anulată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală indicată anterior.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 100 din 19.06.2013 a Tribunalului Mehedinţi definitivă prin decizia penală nr. 1845/29.05.2014 a Curţii de Apel Craiova, în pedepsele componente de câte 1an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a-, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 36 rap la art. 33-34 alin. (1) lit. b) din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu pedepsele de: 1 şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 şi 1 şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 -aplicate prin sentinţa penală nr. 100/din 19.06.2013 a Tribunalului Mehedinţi definitivă prin decizia penală nr. 1845/29.05.2014 a Curţii de Apel Craiova şi dispune ca inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 64 lit. a) teza a II-a-, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen..din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a aplicat inculpatului G. pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice lit. b) -dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.,

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante a închisorii pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. din 1968, compus din pedeapsa de 3 ani închisoare la care se adaugă un interval de 5 ani, termen ce se va calcula potrivit art. 865 alin. (2) teza a II-a C. pen. din 1968, de la data 29.05.2014, când a rămas definitivă sentinţa penală nr. 100 din 19.06.2013 a Tribunalului Mehedinţi.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul G. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 rap. la art. 84 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpata G. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

3. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen., coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

A fost condamat inculpatul A., la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.,

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. din 1968, compus din pedeapsa de 4 ani închisoare la care se adaugă un interval de 2 ani, termen calculat potrivit art. 862 alin. (2) rap. la art. 82 alin. (3) C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 rap. la art. 84 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului, asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, din C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice lit. b) -dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe o durată de 4 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul A. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

4. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen., coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsă principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.,

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. din 1968, compus din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă un interval de 2 ani, termen calculat potrivit art. 862 alin. (2) rap. la art. 82 alin. (3) C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul C. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 rap. la art. 84 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului, asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, din C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice lit. b) -dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul C. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

5. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen., coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul D., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 81-82 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, format din pedeapsa aplicată de 3 ani la care se adaugă un interval de 2 ani.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

Pe durata suspendării executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968 pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul D. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului.

6. În temeiul art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 rap. la art. 10 alin. (1) teza I din Legea 241/2005 şi art. 5 C. pen., coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul E., la o pedeapsă principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

În temeiul art. 861 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.,

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. din 1968, compus din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă un interval de 2 ani şi 6 luni, termen calculat potrivit art. 862 alin. (2) rap. la art. 82 alin. (3) C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul E. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 864 rap. la art. 84 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului, asupra dispoziţiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite şi în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, din C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice lit. b) -dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul E. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

7. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen., coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul F., la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 81-82 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, format din pedeapsa aplicată de 3 ani la care se adaugă un interval de 2 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 din C. pen. din 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile. În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

Pe durata suspendării executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, lit. b)-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale din C. pen. din 1968 pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul F. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, iar dacă a fost ales, va fi decăzut din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.

S-a constatat faptul că inculpaţii H., G., L., J., E. au fost reţinuţi în prezenta cauză 24 ore din 15.01.2013 până la 16.01.2013.

Cu privire la latura civilă,

În temeiul art. 397 rap. 25 din C. proc. pen.

Au fost admise în parte acţiunile civile promovate de Statul Român reprezentat de ANAF Bucureşti - D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Mehedinţi, după cum urmează:

1 - A fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. S.R.L. şi cu inculpatul G., să plătească părţii civile suma de 254 647,96 RON reprezentând TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul A. a achitat integral, prin eşalonare, suma de 510.191 RON, reprezentând obligaţie fiscală principală aferentă relaţiilor derulate cu S.C. N. S.R.L. şi S.C. O., precum şi obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi f) din C. proc. pen.

S-a respins cererea privind restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma 510.191 RON achitată în conformitate cu decizia de eşalonare plată nr. x/21.07.2014 şi suma stabilită prin expertiza fiscal -contabilă cu titlu de obligaţie fiscală principală, aferentă relaţiilor derulate cu S.C. N. S.R.L. şi S.C. O., în cuantum de 216.275,44 RON.

S-a respins cererea formulată de inculpatul A. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi s-a dispus menţinerea acestor măsuri.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpatul G. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr. 429/P/2011 din 18.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi s-a dispus menţinerea acestor măsuri.

2. A fost obligat inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. S.A. să plătească părţii civile suma de 297.847 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, din care, în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 35.350,17 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 262.497,12 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul a achitat către bugetul de stat cu titlu de prejudiciu suma de 100.000 RON cu chitanţa seria x nr. x din 16.01.2013 emisă de Trezoreria Drobeta Turnu Severin şi suma de 197.848 RON cu ordinul de plată nr. x din 10.10.2019 emis de Q..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpatul C. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţele nr. 429/P/2011 din 18.01.2013 şi nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au fost menţinute aceste măsuri asiguratorii.

3. A fost obligat inculpatul D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. R. S.R.L. să plătească părţii civile suma de 153.200 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, din care, în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 70.000 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 83.200 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul D. a achitat către bugetul de stat, cu titlu de prejudiciu, suma de 500.000 RON conform OP nr. x din 16.03.2013 emis de S. şi suma de 428.841 RON până la data de 29.05.2015 (dată la care a fost emis rechizitoriul) conform graficului de plăţi eşalonate stabilit prin Decizia de eşalonare plata nr. x/29.06.2012 întocmită de ADGFP Timişoara-Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Timişoara.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi f) din C. proc. pen.

A fost respinsă cererea privind restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu şi suma de 153.200 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, stabilită prin prezenta sentinţă cu titlu de obligaţie fiscală principală.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul D. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au fost menţinute aceste măsuri asiguratorii.

4. A fost obligat inculpatul E. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. să plătească părţii civile suma de 905.634,58 RON reprezentând TVA, din care în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 419.051,22 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 486.583,36 RON la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul E. a achitat către bugetul de stat cu titlu de prejudiciu sumele de:

- suma de 400.000 RON la 18.01.2013 şi 1.089.881 RON la 23.05.2016, aşa cum reiese din adresa din 28.02.2017 emisă de ANAF-DGRFP Timişoara-AJFP-Timiş;

- suma de 116.980 RON cu OP nr. x din 21.01.2013 emis de Trezoreria Drobeta Turnu Severin.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi f) din C. proc. pen.

A fost respinsă cererea privind restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu şi suma 905.634,58 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, stabilită prin prezenta sentinţă cu titlul de obligaţie fiscală principală.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul E. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţele nr. 429/P/2011 din 18.01.2013 şi nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au fost menţinute aceste măsuri asiguratorii.

5. A fost obligat inculpatul F. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. U. S.R.L. să plătească părţii civile suma de 118.150,68 RON reprezentând TVA, din care, în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 48 176 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 69.974,68 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul F. a achitat către bugetul de stat cu titlu de prejudiciu aferent relaţiilor comerciale dintre S.C. U. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L. suma de 201.962 RON, din care suma de 100.000 RON cu OP nr. x din 16.01.2013 emis de V. şi suma de 101.962 RON cu OP nr. x din 9.11.2016 emis de V..

S-a constatat faptul că inculpatul F. a achitat către bugetul de stat cu titlu de prejudiciu aferent relaţiilor comerciale dintre S.C. W. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L. suma de 283.877 RON, din care: suma de 100.000 RON cu OP nr. x din 16.01.2013 emis de X., suma de 26.436 RON cu OP nr. x din 21.01.2013 emis de Trezoreria Mun. Drobeta Turnu Severin şi suma de 157. 441 RON cu OP nr. x din 9.11.2016 emis de X..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi f) din C. proc. pen. a fost respinsă cererea privind restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu aferent relaţiilor comerciale dintre S.C. U. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L. şi suma de 118.150,68 RON reprezentând TVA, stabilită prin prezenta sentinţă cu titlu de obligaţie fiscală principală.

A fost admisă cererea privind restituirea sumei de 283.877 RON achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu aferent relaţiilor comerciale dintre S.C. W. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L..

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul F. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au fost menţinute aceste măsuri.

6 - 1. A fost obligat inculpatul J. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. Y. S.R.L. să plătească părţii civile suma de 617.377 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit, din care, în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 168.703,92 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 448.673 RON, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală,de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal;

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:

1. H., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

2. I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

3. G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

4. A., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

5. C., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

6. D., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

7. J., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

8. K., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

9. E., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.;

10. F., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În esenţă, în actul de sesizare s-a reţinut că:

Fapta inculpatului H., care în calitate de administrator al S.C. O. Strehaia, în perioada 2008-2012, a sprijinit pe ceilalţi inculpaţi cercetaţi în cauză în evidenţierea în actele contabile ale societăţilor comerciale de cheltuieli ce nu au avut la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării TVA-ului şi impozitului pe profit, prin remiterea repetată de documente fiscale ce atestau raporturi comerciale care nu au existat în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap.la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului G., care în calitate de administrator al S.C. Z. Strehaia şi S.C. AA. S.R.L. Strehaia, în perioada 2010-2011, a sprijinit pe inculpatul A., administrator al S.C. M. S.R.L. în evidenţierea în actele contabile ale societăţii de cheltuieli ce nu au avut la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării TVA-ului şi impozitului pe profit, prin remiterea repetată de documente fiscale ce atestau raporturi comerciale care nu au existat în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap.la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A., administrator al S.C. M. S.R.L. D.T. Severin, care în perioada 2008-2012 a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a 14 facturi fictive emise de S.C O., 9 facturi fictive emise de S.C. N., 20 facturi fictive emise de S.C. Z. şi 19 facturi fictive emise de S.C. AA. S.R.L., prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 696.932 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului C., administrator al S.C. P. S.A. D.T. Severin, care în perioada 2009-2011 a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a 21 facturi fictive emise de S.C O. şi 42 facturi fictive emise de S.C. N., prin care a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 1.498.845 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului D., administrator al S.C. R.. S.R.L. Timişoara, care în perioada 2008-2011, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a 10 facturi fictive emise de S.C O., 19 facturi fictive emise de S.C. N. S.R.L, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 1.040.577 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

7. Fapta inculpatului J., administrator al S.C. Y. S.R.L. Timişoara şi S.C. BB. S.R.L. Timişoara, care în perioada 2008-2011, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţilor a 6 facturi fictive emise de S.C O. şi 4 facturi fictive emise de S.C. N. S.R.L, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 1.835.173 RON (din care 617.377 RON Y. S.R.L. Timişoara şi 1.217.796 RON S.C. BB. S.R.L. Timişoara), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului E., administrator al S.C. T. S.R.L. Timişoara, care în perioada 2009-2011, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a 12 facturi fictive emise de S.C O. şi 15 facturi fictive emise de S.C. N. S.R.L, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 1.615.861 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului F., administrator al S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara, care în perioada 2009-2011, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a 122 facturi fictive emise de S.C O. şi 189 facturi fictive emise de S.C. N. S.R.L, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 489.839 RON (din care 283.877 RON S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi 201.962 RON S.C. U. S.A. Timişoara), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi coroborând probele administrate în cauză instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

La data de 21.01.2008, inculpatul H. împreună cu inculpata I., în calitate de asociaţi, au înfiinţat S.C. O. Strehaia, administrator unic al firmei fiind inculpatul .

În perioada 01.01.2009-31.12.2010 inculpatul a înregistrat în contabilitatea firmei ce o administra facturi fiscale fictive, reprezentând achiziţii de mărfuri/bunuri sau prestări de servicii de la mai multe societăţi comerciale din ţară (S.C. DD. S.R.L. Bucureşti, S.C EE. S.R.L. Bucureşti, S.C FF. S.R.L. Bucureşti, S.C. GG. S.R.L. Bucureşti, S.C. HH., S.C. II. S.R.L. Bucureşti, S.C. JJ. S.R.L. Bucureşti, S.C. KK. S.R.L. Bucureşti, S.C. LL. S.R.L. Bucureşti, S.C. MM. S.R.L. Bucureşti, S.C. NN. S.R.L. Bucureşti, S.C. OO. S.R.L. Bucureşti, S.C. PP. S.R.L. Bucureşti, S.C. QQ. S.R.L. Bucureşti, S.C. RR. S.R.L. Bucureşti, S.C. SS. S.R.L. Bucureşti, S.C. TT. S.R.L. Bucureşti, S.C. UU. S.R.L., S.C. VV. S.R.L. Bucureşti şi S.C. WW. S.R.L. Bucureşti.

Facturile fictive de achiziţii au fost procurate de inculpat şi înscrise în contabilitatea S.C. O. S.R.L. pentru a-şi crea "intrări" pentru bunurile şi serviciile livrate ulterior societăţilor administrate de coinculpaţii din prezenta cauză.

În acest sens, pe perioada 2008 - ianuarie 2011, S.C. O. a emis facturi ce atestau operatiuni comerciale nereale către: S.C. M. S.R.L. Dr. Tr. Severin, S.C. P. S.A. Dr. Tr. Severin - în valoare de 668.977 RON; S.C. R.. S.R.L. Timişoara, S.C. XX. S.R.L. Timişoara, S.C. Y., S.C. YY. S.R.L. Timişoara, S.C. BB. S.R.L. Timişoara, S.C. T. S.R.L. Timişoara, S.C. CC. S.R.L. Timişoara, S.C. U. S.A. Timişoara, facturi ce au fost apoi înregistrate de administratorii firmelor anterior menţionate, în propria contabilitate.

În schimbul facturilor ce atestau operaţiuni nereale de livrare mărfuri inculpatul primea un comision cuprins între 1-5% din valoarea facturii.

Procedând de această manieră i-a ajutat pe administratorii firmelor "achizitoare" să-şi diminueze obligaţiile fiscale constând în impozit pe profit şi TVA, cu consecinţa producerii către bugetul de stat a unui prejudiciu cumulat de 2.203.190,23 RON (echivalentul sumei de 523.210,18 Euro) la data emiterii ultimei facturi .

Tribunalul a reţinut că la termenul din data de 21.10.2016 inculpatul a arătat că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor în modalitatea expusă în actul de sesizare şi a solicitat judecarea cauzei în procedura abreviată, cerere ce i-a fost încuviinţată .

Ca atare, starea de fapt a fost reţinută din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu declaraţia inculpatului din cursul cercetării judecătoreşti, respectiv: verificările încrucişate efectuate de către reprezentanţii Gărzii Financiare, secţia Judeţeană Mehedinţi în colaborare cu Garda Financiară Comisariatul General, Garda Financiară Ilfov, Garda Financiară Bucureşti la furnizorii de mărfuri/servicii ai S.C. S.R.L ce au relevat că aceste societăţi nu au declarat livrările de mărfuri/servicii înscrise pe facturile înregistrate în contabilitatea S.C. O., declaraţiile martorilor-administratori ai firmelor furnizoare: ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR. şi SSS., majoritatea având obiect de activitate diferit decât cel indicat în facturile de achiziţie fictive, inculpatul nu a avut spaţii de depozitare pentru mărfurile înscrise în facturi, angajaţi sau mijloace de transport ce i-ar fi permis să desfăşoare activităţi de natura celor ce fac obiectul dosarului., expertiza fiscal contabilă şi suplimentele la acestea întocmite în cursul cercetării judecătoreşti .

Audiat fiind, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul H., a relatat că în înţelegere cu administratorii societăţilor "cumpărătoare", le elibera acestora facturi fictive în care completa sortimentele, cantităţile şi valoarea mărfurilor indicate de aceştia, iar în schimb i se plătea un comision din valoarea înscrisă pe factură. Administratorii societăţilor beneficiare efectuau plata contravalorii facturilor prin virament bancar în conturile S.C. O. S.R.L. deschise la Q.. şi TTT. şi Timişoara, iar el mergea la unităţile bancare, retrăgea banii din cont, îşi reţinea comisionul, după care restituia diferenţa "cumpărătorilor" .

Procedând de această manieră i-a ajutat pe administratorii firmelor "achizitoare" să-şi diminueze obligaţiile fiscale constând în impozit pe profit şi TVA, cu consecinţa producerii către bugetul de stat a unui prejudiciu cumulat de 2.203.190,23 RON (echivalentul sumei de 523.210,18 Euro) la data emiterii ultimei facturi .

Instanţa a reţinut că în timpul cercetărilor penale inculpatul H. a achitat suma de 400.000 RON, conform chitanţei seria x nr. x din 07.12.2012 .

2. În anul 2004 inculpatul G. a înfiinţat S.C. Z. Strehaia, cu obiect principal de activitate "comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor", iar în anul 2008 a înfiinţat S.C. AA. S.R.L. Strehaia, cu obiect principal de activitate "comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor" .

Acesta, în perioada 2010-2011 a înregistrat în contabilitatea firmei S.C. Z., pe care o administra facturi fiscale fictive, reprezentând achiziţii fictive de mărfuri în valoare de 2.455.420 RON de la mai multe societăţi din ţară, respectiv: S.C. OO. S.R.L. Bucureşti, S.C. UUU. S.R.L. Bucureşti, S.C. HH. S.R.L. Bucureşti, S.C. VVV. S.R.L. Bucureşti, S.C. WWW. S.R.L. Bucureşti, S.C. PP. S.R.L. Bucureşti, S.C. XXX. S.R.L. Bucureşti, S.C. YYY. S.R.L. Bucureşti, S.C. ZZZ. S.R.L. Bucureşti, S.C. ROL TRANS S.R.L. Bucureşti, S.C. AAAA. S.R.L. Bucureşti şi BBBB. S.R.L. Bucureşti.

De asemenea, în perioada 2010 - 2011, inculpatul G., a înregistrat în contabilitatea S.C. AA. S.R.L. Strehaia pe care o administra, facturi fiscale fictive ce atestau achiziţii de mărfuri în valoare de 2.060.770 RON de la S.C. OO. S.R.L. Bucureşti, S.C. UUU. S.R.L. Bucureşti, S.C. HH. S.R.L. Bucureşti, S.C. VVV. S.R.L. Bucureşti, S.C. CCCC. S.R.L. Cluj Napoca, S.C. PP. S.R.L. Bucureşti, S.C. XXX. S.R.L. Bucureşti, S.C. DDDD. S.R.L. Bucureşti, S.C. EEEE. S.R.L. Bucureşti, S.C. FFFF. S.R.L. Prunişori, S.C. AAAA. S.R.L. Bucureşti şi BBBB. S.R.L. Bucureşti.

Mărfurile achiziţionate fictiv de către inculpatul G. au fost revândute către S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin, reprezentată de inculpatul A..

Faptul că achiziţiile de mărfuri de la societăţile enumerate anterior au fost fictive, corelativ cu vânzările ulterioare, care, de asemenea, au fost fictive, rezultă din verificările încrucişate efectuate de organele fiscale la societăţile de la care inculpatul G. a declarat că a cumpărat mărfurile.

Unele dintre aceste societăţi sunt cunoscute ca având un comportament de tip "fantomă"- S.C. HH. S.R.L. Bucureşti, iar altele nu au recunoscut livrările către cele două societăţi administrate de inculpatul G..

În acest sens sunt declaraţiile administratorilor firmelor de la care inculpatul G. a susţinut că a cumpărat mărfuri pe care ulterior le-a vândut către S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin, reprezentată de inculpatul A..

Audiaţi în calitate de martori, administratorii firmelor de la care G. a susţinut că a achiziţionat bunurile: DDD., GGGG., LLL. şi KKK. au arătat, pe de o parte, că societatea S.C. HH. S.R.L. nu a desfăşurat niciodată relaţii comerciale, fiind doar înfiinţată, iar, ulterior, activitatea acesteia a fost suspendată, iar pe de altă parte societăţile pe care le-au administrat nu au derulat niciodată relaţii comerciale cu firmele reprezentate de inculpat sau cu alte firme din judeţul Mehedinţi; nu au încredinţat ştampila societăţii altor persoane din cadrul firmelor pe care le-au reprezentat pentru ca aceste persoane să semneze şi să ştampileze în numele societăţii lor pe care le administrau facturi; s-au emis mai multe facturi false în numele acestora de diverse societăţi din ţară cu care nu au avut niciun fel de relaţii comerciale .

Totodată, probatoriul administrat a relevat faptul că acest inculpat nu a livrat mărfurile înscrise în facturile de achiziţie către S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin, deoarece nu a deţinut mărfurile aşa cum s-a reţinut anterior, nu a avut spaţii de depozitare sau mijloace de transport care să facă posibilă livrarea unor cantităţi mari de materiale de construcţii, piese de camioane, anvelope, etc., ce s-au regăsit înscrise în contabilitatea S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin.

Mai mult, unele din societăţile de la care inculpatul G. "a cumpărat" bunurile pe care le-a livrat ulterior au avut obiect de activitate comerţ cu amănuntul, bunuri nealimentare, comercializare rochii de mireasă (S.C. OO. S.R.L., S.C. PP. SRL), complet diferit de cel al S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin.

Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii inculpatul G. a susţinut că l-a cunoscut pe coinculpatul A. la sfârşitul anului 2010 şi a desfăşurat cu acesta mai multe relaţii comerciale, în sensul că i-a vândut piese auto, anvelope, fier beton, un generator şi pentru toate mărfurile vândute plata se făcea cu filă HHHH. sau ordin de plată. Mărfurile pe care le-a înstrăinat le cumpărase de la persoane din Craiova sau Bucureşti şi le vindea apoi la un preţ mai mare cu 5 %, 10 %.

De asemenea, cele două societăţi pe care le-a administrat au fost lichidate şi în urma lichidării acestora trebuie să recupereze mai mulţi bani de la unele societăţi din ţară pentru anumite bunuri pe care le-a înstrăinat, însă acestea "nu au legătură însă cu cele ale inculpaţilor din prezenta cauză". .

Or, aşa cum s-a reţinut, apărările acestuia în sensul realităţii livrărilor nu pot fi primite, deoarece inculpatul G. nu a putut dovedi provenienţa bunurilor pe care le-a vândut ulterior şi, mai mult, potrivit propriilor susţineri, sumele de bani ce urma să le primească ca urmare a lichidării societăţilor pe care le-a administrat, nu au legătură cu societăţile inculpaţilor din prezenta cauză şi, pe cale de consecinţă, nici cu cele vândute inculpatului A..

Corelativ, apărările formulate de avocatul acestui inculpat privind realitate tranzactiilor, nu pot fi valorificate în favoarea lui deoarece, însuşi inculpatul a arătat că acele mărfuri nu au nicio legătură cu cele vândute inculpaţilor din cauza pendinte.

De altfel, lichidatorul judiciar al S.C. Z., IIII., audiat în calitate de martor a arătat că la momentul deschiderii procedurii insolvenţei S.C. Z. nu mai deţinea bunuri şi avea de încasat doar două creanţe de la doi debitori.

Aceste creanţe reprezentau sume mici, cuprinse între 6000-7000 RON, din care una a fost plătită de bunăvoie, iar pentru cealaltă a promovat acţiune în instanţă.

Acest martor a confirmat faptul că de-a lungul timpului, conform documentelor contabile, societatea a deţinut bunuri pe care le-a cumpărat şi apoi le-a vândut, dar nu a putut preciza categoria bunurilor şi nici nu a putut indica pentru ce tip de bunuri a formulat acţiune în instanţă pentru recuperarea creanţei la care s-a referit .

Procedând de maniera indicată mai sus, G. l-a ajutat pe inculpatul A. să îşi diminueze obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, respectiv TVA în cuantum de 254.647,96 RON, aşa cum rezultă din expertiza fiscal contabilă şi suplimentele la acestea întocmite în cursul cercetării judecătoreşti .

Anterior expunerii stării de fapt referitor la inculpaţii A., C., D., E. şi F., s-a reţinut că în faza cercetării judecătoreşti instanţa a încuviinţat cererile acestora şi a dispus efectuarea unei expertize fiscal-contabile deoarece că în cursul urmăririi penale expertiza a fost întocmită de un expert contabil şi nu de un expert fiscal- contabil autorizat, iar prejudiciile stabilite în sarcina inculpaţilor au fost cele indicate în raportul de constatare întocmit de consultantul fiscal din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi .

Instanţa a acordat prevalenţă concluziilor expertizei fiscal-contabile întocmite în cursul cercetării judecătoreşti, deoarece în cuprinsul expertizei contabile întocmite în cursul urmăririi penale s-au strecurat erori recunoscute chiar de expertul ce a întocmit expertiza în acea fază a procesului penal, iar concluziile acesteia nu au lămurit toate aspectele de care depindea justa soluţionare a cauzei.

Pe de altă parte, concluziile expertizei fiscal-contabile dispuse în cursul cercetării judecătoreşti se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, probe ce relevă faptul că inculpaţii trimişi în judecată pentru evaziune fiscală au deţinut, dar din altă sursă, bunurile pentru care inculpaţii G., H. şi I. le-au remis facturi fictive de vânzare a mărfurilor, facturi pe care aceştia le-au înregistrat ulterior în propria contabilitate.

De reţinut în acest sens este faptul că parte din aceste bunuri se regăsesc între cele identificate atât de expertul contabil în cursul urmăririi penale, cu ocazia inventarierii lor, de expertul fiscal contabil numit în timpul cercetării judecătoreşti,dar şi de expertul specialitatea bunuri mobile şi imobile JJJJ..

Expertiza contabilă întocmită în cursul urmăririi penale şi cea efectuată în timpul cercetării judecătoreşti au relevat faptul că în patrimoniul societăţilor achizitoare reprezentate de inculpaţi au fost inventariate bunuri ce concordă cu cele regăsite în documentele de achiziţie de la furnizori.

De asemenea referitor la identitatea dintre cantitatea şi caracteristicile produselor achiziţionate şi cele revândute sau utilizate în cadrul diverselor lucrări proprii experţii fiscali au verificat şi au constatat că este vorba de bunuri de acelaşi gen şi cantitate cu cele înscrise în facturile de achiziţie, chiar dacă nu au putut face aprecieri cu privire la caracteristicile tehnice ale acestora.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului KKKK. -expert contabil ce a întocmit expertiza în cursul urmăriri penale, ce a învederat că inculpaţii din prezenta cauză deţineau bunuri de genul celor înscrise în facturile de achiziţie, unele erau în stoc, iar pentru altele i s-au prezentat acte din care reieşea- fie că materialele au fost puse în practică, fie au fost revândute generând profit. Între bunurile achiziţionate şi cele aflate în stoc sau revândute exista corespondenţă. A mai arătat că nu a calculat influenţele fiscale în ipoteza procurării mărfurilor din alte surse întrucât nu i s-a solicitat acest lucru .

3. La data de 15.06.2005, a fost înfiinţată societatea S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin, având nr. de ordine la Registrul Comerţului x, CUI x, cu obiect principal de activitate "închirierea utilajelor de construcţii şi demolare cu personalul de deservire aferent".

Din istoricul firmei aferent perioadei 15.06.2005-18.12.2015 rezultă că asociaţi şi administratori ai acestei societăţi au fost LLLL. şi MMMM., inculpatul A. devenind administrator al acestei societăţi la data de 18.01.2011 .

Cu toate, acestea, în fapt, societatea a fost administrată doar de către inculpatul A. .

Inculpatul A., în perioada 04.04.2010-25.01.2012, a înregistrat în contabilitatea S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin facturi fictive de aprovizionare cu piese auto, în valoare totală de 2.513.543,07 RON, după cum urmează: 14 facturi, în valoare totală de 641.425,93 RON de la S.C. O.; 9 facturi în valoare totală de 576.039,52 RON de la S.C. N.; 20 facturi, în valoare totală de 787.149,52 RON de la S.C. Z.; 19 facturi în valoare totală de 508.928,10 RON de la S.C. AA. S.R.L..

Probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în instanţă, relevă faptul că inculpatul A. a achiziţionat doar în acte bunurile înscrise în facturi, operaţiunile comerciale nedesfăşurându-se în realitate.

În schimbul facturilor emise inculpaţii H. şi I. au primit comisioane cuprinse între 1-5 % din valoarea fiecărei facturi.

În acest sens, instanţa a reţinut că bunurile înscrise în contabilitatea firmei S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin ca fiind achiziţionate de la S.C. O., S.C. N., S.C. Z. şi S.C. AA. S.R.L. nu au fost fost deţinute decât scriptic de inculpaţii H., I. şi G., iar societăţile administrate de aceştia nu au avut avut spaţii de depozitare, angajaţi sau mijloace de transport care să justifice posibilitatea desfăşurării unor activităţi comerciale de natura celor reţinute în prezenta cauză.

Relevante sunt declaraţiile martorilor ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR. şi SSS., QQQ., GGGG., .

De asemenea inculpaţii H. şi I. au declarat atât în cursul cât şi în faza cercetării judecătoreşti că nu au livrat mărfuri, ci doar au emis facturi pe societăţile lor în schimbul unor comisioane.

Pe parcursul procesului penal inculpaţii G. şi A. au susţinut că mărfurile au fost livrate în realitate către S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin şi au propus în calitate de martori pe NNNN., OOOO. şi PPPP. - angajaţi ai S.C. M. S.R.L..

Instanţa a înlăturat aceste declaraţii apreciind că sunt subiective şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Astfel, aceştia au arătat că, atât inculpatul G. cât şi inculpaţii H. şi I. au adus la depozitul firmei din QQQQ. mărfuri constând în materiale de construcţii, anvelope, piese de maşini şi utilaje, tablouri electrice, etc., încărcate în dubiţe cu platforme.

Niciunul nu a putut preciza numărul de înmatriculare al vreunei maşini aparţinând societăţilor vânzătoare şi nici nu au putut da detalii cu privire la modalitatea în care se făcea plata.

De asemenea, martorii OOOO. şi NNNN. au mai relatat că în perioada 2010-2011, NNNN. a transportat, în mai multe rânduri, de la Strehaia, dintr-o locaţie situată pe o stradă situată cu ieşire spre localitatea Motru, anvelope, materiale de construcţie,utilaje, piese auto ce au fost necesare societăţii administrate de inculpatul A..

Acea locaţie era o platformă dezafectată, neîmprejmuită, nu se aflau case pe aceasta şi nu era numerotată pe strada x, iar mărfurile erau ţinute de inculpaţi în microbuze şi semiremorci, după care, le descărcau din maşinile lor, le puneau în semiremorca martorului şi veneau la Dr. Tr. Severin unde asistau la descărcarea mărfii.

Actele pentru marfa transportată nu erau predate şoferului, ci le aveau inculpaţii RRRR. sau G. asupra lor, iar, în eventualitatea în care ar fi fost opriţi de poliţie, inculpaţii erau cei care prezentau actele doveditoare ale trasportului.

Pentru a verifica veridicitatea susţinerilor martorilor instanţa a emis adrese către Direcţia de Taxe şi Impozite Locale Strehaia, iar din adresa nr. x/27.06.2017 reiese că cei trei inculpaţi nu figurează cu terenuri înregistrate în evidenţele fiscale pe numele lor, iar inculpatul G. a deţinut până în anul 2012, pe strada x, nr. 10 în oraşul Strehaia un teren intravilan, categoria curţi - construcţii cu suprafaţa totală de 195 metrii, din care 153,26 erau ocupaţi cu construcţii

S-a reţinut contradicţia evidentă dintre susţinerile martorilor cu privire la locaţia de unde ridicau bunurile, la modalitatea de transport a acestora şi la modul în care se manipulau înscrisurile ce evidenţiau transporturile de marfă.

Totodată, martorii au relatat că bunurile cumpărate în perioda respectivă de la cei trei inculpaţi au echipat maşinile societăţii, s-au folosit la lucrările de la construcţia complexului SSSS. şi TTTT., ori au fost montate în incinta societăţii(tablouri electrice).

În aceeaşi perioadă S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin s-a aprovizionat cu mărfuri de acelaşi gen şi de la alte societăţi, martorii indicând cu titlu exemplificativ S.C. Confort Imobiliare S.A. .

Instanţa a reţinut însă că S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin a deţinut bunuri indicate în facturile de achiziţie, însă acestea aveau o altă provenienţă decât cea înscrisă în contabilitatea firmei.

Cu toate acestea, nu au fost primite argumentele din expertiza fiscal-contabilă potrivit cărora inculpatul A. nu a produs niciun prejudiciu bugetului de stat prin înregistrarea facturilor fictive de achiziţie de la S.C. Z. şi S.C. AA. S.R.L., deoarece, pe de o parte, G. ar fi declarat pe parcursul procesului penal că livrările au fost reale, iar pe de altă parte, că acesta din urmă a mai fost anterior condamnat în dosarul x/2013 al Tribunalului Mehedinţi pentru achiziţii fictive-corelative vânzărilor din prezenta cauză.

Referitor la declaraţiile inculpatului G., făcute în cursul procesului penal, acestea puteau servi la aflarea adevărului dacă se coroborau cu fapte şi împrejurări ce rezultau din ansamblul probelor existente în cauză.

Declaraţiile acestuia de nerecunoaştere a faptei pentru care a fost trimis în judecată, constituie afirmaţii care au ca scop disculparea de consecinţele penale ale faptei sale, fiind vădite pro causa, iar simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr.

Din lecturarea considerentelor sentinţei penale nr. 100/19.06.2013 pronunţate în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mehedinţi reiese că inculpatul G. a fost condamnat pentru înregistrarea, în perioada ianuarie- iunie 2011 în contabilitatea societăţilor pe care le administra a unor facturi de achiziţii fictive, majoritatea provenind de la alte societăţi comerciale şi nu de la cele de la care a înregistrat achiziţii şi ulterior livrări în cauza de faţă (filel x verso vol. 42 dos.i. şi filele x verso-5 vol I dos u.p.).

Urmare a acestor înregistrări privind operaţiuni comerciale nereale S.C. M. S.R.L. Drobeta Turnu Severin a produs bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 254.647,96 RON, reprezentând TVA, pe relaţia cu societăţile S.C. Z. şi S.C. AA. S.R.L. şi un prejudiciu de 216.675,44 RON constând în TVA aferent relaţiilor comerciale cu S.C. O. şi S.C. N., aşa cum rezultă din expertiza fiscal contabilă şi suplimentele la aceasta întocmite în cursul cercetării judecătoreşti .

Instanţa a reţinut că prejudiciul produs pe relaţia cu societăţile S.C. O. şi S.C. N. a fost achitat integral, inclusiv în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii acestei sume ce au fost calculate potrivit Codului de Procedură Fiscală, însă referitor la prejudiciul cauzat pe relaţia cu S.C. Z. şi S.C. AA. S.R.L. inculpatul nu a achitat nicio sumă .

4. Inculpatul C.;

În perioada 27.05.2009-29.11.2011, inculpatul C., administrator al S.C. P. S.A. a înregistrat în contabilitatea societăţii mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri (materiale de construcţii) în valoare totală de 9.225.269 RON, după cum urmează: 21 facturi, în valoare de 6.040.198,62 RON de la S.C. O. Strehaia, reprezentată de inc. H. şi 42 facturi, în valoare de 3.185.070,38 RON de la S.C. N. Strehaia, reprezentată de inculpata I..

Probatoriul administrat, relevă faptul că inculpatul C. a achiziţionat doar scriptic bunurile înscrise în facturile emise de către administratorii S.C. O. Strehaia şi S.C. N. Strehaia, operaţiunile comerciale nedesfăşurându-se în realitate.

În acest sens, instanţa a reţinut că bunurile înscrise în contabilitatea firmei S.C. P. S.A. Drobeta Turnu Severin ca fiind achiziţionate de la S.C. O., S.C. N., nu au fost fost deţinute decât scriptic de inculpaţii H. şi I., societăţile administrate neavând spaţii de depozitare, angajaţi sau mijloace de transport care să justifice posibilitatea desfăşurării unor activităţi comerciale de natura celor reţinute în prezenta cauză.

În schimbul facturilor emise inculpaţii H. şi I. au primit comisioane cuprinse între 1-5 din valoarea fiecărei facturi.

Relevante sunt declaraţiile inculpaţilor H. şi I., ce au susţinut că operaţiunile economice nu s-au derulat în realitate ci doar au primit comisioane pentru facturile remise,declaraţiile martorilor ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., RRR. şi SSS., .

Pe parcursul procesului penal inculpatul C. a arătat că mărfurile au fost livrate în realitate către S.C. P. S.A. şi a propus în calitate de martori, în dovedirea acestui aspect, pe UUUU., VVVV., WWWW. şi XXXX. - angajaţi ai S.C. P. S.A..

Instanţa a înlăturat aceste declaraţii apreciind că sunt subiective şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Martorii au învederat că, în perioada 2009-2011, inculpatul H. a livrat către S.C. P. S.A. materiale de construcţii constând în gresie, faianţă, ciment, tablă, var etc.. Acesta aducea mărfurile la depozitul S.C. P. S.A. cu tiruri de 20-40 tone conduse de fiecare dată de alte persoane şi conform declaraţiilor martorilor, acestea au fost încorporate fie în complexul aparţinând societăţii P. fie în bazele sportive de la Punghina, Devesel, YYYY., etc.

De asemenea, niciunul nu a putut da relaţii cu privire la facturile pe baza cărora erau livrate şi descărcate bunurile, fiecare relatând că de acest aspect se ocupa administratorul firmei.

Mai mult au menţionat că materialele erau recepţionate pe baza unor fişe de magazie şi nu pe baza facturilor de achiziţii cum ar fi fost firesc.

Martorii au susţinut că acesta a adus materiale de 5-8 ori şi, la descărcarea tirurilor, a fost prezent acest inculpat.

Deşi martorii au relatat că bunurile au fost aduse cu tiruri ce aparţineau inculpatului H., nu au putut da relaţii cu privire la numerele de înmatriculare a acestor mijloace de trasnport şi nici cu privire la persoanele ce conduceau aceste maşini.

Înscrisurile aflate la dosar relevă însă că inculpaţii H. şi I. nu au deţinut mijloace de transport, cu atât mai mult, maşini de capacitate mare (20-40 tone cum au relatat martorii) şi nu au avut angajaţi.

Instanţa a reţinut însă că S.C. P. S.A. Drobeta Turnu Severin a deţinut bunuri indicate în facturile de achiziţie, însă acestea aveau o altă provenienţă decât cea înscrisă în contabilitatea firmei.

S-a reţinut că, în speţă, a fost încuvinţată cererea inculpatului C. privind efectuarea unei expertize bunuri imobile, raportul de expertiză aflat la dosar fiind întocmit de către expertul JJJJ. .

La întocmirea expertizei a participat şi expert-parte ZZZZ. ce a întocmit opinie separată faţă de raportul de expertiză tehnică depus de expertul judiciar

Deşi expertul judiciar a concluzionat că nu există certitudine privind identitatea dintre bunurile achiziţionate cu facturile incriminate în prezenta cauză şi cele încorporate în reabilitarea şi modernizarea unor clădiri şi spaţii deţinute de S.C. P. S.A. cum ar fi: QQQQ., AAAAA. şi BBBBB., atât el cât şi expertul parte au identificat bunuri de genul celor înscrise în facturile de vânzare, emise de către inculpaţii H. şi I..

Concluziile acestor experţi se coroborează cu cele ale expertizei contabile, ale expertizei fiscal-contabile şi ale martorului KKKK., aşa cum s-a arătat anterior .

Urmare a acestor înregistrări privind operaţiuni comerciale nereale derulate cu societăţile S.C. O. şi S.C. N., S.C. P. S.A. Drobeta Turnu Severin a produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 297.847 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, prejudiciu ce a fost achitat integral de către inculpat.

Prejudiciul a fost stabilit conform expertizei fiscal contabile întocmite în cursul cercetării judecătoreşti, iar la această expertiză a participat şi expert parte desemnat de acest inculpat, CCCCC. .

5. Inculpatul D.;

În calitate de administrator al S.C. R.. S.R.L. Timişoara, în perioada 30.09.2008-10.10.2011, inculpatul D. a înregistrat în contabilitatea S.C. R.. S.R.L. Timişoara mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri (materiale de construcţii) în valoare totală de 5.347.944,47 RON, astfel: 10 facturi, în valoare de 3.713.686,55 RON de la S.C. O. Strehaia, reprezentată de inculpatul H.; facturi, în valoare de 1.634.257,92 RON de la S.C. N. Strehaia, reprezentată de inculpata I..

Instanţa a reţinut că inculpatul D., în perioada indicată anterior, a cumpărat de la S.C. O. Strehaia şi S.C. N. Strehaia, doar scriptic bunurile înscrise în facturile de achiziţie, însă acestea nu i-au fost livrate în realitate.

Procedând de aceeaşi manieră inculpaţii H. şi I. au înregistrat iniţial achiziţii fictive în contabilitatea propriilor firme, iar, ulterior, au înstrăinat, tot fictiv, bunuri către S.C. R.. S.R.L. Timişoara administrată de inculpatul D..

În schimbul facturilor de livrare emise inculpaţii H. şi I. au primit comisioane cuprinse între 1%-5 % din valoarea fiecărei facturi.

În acest sens, instanţa a reţinut că bunurile înscrise în contabilitatea firmei S.C. R.. S.R.L. Timişoara ca fiind achiziţionate de la S.C. O., S.C. N., nu au fost fost deţinute decât scriptic de inculpaţii H. şi I., societăţile administrate de aceştia neavând spaţii de depozitare, angajaţi sau mijloace de transport care să justifice posibilitatea desfăşurării unor activităţi comerciale de natura celor reţinute în prezenta cauză.

Relevante au fost declaraţiile inculpaţilor H. şi I., ce au susţinut că operaţiunile economice nu s-au derulat în realitate ci doar au promit comisioane pentru facturile remise, martorilor ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., RRR. şi SSS., .

Pe cursul urmăririi penale, fiind audiat inculpatul D. a susţinut că în vara anului 2008 a fost contactat de către inculpatul H., care i-a livrat în calitate de administrator al S.C. O. S.R.L., pe această firmă diferite materiale de construcţii şi materiale feroase şi a colaborat cu acesta până în luna noiembrie 2009.

A recunoscut că o parte din tranzacţiile derulate au fost fictive, iar, în schimbul facturilor primite, i-a plătit inculpatului H. 4% din valoarea facturii.

De la sfârşitul anului 2009, în perioada 2010-2011, inculpatul D. a continuat relaţia comercială cu inculpatul H. de aceeaşi manieră cu cea expusă mai sus însă, facturile au fost emise pe societatea S.C. N. în calitate de cânzător deoarece S.C. O. fusese radiată.

Inculpatul D. a fost audiat şi în cursul cercetării judecătoreşti, arătând că inculpaţii H. şi I. i-au livrat mai multe mărfuri care sunt înscrise în facturile aflate la dosar, însă pentru o parte dintre aceste facturi mărfurile nu s-au livrat în realitate.

A aproximat că 70% dintre facturi au fost emise de cei doi inculpaţi RRRR. pentru livrări reale de bunuri către S.C. R., iar aproximativ 30% reprezintă facturi emise pentru operaţiuni fictive. Nu a putut indica însă care sunt toate acele bunuri pentru care s-au emis facturi cu excepţia cazanului de ţuică.

Referitor la provenienţa bunurilor cumpărate de la inculpaţii RRRR. a susţinut că nu i-a întrebat niciodată de unde le au.

În acest sens, a arătat că inculpatul H. i-a vândut şi un cazan de ţuică pentru care i-a emis factură, iar acest cazan împreună cu alte mărfuri au fost identificate de lichidatorul judiciar şi evaluate în procedura insolvenţei, urmând a se valorifica în procedura lichidării S.C. R. S.R.L..

Inculpatul D. a confirmat susţinerile inculpaţilor RRRR. arătând că, în schimbul facturilor ce atestau operaţiuni fictive, le plătea un comision mic, de maxim 3%. .

Raportat la cele expuse, la declaraţiile inculpatului, la concluziile expertizei contabile, ale expertizei fiscal-contabile şi ale martorului KKKK., instanţa a reţinut însă că S.C. R. S.R.L.. a deţinut bunurile indicate în facturile de achiziţie, însă acestea aveau o altă provenienţă decât cea înscrisă în contabilitatea firmei.

Urmare a acestor înregistrări privind operaţiuni comerciale nereale derulate cu societăţile S.C. O. şi S.C. N., .C. R.. S.R.L. Timişoara a produs un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 153.200 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, prejudiciu ce a fost achitat integral de către inculpat.

Prejudiciul a fost stabilit conform expertizei fiscal contabile întocmite în cursul cercetării judecătreşti şi a suplimentelor la aceasta .

6. Inculpatul E.;

Inculpatul E., în calitate de administrator al S. C. T. S.R.L. Timişoara, în perioada 01.09.2009-21.12.2011, a înregistrat în contabilitatea S. C. T. S.R.L. Timişoara facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri (materiale de construcţii) în valoare totală de 5.246.886,97 RON, astfel: 12 facturi, în valoare de 2.617.402,83 RON de la S.C. O. Strehaia, reprezentată de inc. H.; 15 facturi, în valoare de 2.629.484,14 RON de la S.C. N. Strehaia, reprezentată de inc. I..

Instanţa a reţinut că inculpatul E., în perioada indicată anterior, a cumpărat de la S.C. O. Strehaia şi S.C. N. Strehaia, doar scriptic, bunurile înscrise în facturile de achiziţie, însă acestea nu i-au fost livrate în realitate.

Procedând de aceeaşi manieră inculpaţii H. şi I. au înregistrat iniţial achiziţii fictive în contabilitatea propriilor firme, iar, ulterior, au înstrăinat, tot fictiv, bunuri către S. C. T. S.R.L. Timişoara, administrată de inculpatul E..

În schimbul facturilor emise inculpaţii H. şi I. au primit comisioane cuprinse între 1%-5% din valoarea fiecărei facturi.

În acest sens, instanţa a reţinut că bunurile înscrise în contabilitatea firmei S. C. T. S.R.L. Timişoara, ca fiind achiziţionate de la S.C. O. şi S.C. N., nu au fost fost deţinute decât scriptic de inculpaţii H. şi I., aşa cum rezultă, pe de o parte, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, iar pe de altă parte societăţile administrate de cei doi inculpaţi nu aveau spaţii de depozitare, angajaţi sau mijloace de transport care să justifice posibilitatea desfăşurării unor activităţi comerciale de natura celor reţinute în prezenta cauză.

Relevante sunt declaraţiile inculpaţilor H. şi I., ce au susţinut că operaţiunile economice nu s-au derulat în realitate ci doar au primit comisioane pentru facturile remise, declaraţiile martorilor ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., RRR. şi SSS., .

În cursul urmăririi penale, fiind audiat inculpatul E. a recunoscut faptul că, în perioada 2009-2011, a derulat "relaţii comerciale" cu S.C. O. şi S.C. N., în sensul că a înregistrat de la aceştia mai multe facturi de achiziţie bunuri care, în realitate, nu au fost livrate.

Pentru a crea o aparenţă de legalitate a acestor tranzacţii a livrat, prin bancă, contravaloarea acelor facturi fictive, iar o parte au fost compensate cu marfă.

S-a înţeles cu inculpaţii RRRR. ca aceştia din urmă să scoată banii din bancă, să-şi oprească un comision de aproximativ 5%, iar apoi să îi înapoieze diferenţa.

Inculpaţii au făcut acest lucru, însă nu i-au mai returnat banii integral aşa cum s-au înţeles.

Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul E. şi-a schimbat declaraţia suţinând că toate bunurile înregistrate în contabilitatea firmei sale au fost achiziţionate în realitate de la S.C. O. şi S.C. N. SRL

În acest sens, a detaliat, susţinând că a cumpărat de la firmele reprezentate de inculpaţii H. şi I.: laptop-uri, cutii de carton în care ambala produsele firmei S. C. T. S.R.L. Timişoara, produse de papetărie, etc.

Inculpaţii RRRR. i-au vândut broşuri pentru promovarea activităţii S. C. T. S.R.L. Timişoara şi urmare a campaniei de publicitate susţinută de acele broşuri, activitatea şi cifra de afaceri a S. C. T. S.R.L. Timişoara au crescut considerabil.

Referitor la modalitatea de plată a bunurilor cumpărate a precizat că plata se făcea fie prin intermediul băncii, fie prin compensare, cu produse IT aparţinuând S. C. T. S.R.L. Timişoara.

Faţă de contradicţiile dintre cele declarate, inculpatul E. a arătat că declaraţiile de la urmărirea penală au fost făcute la ora 11-12 noaptea, în prezenţa unui avocat despre care nu ştia că îi reprezintă şi pe inculpaţii H. şi I..

Instanţa a dat relevanţă declaraţiilor inculpatului din faza urmăririi penale, întrucât acestea se coroborează cu toate probele administrate în cauză.

De asemenea, în apărare a solicitat audierea martorului DDDDD. şi administrator al S. C. T. S.R.L. Timişoara precum şi emiterea unor adrese către TTT. pentru a dovedi că inculpatul nu era împuternicit să facă plăţi în numele S. C. T. S.R.L. Timişoara.

În instanţă, martorul DDDDD. a confirmat întrutotul declaraţia inculpatului E. din cursul cercetării judecătoreşti, afirmând în plus, că asociatul său, la momentul când au fost aduşi pentru audieri la Drobeta Turnu Severin i-a spus că îşi va asuma el consecinţele colaborării cu inculpatul H.. De asemenea, în acea împrejurare, E. era stresat deoarece fusese reţinut şi s-au făcut presiuni pentru luarea unor măsuri preventive, atât de poliţiştii anchetatori,- cât şi de avocatul din oficiu, care le-au sugerat să declare într-un anumit fel .

Apărările inculpatului nu pot fi primite, iar declaraţia martorului DDDDD. este în contradicţie cu probele de la dosar.

S-a reţinut, pe de o parte, că atât martorul cât şi inculpatul E. au fost asistaţi de avocat ales EEEEE. şi nu de avocat din oficiu cum se susţine, iar pe de altă parte aşa cum reiese din înscrisurile de la dosar, respectiv adresa nr. x/14.01.2020 emisă TTT., detalii conturi, cerere de emitere FFFFF., specimene semnătură, cerere deschidere cont persoane juridice, rulaj cont (a se vedea filele x)-inculpatul E. a reprezentat firma S. C. T. S.R.L. Timişoara în tot ce ţine de activitatea acesteia, inclusiv cu referire la plăţile făcute de această societate.

Din cuprinsul adresei nr. x/14.01.2020 emisă TTT. reiese că plăţile către S.C. O. S.R.L. şi S.C. N. s-au făcut prin aplicaţia Internet banking.

Utilizatorul tokenului emis pentru clientul S. C. T. S.R.L. Timişoara era E., care era şi reprezentantul societăţii comerciale în relaţia cu banca

DDDDD. şi GGGGG. aveau delegaţie din partea S.C. T. S.R.L. Timişoara - reprezentată de inculpatul E., doar pentru a prelua extrase de cont ale societăţii, pentru a depune documente bancare, pentru a retrage şi, respectiv a depune numerar .

Raportat la cele expuse, la concluziile expertizei contabile, ale expertizei fiscal-contabile şi ale martorului KKKK., ce au identificat bunuri de acelaşi gen în patrimoniul societăţii sau între bunurile vândute ulterior, instanţa a reţinut că S.C. T. S.R.L.. a deţinut bunurile indicate în facturile de achiziţie, însă acestea aveau o altă provenienţă decât cea înscrisă în contabilitatea firmei.

Prin înregistrarea în contabilitatea S.C. T. S.R.L. Timişoara a facturilor de achiziţii fictive de la S.C. O. S.R.L. şi S.C. N. s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 905.634,58 RON, repezentând TVA, aşa cum rezultă din expertiza fiscal-contabilă şi suplimentele la aceasta întocmite în cursul cercetării judecătoreşti .

7. Inculpatul F.;

În calitate de administrator al S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara, inculpatul F., în perioada 11.11.2009 - 23.01.2012, a înregistrat în contabilitatea S.C. CC. S.R.L. Timişoara facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri în valoare totală de 900.708,84 RON, astfel: 53 facturi, în valoare de 320.883,37 RON de la S.C. O. Strehaia, reprezentată de inc. H., 116 facturi, în valoare de 579.825,47 RON de la S.C. N. Strehaia, reprezentată de inc. I..

De asemenea, în calitate de administrator al S.C. U. S.A. Timişoara, în aceeaşi perioadă, 2009 - 2011 a înregistrat în contabilitatea societăţii facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri în valoare totală de 642.994,72 RON, astfel: 59 facturi, în valoare de 276.432,68 RON de la S.C. O. Strehaia; 73 facturi, în valoare de 366.562,04 RON de la S.C. N. Strehaia.

Instanţa a reţinut că inculpatul F., în perioada indicată anterior, a cumpărat de la S.C. O. Strehaia şi S.C. N. Strehaia, doar scriptic, bunurile înscrise în facturile de achiziţie, însă acestea nu i-au fost livrate în realitate.

Procedând de aceeaşi manieră inculpaţii H. şi I. au înregistrat iniţial achiziţii fictive în contabilitatea propriilor firme, iar, ulterior, au înstrăinat, tot fictiv, bunuri către S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara, administrate de inculpatul F..

În schimbul facturilor emise inculpaţii H. şi I. au primit comisioane cuprinse între 1%-5 % din valoarea fiecărei facturi.

În acest sens, instanţa a reţinut că bunurile înscrise în contabilitatea firmelor S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara, ca fiind achiziţionate de la S.C. O. şi S.C. N., nu au fost fost deţinute decât scriptic de inculpaţii H. şi I., aşa cum rezultă, pe de o parte, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, iar pe de altă parte societăţile administrate de cei doi inculpaţi nu aveau spaţii de depozitare, angajaţi sau mijloace de transport care să justifice posibilitatea desfăşurării unor activităţi comerciale de natura celor reţinute în prezenta cauză.

Relevante sunt declaraţiile inculpaţilor H. şi I., ce au susţinut că operaţiunile economice nu s-au derulat în realitate ci doar au primit comisioane pentru facturile remise, declaraţiile martorilor ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., RRR. şi SSS., .

În cursul urmăririi penale, fiind audiat inculpatul F. a recunoscut faptul că, în perioada 2010-2011, a făcut lucrări de amenajări a spaţiilor excedentare la hala industrială aparţinând S.C. CC. S.R.L. Timişoara, iar lucrările le-a efectuat cu o echipă de muncitori, angajaţi la negru.

A stabilit cu aceştia costul lucrărilor, iar pentru decontarea lor, în contabilitatea societăţilor sale, a convenit cu respectivii lucrători să-i aducă facturi fiscale cu valoarea de sub 5.000 RON şi chitanţe aferente pe care să le înregistreze în evidenţa contabilă şi să le plătească. El achita preţul lucrărilor convenit cu echipa de muncitori şi a primit şi înregistrat în evidenţa contabilă a S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara facturile respective ce erau emise de S.C. N. şi le-a declarat organelor fiscale.

De asemenea, nu a verificat facturile emise de S.C. N. Strehaia sub aspectul realităţii, facturile respective fiindu-i înmânate de echipa de constructori.

A mai relatat că nu a derulat operaţiuni comerciale cu S.C. N. Strehaia, iar facturile i-au fost aduse de echipa de muncitori, iar valoarea acelor facturi însuma valoarea materialelor de construcţie folosite şi manopera.

A susţinut cu aceea ocazie că îşi asumă prejudiciul de 486.530 RON şi recunoaşte şi regretă faptele comise.

De menţionat este faptul că aceste aspecte au fost declarate de către inculpat în data de 15.01.2013 şi au fost făcute în calitate de învinuit, în prezenţa apărătorului ales.

Ulterior, în calitate de inculpat la data de 19.03.2015 inculpatul F. şi-a menţinut declaraţiile anterioare şi a arătat că nu are alte aspecte de adăugat.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul F. şi-a menţinut în parte declaraţia, însă a arătat că toate lucrările au fost reale, că s-a înţeles cu persoanele ce i-au executat lucrările (zilieri) să-i plătească dacă aceştia îi prezintă acte justificative.

Muncitorii au venit cu materialele lor, iar lucrările au fost executate timp de un an de o echipă formată din 6 muncitori, iar pentru lucrările efectuate există binuri de consum, facturi, situaţii de lucrări. Facturile pe care le-a înregistrat în contabilitate reflectă toate operaţiuni reale şi a apreciat că întreaga situaţie s-a datorat faptului că persoanele de la care a achiziţionat bunurile şi serviciile nu şi-au plătit datoriile către stat.

Instanţa a reţinut că acest inculpat a efectuat într-adevăr lucrări la hala industrială ce îi aparţinea, la care a folosit materiale, însă respectivele materiale au fost achiziţionate din alte surse, iar nu sunt bunuri care să provină din relaţii economice derulate cu S.C. N. Strehaia şi cu S.C. O. S.R.L..

Aceste concluzii sunt susţinute şi de către expertizele contabile şi fiscal contabile întocmite în ambele faze a procesului penal, cu ocazia întocmirii acestora fiind identificate bunuri de natura celor "achiziţionate" de la cele două societăţi din Strehaia.

Relevantă în acest sens s-a reţinue a fi si ordonanaţa nr. 97/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, ordonanţă prin care s-a dispus soluţie de clasare faţă de inculpatul din prezenta cauză, constatându-se că a acesta a achiziţionat de la alte societăţi bunuri de acelasi gen cu cele care fac dosarului pendinte .

În atare situaţie, văzând şi concluziile expertizei contabile, ale expertizei fiscal-contabile şi ale martorului KKKK., ce au identificat bunuri de acelaşi gen în patrimoniul societăţii sau între bunurile vândute ulterior, instanţa a reţinut că S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara. a deţinut bunurile indicate în facturile de achiziţie, însă acestea aveau o altă provenienţă decât cea înscrisă în contabilitatea firmei.

De altfel, deşi inculpatul F. a declarat că facturile reflectă operaţiuni reale, a recunoscut că nu a derulat relaţii comerciale cu inculpaţii H. şi I. şi, în această situaţie, aceste susţineri coroborate cu restul materialului probator dovedesc că înregistrarea acelor operaţiuni comerciale a fost făcută exclusiv în scopul diminuării obligaţiilor fiscale ale S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara.

Prin înregistrarea în contabilitatea S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara a facturilor de achiziţii fictive de la S.C. O. S.R.L. şi S.C. N. s-a creat bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 118.150,68 RON, reprezentând TVA doar pe relaţia cu S.C. U. S.A. Timişoara, aşa cum rezultă din expertiza fiscal contabilă şi suplimentele la aceasta întocmite în cursul cercetării judecătoreşti .

La încadrarea în drept a faptelor deduse judecăţii instanţa a avut în vedere, încheierile din datele de 18.10.2016, 10.06.2020 şi 22.07.2020.

Schimbările de încadrare juridică au constat în reţinerea legii penale vechi ca fiind mai favorabilă inculpaţilor, respectiv C. pen. de la 1968 şi Legea nr. 241/2005 în vigoare pe perioada 23.06.2010-22.03.2013, raportat la cuantumul prejudiciului aşa cum a fost stabilit prin expertiza fiscal contabilă întocmită de expert fiscal HHHHH. în cursul cercetării judecătoreşti şi suplimentele la aceasta .

Ca atare, în drept, prima instanţă a reţinut că:

1. Fapta inculpatului H., care în calitate de administrator al S.C. O. Strehaia, în perioada 2008-2012, a sprijinit pe inculpaţii A., C., D., E., F., K., J., să evidenţieze în actele contabile ale societăţilor comerciale pe care le administrau, cheltuieli ce nu au avut la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării TVA-ului şi impozitului pe profit, prin remiterea repetată de facturi fiscale fictive ce au atestat raporturi comerciale care nu au existat în realitate, cu consecinţa producerii unui prejudiciu cumulat de 2.203.190,23 RON (echivalentul sumei de 523.210,18 euro) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. de la 1968 rap la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3). din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

2. Fapta inculpatului G., care în calitate de administrator al S.C. Z. Strehaia şi S.C. AA. S.R.L. Strehaia, care în perioada 2010-2011, l-a sprijinit pe inculpatul A., administrator al S.C. M. S.R.L., să evidenţieze în actele contabile ale societăţii de cheltuieli ce nu au avut la bază operaţiuni reale, în scopul diminuării TVA-ului şi impozitului pe profit, prin remiterea repetată de documente fiscale ce atestau raporturi comerciale care nu au existat în realitate, cu consecinţa producerii unui prejudiciu de 254.647,96 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. de la 1968 rap la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

3 Fapta inculpatului A., administrator al S.C. M. S.R.L. D.T. Severin, care în perioada 04.04.2010-25.01.2012 a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii pe care o administra de facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri emise de S.C O., de S.C. N., de S.C. Z. şi de S.C. AA. S.R.L., prejudiciind bugetul de stat cu suma de 254.647,96 RON, reprezentând TVA (pe relaţia cu S.C. Z. şi S.C. AA. S.R.L.) şi de 216.275,44 RON, reprezentând TVA (pe relaţia cu S.C O. şi S.C. N.) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

4. Fapta inculpatului C., administrator al S.C. P. S.A. Dr. Tr. Severin, care, în perioada 27.05.2009-29.11.2011, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii pe care o administra a facturilor fictive de aprovizionare cu mărfuri emise de S.C O. şi de S.C. N., prin care a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 297.847 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

5. Fapta inculpatului D., administrator al S.C. R.. S.R.L. Timişoara, care, în perioada 30.09.2008-10.10.2011, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii pe care o administra a facturilor fictive de aprovizionare cu mărfuri emise de S.C O. şi de S.C. N., prin care a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 153.200 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

6. Fapta inculpatului E., administrator al S.C. T. S.R.L. Timişoara, care în perioada 01.09.2009-21.12.2011, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii pe care o administra a facturilor fictive de aprovizionare cu mărfuri emise de S.C O. şi de S.C. N. S.R.L, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 905.634,58 RON, reprezentând TVA - echivalentul a peste 100.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 rap. la art. 10 alin. (1) teza I din Legea 241/2005 şi art. 5 C. pen.

7. Fapta inculpatului F., administrator al S.C. CC. S.R.L. Timişoara şi S.C. U. S.A. Timişoara, care în perioada 11.11.2009 - 23.01.2012, a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţilor pe care le administra a facturilor fictive de aprovizionare cu mărfuri emise de S.C O. şi de S.C. N. S.R.L, cu consecinţa producerii unui prejudiciu de 118.150,68 RON, reprezentând TVA pe relaţia cu S.C. U. S.A. Timişoara întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 5 C. pen.

Faţă de cele expuse, prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţillor.

Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că, în termen legal persoana vătămată ANAF prin reprezentant Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş s-a constituit parte civilă în numele Statului Român solicitând obligarea inculpaţilor, în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În acest sens, prin adresa nr. x/2912.2014 AJFP Mehedinţi a arătat că înţelege să se constituie parte civilă cu sumele ce reprezintă prejudiciu cauzat bugetului de stat, prin faptele administratorilor M.. S.C. Z., S.C. AA. S.R.L., S.C. O. S.R.L. şi S.C. N. S.R.L..

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi a precizat ulterior aceste sume prin adresa nr. x/14.04.2014 arătând respectiv: S.C. P. S.A. Dr. Tr. Severin suma de 9 410 917 RON, S.C. Z.-144.346, S.C. AA.-202 292 RON, S.C. O. S.R.L. - 4 884 751 RON şi S.C. N. S.R.L. 5 985 458 RON .

Totodată, cu adresa x din 1.04.2014 - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a comunicat faptul că se constituie parte civilă după cum urmează: fată de S.C. R.. S.R.L. cu suma de 1.040.577 RON; S.C. Y. S.R.L. Timişoara cu suma de 617.377 RON şi faţă de S.C. BB. S.R.L. Timişoara cu suma 1.217.796 RON; faţă de S.C. YY. S.R.L. Timişoara cu suma de 1.014.720 RON şi faţă de S.C. IIIII. S.R.L. Timişoara cu suma de 409.037 RON; faţă de S.C. T. S.R.L. Timişoara cu suma de 1.615.861 RON; faţă de S.C. CC. S.R.L. Timişoara cu suma de 283.877 RON şi faţă de S.C. U. S.A. Timişoara cu suma de 201.962 RON; cu titlu de prejudiciu creat bugetului de stat(dos. u.p.).

Aceste sume au rezultat din expertiza contabilă întocmită în faza urmăririi penale şi din concluziile raportului de constatare întocmit de consultantul fiscal din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

În cursul cercetării judecătoreşti partea civilă ANAF a fost reprezentată prin reprezentant Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi.

Reţinând că inculpaţii trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată au deţinut, dar din altă sursă, bunurile pentru care inculpaţii G., H. şi I. au emis facturi fictive de vânzare, s-a dat eficienţă concluziilor expertizei fiscal-contabile şi suplimentelor la aceasta întocmite în faza cercetării judecătoreşti de către expert HHHHH., aceste concluzii fiind în concordanţă cu întreg probatoriul administrat, aşa cum s-a arătat în pasajele anterioare.

Astfel, deşi facturile de achiziţie mărfuri provenite de la cei trei furnizori sunt nereale, mărfurile înscrise în facturile respective au existat efectiv, aşa încât, la determinarea sumelor datorate bugetului de stat de către S.C. M. S.R.L., S.C. P. S.A. Drobeta Turnu Severin, S.C. R., S.C. T.. S.R.L., S.C. W. S.R.L. şi S.C. U. S.R.L. instanţa a menţionat că va ţine seama şi de cheltuielile suportate de fiecare societate, în acest sens fiind şi Decizia nr. 4011/2013 pronunţată de a ICCJ în dosarul nr. x/2011.

Totodată, în ceea ce priveşte societăţile S.C. M., S.C. T., S.R.L. S.C. U. S.R.L., a arătat că aceste societăţi nu datorează impozit pe profit suplimentar, obligaţia fiscală principală fiind compusă doar din TVA.

În plus, s-a reţinut că inculpaţii C., D., E., F., au achitat până la momentul pronunţării hotărârii, cu titlu de prejudiciu, sume ce acoperă sau chiar depăşesc obligaţiile fiscale principale stabilite pe societăţile S.C. P. S.A., S.C. R., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L. .

În cauzele având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală prejudiciul se compune din obligaţia fiscală principală, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii calculate potrivit Codului de procedură fiscală.

Deoarece până la acest moment inculpaţii nu au achitat obligaţiile fiscale accesorii sumelor datorate şi plătite cu titlu de obligaţie fiscală principală, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 404 alin. (1) lit. c) f C. proc. pen., a respins cererile formulate de aceşti inculpaţi privind restituirea sumelor achitate cu titlu de prejudiciu şi sumele stabilite prin prezenta sentinţă cu titlu de obligaţie fiscală principală.

Corelativ, reţinând şi dispoziţiile art. 404 alin. (1) lit c. C. proc. pen., au fost respinse şi cererile formulate de inculpaţii A., C., D., E., F., G., H., J. şi K. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor acestora prin ordonanţele procurorului, măsurile fiind instituite tocmai în vederea recuperării integrale a prejudiciului cauzat .

Întrucât cu privire la relaţiile derulate de inculpatul F. pe societatea S.C. W. S.R.L. cu S.C. O. şi S.C. N. nu s-a stabilit niciun prejudiciu prin expertiza fiscal-contabilă şi suplimentele la aceasta, deşi au fost reţinute înregistrări de facturi fictive, suma de 283 877 RON achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu aferent acestor relaţii s-a dispus restituirea acesteia.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpaţii din cauză, partea civilă Statul Român - DGRFP Craiova- AJFP Mehedinţi şi părţile responsabile civilmente S.C. M. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. P. S.A..

În cursul judecăţii apelului, conform art. 2502 C. proc. pen., instanţa a pus în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurilor asiguratorii luate în cauză.

Analizând măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţele nr. 429/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, Curtea de apel a constatat că au fost instituite asupra bunurilor inculpaţilor, după cum urmează:

- Inculpatului A. prin ordonanţa nr. 429/P/2011 din 31.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- Inculpatului C. prin ordonanţele nr. 429/P/2011 din datele de 18.01.2013 şi 31.01.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- Inculpatului D. prin ordonanţele nr. 429/P/2011 din datele de 18.01.2013 şi 31.01.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- Inculpatului E. prin ordonanţele nr. 429/P/2011 din datele de 18.01.2013 şi 08.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- Inculpatului F. prin ordonanţa nr. 429/P/2011 din data de 18.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- Inculpatului G. prin ordonanţa nr. 429/P/2011 din data de 18.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

- Inculpatului H. prin ordonanţa nr. 429/P/2011 din data de 09.11.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi

Prin sentinţa penală apelată, în baza art. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., prima instanţă a menţinut măsurile asigurătorii.

Conform dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

Măsurile asiguratorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ce aparţin suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a acoperirii despăgubirilor civile.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, judecătorul trebuie să examineze dacă întinderea măsurii sechestrului, respectiv valoarea bunurilor este proporţională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinarea sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune). Condiţia decurge din Constituţia României - art. 53 alin. (2) - "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."

Analizând măsurile asigurătorii dispuse prin prisma actelor aflate la dosar, având în vedere că pe parcursul procesului, inclusiv din faza de urmărire penală, au fost achitate de către inculpaţi sume importante de bani cu titlu de prejudiciu, durata măsurilor asigurătorii - 9 ani, respectiv 10 ani, Curtea de apel a apreciat că se menţine nejustificat o stare de incertitudine privind exercitarea dreptului de proprietate pentru o perioadă prea lungă de timp şi, din aceste motive, nu se mai impune menţinerea sechestrului asigurător instituit de procuror asupra bunurilor inculpaţilor.

II. Împotriva încheierii penale sus-menţionate, partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi a formulat contestaţie, solicitând, pentru motivele fiind expuse la dosar, să se constate că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asiguratorii faţă de inculpaţi, întrucât, prejudiciul cauzat prin faptele de evaziune fiscală şi complicitate la această infracţiune însumează atât obligaţiile fiscale principale, cât şi cele accesorii, iar din dosar nu rezultă că prejudiciul a fost acoperit în integralitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.), "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Înalta Curte reţine că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin inculpatului sau părţii responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiţionată de constatarea prealabilă a necesităţii instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă şi cerinţa proporţionalităţii acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor şi cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Înalta Curte constată că în cauză, la acest moment, nu mai sunt întrunite exigenţele legale pentru menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse cu privire la bunurile inculpaţilor E., F., C., D., H., G. şi B..

În cauză, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de natură fiscală, fiind obligaţi la plata către partea civilă a sumelor de bani reprezentând TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

Sub acest aspect, în cursul urmăririi penale, prin ordonanţele Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nr. 429/P/2011 din 09.11.2012, 18.01.2013, 31.01.2013 şi 08.02.2013 s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpaţilor, ulterior măsurile fiind menţinute prin sentinţa penală nr. 85/24.08.2020 a Tribunalului Mehedinţi şi ridicate prin încheierea instanţei de apel contestată în cauză.

În ce priveşte latura civilă, prima instanţă a admis în parte acţiunile civile promovate de Statul Român reprezentat de ANAF Bucureşti - D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Mehedinţi, după cum urmează:

1. A fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. S.R.L. şi cu inculpatul G., să plătească părţii civile suma de 254 647,96 RON reprezentând TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul A. a achitat integral, prin eşalonare, suma de 510.191 RON, reprezentând obligaţie fiscală principală aferentă relaţiilor derulate cu S.C. N. S.R.L. şi S.C. O., precum şi obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi f) din C. proc. pen.

S-a respins cererea privind restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma 510.191 RON achitată în conformitate cu decizia de eşalonare plată nr. x/21.07.2014 şi suma stabilită prin expertiza fiscal-contabilă cu titlu de obligaţie fiscală principală, aferentă relaţiilor derulate cu S.C. N. S.R.L. şi S.C. O., în cuantum de 216.275,44 RON.

S-a respins cererea formulată de inculpatul A. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi s-a dispus menţinerea acestor măsuri.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpatul G. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr. 429/P/2011 din 18.01.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi s-a dispus menţinerea acestor măsuri.

2. A fost obligat inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P. S.A. să plătească părţii civile suma de 297.847 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, din care, în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 35.350,17 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 262.497,12 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul a achitat către bugetul de stat cu titlu de prejudiciu suma de 100.000 RON cu chitanţa seria x nr. x din 16.01.2013 emisă de Trezoreria Drobeta Turnu Severin şi suma de 197.848 RON cu ordinul de plată nr. x din 10.10.2019 emis de Q..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpatul C. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţele nr. 429/P/2011 din 18.01.2013 şi nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au fost menţinute aceste măsuri asiguratorii.

3. A fost obligat inculpatul D. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. R. S.R.L. să plătească părţii civile suma de 153.200 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, din care, în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 70.000 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 83.200 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul D. a achitat către bugetul de stat, cu titlu de prejudiciu, suma de 500.000 RON conform OP nr. x din 16.03.2013 emis de S. şi suma de 428.841 RON până la data de 29.05.2015 (dată la care a fost emis rechizitoriul) conform graficului de plăţi eşalonate stabilit prin Decizia de eşalonare plata nr. x/29.06.2012 întocmită de ADGFP Timişoara-Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Timişoara.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi f) din C. proc. pen.

A fost respinsă cererea privind restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu şi suma de 153.200 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, stabilită prin prezenta sentinţă cu titlu de obligaţie fiscală principală.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul D. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au fost menţinute aceste măsuri asiguratorii.

4. A fost obligat inculpatul E. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. să plătească părţii civile suma de 905.634,58 RON reprezentând TVA, din care în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 419.051,22 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 486.583,36 RON la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul E. a achitat către bugetul de stat cu titlu de prejudiciu sumele de: 400.000 RON la 18.01.2013 şi 1.089.881 RON la 23.05.2016, aşa cum reiese din adresa din 28.02.2017 emisă de ANAF-DGRFP Timişoara-AJFP-Timiş; 116.980 RON cu OP nr. x din 21.01.2013 emis de Trezoreria Drobeta Turnu Severin.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi f) din C. proc. pen.

A fost respinsă cererea privind restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu şi suma 905.634,58 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit suplimentar, stabilită prin prezenta sentinţă cu titlul de obligaţie fiscală principală.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul E. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţele nr. 429/P/2011 din 18.01.2013 şi nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au fost menţinute aceste măsuri asiguratorii.

5. A fost obligat inculpatul F. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. U. S.R.L. să plătească părţii civile suma de 118.150,68 RON reprezentând TVA, din care, în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 48.176 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 69.974,68 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

S-a constatat faptul că inculpatul F. a achitat către bugetul de stat cu titlu de prejudiciu aferent relaţiilor comerciale dintre S.C. U. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L. suma de 201.962 RON, din care suma de 100.000 RON cu OP nr. x din 16.01.2013 emis de V. şi suma de 101.962 RON cu OP nr. x din 9.11.2016 emis de V..

S-a constatat faptul că inculpatul F. a achitat către bugetul de stat cu titlu de prejudiciu aferent relaţiilor comerciale dintre S.C. W. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L. suma de 283.877 RON, din care: suma de 100.000 RON cu OP nr. x din 16.01.2013 emis de X., suma de 26.436 RON cu OP nr. x din 21.01.2013 emis de Trezoreria Mun. Drobeta Turnu Severin şi suma de 157. 441 RON cu OP nr. x din 9.11.2016 emis de X..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi f) din C. proc. pen. a fost respinsă cererea privind restituirea sumei reprezentând diferenţa dintre suma achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu aferent relaţiilor comerciale dintre S.C. U. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L. şi suma de 118.150,68 RON reprezentând TVA, stabilită prin prezenta sentinţă cu titlu de obligaţie fiscală principală.

A fost admisă cererea privind restituirea sumei de 283.877 RON achitată de inculpat cu titlu de prejudiciu aferent relaţiilor comerciale dintre S.C. W. S.R.L., S.C. N. S.R.L. şi S.C. O. S.R.L..

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul F. privind ridicarea măsurilor asiguratorii instituite prin Ordonanţa nr. 429/P/2011 din 8.02.2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi au fost menţinute aceste măsuri.

6. A fost obligat inculpatul J. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. Y. S.R.L. să plătească părţii civile suma de 617.377 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit, din care, în solidar şi cu inculpatul H. pentru suma de 168.703,92 RON, iar cu inculpata I. pentru suma de 448.673 RON, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a debitului principal.

În contextul factual al cauzei, se constată că la acest moment procesual nu subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar şi proporţional al acestora în vederea garantării acoperirii despăgubirilor către partea civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute şi pedepsite de prezenta lege.

Înalta Curte constată că în cauză, prin raportare la textul de lege incident în materie şi la natura infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii în primă instanţă (inculpaţii A., E., F., C., D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată; H. şi G. pentru complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată), sunt întrunite exigenţele legale pentru menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse faţă de inculpaţi, însă temeinicia subzistenţei acestor temeiuri legale trebuie examinată şi din perspectiva criteriilor impuse de jurisprudenţa Curţii Europene în materie şi a cadrului procesual actual din cauză, conferit de conduita procesuală a inculpaţilor şi demersurile organelor judiciare.

În acord cu jurisprudenţa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, trebuie verificată şi constatată respectarea exigenţelor de proporţionalitate a măsurii asigurătorii dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al persoanelor acuzate, având în vedere efectul de indisponibilizare a bunurilor aparţinând inculpaţilor (care afectează atributul dispoziţiei juridice şi materiale, proprietarul pierzând dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini), în conformitate cu garanţiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerinţă în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege şi să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerinţele interesului general şi interesele persoanelor în cauză (cauza Silickiene contra Lituaniei).

De asemenea, analiza subzistenţei temeiurilor iniţiale care au determinat, în cursul urmăririi penale, luarea măsurilor asigurătorii, asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor trebuie să se raporteze la criteriile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei proprietăţii şi a dreptului la un proces echitabil: durata procedurii; evaluarea complexităţii cauzei; comportamentul inculpaţilor; multitudinea şi valoarea importantă a bunurilor ce au format obiectul indisponibilizării.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că, chiar dacă dispunerea măsurilor asiguratorii în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală este obligatorie ope legis (art. 11 din Legea nr. 241/2005), acestea nu pot fi menţinute sine die, fără a se analiza scopul şi proporţionalitatea acestora raportat la durata ingerinţei asupra dreptului de dispoziţie a bunurilor.

Ridicarea măsurii asigurătorii ar trebui să fie posibilă şi atunci când durata efectivă a acesteia este exagerat de mare în raport de durata şi evoluţia procedurii şi consecinţele pe care le produce depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri [CEDO, cauza Forminster Entreprises Limited c. Republici Cehe, hotărârea din 9 ianuarie 2009, parag. 76-78 (www.x.coe.int)].

Prin urmare, în accepţiunea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în raport de stadiul cauzei şi de atitudinea procesuală a inculpaţilor, trecerea unei perioade mari de timp este de natură să pună în discuţie şi principiul rezonabilităţii măsurii, care se apreciază în concret, în raport cu complexitatea cauzei şi obiectul acesteia.

În prezenta cauză, în raport cu data luării măsurilor asiguratorii - în cursul urmăririi penale, în anul 2012 pentru inculpatul H. şi în 2013 pentru ceilalţi inculpaţi - cauza fiind în faza căii de atac a apelului, instanţa de control judiciar constată că menţinerea măsurilor asiguratorii nu mai este necesară şi nici proporţională cu natura faptelor pentru care au fost condamnaţi în primă instanţă inculpaţii şi scopul acestor măsuri.

Înalta Curte constată că inculpaţii C., D., E., F., au achitat până la momentul pronunţării hotărârii, cu titlu de prejudiciu, sume ce acoperă sau chiar depăşesc obligaţiile fiscale principale stabilite pe societăţile S.C. P. S.A., S.C. R., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L.; în timpul cercetărilor penale inculpatul H. a achitat suma de 400.000 RON, conform chitanţei seria x nr. x din 07.12.2012; inculpatul A., obligat în solidar cu inculpatul G. şi partea responsabilă civilmente S.C. M. S.R.L., a achitat integral, inclusiv în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii acestei sume ce au fost calculate potrivit Codului de procedură fiscală prejudiciul produs pe relaţia cu societăţile S.C. O. şi S.C. N., cu privire la care A.N.A.F. Mehedinţi s-a constituit parte civilă (depunând un set de înscrisuri doveditoare la dosar).

În acelaşi timp, instanţa apreciază că durata măsurilor asiguratorii nu poate fi menţinută sine die, în raport de aceleaşi argumente privind natura faptei.

În consecinţă, deşi gravitatea acuzaţiilor este de necontestat, Înalta Curte apreciază că, faţă de comportamentul procesual al inculpaţilor şi durata măsurilor asiguratorii (9-10 ani), la acest moment procesual menţinerea acestor măsuri nu se mai justifică.

Prin urmare, prin raportare şi la cele statuate de Curtea Europeană în această materie, se constată că menţinerea măsurilor asiguratorii nu este justificată la acest moment procesual, ridicarea acestora fiind în mod corect dispusă de instanţa de apel.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prejudiciul cauzat părţii civile prin faptele inculpaţilor, sub aspectul obligaţiilor fiscale accesorii, nu a fost individualizat în mod cert în motivele contestaţiei.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva încheierii penale nr. 8 din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată contestatoarea parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E., F., C., D., H. şi G., în cuantum de câte 313 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva încheierii penale nr. 8 din data de 21 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatoarea parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi E., F., C., D., H. şi G., în cuantum de câte 313 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 80 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2022.