Preventive seizure measures lifted and appeal dismissed after full settlement of principal damages in criminal corruption case

Şedinţa publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 04 martie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 2502 din C. proc. pen. a verificat şi constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse de procuror prin ordonanţa nr. 42/P/2012 din 22.08.2014.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurator şi poprirea sumelor de bani, instituite prin ordonanţa procurorului din data de 22.08.2014, emisă în dosarul nr. x/2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, cu referire la inculpatul A., până la concurenţa sumei de 149.310,72 RON, măsură asigurătorie adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 25.08.2014.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurator şi poprirea sumelor de bani, luat prin ordonanţa procurorului din data de 22.08.2014, emisă în dosarul nr. x/2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, cu referie la inculpatul B., până la concurenţa sumei de 34.677,87 RON, măsură asigurătorie adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 25.08.2014.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurator şi poprirea sumelor de bani, instituite prin ordonanţa procurorului din data de 22.08.2014, emisă în dosarul nr. x/2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, cu referire la inculpata C., până la concurenţa sumei de 54.725,77 RON, măsură asigurătorie adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 25.08.2014.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurator şi poprirea sumelor de bani, instituite prin ordonanţa procurorului din data de 22.08.2014, emisă în dosarul nr. x/2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, cu referire la inculpata D., până la concurenţa sumei de 149.310,72 RON, măsură asigurătorie adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 25.08.2014.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurator şi poprirea sumelor de bani, instituite prin ordonanţa procurorului din data de 22.08.2014, emisă în dosarul nr. x/2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, cu referire la inculpatul E., până la concurenţa sumei de 59.907,08 RON, măsură asigurătorie adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 25.08.2014.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurator şi poprirea sumelor de bani, instituite prin ordonanţa procurorului din data de 22.08.2014, emisă în dosarul nr. x/2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, cu referire la inculpata F., judeţul Iaşi, până la concurenţa sumei de 57.774,79 RON, măsură asigurătorie adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 26.08.2014.

Au fost ridicate măsurile asigurătorii, respectiv sechestrul asigurator şi poprirea sumelor de bani, instituite prin ordonanţa procurorului din data de 22.08.2014, emisă în dosarul nr. x/2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, cu referire la inculpata G., judeţul Iaşi, până la concurenţa sumei de 91.535,93 RON, măsură asigurătorie adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 26.08.2014.

Pentru a hotărî în acest sens, a reţinut că prin ordonanţa din data de 22.08.2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi dată în dosarul de urmărire penală nr. 42/P/2012 s-a dispus: luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând suspecţilor A., până la concurenţa sumei de 149.310,72 RON, D., până la concurenţa sumei de 149.310,72 RON, B., până la concurenţa sumei de 34.677,87 RON C., până la concurenţa sumei de 54.725,77, RON, E., până la concurenţa sumei de 59.907,08 RON, F., până la concurenţa sumei de 57.774,79 RON, şi G., până la concurenţa sumei de 91.535,93 RON şi poprirea sumelor de bani, în RON sau valută, existente în conturile aceloraşi persoane fizice şi juridice.

Din motivarea ordonanţei emise de procuror a rezultat că măsurile asigurătorii au fost dispuse pentru asigurarea reparării prejudiciului produs prin infracţiunile ce constituie obiectul urmăririi penale.

Prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 23.10.2015 a DNA - ST Iaşi s-a propus menţinerea măsurilor asigurătorii instituite prin ordonanţa procurorului din data de 22.08.2014 asupra bunurilor inculpaţilor A., D., B., C., E., F. şi G., pentru a se asigura repararea prejudiciului produs prin infracţiunile cercetate şi pentru care s-a dispus sesizarea instanţei de judecată.

În cursul urmăririi penale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin reprezentanţii săi legali, s-a constituit parte civilă cu suma totală de 149.310,71 RON, la care a solicitat aplicarea accesoriilor fiscale, solicitând obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata despăgubirilor civile astfel solicitate.

În cursul judecăţii la instanţa de fond, inculpatul A. a achitat creanţa principală către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, prin reprezentanţii săi legali, a comunicat la dosarul instanţei de fond că au fost achitate următoarele sume de bani: suma de 23.096,92 RON, aferentă procesului-verbal de constatare nr. x/23.06.2015, sumă achitată în totalitate prin plată voluntară - extrasul nr. 119/26.06.2019; suma de 34.677,87 RON, aferentă procesului-verbal de constatare nr. x/23.06.2015, sumă achitată în totalitate prin plată voluntară - extrasul nr. 120/26.06.2019; suma de 36.810,16 RON, aferentă procesului-verbal de constatare nr. x/23.06.2015, sumă achitată în totalitate prin plată voluntară - extrasul nr. 119/26.06.2019; suma de 54.725,77 RON, aferentă procesului-verbal de constatare nr. x/23.06.2015, sumă achitată în totalitate prin plată voluntară - extrasul nr. 119/26.06.2019, precizând (prin adresa nr. x/17.07.2019 - dosar fond) că suma totală recuperată prin plată voluntară este de 149.310,72 RON şi că creanţa principală stabilită prin procesele-verbale anterior menţionate a fost recuperată în totalitate, solicitând ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar la plata accesoriilor fiscale calculate de la data efectuării plăţii şi până la data încasării creanţei principale.

Or, niciun moment în faţa instanţei de fond sau apel, nici procurorul şi nici partea civilă, nu au solicitat extinderea măsurilor asigurătorii iniţial dispuse în cauză la asigurarea plăţii accesoriilor fiscale solicitate de partea civilă la prejudiciul iniţial pretins.

Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1), (2), (5) şi (6) din C. proc. pen., având în vedere modificările aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 6/2021, astfel cum rezultă acestea din art. 19 pct. 2 cap. V al acestei ultime legi, "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Curtea a reţinut că în Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, paragrafele 13-23 a Curţii Constituţionale, s-a arătat că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Măsurile asigurătorii se pot lua în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua măsuri asigurătorii asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.

Curtea a observat că potrivit art. 1 paragraf 1din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost în sensul că textul anterior menţionat cere ca ingerinţa autorităţii publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să aibă un scop legitim şi să păstreze un just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Aceeaşi jurisprudenţă a statuat şi în sensul că orice ingerinţă în exercitarea unui drept sau a unei libertăţi recunoscute de Convenţie trebuie să urmărească un scop legitim. Principiul justului echilibru, parte integranta a însuşi articolului 1 din Protocolul nr. 1 presupune existenţa unui interes general al comunităţii. În mecanismul de protecţie creat prin Convenţie, statele membre trebuie să fie primele care să se pronunţe asupra existenţei unei probleme de interes general care să justifice măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri care implică privări şi restituiri de bunuri. În consecinţă, ele au aici o anumită marjă de apreciere, ca şi în alte domenii la care se extind garanţiile Convenţiei. Ingerinţa autorităţii publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor trebuie să menţină un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului. Mai exact, trebuie să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul propus printr-o măsură aplicată de Stat, inclusiv masurile care privează o persoană de proprietatea sa. În fiecare cauză care implică o presupusă violare a acestei dispoziţii, se impune a se verifica dacă, datorită acţiunii sau inacţiunii Statului, persoana în cauză a trebuit sa suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată.

Totodată, observă Curtea şi faptul că în considerentele Deciziei nr. 19/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, se arată că instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului.

Revenind la cauza dedusă judecăţii, Curtea a reţinut că prejudiciul iniţial invocat de partea civilă şi reţinut de procuror în cursul urmăririi penale a fost acoperit prin plata de către unul dintre inculpaţii vizaţi de acuzaţii. Prin urmare, raţiunea pentru care s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii în cauză a dispărut la acest moment, aspect ce impune ridicarea măsurilor asiguratorii.

Deşi procurorul de şedinţă a solicitat menţinerea măsurilor asiguratorii pentru asigurarea plăţii accesoriilor solicitate de partea civilă prin apelul promovat şi a cheltuielilor de judecată, Curtea a arătat că niciun moment nu s-a solicitat extinderea măsurii dispuse de procuror, soluţie expres prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen.. În plus, atât timp cât unul dintre inculpaţi a achitat benevol prejudiciul pretins de partea civilă, nu există raţiuni pentru a considera că inculpaţii se vor sustrage de la plata accesoriilor dacă vor fi considerate întemeiate de instanţa de apel sau de la plata cheltuielilor judiciare.

Pe de altă parte, durata în timp a măsurilor asiguratorii dispuse în cauză este una foarte mare, de peste 7 ani, context în care se impune analiza proporţionalităţii măsurilor asiguratorii cu scopul pretins. Curtea a apreciat că o astfel de proporţionalitate nu se menţine cât timp inculpaţii s-au dovedit de bună credinţă până la acest moment, nu s-au sustras procedurilor, au achitat benevol prejudiciul iniţial pretins de partea civilă şi reţinut de procuror.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asiguratorii dispuse de procuror prin ordonanţa nr. 42/P/2012 din 22.08.2014 şi a dispus ridicarea tuturor acestor măsuri, atât sechestrul asigurător referitor la bunurile inculpaţilor, cât şi poprirea sumelor de bani.

Împotriva încheierii din data de 04 martie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

În motivarea cererii aceasta a solicitat admiterea contestaţiei şi menţinerea măsurilor asigurătorii până la concurenţa sumei de 36.031,33 RON reprezentând accesorii fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăţi până la data încasării creanţei principale.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 22.08.2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi dată în dosarul de urmărire penală nr. 42/P/2012 s-a dispus: luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând suspecţilor A., până la concurenţa sumei de 149.310,72 RON, D., până la concurenţa sumei de 149.310,72 RON, B., până la concurenţa sumei de 34.677,87 RON C., până la concurenţa sumei de 54.725,77 RON, E., până la concurenţa sumei de 59.907,08 RON, F., până la concurenţa sumei de 57.774,79 RON şi G., până la concurenţa sumei de 91.535,93 RON şi poprirea sumelor de bani, în RON sau valută, existente în conturile aceloraşi persoane fizice şi juridice.

Scopul pentru care măsurile asigurătorii au fost dispuse a fost acela de a se asigura repararea prejudiciului produs prin infracţiuni.

Prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 23.10.2015 a DNA - ST Iaşi au fost menţinute măsurile asigurătorii.

În cursul judecăţii la instanţa de fond, inculpatul A. a achitat creanţa principală în sumă totală de 149.310,71 RON către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Ulterior, partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a comunicat că suma totală recuperată prin plată voluntară este de 149.310,72 RON şi că creanţa principală stabilită a fost recuperată în totalitate, solicitând, însă, ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar la plata accesoriilor fiscale calculate de la data efectuării plăţii şi până la data încasării creanţei principale.

Prin sentinţa penală nr. 542/2020, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Iaşi, secţia Penală a dispus condamnarea inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente, desfiinţarea în totalitate a înscrisurilor care au stat la baza obţinerii subvenţiilor şi a respins pretenţiile civile privind plata accesoriilor solicitate.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen., scopul măsurilor asigurătorii este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În acest context, Înalta Curte constată că scopul instituirii măsurilor asigurătorii prin ordonanţa din data de 22.08.2014 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi şi menţinute prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 23.10.2015 a DNA - ST Iaşi a fost acela de a se asigura repararea prejudiciului produs prin infracţiuni.

Cum, în cursul judecăţii la instanţa de fond, inculpatul A. a achitat creanţa principală în sumă totală de 149.310,71 RON către partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, măsurile asigurătorii nu se mai justifică, deoarece prejudiciul a fost recuperat, scopul luării acestora fiind realizat.

Astfel, scopul măsurilor asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exerciţiul drepturilor sale fundamentale, ci de a ocroti un interes mai presus de interesul personal al acestora, respectiv acela al statului, care, prin măsurile de politică penală adoptate, tinde să protejeze persoana vătămată prin săvârşirea faptelor penale.

Or, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât să poată fi asigurată acoperirea pagubei cauzate prin comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

În acest context, ca urmare a achitării contravalorii prejudiciului, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, constată că nu mai subzistă condiţiile avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii, existând posibilitatea ridicării acestora, iar bunurile scoase de sub măsura indisponibilizării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 2502 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva încheierii din data de 04 martie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A., D., B., C., E., G., Judeţul Iaşi şi F., Judeţul Iaşi, în sumă de câte 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva încheierii din data de 04 martie 2022 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatoarea parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi A., D., B., C., E., G., Judeţul Iaşi şi F., Judeţul Iaşi, în sumă de câte 313 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07 aprilie 2022.