Conviction upheld in cigarette smuggling cassation appeal; post-execution recidivism correctly applied despite unpaid civil obligations.

Şedinţa publică din data de 05 mai 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 162 din data de 05 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2020, în baza art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. şi art. 396 alin. (1), (2) şi (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. a fost interzisă inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat .

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, precum şi a pedepsei accesorii, iar în temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a fixat termen de supraveghere de 3 ani.

Pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului A., pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarea obligaţie:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Potrivit art. 93 alin. (3) din C. pen., în termenul de supraveghere, inculpatul A., va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei Comunei Desa sau Primăriei Calafat, judeţul Dolj, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 583 din C. proc. pen. şi art. 96 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului A. asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut pe o durată de 24 ore începând cu data de 23.12.2019.

S-a constatat că faţă de inculpatul A., prin ordonanţa procurorului din data de 24.12.2019, a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar, măsură încetată de drept la data de 21.04.2020, ora 24:00.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. şi cu aplic. art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen., pe o durată de 4 ani, pedeapsă care se execută conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an, dispuse prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, privitor la care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 96 alin. (4) rap. la art. 43 din C. pen., s-a adăugat pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta, la pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa finală de 8 ani şi 8 luni închisoare.

Pedeapsa se va executa în condiţiile art. 60 din C. pen., în stare de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b), alin. (5) din C. pen. au fost contopite pedepsele complementare şi accesorii, urmând ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa finală de 8 ani şi 8 luni închisoare:

- pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

- pedeapsa accesorie, respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din

C. pen., care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată .

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată prin prezenta sentinţă durata reţinerii de 24 de ore din prezenta cauză, din data de 23.12.2019, durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din data de 19.04.2016 pană la data de 25.05.2016 inclusiv, măsuri preventive dispuse faţă de inculpat în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Craiova, în care a fost pronunţată S.P. 3045/09.09.2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

S-a constatat că faţă de inculpatul B., prin ordonanţa procurorului din data de 24.12.2019, a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar, măsură încetată de drept la data de 21.04.2020, ora 24:00.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri ridicate de la inculpaţi, conform procesului-verbal din data de 01.04.2020 şi aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Olt, respectiv: 100.000 ţigarete marca x, fără timbru de marcaj fiscal.

S-a constatat că prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus, în baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., confiscarea a 13.100 pachete ţigarete (din care 12.290 pachete marca x, 750 pachete marca x, 30 pachete marca x;M şi 30 pachete marca x, fără timbru de marcaj fiscal), aflate în custodia Direcţiei Regionale Vamale Craiova.

În baza art. 45 alin. (6) din C. pen., a fost cumulată măsura confiscării speciale a 100.000 ţigarete marca x, fără timbru de marcaj fiscal, ridicate conform procesului-verbal din data de 01.04.2020 şi aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Olt şi măsura confiscării speciale a 13.100 pachete ţigarete (din care 12.290 pachete marca x, 750 pachete marca x , 30 pachete marca x;M şi 30 pachete marca x, fără timbru de marcaj fiscal), aflate în custodia Directiei Regionale Vamale Craiova.

În baza art. 162 alin. (5) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea telefonului mobil marca x, seria x către inculpatul A., telefon ridicat de către organele de poliţie conform procesului-verbal din 23.12.2019 şi s-a pus în vedere inculpatului că este obligat să îl păstreze pană la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 162 alin. (5) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea telefonului mobil marca x, seria x către inculpatul B., telefon ridicat de către organele de poliţie conform procesului-verbal din 23.12.2019 şi s-a pus în vedere inculpatului că este obligat să îl păstreze pană la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Roman şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 52.534 RON (reprezentând taxe vamale, accize şi TVA) şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală.

S-a constatat că inculpatul A. a achitat suma de 20.500 RON, cu titlu de prejudiciu, potrivit chitanţelor seria x nr. x/20 din 17.02.2020 în valoare de 2.500 RON, seria x nr. x/20 din 04.03.2020 în valoare 3.500 RON, seria x nr. x/20 din 24.03.2020 în valoare 8.000 RON, seria x nr. x/20 din 27.07.2020 în valoare 6.000 RON, seria x nr. x/20 din 16.09.2020 în valoare de 500 RON .

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra autoturismului marca x, având numărul de identificare x şi numărul de înmatriculare x, aparţinând inculpatului A., dispusă prin ordonanţa nr. 5232/P/2019 din 25.03.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, până la concurenţa sumei de 52.534 RON.

În baza art. 249 alin. (5) şi (6) din C. proc. pen. rap. la art. 397 din C. proc. pen. a fost admisă cererea părţii civile Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Roman şi s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpaţilor A. şi B. , până la concurenţa sumei de 52.534 RON.

Măsura asiguratorie a sechestrului judiciar a fost adusă la îndeplinire de executorul judecătoresc, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 188/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 397 alin. (4) din C. proc. pen., dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare avansate de stat (din care, pentru fiecare, suma de 200 RON avansată în faza de urmărire penală).

Onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul B., în sumă de 868 RON, stabilit conform art. 5 alin. (1) lit. a) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală - delegaţie asistenţă judiciară obligatorie nr. 1442/2020 - avocat C., a fost avansat de către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 5232/P/2019 din data de 16.04.2020 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. x/2020, au fost trimişi în judecată, în stare de control judiciar, inculpaţii A. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă asimilată săvârşită de două sau mai multe persoane, prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274, ambele din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în data de 23.12.2019 inculpaţii A. şi B. au deţinut şi transportat 10 cutii din carton de culoare maro, care conţineau fiecare 500 pachete de ţigarete marca x, însumând un număr de 5.000 pachete ţigarete provenite din contrabandă sau destinate săvârşirii acesteia.

În acelaşi act de sesizare s-s menţionat că ANAF - DGRFP Craiova s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor cu suma de 52.534 RON, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, expusă în rechizitoriu, au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu şi planşele foto ataşate acestuia, declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei informatice, alte înscrisuri.

În cursul urmăririi penale inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina lor. Inculpatul A. a recunoscut în parte fapta, încercând sa-i imprime caracterul unei complicităţi, iar inculpatul B. s-a prevalat de dreptul la tăcere. In cursul urmăririi penale, inculpaţii nu au formulat cereri şi nu au solicitat administrarea de probe în apărare.

Prin încheierea din 17.04.2020 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 207 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 269 din C. proc. pen., art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la Decizia nr. 16/17.09.2018 pronunţată de ICCJ pentru soluţionarea unui recurs n interesul legii, precum şi cu Decizia ICCJ nr. 20/2017 publicată în M.O. nr. 904/17.11.2017, a constatat tardivitatea sesizării judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de menţinere a măsurii preventive a controlului judiciar formulată la data de 16.04.2020 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, privind pe cei doi inculpaţi a constatat că organul de urmărire penală este decăzut din dreptul de a solicita menţinerea măsurii preventive, a constatat imposibilitatea verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive luată faţă de inculpaţi şi, pe cale de consecinţă, măsura a încetat de drept la data de 21.04.2020, ora 24:00.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 10.06.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa instanţei, legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii faţă de inculpaţi.

Inculpatul A., prezent în instanţă la termenul de judecată din data de 08.09.2020, asistat de apărător ales, a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei, solicitând, totodată, aplicarea dispoziţiilor art. 375 din C. proc. pen., cu menţionarea faptului că este de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Constatând îndeplinite condiţiile pentru aplicarea procedurii simplificate, instanţa a admis solicitarea inculpatului, sens în care în faza de judecată, cu privire la acest inculpat, nu a mai fost administrat niciun mijloc de probă, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

Inculpatul B., prezent în instanţă la termenul de judecată din 06.10.2020, în prezenţa apărătorului în substituirea avocatului ales, nu a dorit sa dea declaraţie în cauză, invocând lipsa apărătorului ales titular.

Având în vedere poziţia procesuală a inculpatului B., precum şi faptul că în cursul urmăririi penale acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere, instanţa a apreciat că pentru justa soluţionare a cauzei se impune readministrarea probelor din cursul urmăririi penale, sens în care, în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii D., E., F., cu respectarea dispoziţiilor legale, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Din oficiu, instanţa a dispus înaintarea cazierelor judiciare ale inculpaţilor .

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 23.12.2019, în jurul orelor 15:45, inculpaţii A. si B. se deplasau pe raza mun. Slatina, cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, din direcţia Bucureşti către Craiova, autoturism condus de către inculpatul A..

Pe str. x din mun. Slatina au fost opriţi de către un echipaj de politie din cadrul Poliţiei Municipiului Slatina, în vederea efectuării unui control de rutină.

Procedându-se la efectuarea unui control asupra autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x au fost identificate 10 cutii din carton de culoare maro care conţineau fiecare 500 pachete de ţigarete marca x; însumând un număr de 5.000 pachete ţigarete, respectiv 100.000 ţigarete.

Pachetele de ţigarete identificate în maşina cu care inculpaţii se deplasau nu aveau aplicat timbru de marcaj fiscal specific şi erau inscripţionate "x", iar pe lateral "G.".

Mai mult, prima instanţă a avut în vedere faptul că inculpaţii au fost depistaţi în trafic la ora 15:45, potrivit procesului-verbal încheiat cu acea ocazie, iar la ora 16:21 inculpatul A. transmite următorul mesaj pe x: spuma lu mama să duca tot de acasă, fără să mai ofere alte detalii deşi a fost întrebat ce a păţit, ceea ce, în opinia instanţei reprezintă o măsură de precauţie luată de inculpat în eventualitatea efectuării unei percheziţii domiciliare.

Modalitatea în care inculpatul A. a acţionat prin transmiterea mesajului anterior redat este o dovadă în plus a faptului că acesta avea reprezentarea faptului că desfăşoară o activitate ilicită şi ţigările provin din contrabandă.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul A. a declarat în cursul urmăririi penale că avea cunoştinţă despre faptul că ţigările erau de contrabandă, însă a înlăturat apărările acestuia cu privire la faptul că ţigaretele au fost cumpărate numai de coinculpatul B., apreciind că la acel moment inculpatul a încercat să prezinte o variantă faptică neverosimilă, nesusţinută de vreun mijloc de probă, fiind în imposibilitatea de a furniza răspunsuri pertinente la întrebările organului de urmărire penală privind eventuale explicaţii pe baza probelor din dosar.

Totodată, modalitatea în care inculpaţii transportau ţigaretele în momentul opririi în trafic, autoturismul având geamurile închise la culoare, ţigaretele aflându-se în cutii din carton acoperite parţial cu obiecte vestimentare şi lenjerii, aspecte confirmate de martorii E. şi D., denotă că inculpaţii aveau cunoştinţă că desfăşoară o activitate interzisă de lege.

Prima instanţă a înlăturat, de asemenea, apărările avocatului din oficiu al inculpatului B. cu privire la faptul că ţigaretele identificate de organele de politie aparţineau celuilalt coinculpat, având în vedere declaraţiile martorilor date în cursul urmăririi penale, potrivit cărora, ambii inculpaţi au solicitat organelor de politie să îi lase să plece că vor distruge marfa şi nu o sa afle nimeni. Aşadar, instanţa are în vedere declaraţiile martorilor din cursul urmăririi penale, declaraţii situate în timp mai aproape de momentul constatării infracţiunii.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanţa a reţinut şi că potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. probele nu au o valoare prestabilită de lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării probelor administrate. Nu există temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale martorilor, instanţa fiind îndreptăţită să le retină numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul judiciar şi care se coroborează cu alte mijloace de probă, având în vedere şi perioada de timp scursă de la data depistării inculpaţilor în trafic cât şi profesia celor doi martori - agenţi de poliţie - ce presupune desfăşurarea zilnică de opriri în trafic, controale, audieri şi verificări.

Urmare a faptei inculpaţilor, prin raportare la cantitatea de ţigarete identificate asupra celor doi inculpaţi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, în numele

Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Roman s-a constituit parte civilă în cauză, în contradictoriu cu inculpaţii, cu suma de 52.534 RON, sumă la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere. Totodată, a solicitat instituirea sechestrului asupra bunurilor inculpaţilor până la achitarea integrală a prejudiciului.

În cursul judecăţii, inculpatul A. a achitat suma de 20.500 RON, cu titlu de prejudiciu, potrivit chitanţelor seria x nr. x/20 din 17.02.2020 în valoare de 2.500 RON, seria x nr. x/20 din 04.03.2020 în valoare 3.500 RON, seria x nr. x/20 din 24.03.2020 în valoare 8.000 RON, seria x nr. x/20 din 27.07.2020 în valoare 6.000 RON, seria x nr. x/20 din 16.09.2020 în valoare de 500 RON, fapt care, în opinia instanţei, presupune ca acesta a conştientizat încălcarea normelor legale şi a făcut eforturi pentru diminuarea consecinţelor faptei săvârşite.

Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de către instanţă, a rezultat din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, respectiv: procesul-verbal de depistare, planşe foto, declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor, declaraţiile martorilor, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei informatice, alte înscrisuri.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpaţilor A. şi B., constând în aceea că în data de 23.12.2019 au deţinut şi transportat 10 cutii din carton de culoare maro, care conţinea fiecare cate 500 pachete de ţigarete marca "x", însumând un număr de 5.000 pachete ţigarete (100.000 ţigarete) provenite din contrabandă sau destinate săvârşirii acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă asimilată săvârşită de două sau mai multe persoane, prev. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274, ambele din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, modificată prin O.U.G. nr. 54/2010 (colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia).

Conform Deciziei nr. 32/11.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, noţiunea de contrabandă din sintagma "cunoscând că provin din contrabandă sau sunt destinate acesteia" se referă, atât la infracţiunea de contrabandă aşa cum a fost definită în modalitatea prev. de art. 270 alin (1) din Legea 86/2007, respectiv introducerea în, sau scoaterea din ţară prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal şi modalitatea prevăzută de art. 270 alin. (2) respectiv introducerea în, sau scoaterea din ţară, prin locuri stabilite pentru control vamal, prin sustragere de la control vamal a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal, cât şi la noţiunea de contrabandă în sens larg, privind contrabanda incriminată în ambele forme, nefiind condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea 86/2006. Tot prin această decizie s-a stabilit aspectul privind cunoaşterea provenienţei din contrabandă a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub regim vamal ca şi cunoaşterea destinaţiei acestora, respectiv pentru săvârşirea contrabandei, înseamnă cunoaşterea caracterului ilicit al provenienţei sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal, ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din împrejurările de fapt identificate cu ocazia cercetărilor.

Din probele administrate a rezultat că inculpaţii A. şi B. au săvârşit această infracţiune cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv intenţie directă, calificată prin îndeplinirea condiţiei că inculpaţii au cunoscut provenienţa bunurilor din contrabandă sau că acestea sunt destinate săvârşirii acesteia, aspect ce reiese cu evidenţă din modalitatea în care şi ţigaretele au fost transportate (ascunse în cutii acoperite cu obiecte vestimentare şi lenjerii), din comportamentul celor doi inculpaţi în momentul depistării în trafic (solicitând organelor de poliţie să îi lase să plece că vor distruge marfa şi nu va şti nimeni), din precauţia cu care inculpatul A. a transmis un mesaj prin intermediul aplicaţiei x pentru ca cineva să ducă tot de acasă, din discuţiile purtate prin intermediul aceleiaşi aplicaţii de către inculpatul A. ce fac trimitere la calitatea ţigaretelor (e lucru bun e la gust ca şi wistonul).

Cu privire la inculpatul A., prima instanţă a reţinut circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., respectiv eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, având în vedere eforturile acestuia, faptul că a achitat suma de 20.500 RON din prejudiciul cauzat părţii civile, sumă ce reprezintă puţin peste jumătate din prejudiciul total, atitudine ce justifică reţinerea circumstanţei, cu consecinţa reducerii pedepsei cu o treime conform art. 76 alin. (1) din C. pen.

Pentru a reţine această circumstanţă atenuantă judiciară, instanţa a avut în vedere că infracţiunea de contrabandă prev. de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 face parte din categoria infracţiunilor privind frontiera de stat a României, fiind exceptată de la posibilitatea reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Potrivit art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. pot constitui circumstanţe atenuante judiciare eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.

Spre deosebire de circumstanţele atenuante legale, care odată constatate sunt obligatoriu a fi reţinute de instanţă, circumstanţele atenuante judiciare sunt lăsate la aprecierea judecătorului, care le poate reţine (sau nu), în funcţie de particularităţile fiecărei cauze şi care justifică în mod necesar aplicarea unor pedepse între limite mai reduse.

Prin incriminarea infracţiunii de contrabandă se urmăreşte, în principal, evitarea omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor pentru bunurile astfel deţinute, transportate etc., iar acoperirea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului este foarte importantă şi trebuie avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, inclusiv prin reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. atunci când împrejurările de fapt o justifică în mod necesar.

In opinia instanţei, nu poate fi pus semnul egalităţii între un inculpat care acoperă chiar şi în parte prejudiciul creat şi un altul care stă în pasivitate şi nu depune vreun efort pentru a înlătura sau diminua consecinţele unei astfel de infracţiuni.

Prin urmare, probatoriul administrat în urmărirea penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, astfel cum a fost analizat, dovedeşte dincolo de orice dubiu rezonabil existenţa faptei pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, dar şi vinovăţia acestora în săvârşirea faptei.

Individualizarea sancţiunii penale cu privire la inculpatul A.:

Din coroborarea prevederilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, rezultă că activitatea de colectare, deţinere, producere, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani iar potrivit art. 274 din Legea 86/2006 faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului a fost una complexă, acesta a achiziţionat ţigarete de contrabandă împreună cu celălalt coinculpat de pe raza unei alte localităţi, a tranzitat mai multe judeţe cu ţigaretele ascunse în cutii de carton acoperite cu obiecte vestimentare. Întreg mecanismul gândit de inculpat şi încercarea de a-l pune în practică se circumscrie săvârşirii infracţiunii precizate mai sus şi denotă un grad sporit de pericol social.

Prima instanţă a avut în vedere numărul mare de ţigarete găsite în autoturism, respectiv 100.000, ceea ce a dus şi la producerea unui prejudiciu în valoare de 52.534 RON. Totodată, relevanţă pentru individualizare prezintă şi transportul de către inculpat a ţigaretelor cu autoturismul, fapt ce denotă îndrăzneala cu care acesta a acţionat, faţă de eventualitatea efectuării de organele de poliţie a unui control de trafic.

Cu privire la persoana acestuia, s-a reţinut că a recunoscut săvârşirea faptei în faţa instanţei de judecată, fiind incidente dispoziţiile art. 396 alin. (10) din

C. proc. pen.. Mai mult, din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu a mai avut antecedente penale.

Prima instanţă a avut în vedere şi că prejudiciul a fost acoperit în parte de către inculpatul A., deşi nu era redus ca valoare, cu atât mai mult cu cât inculpatul este văduv şi are un copil minor în întreţinere.

Dispoziţiile art. 79 alin. (1) din C. pen. prevăd că atunci când, în cazul aceleiaşi infracţiuni, sunt incidente una sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine, iar potrivit art. 76 alin. (1) din C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

În acest context instanţa a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., în condiţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cuantum suficient în opinia instanţei pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

Faţă de caracterul obligatoriu al pedepsei complementare, astfel cum prevede art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, care face trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol, instanţa în baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, apreciind că prin săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii inculpatul s-a dovedit nedemn de a deţine o funcţie electivă în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 91 din C. pen., conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Având în vedere faptul că inculpatul a dovedit o lipsă de responsabilitate civică şi nu a conştientizat valorile sociale pe care le pune în pericol prin săvârşirea infracţiunii, instanţa a apreciat că frecventarea unui curs de reintegrare socială, ar avea un efect benefic asupra personalităţii acestuia, motiv pentru care, în baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus condamnatului să execute obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Dolj sau organizate în colaborare cu alte instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei Desa sau Primăriei Calafat, judeţul Dolj, pe o perioadă de 90 de zile.

În baza art. 583 din C. proc. pen. şi art. 96 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului A. asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut pe o durată de 24 ore începând cu data de 23.12.2019.

S-a constatat că faţă de inculpatul A., prin ordonanţa procurorului din data de 24.12.2019 a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar, măsură încetată de drept la data de 21.04.2020, ora 24:00.

Individualizarea sancţiunii penale cu privire la inculpatul B.:

Din coroborarea prevederilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, rezultă că activitatea de colectare, deţinere, producere, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani iar potrivit art. 274 din Legea 86/2006 faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului a fost una complexă, acesta a achiziţionat ţigarete de contrabandă împreună cu celălalt coinculpat de pe raza unei alte localităţi, a tranzitat mai multe judeţe cu ţigaretele ascunse în cutii de carton acoperite cu obiecte vestimentare. Întreg mecanismul gândit de inculpat şi încercarea de a-l pune în practică se circumscrie săvârşirii infracţiunii precizate mai sus şi denotă un grad sporit de pericol social.

Motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit de inculpat este unul ilicit, urmărind prin acţiunea sa obţinerea de foloase materiale pe nedrept, eludarea plăţii către bugetul consolidat al statului a sumelor de bani reprezentând taxe vamale, accize şi TVA astfel cum rezultă din probatoriul administrat.

Instanţa a avut în vedere numărul mare de ţigarete găsite în autoturism, respectiv 100.000, ceea ce a dus şi la producerea unui prejudiciu în valoare de 52.534 RON. Totodată, relevanţă pentru individualizare prezintă şi transportul de către inculpat a ţigaretelor cu autoturismul, fapt ce denotă îndrăzneala cu care acesta a acţionat, faţă de eventualitatea efectuării de organele de poliţie a unui control de trafic.

De asemenea, în cadrul aceloraşi criterii generale de individualizare a pedepsei pe care instanţa le-a avut în vedere se regăseşte şi cel privind existenţa antecedentelor penale reliefată de fişa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei, înscris din parcurgerea căruia se constată o perseverenţă infracţională deosebită manifestată de inculpat în ceea ce priveşte săvârşirea de infracţiuni de contrabandă, acesta mai fiind condamnat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, privitor la care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.

Relevant este, în acest sens, intervalul de timp extrem de redus scurs de la momentul condamnării anterioare pentru infr. prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., până la momentul săvârşirii faptei pentru care este cercetat în prezenta cauză.

Concluzia în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat-raportat la antecedenţa penală, la faptul că a beneficiat anterior de clemenţa organelor judiciare prin dispunerea suspendării sub supraveghere nu poate fi alta decât aceea că, în cazul său, scopul educativ preventiv al pedepsei este departe de a fi atins, faptele deduse judecăţii fiind săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpatul nu a manifestat, ulterior depistării de către organele de poliţie, o părere de rău, o formă de căinţă în legătură cu fapta care îi este imputată ci, din contră, a pus la cale diferite metode prin care să îngreuneze sau să împiedice buna desfăşurare a judecăţii, solicitând constant amânarea judecăţii, neprezentându-se la termenele stabilite de către instanţă.

Raportat la toate criteriile de individualizare a pedepsei analizate mai sus, atât cele privind fapta, cât şi cele personale ale inculpatului, s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, prev. si ped. de art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Faţă de caracterul obligatoriu al pedepsei complementare, astfel cum prevede art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 care face trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol, s-a constatat ca fiind necesară aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată în conformitate cu dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Totodată, în baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pe durata executării pedepse principale, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar se află în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 1 an, dispuse prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, privitor la care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen. a fost revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În baza art. 96 alin. (4) rap. la art. 43 din C. pen. s-a adăugat pedeapsa principală de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta, la pedeapsa principală de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa finală de 8 ani şi 8 luni închisoare.

Pedeapsa se va executa în condiţiile art. 60 din C. pen., în stare de detenţie, singura modalitate de individualizare a executării care se întrevede prin raportare la antecedenta sa penală.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b), alin. (5) din C. pen. au fost contopite pedepsele complementare şi accesorii, urmând ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa finală de 8 ani şi 8 luni închisoare:

- pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

- pedeapsa accesorie, respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată .

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală aplicată prin prezenta sentinţă durata reţinerii de 24 de ore din prezenta cauză, din data de 23.12.2019, durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din data de 19.04.2016 pană la data de 25.05.2016 inclusiv, măsuri preventive dispuse faţă de inculpat în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Craiova, în care a fost pronunţată S.P. 3045/09.09.2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

S-a constatat că faţă de inculpatul B., prin ordonanţă procurorului din data de 24.12.2019, a fost dispusă măsura preventivă a controlului judiciar, măsură încetată de drept la data de 21.04.2020, ora 24:00. Referitor la aplicarea măsurilor de siguranţă, potrivit prevederilor art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile a căror deţinere este interzisă de legea penală.

Întrucât sunt bunuri de contrabandă a căror deţinere este interzisă de legea penală, în baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea următoarelor bunuri ridicate de la inculpaţi, conform procesului-verbal din data de 01.04.2020 şi aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Olt, respectiv: 100.000 ţigarete marca x, fără timbru de marcaj fiscal.

Prima instanţă a constatat, aşa cum s-a arătat deja anterior, că prin S.P. 3045/09.09.2016 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, def. prin D.P. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus, în baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. confiscarea a 13.100 pachete ţigarete (din care 12.290 pachete marca x, 750 pachete marca x, 30 pachete marca x;M şi 30 pachete marca x, fără timbru de marcaj fiscal), aflate în custodia Direcţiei Regionale Vamale Craiova.

În baza art. 45 alin. (6) din C. pen. a fost cumulată măsura confiscării speciale a 100.000 ţigarete marca x, fără timbru de marcaj fiscal, ridicate conform procesului-verbal din data de 01.04.2020 şi aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Olt şi măsura confiscării speciale a 13.100 pachete ţigarete (din care 12.290 pachete marca x, 750 pachete marca x, 30 pachete marca x;M şi 30 pachete marca x, fără timbru de marcaj fiscal), aflate în custodia Direcţiei Regionale Vamale Craiova.

În baza art. 162 alin. (5) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea telefonului mobil marca x, seria x către inculpatul A., telefon ridicat de către organele de poliţie conform procesului-verbal din 23.12.2019 şi a pus în vedere inculpatului că este obligat să îl păstreze pană la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 162 alin. (5) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea telefonului mobil marca x, seria x către inculpatul B., telefon ridicat de către organele de poliţie conform procesului-verbal din 23.12.2019 şi a pus în vedere inculpatului că este obligat să îl păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prima instanţă a constatat că, prin adresa x/22.06.2020, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Roman s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea, în solidar, a inculpaţilor B. şi A. la plata sumei de 52.534 RON (reprezentând taxe vamale, accize şi TVA) .

Totodată, partea civilă a solicitat şi obligarea inculpaţilor la plata obligaţiilor fiscale accesorii, ce se calculează potrivit legislaţiei fiscale în vigoare până la data când suma va fi achitată integral, în conformitate cu dispoziţiile art. 173, 174 şi 176 din Codul de procedură fiscală. Până la achitarea integrală a prejudiciului s-a solicitat instituirea sechestrului asupra bunurilor inculpaţilor.

Prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, astfel că în baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Roman şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 52.534 RON (reprezentând taxe vamale, accize şi TVA) şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală.

S-a constatat că inculpatul A. a achitat suma de 20.500 RON, cu titlu de prejudiciu, potrivit chitanţelor seria x nr. x/20 din 17.02.2020 în valoare de 2.500 RON, seria x nr. x/20 din 04.03.2020 în valoare 3.500 RON, seria x nr. x/20 din 24.03.2020 în valoare 8.000 RON, seria x nr. x/20 din 27.07.2020 în valoare 6.000 RON, seria x nr. x/20 din 16.09.2020 în valoare de 500 RON .

În baza art. 404 alin. (4), lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 249 din C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra autoturismului marca x, având numărul de identificare x şi numărul de înmatriculare x, aparţinând inculpatului A., dispusă prin ordonanţa nr. 5232/P/2019 din 25.03.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, până la concurenţa sumei de 52.534 RON.

Conform art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de judecată poate lua măsuri asigurătorii atunci când există o suspiciune rezonabilă cu privire la existenţa unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune.

În baza art. 249 alin. (5) şi (6) din C. proc. pen. rap. la art. 397 din C. proc. pen., faţă de întinderea prejudiciului aşa cum a fost evaluată de partea civilă pană la acest moment, având în vedere necesitatea de a evita înstrăinarea, distrugerea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor inculpaţilor, în vederea garantării reparării pagubei produse prin săvârşirea infracţiunii, a fost admisă cererea părţii civile Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt pentru Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova, în numele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Roman, cu sediul procesual ales în municipiul Slatina, str. x, jud. Olt şi s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar asupra bunurilor mobile şi imobile proprietatea inculpaţilor A. şi B. , până la concurenţa sumei de 52.534 RON.

Dispunerea măsurii asigurătorii nu încalcă art. 6 parag. 2 CEDO referitor la prezumţia de nevinovăţie, întrucât procedura luării măsurilor asigurătorii nu constituie o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală, în accepţiunea art. 6 parag. 1 din Convenţie.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa a avut în vedere, pe lângă necesitate, şi proporţionalitatea măsurii.

Prima instanţă a apreciat, aşadar, că măsura asiguratorie este proporţională cu gravitatea acuzaţiei şi necesară, în raport, cu scopul urmărit.

Măsura asiguratorie a sechestrului judiciar a fost adusă la îndeplinire de executorul judecătoresc, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 188/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 397 alin. (4) din C. proc. pen., dispoziţiile din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul B., criticând hotărârea instanţei de fond sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

Prin motivele de apel depuse la apel, reiterate prin concluziile scrise depuse inculpatul a solicitat în principal achitarea sa (art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.) arătând că probele administrate în cauză nu conduc într-o manieră indubitabilă la concluzia că a fost implicat în săvârşirea infracţiunii.

În acest sens s-a făcut trimitere la menţiunile din procesul-verbal de depistare din 23 decembrie 2019 în care s-a arătat că numitul A., în prima discuţie cu agenţii de poliţie ar fi recunoscut că a luat singur cutiile în care erau depozitate ţigări, iar pasagerul B. nu cunoaşte nimic despre acestea. Precizează că aceeaşi poziţie a avut-o A. şi în prima declaraţie dată în calitate de martor, iar agenţii de poliţie audiaţi au confirmat că la momentul opririi în trafic nu avea un comportament agitat, tocmai în considerarea faptului că nu ştia ce se află în cutiile transportate.

A precizat că l-a însoţit pe inculpatul A. în Bucureşti în aceeaşi zi pentru rezolvarea unor probleme personale, că nu ştie în ce condiţii cel din urmă a intrat în posesia ţigărilor, iar atitudinea sa în cursul urmăririi penale a fost justificată de sentimentul de frustrare pe care l-a încercat în momentul în care a aflat că celălalt inculpat încearcă să îl inculpe şi pe el. În plus, din procesele-verbale care prezintă rezultatul percheziţiilor informatice efectuate asupra celor două terminale mobile a rezultat că cel care avea preocupări pe linia traficului de ţigări este inculpatul A. şi nu el.

Inculpatul a precizat că soluţia primei instanţe pare să fie justificată exclusiv de evaluarea trecutului său infracţional, neexistând probe certe privind implicarea sa în comiterea prezentei infracţiuni.

Într-o teză subsidiară inculpatul a solicitat redozarea pedepsei şi înlăturarea disp. art. 41 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de norma de incriminare, iar sub aspectul laturii civile să fie admisă în parte acţiunea AJFP Olt, prin scăderea sumelor deja achitate de către coinculpatul din cauză.

S-a procedat la audierea apelantului inculpat, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

A fost încuviinţată proba testimonială fiind reaudiaţi martorii E. şi D. .

Instanţa a procedat la audierea numitului A., în calitate de martor, în condiţiile în care faţă de acesta hotărârea primei instanţe a rămas definitivă.

S-a încuviinţat proba cu înscrisuri la solicitarea apelantului inculpat acestea fiind depuse la dosar la ultimul termen de judecată.

Instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor înlăturarea dispoziţiilor art. 41 rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. (recidiva postcondamnatorie) şi reţinerea art. 41 rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen. (recidiva postexecutorie), având în vedere că termenul de supraveghere s-a împlinit anterior petrecerii faptei.

Prin decizia penală nr. 169/2022 din data de 9 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2020 a fost admis apelul declarat de inculpatul B. , împotriva sentinţei penale nr. 162 din data de 05 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2020, desfiinţată în parte sentinţa sub aspectul laturii penale în ceea ce îl priveşte şi rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa principală de 8 ani şi 8 luni închisoare, măsurile de siguranţă şi pedepsele complementare contopite prin sentinţa apelată şi au fost repuse în individualitatea lor.

Înlătură aplicarea art. 43 alin. (1) din C. pen. şi în baza art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 7 ani şi 6 luni închisoare.

S-a menţinut dispoziţia privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii.

S-a înlăturat aplicarea art. 96 alin. (4) din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova definitivă la 07.12.2016 prin d.p. 1819 a Curţii de Apel Craiova, precum şi aplicarea art. 45 alin. (3) din C. pen. şi art. 45 alin. (6) din C. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii de 24 de ore dispusă faţă de inculpat la 23.12.2019.

S-au menţinut celelalte dispoziţii care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegaţia nr. 7007/2021), urmând a fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport, cu motivele invocate de parte şi, din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul este fondat, urmând a fi admis în consecinţă pentru următoarele considerente de fapt şi de drept.

Sub aspectul situaţiei de fapt prima instanţă a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în faza de urmărire penală, reţinând în mod argumentat că la 23 decembrie 2019 inculpaţii A. şi B. au achiziţionat din localitatea Bucureşti 5.000 de pachete de ţigarete marca x transportându-le către Craiova cu autoturismul x.

Cei doi au fost depistaţi în trafic pe strada x din municipiul Slatina în cadrul unui control de rutină, ocazie cu care organele de poliţie au identificat bunurile transportate, procedând la însoţirea acestora la sediul Poliţiei Slatina pentru continuarea cercetărilor.

Apărările formulate de apelantul inculpat sub aspectul situaţiei de fapt sunt nefondate.

A arătat inculpatul B. că deplasarea sa către Bucureşti a avut scop rezolvarea unor probleme de serviciu, respectiv contactarea reprezentantului firmei H. S.R.L., firmă care avea sediul în zona în care a fost lăsat de A. - declaraţie de la dosar apel. A invocat că în acest context a acceptat să se deplaseze împreună cu A. către Bucureşti, şi, mai mult, deplasarea împreună cu acesta avea ca scop cooptarea sa ulterioară în activitatea pe care o desfăşura în cadrul firmei I., unde deţinea calitatea de manager de vânzări pe zona de sud.

Examinând această apărare, Curtea a observat în principal că este vădit contrazisă prin declaraţiile succesive ale coinculpatului A. date, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti la prima instanţă şi în apel .

De altfel, este inexplicabilă decizia apelantului inculpat de a accepta să se deplaseze în Bucureşti împreună cu A. în scopul mai sus declarat, în condiţiile în care deplasarea nu era programată (pretinde că a fost sunat intempestiv la ora 5 dimineaţa - aspect care este confirmat şi de jurnalul de apeluri - două apeluri la ora 05:13 dimineaţa, respectiv 3 apeluri la 05:41 - "la 23 decembrie ora 5 am fost sunat de A. care mi-a comunicat că este la poarta mea şi m-a întrebat dacă vreau să merg cu el la Bucureşti să facă cumpărături de sărbători" - declaraţie inculpat din 04 noiembrie 2021), nu a verificat în prealabil dacă persoana cu care dorea să se întâlnească şi căreia susţine că dorea să îl prezinte şi pe inculpatul A. pentru iniţierea unor relaţii de afaceri este sau nu la birou, cu atât mai mult cu cât era în perioada sărbătorilor de iarnă (23 decembrie), fiind de presupus că în această perioadă firmele nu lucrează.

Curtea a observat, totodată, că în jurnalul de apeluri obţinut din terminalul mobil al inculpatului B. nu a fost identificat niciun apel către numărul de telefon al reprezentantului S.C. H. S.R.L. (numitul J. cu nr. de telefon identificat în anexa I depusă la fila x) în intervalul orar 05:00 - 12:00, conduită de asemenea greu de explicat, mai ales că deplasarea către această firmă era făcută teoretic pentru rezolvarea unor chestiuni de serviciu, respectiv oferirea de produse sau prestări de servicii.

Este de asemenea de neînţeles decizia inculpaţilor de a pleca din localitatea de domiciliu către Bucureşti cu două autoturisme, deşi, dacă ar fi avut o destinaţie comună, iar iniţiativa îi aparţinuse într-adevăr lui A., logic ar fi fost să se deplaseze cu acelaşi vehicul.

Pe de altă parte examinând primele declaraţii date de cei doi cu ocazia depistării lor în trafic, dar şi ulterior, în momentul realizării planşelor foto, Curtea a observat că inculpatul B. nu a invocat o asemenea situaţie de fapt, arătând iniţial că ar fi fost luat la ocazie din municipiul Bucureşti de către A.. Această afirmaţie nu îi aparţine coinculpatului A., ci chiar numitului B., fiind făcută în prezenţa a trei agenţi de poliţie şi a unui tehnician criminalist - "B. declară verbal că nu cunoaşte nimic despre existenţa acestor cutii cu ţigarete din autoturism deoarece a fost luat la ocazie din municipiul Bucureşti" - proces-verbal de depistare din 23 decembrie 2019, întocmit la orele 15:45, semnat fără obiecţiuni şi de către B..

Este de netăgăduit, totodată, că în momentul depistării în trafic ambii inculpaţi au încercat să îi determine pe agenţii de poliţie să nu întocmească actele de constatare cu promisiunea că "o să distrugă marfa şi nu o să afle nimeni" aspect confirmat, atât prin declaraţiile celor doi martori - E. şi D. - cât şi prin susţinerile apelantului inculpat din memoriul depus personal la prima instanţă - "am insistat pe lângă organele de poliţie să îl lase în pace pe inculpat, părându-mi rău de acesta". O astfel de atitudine este în mod evident specifică unei persoane direct implicate în activităţile ilicite şi nu unui martor pasiv, fiind, în aprecierea instanţei irelevant faptul că discuţiile iniţiale cu poliţia le-a avut şoferul autoturismului (A.) şi nu ambii inculpaţi împreună - de altfel în cadrul unui control obişnuit în trafic este normal ca agenţii de poliţie să discute cu conducătorul autoturismului şi nu cu pasagerii.

Cât priveşte trimiterile inculpatului apelant la conduita sa în momentele iniţiale ale controlului poliţiei (respectiv faptul că acesta nu ar fi fost agitat sau temător, că nu ar fi dat semne că ar avea ceva de ascuns) Curtea a reţinut că un asemenea comportament poate fi rezultatul mai multor factori, ţinând de personalitatea fiecărui om în parte, de capacitatea sa de a-şi controla emoţiile, şi nu poate fi determinant în stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei. Oricum, presupusa "detaşare" a acestui inculpat este incompatibilă cu conduita sa manifestată în aceleaşi împrejurări, mai precis solicitarea adresată poliţiştilor de a ignora cele constatate şi de a-i lăsa să plece cu marfa, respectiv încercarea de a induce în eroare agenţii de poliţie cu privire la motivul pentru care se afla în aceeaşi maşină cu A. - faptul că ar fi fost luat la ocazie din Bucureşti.

Pe de altă parte, acelaşi comportament pare să fie mai degrabă justificat de convingerea inculpatului că numitul A. îşi va asuma în totalitate răspunderea pentru comiterea infracţiunii, cum, de altfel acesta a şi încercat în primele declaraţii, susţinând că B. este un simplu pasager în autoturism pe care l-a luat la ocazie din Bucureşti - apărare susţinută şi de B. în discuţiile iniţiale cu poliţiştii, astfel cum rezultă din procesul-verbal ataşat la dosar şi explicată de A. în declaraţia din 15 octombrie 2021 în care arată că în acest fel spera să îl ajute pe B. ştiind că acesta avusese înainte probleme cu un dosar tot pentru contrabandă cu ţigări.

În cele din urmă, examinând argumentele apărării referitoare la sinceritatea coinculpatului A. (apelantul a arătat că în realitate în privinţa acestuia există suspiciuni cu privire la implicarea sa anterioară în activităţi de trafic de ţigări, suspiciuni ridicate în principal de conţinutul mesajelor transmise de el către membrii familiei după reţinerea sa) Curtea a reţinut că nu există nicio explicaţie logică pentru decizia acestuia de a recunoaşte că a săvârşit fapta împreună cu inculpatul B., alta decât aceea că aşa s-au petrecut faptele. În măsura în care inculpatul A. dorea pur şi simplu să beneficieze de procedura simplificată ar fi fost suficient să recunoască că el este autorul infracţiunii, împrejurare în care ar fi beneficiat şi de o încadrare juridică evident favorabilă, respectiv forma simplă a infracţiunii de contrabandă asimilată - pedeapsă de la 2 la 7 ani, şi nu forma calificată (infracţiune săvârşită de două persoane împreună) în cazul căreia pedeapsa este de la 5 la 15 ani închisoare).

Apelul inculpatului este fondat în ceea ce priveşte greşita reţinere a stării de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa aplicată acestuia prin s.p. nr. 3045/09.09.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Există recidivă postcondamnatorie conform art. 41 alin. (1) din C. pen. atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau intenţie depăşită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare.

Una din condiţiile pentru primul termen al recidivei postexecutorii este ca pedeapsa aplicată să nu fi fost executată sau considerată ca executată potrivit legii, or, în cazul pedepselor pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, la momentul împlinirii termenului de supraveghere fixat pedeapsa se consideră executată, atât timp cât nu s-a dispus revocarea suspendării sau anularea acesteia.

În cazul inculpatului B. primul termen al recidivei constă în pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 3045/2016 a Judecătoriei Craiova, cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data rămânerii definitive, respectiv 07 decembrie 2016 - data pronunţării deciziei penale nr. 1819 de către Curtea de Apel Craiova.

Termenul de 3 ani era împlinit înainte de data săvârşirii infracţiunii ce face obiectul prezentului dosar (23 decembrie 2019) prin urmare inculpatul a săvârşit această faptă în stare de recidivă postexecutorie şi nu postcondamnatorie, fiind nelegală soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte revocarea suspendării sub supraveghere şi cumularea aritmetică a pedepsei anterioare cu cea aplicată în prezenta cauză.

Ca efect al reţinerii dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la sancţionarea infracţiunii săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate, în cazul inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (2) din Legea 86/2006, cu aplic. art. 43 alin. (5) din C. pen., pedeapsa fiind închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 22 ani şi 6 luni.

Examinând în concret infracţiunea săvârşită şi datele referitoare la persoana inculpatului pentru a repune pedeapsa în parametrii de legalitate impuşi de art. 43 alin. (5) din C. pen.. Curtea i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă calificată (minimul special în condiţiile reţinerii recidivei postexecutorii).

Cu privire la incidenţa disp. art. 418 din C. proc. pen. privind neagravarea situaţiei în propria cale de atac Curtea a reţinut că acest principiu implică o analiză în concret a situaţiei juridice a inculpatului ca efect al înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie (implicit a operaţiunii de revocare a suspendării sub supraveghere şi cumulare aritmetică a pedepselor ce a condus la aplicarea unei pedepse rezultante de 8 ani şi 8 luni închisoare) şi subsecvent a reţinerii stării de recidivă postexecutorie, cu consecinţa aplicării unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare. Atât timp cât în concret pedeapsa principală ce urmează a fi executată de inculpat este vădit mai puţin severă decât cea stabilită prin sentinţa apelată, Curtea a apreciat că în cauză nu s-a produs o agravare a situaţiei juridice a inculpatului, nefiind încălcate dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la latura civilă s-a constatat că acestea sunt nefondate, întrucât prima instanţă a avut în vedere plăţile deja efectuate de către coinculpatul A. în vederea acoperirii prejudiciului reclamat de partea civilă. Chiar dacă în minută s-a făcut menţiunea că cei doi inculpaţi sunt obligaţi în solidar la plata sumei de 52.534 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate conform Codului de procedură fiscală, s-a luat, totodată, act de faptul că a fost deja achitată suma de 20.500 RON, stabilirea diferenţei de plată, precum şi calculul dobânzilor şi penalităţilor de întârziere fiind o chestiune care ţine de executarea hotărârii şi nu un motiv de reformare a acesteia.

Pentru toate aceste considerente a fost admis apelul declarat de inculpatul B., împotriva sentinţei penale nr. 162 din data de 05 mai 2021 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2020, a fost desfiinţată în parte sentinţa sub aspectul laturii penale în ceea ce îl priveşte şi rejudecându-se cauza, au fost descontopite pedeapsa principală de 8 ani şi 8 luni închisoare, măsurile de siguranţă şi pedepsele complementare contopite prin sentinţa apelată şi au fost repuse în individualitatea lor.

S-a înlăturat aplicarea art. 43 alin. (1) din C. pen. şi în baza art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 7 ani şi 6 luni închisoare.

S-a menţinut dispoziţia privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii.

S-a înlăturat aplicarea art. 96 alin. (4) din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova definitivă la 07.12.2016 prin d.p. 1819 a Curţii de Apel Craiova (implicit şi dispoziţia primei instanţe privind aplicarea pedepsei rezultante de 8 ani şi 8 luni închisoare), precum şi aplicarea art. 45 alin. (3) din C. pen. şi art. 45 alin. (6) din C. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii de 24 de ore dispusă faţă de inculpat la 23.12.2019.

S-au menţinut celelalte dispoziţii care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu (delegaţia nr. 7007/2021), urmând a fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul B., prin apărător ales, prin care a solicitat în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie fundamentat pe cazul reţinut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie, iar pe fondul acestuia, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 169/2022 a Curţii de Apel Craiova şi trimiterea spre rejudecare către Curtea de Apel Craiova, instanţă de apel, reţinând ca incident motivul de casaţie de la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv faptul că prin decizia penală recurată a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. În considerarea art. 448 alin. (4) din C. proc. pen. întrucât se găseşte în executarea pedepsei privative de libertate a solicitat ca, admiţând recursul în casaţie şi pronunţând casarea cu trimitere să se dispună punerea sa în libertate, apreciind asupra unei eventuale măsuri preventive până la soluţionarea cauzei în rejudecare. În considerarea art. 449 alin. (4) din C. proc. pen. a solicitat, totodată să se indice în soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul.

În dezvoltarea motivelor recursului în casaţie, aflate la dosarul curţii de apel, inculpatul B. prin apărătorul ales a făcut referire la soluţia pronunţată de instanţa de apel, susţinând că, în cauză, decizia instanţei de apel este susceptibilă de casare, întrucât pedeapsa a fost stabilită în considerarea unor limite de pedeapsă nelegale, argumentele sale în acest sens fiind următoarele:

1. Limitelor speciale de pedeapsă pentru infracţiunea de contrabandă în formă calificată reţinută ca fiind săvârşită, limite speciale cuprinse între 5 ani - 15 ani, potrivit art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost modificate de către instanţa de apel ca fiind între 7 ani şi 6 luni - 22 ani şi 6 luni, în condiţiile reţinerii săvârşirii noii infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie (art. 43 alin. (5) din C. pen.).

2. Aspectul avut în vedere de către instanţa de apel în înlăturarea recidivei postcondamnatorii şi implicit în reţinerea recidivei postexecutorii cu efectul majorării limitelor de pedeapsă a fost acela că, în termenul de supraveghere fixat anterior prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, acela de 3 ani, nu aş mai fi săvârşit vreo infracţiune, apreciind astfel că pedeapsa anterior aplicată, aceea de 1 an şi 8 luni se consideră ca executată.

3. Efectul definitiv al instituţiei suspendării sub supraveghere rezidă în soluţionarea problemei răspunderii penale a persoanei supravegheate prin considerarea ca executată a pedepsei închisorii, acest efect se produce în condiţiile în care condamnatul şi-a îndeplinit obligaţiile impuse, s-a conformat măsurilor de supraveghere, a prestat muncă în folosul comunităţii, nu a săvârşit o nouă infracţiune în interiorul termenului de supraveghere.

4. În acest sens sunt, de altfel şi disp. art. 92 alin. (3) din C. pen. potrivit cu care, pe perioada termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă.

5. A susţinut că, în cauză, reţinerea de către instanţa de apel a recidivei postexecutorii este nelegală, fapt ce a condus la stabilirea unor limitele nelegale de pedeapsă, ca urmare a reţinerii ca executate a pedepsei anterioare, fără să se analizeze în concret dacă, în legătură cu suspendarea anterioară, au fost respectate toate cerinţele legale.

6. Împrejurarea că, în termenul de supraveghere, nu a fost săvârşită o altă infracţiune, corect reţinută, nu conduce la reţinerea ca executată a pedepsei în legătură cu care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, atâta timp cât nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

7. Potrivit art. 98 alin. (2) din C. pen. măsurile de siguranţă şi obligaţiile civile dispuse prin hotărârea de condamnare se vor executa pe durata termenului de supraveghere pentru că la art. 93 alin. (5) din C. pen., strict pe chestiunea obligaţiilor civile, să se reţină obligaţia condamnatului de a îndeplini integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

8. Aşadar, legiuitorul a instituit printre altele, în materia suspendării sub supraveghere, obligaţia achitării integrale şi în interiorul termenului de supraveghere a prejudiciului de către condamnat, stabilind şi un termen limită în acest sens, dar şi consecinţa neexecutării acestei obligaţii, respectiv revocarea suspendării cu efectul executării pedepsei (art. 96 alin. (2) din C. pen.).

9. În speţa dată, în condiţiile în care prejudiciul constatat prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, nu a fost achitat voluntar şi în integralitate de el, condamnatul, o parte din acesta fiind acoperit din vânzarea la licitaţie, în procedură execuţională, a unui bun imobil propriu, (procedură execuţională demarată de către partea civilă din respectiva cauză, ANAF Craiova), iar o parte din prejudiciu a fost achitat de către el, nu se poate reţine ca executată obligaţia civilă instituită în sarcina sa, în sensul achitării prejudiciului, acoperirea acestuia trebuind să fie voluntară şi să provină în integralitate de la el.

10. Chiar dacă prejudiciul stabilit prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova a fost achitat (în modalitatea precizată, parţial prin executarea silită ce a vizat un bun propriu, parţial prin plăţi voluntare), nu se poate reţine ca fiind îndeplinită obligaţia civilă instituită în legătură cu acel prejudiciu exclusiv în sarcina sa.

11. Aceasta, întrucât, în considerarea regimului instituţiei suspendării sub supraveghere ca fiind o formă de individualizare judiciară a executării pedepselor ce permite judecătorului să înlocuiască o măsură privativă de libertate cu o măsură restrictivă de libertate, prin aceasta instanţa având posibilitatea stabilirii modului în care condamnatul va suporta coerciţia aplicată ca urmare a infracţiunii săvârşite, realizându-se astfel caracterul proporţional al pedepsei, în raport cu-gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului, funcţia educativă şi nu doar cea coercitivă a sancţiunii fiind astfel îndeplinită, împrejurarea neîndeplinirii obligaţiei civile în termenele şi condiţii impuse nu permite reţinerea ca executată a pedepsei.

12. Pe cale de consecinţă, cum obligaţiile civile stabilite în sarcina sa prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, nu au fost executate în interiorul termenului de supraveghere, în limitele şi condiţiile reţinute la art. 92 alin. (3), art. 93 alin. (5) şi art. 98 alin. (2) din C. pen., chiar şi în lipsa unei hotărâri de revocare a suspendării, nu există fundament legal pentru reţinerea ca executată a pedepsei anterioare.

13. Cum, în aceste condiţii, efectul definitiv al suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare cu închisoarea de 1 an şi 8 luni, nu s-a produs, este contrară legii reţinerea instanţei de apel ca operantă instituţia recidivei postexecutorii cu efectul său principal, acela al majorării cu jumătate a limitelor de pedeapsă, situaţie în care pedeapsa aplicată prin decizia penală este una nelegală, dispusă în considerarea unor limite de pedeapsă nelegal stabilite la rându-le.

Întrucât, în considerarea art. 433 din C. proc. pen. recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii, conformitatea hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, date fiind argumentele anterior prezentate, argumente ce se circumscriu cazului de recurs în casaţie reţinut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., declaraţia de recurs îndeplinind, totodată cerinţele reţinute la art. 434 din C. proc. pen. - art. 438 din C. proc. pen. a solicitat ca, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., să se admită în principiu, pronunţând o încheiere în acest sens.

Pe fondul recursului în casaţie, apreciind ca fondate aspectele sesizate în legătură cu nelegala stabilire a limitelor de pedeapsă urmare a reţinerii incorecte ca incidentă a recidivei postexecutorii, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea soluţiei recurate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanţa de apel, Curtea de Apel Craiova.

În considerarea art. 448 alin. (4) din C. proc. pen., întrucât se găseşte în executarea pedepsei privative de libertate a solicitat ca, admiţând recursul în casaţie şi pronunţând casarea cu trimitere, să se dispună punerea sa în libertate, apreciind asupra unei eventuale măsuri preventive până la soluţionarea cauzei în rejudecare.

În considerarea art. 449 alin. (4) din C. proc. pen. a solicitat, totodată, să se indice în soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul.

În drept a invocat disp. art. 433, art. 434 alin. (1), art. 435, art. 438 alin. (1) pct. 12, art. 440 alin. (1) şi alin. (4), art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b), art. 448 alin. (4), art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi alin. (5), art. 91, art. 92 alin. (3), art. 93 alin. (5), art. 96 alin. (2), art. 98 alin. (2) din C. pen., art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

De asemenea a înţeles să se folosească de proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

A solicitat efectuarea unei adrese la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Craiova în vederea înaintării de către acesta a dovezilor de achitare a prejudiciului stabilit în sarcina sa prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

La dosarul curţii de apel, la filele x au fost depuse, în dublu exemplar, concluzii scrise de către Ministerul Finanţelor - ANAF - Direcţională Generală Regională a Finanţelor Publice - Craiova, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, aceasta având calitatea de intimată, solicitând respingerea recursului în casaţie formulat de inculpatul B. ca fiind nefondat şi menţinerea deciziei nr. 169 din 09 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, ca fiind legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 169 din 09 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul inculpatului B. formulat împotriva sentinţei nr. 162 din 5 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Olt, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată sub aspectul laturii penale şi, rejudecând, a fost descoperită pedeapsa principală de 8 ani şi 8 luni închisoare, măsurile de siguranţă şi pedepsele complementare contopite prin sentinţa apelată şi repuse în individualitatea lor; au fost înlăturare dispoziţiile art. 43 alin. (1) din C. pen. aplicate inculpatului şi în baza art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) din C. pen. a fost condamnat inculpatul la 7 ani şi 6 luni închisoare; de asemenea, au fost înlăturare dispoziţiile art. 96 alin. (4) din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă.

De asemenea, au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate care contravin deciziei penale nr. 169/09 februarie 2022, inclusiv cele referitoare la soluţionarea laturii civile.

S-a considerat că în mod corect şi legal, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au soluţionat latura civilă şi latura penală, în baza întregului probatoriu administrat şi a dispoziţiilor legale aplicabile inculpatului B..

În ceea ce priveşte latura penală, examinând în concret infracţiunea săvârşită şi datele referitoare la persoana inculpatului B. pentru a repune pedeapsa în parametrii de legalitate impuşi de art. 43 alin. (5) din C. pen., curtea de apel i-a aplicat o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă calificată, curtea, reţinând, totodată că atâta timp cât în concret pedeapsa principală ce urmează a fi executată este vădit mai puţin severă decât cea stabilită prin sentinţa apelată, în cauză nu s-a produs o agravare a situaţiei juridice a inculpatului, nefiind încălcate dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă, curtea de apel a reţinut că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă corectă, având în vedere prejudiciul total, dar şi plăţile efectuate în vederea acoperirii acestuia.

În ceea ce priveşte motivarea cererii de recurs în casaţie, s-a solicitat a se observa că recurentul îşi întemeiază în concret cererea, invocând apărări de fond, precum şi critici asupra probelor, aspecte analizate de instanţa de apel.

Astfel, limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar criticile recurentului nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin urmare, raportat la motivele recursului în casaţie, s-a apreciat că aspectele menţionate de recurent sunt critici care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, a solicitat respingerea recursului în casaţie formulat de inculpatul B. ca fiind nefondat şi menţinerea deciziei nr. 169 din 9 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova ca fiind legală şi temeinică.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 21 aprilie 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a arătat că decizia penală nr. 169 din data de 09 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată la data de 15 februarie 2022 inculpatului B..

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul B. la data de 17 martie 2022, prin apărător ales, avocat K. (dos.).

Cererea de recurs în casaţie este depusă în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată la data de 24 martie 2022.

La data de 08 aprilie 2022 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B..

În motivare, s-a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

A menţionat că, prin decizia penală nr. 169/2022, dispusă de către Curtea de Apel Craiova în cauza penală nr. 3806/311/2020, a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei penale 162/2021 pronunţate în primă instanţă de către Judecătoria Slatina, fiind desfiinţată în parte sentinţa sub aspectul laturii penale.

In rejudecare, instanţa penală a descontopit pedeapsa principală ce i-a fost iniţial aplicată (8 ani şi 8 luni închisoare), măsurile de siguranţă şi pedepsele complementare contopite prin sentinţa apelată, repunându-le în individualitatea lor.

Pe fondul înlăturării aplicării art. 43 alin. (1) din C. pen. şi în baza art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 43 din C. pen., instanţa de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 7 ani şi 6 luni, fiind menţinute dispoziţiile privind aplicarea pedepselor complementare şi accesorii şi înlăturată aplicarea disp. art. 96 alin. (4) din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată anterior prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, precum şi aplicarea art. 45 alin. (3) şi alin. (6) din C. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a considerat ca fiind reţinută eronat de către Judecătoria Slatina, starea de recidivă postcondamnatorie, în raport, cu pedeapsa aplicată anterior prin sentinţa penală nr. 3045/09 februarie 2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07 decembrie 2016 a Curţii de Apel Craiova, prin trimitere la disp. art. 41 alin. (1) din C. pen., apreciind că respectiva pedeapsă (cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani, cu începere din 07 decembrie 2016, data pronunţării deciziei penale nr. 1819 de către Curtea de Apel Craiova) se consideră ca fiind executată la momentul 23 decembrie 2019, momentul săvârşirii noii infracţiuni.

Reţinând că termenul de 3 ani era împlinit înainte de data săvârşirii infracţiunii ce a făcut obiectul cauzei 3806/311/2020, Curtea de Apel Craiova a apreciat că fapta ar fi fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, iar nu postcondamnatorie.

Pe cale de consecinţă, în stabilirea limitelor speciale de pedeapsă, instanţa de apel a făcut aplicarea disp. art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la sancţionarea infracţiunii săvârşite în stare de recidivă post executorie, în sensul majorării cu jumătate a limitelor de pedeapsă reţinute la art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, în urma majorării, limitele iniţiale de 5-15 ani, devenind 7 ani şi 6 luni - 22 ani şi 6 luni.

A aplicat, raportat la noile limite speciale astfel stabilite, o pedeapsă a închisorii de 7 ani şi 6 luni, minimul special în condiţiile reţinerii recidivei postexecutorii.

A apreciat instanţa de apel că stabilirea unor noi limite speciale de pedeapsă în condiţiile reţinerii ca operante a situaţiei de recidivă postexecutorie, limite superioare celor reţinute de către prima instanţă, nu prejudiciază apelantul, în sensul neagravării situaţiei în propria cale de atac.

În condiţiile condamnării la minimul special rezultat în urma reţinerii stării de recidivă postexecutorie, a apreciat instanţa de apel că nu sunt nesocotite dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen., durata pedepsei aplicate în apel, aceea de închisoarea pentru 7 ani şi 6 luni, fiind apreciată ca având un regim mai puţin sever decât cel aplicat la fond de către Judecătoria Slatina care a reţinut săvârşirea faptei în condiţii de recidivă postcondamnatorie dispunând condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 8 ani şi 8 luni (pedeapsa rezultată din cumularea pedepsei de 7 ani, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă calificată la care s-a adăugat pedeapsa iniţială de 1 an şi 8 luni considerată ca neexecutată, fiind revocată suspendarea sub supraveghere).

A susţinut că, în cauză, decizia instanţei de apel este susceptibilă de casare, întrucât pedeapsa a fost stabilită în considerarea unor limite de pedeapsă nelegale, argumentele în acest sens fiind următoarele:

Limitelor speciale de pedeapsă pentru infracţiunea de contrabandă în formă calificată reţinută ca fiind săvârşită, limite speciale cuprinse între 5 ani - 15 ani, potrivit art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 au fost modificate de către instanţa de apel ca fiind între 7 ani şi 6 luni - 22 ani şi 6 luni, în condiţiile reţinerii săvârşirii noii infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie (art. 43 alin. (5) din C. pen.).

A apreciat că aspectul avut în vedere de către instanţa de apel în înlăturarea recidivei postcondamnatorii şi implicit în reţinerea recidivei postexecutorii cu efectul majorării limitelor de pedeapsă a fost acela că, în termenul de supraveghere fixat anterior prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, acela de 3 ani, nu ar mai fi săvârşit vreo infracţiune, apreciind astfel că pedeapsa anterior aplicată, aceea de 1 an şi 8 luni se consideră ca executată.

A arătat că efectul definitiv al instituţiei suspendării sub supraveghere rezidă în soluţionarea problemei răspunderii penale a persoanei supravegheate prin considerarea ca executată a pedepsei închisorii, acest efect se reduce în condiţiile în care condamnatul şi-a îndeplinit obligaţiile impuse, s-a conformat măsurilor de supraveghere, a prestat muncă în folosul comunităţii, nu a săvârşit o nouă infracţiune în interiorul termenului de supraveghere. În acest sens sunt de altfel şi disp. art. 92 alin. (3) din C. pen. potrivit cu care, pe perioada termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă.

A susţinut că, în cauză, reţinerea de către instanţa de apel a recidivei postexecutorie este nelegală, fapt ce a condus la stabilirea unor limite nelegale de pedeapsă, ca urmare a reţinerii ca executate a pedepsei anterioare, fără să se analizeze în concret dacă, în legătură cu suspendarea anterioară, au fost respectate toate cerinţele legale.

A apreciat că împrejurarea că, în termenul de supraveghere, nu a fost săvârşită o altă infracţiune, corect reţinută, nu conduce la reţinerea ca executată a pedepsei în legătură cu care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, atâta timp cât nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

A arătat că, potrivit art. 98 alin. (2) din C. pen., măsurile de siguranţă şi obligaţiile civile dispuse prin hotărârea de condamnare se vor executa pe durata termenului de supraveghere pentru ca la art. 93 alin. (5) din C. pen., strict pe chestiunea obligaţiilor civile, să se reţină obligaţia condamnatului de a îndeplini integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Aşadar, legiuitorul a instituit printre altele, în materia suspendării sub supraveghere, obligaţia achitării integrale şi în interiorul termenului de supraveghere a prejudiciului de către condamnat, stabilind şi un termen limită în acest sens, dar şi consecinţa neexecutării acestei obligaţii, respectiv revocarea suspendării cu efectul executării pedepsei (art. 96 alin. (2) din C. pen.).

În speţa dată, în condiţiile în care prejudiciul constatat prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, nu a fost achitat voluntar şi în integralitate de recurentul condamnat, o parte din acesta fiind acoperit din vânzarea la licitaţie, în procedură execuţională, a unui bun propriu (procedură execuţională demarată de către partea civilă din respectiva cauză, ANAF Craiova, iar o parte din prejudiciu a fost achitat de către acesta, nu se poate reţine ca executată obligaţia civilă instituită în sarcina sa, în sensul achitării prejudiciului, acoperirea acestuia trebuind să fie voluntară şi să provină în integralitate de la el.

Chiar dacă prejudiciul stabilit prin sentinţa penală nr. 3045/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova a fost achitat (în modalitatea precizată, parţial prin executarea silită ce a vizat un bun propriu, parţial prin plăţi voluntare), nu se poate reţine ca fiind îndeplinită obligaţia civilă instituită în legătură cu acel prejudiciu exclusiv în sarcina sa.

Aceasta întrucât, în considerarea regimului instituţiei suspendării sub supraveghere ca fiind o formă de individualizare judiciară a executării pedepselor ce permite judecătorului să înlocuiască o măsură privativă de libertate cu o măsură restrictivă de libertate, prin aceasta instanţa, având posibilitatea stabilirii modului în care condamnatul va suporta coerciţia aplicată ca urmare a infracţiunii săvârşite, realizându-se, astfel, caracterul proporţional al pedepsei, în raport, cu gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului, funcţia educativă şi nu doar cea coercitivă a sancţiunii fiind astfel îndeplinită, împrejurarea neîndeplinirii obligaţiei civile în termenele şi condiţii impuse nu permite reţinerea ca executată a pedepsei.

Pe cale de consecinţă, cum obligaţiile civile stabilite în sarcina sa prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova, nu au fost executate în interiorul termenului de supraveghere, în limitele şi condiţiile reţinute la art. 92 alin. (3), art. 93 alin. (5) şi art. 98 alin. (2) din C. pen., chiar şi în lipsa unei hotărâri de revocare a suspendării, nu există fundament legal pentru reţinerea ca executată a pedepsei anterioare.

Cum, în aceste condiţii, efectul definitiv al suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare cu închisoarea de 1 an şi 8 luni, nu s-a produs, este contrară legii reţinerea instanţei de apel ca operantă instituţia recidivei postexecutorii cu efectul său principal, acela al majorării cu jumătate a limitelor de pedeapsă, situaţia în care pedeapsa aplicată prin decizia penală este una nelegală, dispusă în considerarea unor limite de pedeapsă nelegal stabilite la rându-le.

Întrucât, în considerarea art. 433 din C. proc. pen., recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii, conformitatea hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, date fiind argumentele anterior prezentate, argument ce se circumscriu cazului de recurs în casaţie reţinut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., declaraţia de recurs îndeplinind, totodată cerinţele reţinute la art. 434 din C. proc. pen., art. 438 din C. proc. pen. a solicitat ca, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., admiterea în principiu şi pronunţarea unei încheiate în acest sens.

Pe fondul recursului în casaţie, apreciind ca fondate aspectele sesizate în legătură cu nelegala stabilire a limitelor de pedeapsă urmare a reţinerii incorecte ca incidenţă a revidivei postexecutorii, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea soluţiei recurate şi trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanţa de apel, Curtea de Apel Craiova.

În considerarea art. 448 alin. (4) din C. proc. pen., întrucât se găseşte în executarea pedepsei privative de libertate, a solicitat ca, admiţând recursul în casaţie şi pronunţând casarea cu trimitere, să se dispună punerea sa în libertate, apreciind asupra unei eventuale măsuri preventive până la soluţionarea cauzei în rejudecare.

În considerarea art. 449 alin. (4) din C. proc. pen. a solicitat, totodată să fie indicat în soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul.

În drept, a invocat disp. art. 433, art. 434 alin. (1), art. 435, art. 438 alin. (1) pct. 12, art. 440 alin. (1) şi alin. (4), art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b), art. 448 alin. (4), art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi alin., art. 274 raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

A arătat că se va folosi de proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

A solicitat efectuarea unei adrese la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Craiova în vederea înaintării de către acesta a dovezilor de achitare a prejudiciului stabilit în sarcina sa prin sentinţa penală nr. 3045/09.02.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

În ceea ce priveşte condiţiile de formă, se constată că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 169 din data de 09 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori), precum şi semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.

Îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în ceea ce priveşte recursurile formulate rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a),b), c) şi d) din C. proc. pen., iar motivul de casaţie se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., prin urmare sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi admisibilă.

Cât priveşte cererea formulată de recurentul inculpat B. privind punerea sa în libertate, instanţa urmează a aprecia asupra unei eventuale măsuri preventive, la momentul soluţionării pe fond a cererii de recurs în casaţie.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 21 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 169 din data de 9 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2020.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul B., cu citarea părţilor, pentru termenul din 05 mai 2022, cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, formulată de inculpatul B., în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convenţional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c) şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convenţional al titularului, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., împotriva deciziei penale nr. 169 din data de 09 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2020, este formulată în termen, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.

Totodată, decizia penală 169 din data de 09 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2020 face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind astfel îndeplinită şi condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul B. şi pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura titularului căii de atac.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii este indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Înalta Curte a reţinut că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la cazul invocat şi motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul inculpat, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi a apreciat că susţinerile inculpatului B., sunt circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi se impune a fi examinate într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 169 din data de 09 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2020.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul B., cu citarea părţilor, pentru termenul din 05 mai 2022, cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului.

Cât priveşte cererea formulată de recurentul inculpat B. privind punerea sa în libertate, instanţa urmează a aprecia asupra unei eventuale măsuri preventive, la momentul soluţionării pe fond a cererii de recurs în casaţie.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a luat act că mandatul de reprezentare a apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B. a încetat prin prezentarea apărătorului ales, urmând a fi avut în vedere Protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei, privind plata onorariilor apărătorilor desemnaţi din oficiu

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., având cuvântul a învederat că prin cererea de recurs în casaţie a solicitat probatorii alături de înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum şi efectuarea unei adrese către biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Craiova, în vederea înaintării de către aceasta a dovezii de achitare a prejudiciului stabilit în sarcina recurentului prin sentinţa penală nr. 3045/2016 pronunţată de Judecătoria Craiova definitivă, precizând că este vorba de acea hotărâre de condamnare, prin raportare la care i s-a reţinut, în mod nelegal susţinem noi, incidenţa unei situaţii de recidivă postexecutorie, iar nu postcondamnatorie.

Înalta Curte a pus în discuţia părţilor cererea de probatoriu formulată de către apărătorul ales al recurentului inculpat B..

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul a apreciat cererea, ca nefondată, întrucât stabilirea recidivei reprezintă o chestiune de drept şi rezultă din actele existente la dosarul cauzei tipul recidivei incidente în cauză, prin urmare a apreciat ca neutilă soluţionării cauzei hotărârea la care se face referire, în raport şi cu cazul de casare invocat.

Înalta Curte, după deliberare, a respins cererea de probatorii formulată ca neutilă, având în vedere obiectul cauzei, respectiv stadiul procesual al recursului în casaţie.

Apărătorul ales al recurentului, având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat, în considerarea art. 448 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 169/2022 a Curţii de Apel Craiova şi trimiterea spre rejudecare a cauzei către instanţa de apel, reţinând ca incident motivul de recurs în casaţie indicat, respectiv cel de la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi anume faptul că prin decizia penală invocată a fost aplicată o pedeapsa în alte limitele decât cele prevăzute de lege. De asemenea, a mai solicitat să fie avute în vedere argumentele de drept cuprinse în cererea de recurs în casaţie, pornind de la împrejurarea că soluţia dispusă de către Curte de Apel Craiova este susceptibilă de casare, tocmai pentru motivul reţinut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în condiţiile în care urma să fie admis apelul şi urma să se schimbe în parte soluţia apelată, reţinându-se, strict pe latură penală, împrejurarea săvârşirii infracţiunii de contrabandă în formă calificată în stare de recidivă postexecutorie, spre deosebire de ceea ce a reţinut instanţa de fond, respectiv Judecătoria Slatina ca fiind o situaţie de recidivă postcondamnatorie.

Practic, întreaga argumentaţie existentă în acest recurs în casaţie este legată de reţinerea în mod corect sau eronat a unei stări de recidivă postexecutorie, ce a condus la modificarea limitelor de pedeapsă de către instanţă, prin aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen., limitele de pedeapsă fiind majorate cu jumătate şi astfel s-a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 7 ani şi 6 luni în sarcina recurentului.

Instanţa de apel avea să reţină o recidivă postexecutorie, pornind de la împrejurarea că, în interiorul termenului de supraveghere de 3 ani inculpatul nu avea să săvârşească până la finalul termenului o nouă infracţiune.

De asemenea, a apreciat că, raportat la dispoziţiile art. 92 alin. (3), art. 95 şi art. 98 alin. (2) din C. pen., nu există o situaţie de reţinere a stării de recidivă postexecutorie pentru simplul considerent că în interiorul termenului de supraveghere acesta nu avea să mai săvârşească o infracţiune. A mai arătat că, raportat la finalitatea unei măsuri precum suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, împrejurarea că nu a fost săvârşită o infracţiune în termenul de supraveghere, nu conduce la reţinerea sau la considerarea ca executată a respectivei pedepse în cauză, cu atât mai mult cu cât inculpatul, în sentinţa penală ce are titlu executoriu, nu avea să îşi îndeplinească obligaţiile civile.

Pe cale de consecinţă, obligaţiile civile sunt alături de măsurile de supraveghere şi de munca în folosul comunităţii condiţii coroborate în considerarea cărora se poate aprecia sau nu că pedeapsa urma să fie executată. Prejudiciul a fost doar parţial acoperit de către inculpat voluntar, restul prejudiciul fiind acoperit ca urmare a unei proceduri execuţionale, prin scoaterea la vânzare de către ANAF a unui bun imobil, pus sub sechestru. Pentru aceste motive, a considerat că, în această situaţie, chiar în lipsa unei revocări a stării de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, nu se poate reţine ca fiind îndeplinită această condiţie. Prin urmare, reţinerea recidivei postexecutorii nu are practic fundament legal. Pentru aceste considerente, care au dus la o reţinere eronată a unei stări de recividă postexecutorie, s-a ajuns la aplicarea unei pedepse cu depăşirea limitelor legale.

În eventualitatea admiterii cererii de recurs în casaţie, în temeiul art. 448 alin. (4) din C. proc. pen., a solicitat casarea şi trimiterea spre rejudecare a cauzei la Curtea de Apel Craiova şi punerea în libertate a recurentului, stabilind eventuale măsuri preventive ori punerea în libertate până la rejudecarea cauzei.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul B., precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impun a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penale incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se numai se verifică dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Referitor la cazul de recurs în casaţie statuat în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "Hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor prevăzute în art. 60, art. 61 sau art. 137 din C. pen. ori care se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv, a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută sau menţinută prin hotărârea atacată, instanţa de recurs nefiind abilitată să dispună schimbarea încadrării juridice.

Cazul de recurs în casaţie prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu este incident în situaţia în care se critică individualizarea pedepsei sau aplicarea legii penale mai favorabile.

Înalta Curte consideră că instanţa de apel a stabilit în mod legal situaţia inculpatului B. reţinând că apelul inculpatului este fondat în ceea ce priveşte greşita reţinere a stării de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa aplicată acestuia prin s.p. nr. 3045/09.09.2016 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. nr. 1819/07.12.2016 a Curţii de Apel Craiova.

Instanţa de apel a menţionat că există recidivă postcondamnatorie conform art. 41 alin. (1) din C. pen. atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau intenţie depăşită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare.

Una din condiţiile pentru primul termen al recidivei postexecutorii este ca pedeapsa aplicată să nu fi fost executată sau considerată ca executată potrivit legii, or, în cazul pedepselor pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, la momentul împlinirii termenului de supraveghere fixat pedeapsa se consideră executată, atât timp cât nu s-a dispus revocarea suspendării sau anularea acesteia.

Instanţa de control judiciar a constatat că în cazul inculpatului B., primul termen al recidivei constă în pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 3045/2016 a Judecătoriei Craiova, cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data rămânerii definitive, respectiv 07 decembrie 2016 - data pronunţării deciziei penale nr. 1819 de către Curtea de Apel Craiova.

Termenul de 3 ani era împlinit înainte de data săvârşirii infracţiunii ce face obiectul prezentului dosar (23 decembrie 2019) prin urmare inculpatul a săvârşit această faptă în stare de recidivă postexecutorie şi nu postcondamnatorie, fiind nelegală soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte revocarea suspendării sub supraveghere şi cumularea aritmetică a pedepsei anterioare cu cea aplicată în prezenta cauză.

De asemenea, curtea de apel a motivat că efectul reţinerii dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la sancţionarea infracţiunii săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, constă în faptul că limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate, în cazul inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (2) din Legea 86/2006, cu aplic. art. 43 alin. (5) din C. pen., pedeapsa fiind închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 22 ani şi 6 luni.

Examinând în concret infracţiunea săvârşită şi datele referitoare la persoana inculpatului pentru a repune pedeapsa în parametrii de legalitate impuşi de art. 43 alin. (5) din C. pen., Curtea i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în formă calificată (minimul special în condiţiile reţinerii recidivei postexecutorii).

Cu privire la incidenţa disp. art. 418 din C. proc. pen. privind neagravarea situaţiei în propria cale de atac Curtea a reţinut că acest principiu implică o analiză în concret a situaţiei juridice a inculpatului ca efect al înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie (implicit a operaţiunii de revocare a suspendării sub supraveghere şi cumulare aritmetică a pedepselor ce a condus la aplicarea unei pedepse rezultante de 8 ani şi 8 luni închisoare) şi subsecvent a reţinerii stării de recidivă postexecutorie, cu consecinţa aplicării unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare. Atât timp cât în concret pedeapsa principală ce urmează a fi executată de inculpat este vădit mai puţin severă decât cea stabilită prin sentinţa apelată, Curtea a apreciat că în cauză nu s-a produs o agravare a situaţiei juridice a inculpatului, nefiind încălcate dispoziţiile art. 418 din C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele invocate în recursul în casaţie de către inculpatul B. prin apărătorul ales referitoare la greşita stabilire a dispoziţiilor privind starea de recidivă postexecutorie, considerând ca fiind aplicabile cerinţele art. 92 alin. (3) din C. pen., în sensul că pe perioada termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, considerând că nu au fost îndeplinite obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, art. 98 alin. (2) din C. pen. şi art. 93 alin. (5) din C. pen., prejudiciul nefiind achitat voluntar de inculpat, o parte fiind acoperit din vânzarea la licitaţie, în procedura execuţională, a unui bun imobil propriu, aşa încât chiar în lipsa unei hotărâri de revocare a suspendării nu există fundament legal pentru reţinerea ca executată a pedepsei anterioare, nu pot fi avute în vedere, întrucât interpretarea dată cu privire la obligaţiile civile excedează condiţiilor prevăzute de lege pentru reţinerea stării de recidivă postexecutorie stabilite de legiuitor potrivit art. 43 alin. (5) din C. pen. şi anume "Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate."

Altfel spus, în mod legal instanţa de apel a stabilit şi argumentat în mod corect reţinerea stării de recidivă postexecutorie cu privire la infracţiunea comisă şi reţinută în sarcina B., constatând că termenul de 3 ani era împlinit înainte de data săvârşirii infracţiunii ce face obiectul prezentului dosar (23 decembrie 2019), prin urmare inculpatul a săvârşit această faptă în stare de recidivă postexecutorie.

Mai mult, instanţa de apel a argumentat cuantumul minim legal al pedepsei stabilite, respectiv de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (2) din Legea 86/2006, cu aplic. art. 43 alin. (5) din C. pen., prin evidenţierea limitelor de pedeapsă cu închisoarea cuprinse între 7 ani şi 6 luni şi 22 ani şi 6 luni, dar şi prin prisma dispoziţiilor art. 418 din C. proc. pen. neagravarea în propria cale de atac, arătând că pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare este mai mică decât cea stabilită prin sentinţa apelată de 8 ani şi 8 luni închisoare.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit o pedeapsă legală pe care inculpatul B. o are de executat, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la pedeapsa în caz de recidivă postexecutorie, precum şi, în raport, cu efectul reglementat de legiuitor în art. 418 din C. proc. pen., respectiv neagravarea în propria cale de atac, analizat la situaţia concretă a pedepsei aplicate inculpatului, aşa încât nu este incident cazul de recurs în casaţie invocat şi anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

De altfel, pornind de la specificul şi natura căii extraordinare a recursului în casaţie, criticile formulate de recurentul inculpat B. nu ar putea fi analizate prin niciun alt caz de recurs în casaţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 169 din data de 09 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 169 din data de 09 februarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 05 mai 2022.