Aggravated robbery complicity: applicability of statutory penalty reduction for plea entered after trial commencement

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2022

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1028 din 14 iulie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Cluj - Napoca a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. şi art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a),b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu inculpata A. şi cu membrii familiei acesteia, direct sau indirect, prin orice mijloace şi dreptul de a se apropia de aceasta la mai puţin de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care inculpata A. desfăşoară activităţi sociale, dar şi dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanţă mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfăşoară activităţi sociale, pe o durată de 3 ani, care se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. .a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu inculpata A. şi cu membrii familiei acesteia, direct sau indirect, prin orice mijloace şi dreptul de a se apropia de aceasta la mai puţin de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care inculpata A. desfăşoară activităţi sociale, dar şi dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanţă mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfăşoară activităţi sociale, care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că prezenta infracţiune a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie faţă de pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 1332/04.07.1995 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 19.07.1995 (liberat la 25.06.1996 cu un rest de 3 luni şi 19 zile).

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentului dosar a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 7 ani şi 5 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 346/11.03.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 06.04.2015, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 30.01.2018, cu un rest de 683 zile.

S-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 683 zile aplicată prin sentinţa penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin respingerea apelului la data de 31.10.2019.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani 683 zile închisoare şi repusă în individualitatea ei pedeapsa de 5 ani închisoare şi restul de 683 zile închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. fost menţinută revocarea liberării condiţionate din pedeapsa de 7 ani 5 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 346/11.03.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 06.04.2015 şi dispusă executarea restului de 683 zile de închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 5 ani închisoare, iar la pedeapsa de 5 ani s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 6 ani 8 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 6 ani 8 luni închisoare s-a adăugat restul de 683 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa 6 ani 8 luni 683 zile închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a), b) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate prin prezenta, cu cele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin respingerea apelului, la data de 31.10.2019, şi prin sentinţa penală nr. 35/2014, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1224/A/2019 la data de 31.10.2019 a Curţii de Apel Cluj, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) C. pen., constând în exercitarea drepturilor de a comunica cu persoana vătămată D. şi dreptul de a se apropria de locuinţa acesteia la o distanţă mai mică de 500 m, pe o durată de 4 (patru) ani (aplicată prin S.P. nr. 1587/2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca) dar şi dreptul de a comunica cu inculpata A. şi cu membrii familiei acesteia, direct sau indirect, prin orice mijloace şi dreptul de a se apropia de aceasta la mai puţin de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care inculpata A. desfăşoară activităţi sociale, dar şi dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanţă mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfăşoară activităţi sociale, pe o durată de 3 ani, care se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) b) şi alin. (5) C. pen. au fost contopite pedepsele accesorii aplicate prin prezenta, cu cele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin respingerea apelului, la data de 31.10.2019, şi prin sentinţa penală nr. 35/2014, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturilor de a comunica cu persoana vătămată D. şi dreptul de a se apropria de locuinţa acesteia la o distanţă mai mică de 500 m (aplicată prin S.P. nr. 1587/2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca), dreptul de a comunica cu inculpata A. şi cu membrii familiei acesteia, direct sau indirect, prin orice mijloace şi dreptul de a se apropia de aceasta la mai puţin de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care inculpata A. desfăşoară activităţi sociale, dar şi dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanţă mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfăşoară activităţi sociale, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. penal rap. la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii durata reţinerii, din data de 09.04.2019 dispusă pe o durată de 24 de ore, durata arestului preventiv şi perioada executată începând cu data de 10.04.2019 la zi.

S-a dispus anularea MEPI emis în baza sentinţa penală nr. 1587/04.09.2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1224/A/2019 la data de 31.10.2019 a Curţii de Apel Cluj şi emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată prev. de art. 48 alin. (1) raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu inculpatul B. şi cu membrii familiei acestuia, direct sau indirect, prin orice mijloace şi dreptul de a se apropia de acesta la mai puţin de 200 de metri, de membrii familiei acestuia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care acesta desfăşoară activităţi sociale, dar şi dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanţă mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfăşoară activităţi sociale, pe o durată de 3 ani, care se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu inculpatul B. şi cu membrii familiei acestuia, direct sau indirect, prin orice mijloace şi dreptul de a se apropia de acesta la mai puţin de 200 de metri, de membrii familiei acestuia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care inculpatul B. desfăşoară activităţi sociale, dar şi dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanţă mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfăşoară activităţi sociale, care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentului dosar a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 65/17.04.2013 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin nerecurare la data de 28.05.2013.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 4 ani 3 luni 250 zile închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 175/14.10/2020 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin decizia penală nr. 261/A la data de 24.02.2021 a Curţii de Apel Cluj.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani 3 luni 250 zile şi repuse în individualitatea lor pedepsele:

- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 103/25.04.2019 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin decizia penală nr. 1067/A/09.10.2019 a Curţii de Apel Cluj

- 9 pedepse a câte 5 luni închisoare şi 6 pedepse a câte 6 luni închisoare dispuse prin sentinţa penală nr. 175/14.10/2020 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin decizia penală nr. 261/A la data de 24.02.2021 a Curţii de Apel Cluj;

- rest de 250 zile.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate şi executarea restului de 250 zile închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare astfel: la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, a fost adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv acela de 2 ani 11 luni, rezultând pedeapsa de 5 ani 11 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 alin. (2) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 5 ani 11 luni închisoare s-a adăugat restul de 250 zile, inculpata urmând a executa pedeapsa de 5 ani 11 luni 250 zile închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu inculpatul B. şi cu membrii familiei acestuia, direct sau indirect, prin orice mijloace şi dreptul de a se apropia de acesta la mai puţin de 200 de metri, de membrii familiei acestuia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care acesta desfăşoară activităţi sociale, dar şi dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanţă mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfăşoară activităţi sociale, pe o durată de 3 ani, care se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) şi alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu inculpatul B. şi cu membrii familiei acestuia, direct sau indirect, prin orice mijloace şi dreptul de a se apropia de acesta la mai puţin de 200 de metri, de membrii familiei acestuia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care inculpatul B. desfăşoară activităţi sociale, dar şi dreptul de a se apropia de persoana vătămată C. la o distanţă mai mică de 200 de metri, de membrii familiei acesteia, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri în care persoana vătămată C. desfăşoară activităţi sociale, care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii durata reţinerii şi a arestului la domiciliu din data de 05.08.2014-13.08.2014, perioada executată din data de 18.03.2020 la zi, precum şi un număr de 90 de zile considerate executate drept măsură compensatorie pentru executarea în condiţii necorespunzătoare de detenţie, astfel cum reiese din adresa transmisă de penitenciar şi din sentinţa penală nr. 637/25.05.2020 a Judecătoriei Gherla prin care au fost deduse aceste zile pe calea contestaţiei la executare, acestea fiind calculate pentru perioada 30.01.2015-24.05.2016.

S-a dispus anularea MEPI emis în baza sentinţa penală nr. 175/14.10/2020 a Judecătoriei Jibou, definitivă prin decizia penală nr. 261/A la data de 24.02.2021 a Curţii de Apel Cluj şi emiterea unui nou mandat.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea adăugării profilului genetic în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (1) şi (2), art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă astfel cum a fost formulată şi obligaţi în solidar inculpaţii B. şi A. la plata sumei de 600 RON, către partea civilă C. dom. în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, care în prezent locuieşte în localitatea Buhuşi, str. x,jud. Bacău, cu titlu de daune materiale şi morale.

În temeiul art. 398 C. proc. pen. rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează: pe inculpatul B. la plata sumei de 386 RON, din care 86 RON reprezentând cheltuieli judiciare pentru faza de urmărire penală, 100 RON pentru camera preliminară şi 200 RON pentru faza de judecată; pe inculpata A. la plata sumei de 386 RON, din care 86 RON cu titlu de cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală, 100 RON pentru camera preliminară şi 200 RON pentru faza de judecată.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu E., în cuantum de 868 RON s-a avansat din fondurile M.J şi a rămas în sarcina statului, având în vedere că acesta a acordat asistenţă juridică inculpatei A. doar în cursul judecăţii.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu F., în cuantum de 895 RON s-a avansat din fondurile M.J şi a rămas în sarcina statului, având în vedere că aceasta a acordat asistenţă juridică inculpatei A. în camera preliminară şi la primele termene de judecată.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu G., în cuantum de 500 RON s-a avansat din fondurile M.J şi a rămas în sarcina statului, având în vedere că aceasta a acordat asistenţă juridică inculpatului B. în cursul judecăţii.

Onorariul cuvenit avocatului din oficiu H., în cuantum de 300 RON s-a avansat din fondurile M.J şi a rămas în sarcina statului, având în vedere că aceasta a acordat asistenţă juridică inculpatului B. în cursul judecăţii.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj - Napoca şi apelanta H., în calitate de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul B..

Prin decizia nr. 1602/A din 17 decembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a decis:

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile formulate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca şi de av. H. împotriva sentinţei penale nr. 1028/14.07.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a desfiinţat-o în parte, doar cu privire la durata pedepselor aplicate inculpaţilor şi la suma reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu şi, în aceste limite:

A majorat de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. şi art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen.

A menţinut pedepsele complementară şi accesorie aplicate aceluiaşi inculpat de către instanţa de fond, inclusiv operaţiunile de descontopire a pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 1587/2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, de menţinere a revocării liberării condiţionate din pedeapsa de 7 ani 5 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 346/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi de dispunere a executării restului de 683 zile închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (2) şi a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 ani închisoare, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 7 ani la care a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 8 ani 8 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 8 ani 8 luni închisoare a adăugat restul de 683 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa 8 ani 8 luni 683 zile închisoare, în regim de detenţie.

A menţinut dispoziţiile instanţei de fond privind contopirea pedepselor complementare şi accesorii, deducerea perioadelor reţinerii, arestului preventiv şi cea executată din 10.04.2019 până la zi, anularea mandatului anterior, emiterea unui nou mandat şi a prelevării probelor biologice.

A majorat de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. şi a art. 41 alin. (1) C. pen.

A menţinut pedepsele complementară şi accesorie aplicate aceleiaşi inculpate de către instanţa de fond, inclusiv operaţiunile de descontopire a pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 175/2020 a Judecătoriei Jibou, de revocare a liberării condiţionate din pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 94/2014 a Judecătoriei Jibou şi de dispunere a executării restului de 250 zile închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) şi a art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 2 ani închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 5 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă sporul de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv acela de 2 ani 11 luni, rezultând pedeapsa de 7 ani 11 luni închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 alin. (2) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 7 ani 11 luni închisoare a adăugat restul de 250 zile închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa 7 ani 11 luni 250 zile închisoare, în regim de detenţie.

A menţinut dispoziţiile instanţei de fond privind contopirea pedepselor complementare şi accesorii, deducerea perioadelor reţinerii, arestului la domiciliu şi cea executată din 18.03.2020 până la zi, precum şi cele 90 de zile considerate executate drept măsură compensatorie, anularea mandatului anterior, emiterea unui nou mandat şi a prelevării probelor biologice.

A majorat de la 300 RON la 368 RON suma reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în faza de judecată în prima instanţă (d-na av. H.), sumă care va fi avansată din FMJ către Baroul Cluj.

A menţinut celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. a stabilit sumele de 2868 RON reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi (I. şi av. J.), sume care se vor avansa din FMJ către Baroul Cluj.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:

În rechizitoriu s-a reţinut că, la data de 22.03.2019, în jurul orei 19:20, inculpata A. a observat-o pe persoana vătămată C. în timp ce aceasta efectua plata unor bunuri achiziţionate de la o unitate comercială aflată în zona Piaţa Gării din mun. Cluj-Napoca context în care, împreună cu inculpatul B., a pornit în urmărirea persoanei vătămate până la imobilul de reşedinţă al acesteia din mun. Cluj-Napoca str. x, loc în care inculpatul B., beneficiind de complicitatea morală a inculpatei A., a atacat-o pe persoana vătămată în scara imobilului menţionat şi, prin exercitarea de acte de violenţă, a deposedat-o de portmoneul care conţinea acte, carduri bancare şi suma de aproximativ 450 RON.

Instanţa fondului, constatând că în faza de urmărire penală şi de judecată au fost administrate în condiţii de legalitate, de către un organ competent, probe suficiente din care rezultă dincolo de orice dubiu vinovăţia inculpaţilor B. şi A. a dispus condamnarea lor pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată comisă în forma autoratului şi a complicităţii.

De-a lungul procesului penal inculpaţii au avut o poziţie oscilantă cu privire la acuzaţiile formulate împotriva lor, însă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere rezultă fără îndoială faptul că aceştia au urmărit persoana vătămată pe drumul ei de la magazin spre locuinţă, adaptându-şi ritmul de deplasare la nevoile speciale ale lui C.. Chiar dacă acesta a fost lovit din spate în zona cervicală şi a căzut, a reuşit să observe că agresorul este un bărbat care avea obiecte de vestimentaţie maro şi despre care şi-a amintit că l-a observat în drumul spre casă - aspecte care se coroborează atât cu imaginile video, cât şi cu declaraţiile inculpaţilor în ceea ce privesc obiectele de îmbrăcăminte purtate în data de 22 martie 2019, dar şi acţiunile ulterioare deplasării lor pe strada x, în aceeaşi seară (intrarea în gang, deţinerea unei sume mai mari de bani în perioada imediat următoare, etc.). În plus, concluziile raportului privind comportamentul simulat efectuat cu privire la inculpaţi subliniază conduita acestora de disimulare a adevărului, iar conduita adoptată anterior şi care rezultă din fişele de cazier judiciar subliniază modalitatea în care aceştia au înţeles de-a lungul timpului să obţină venituri în mod ilicit, dar şi atitudinea de indiferenţă faţă de persoanele vătămate. Toate acestea coroborate cu declaraţiile de recunoaştere din faza de apel susţin temeinicia tragerii lor la răspundere penală pentru infracţiunea de tâlhărie calificată.

Raportat la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că prima instanţă nu a valorificat în mod eficient criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., apreciind în mod eronat că faptele inculpaţilor au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege prin incriminarea acestora, atingere concretizată în pedepsele reduse aplicate (egală cu minimul special pentru inculpata A. şi orientată spre minimul special pentru inculpatul B.).

Astfel, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei trebuie să se ţină seama de: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei - în speţă, urmărirea persoanei vătămate, răbdarea de care au dat dovadă pentru atingerea scopului, lipsa de empatie faţă de situaţia medicală a acesteia, folosirea forţei fizice pentru sustragerea sumei de bani; scopul urmărit - obţinerea într-un mod facil a sumei de bani, fără a lua în considerare posibilitatea implicării într-o activitate licită; urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - vătămarea integrităţii corporale a persoanei vătămate, lipsirea acesteia de veniturile necesare traiului zilnic; persoana şi conduita fiecărui făptuitor - cunoscuţi drept persoane care au încălcat anterior dispoziţiile legale, fiind condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni asemănătoare - tâlhărie - sau patrimoniale - înşelăciune -, care nu şi-au asumat responsabilitatea pentru propriile acţiuni şi nici nu au manifestat vreo preocupare faţă de situaţia victimei.

Instanţa a dat prevalenţă doar unora dintre elementele, respectiv valoarea redusă a prejudiciului patrimonial creat, faptul că agresiunea exercitată asupra victimei nu a avut ca urmare crearea unor leziuni care să necesite îngrijiri medicale, în detrimentul celor privind situaţia medicală a persoanei vătămate, persoana şi conduita inculpaţilor, apreciind greşit că faptele sunt, în mod vădit, lipsite de importanţă, în contextul în care, ele se comiteau faţă de o persoană cu dizabilităţi, pe fondul unor antecedente numeroase, de către persoane pentru care astfel de fapte nu reprezentau ceva ieşit din comun, obişnuite cu obţinerea veniturilor necesare traiului zilnic prin comiterea de infracţiuni.

Astfel, gravitatea deosebită a infracţiunii rezultă din împrejurările reale aferente comiterii acesteia, modul de operare abordat de către inculpaţi, respectiv în timpul nopţii, printr-o înţelegere şi urmărire prealabilă a victimei până la imobilul în care aceasta locuieşte. Nu va fi omisă disproporţia vădită de forţe dintre inculpaţi şi persoana vătămată, atât din punct de vedere numeric, cât şi din perspectiva situaţiei personale a acesteia fiind vorba despre o persoană în vârstă (66 ani la data comiterii infracţiunii), greu deplasabilă din cauza unei infirmităţi la piciorul stâng, sens în care aceasta se folosea de cârje, împrejurare de care cei doi inculpaţi au profitat, vulnerabilitatea victimei contribuind, de altfel, la succesul infracţional. Mai mult, inculpaţii au acţionat împreună, în mod conjugat, sens în care au urmărit-o împreună pe persoana vătămată, iar apoi, în timp ce inculpata asigura paza locului comiterii faptei şi condiţiile necesare acostării şi deposedării victimei, inculpatul a intrat în scara blocului imobilului în care persoana vătămată locuia şi a exercitat acte de violenţă fizică asupra acesteia în scopul sustragerii portmoneului care conţinea acte, cârduri bancare şi suma de 450 RON. Actele de violenţă exercitate asupra victimei au constat în aplicarea unei lovituri cu pumnul din spate în zona cervicală, ceea ce a determinat şi căderea acesteia la pământ şi, deşi leziunile nu au fost constate prin intermediul unui certificat medico-legal, excoriaţiile de la nivelul degetului mare de la mâna stângă, respectiv de la nivelul degetului mic de la mâna dreaptă, au fost surprinse prin intermediul fotografiilor judiciare existente la dosarul cauzei. Contribuţia inculpatei A. la comiterea faptei este cu atât mai importantă cu cât rezoluţia comiterii acesteia a fost determinată de împrejurarea că, aflându-se la chioşcul situat pe str. x, în apropierea intersecţiei acestei străzi cu Piaţa Gării, inculpata a observat că persoana vătămată avea asupra sa o sumă mare de bani, aspect adus la cunoştinţa inculpatului B., context în care cei doi au conceput planul infracţional. Chiar scopul deplasării în oraş a celor doi inculpaţi a fost de a obţine bani (aşa cum a recunoscut inculpatul B.), fiind evident faptul că atingerea scopului se putea face doar prin săvârşirea de fapte ilicite.

Decizia din apel a fost comunicată la 23 decembrie 2021 inculpatului B., la 27 decembrie 2021 inculpatei A., Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 21 decembrie 2021 şi persoanei vătămate C. la 27 decembrie 2021.

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 27 ianuarie 2022 pentru inculpata A..

Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs în casaţie, la data de 4 ianuarie 2022, inculpata A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpata, prin cererea de recurs în casaţie, a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât Curtea de Apel Cluj a majorat pedeapsa aplicată de la 3 ani la 5 ani închisoare fără a reduce limitele de pedeapsă cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., deşi a recunoscut în faţa instanţei de apel comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Prin încheierea din data de 15 martie 2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019, constatându-se faptul că a fost formulată în termenul legal şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. c) şi d) C. proc. pen.. De asemenea, s-a considerat că sunt respectate şi dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) şi art. 438 C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în casaţie este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speţă, recurenta-inculpată A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte acest caz de casare, Înalta Curte reţine că prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Critica formulată de recurenta-inculpată, în sensul că instanţa de apel a majorat pedeapsa aplicată de prima instanţă de la 3 ani la 5 ani închisoare fără a reduce limitele de pedeapsă cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., deşi a recunoscut în faţa instanţei de apel comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa, este nefondată.

În acest sens, Înalta Curte constată că inculpatei i-a fost majorată pedeapsa de către instanţa de apel de la 3 ani la 5 ani, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. e) C. pen. şi a art. 41 alin. (1) C. pen.

Pe de o parte, se observă că infracţiunea pentru care a fost condamnată definitiv inculpata se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Pe de altă parte, pentru a proceda la judecarea cauzei în condiţiile procedurii abreviate a recunoaşterii învinurii, trebuie îndeplinite cumulativ patru condiţii: inculpatul să fi fost acuzat de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii, pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii sau numai pedeapsa închisorii; inculpatul să fi declarat personal sau prin înscris autentic că recunoaşte în totalitate fapta descrisă în rechizitoriu sau în încheierea judecătorului de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecăţii în urma admiterii plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare, recunoaştere care trebuie să aibă loc înainte de începerea cercetării judecătoreşti; inculpatul să fi solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor noi pe care le pot prezenta părţile şi persoana vătămată; instanţa de judecată să aprecieze că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi înscrisurile încuvinţate în această procedură sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 ianuarie 2020, Judecătoria Cluj-Napoca, în raport de lipsa inculpatei A., deşi s-au efectuat suficiente demersuri în vederea identificării şi aducerii în faţa instanţei, a dispus ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura obişnuită.

Astfel, una dintre exigenţele obligatorii ce trebuie satisfăcută în vederea incidenţei prevederilor referitoare la procedura simplificată, potrivit art. 349 alin. (2) teza I şi art. 374 alin. (4) raportat la art. 375 alin. (1) şi 11 din C. proc. pen., care se referă la solicitarea inculpatului, făcută personal sau prin înscris autentic, anterior începerii cercetării judecătoreşti în cauză, ca judecata să se realizeze numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (bineînţeles, a celor care nu au fost excluse în procedura de cameră preliminară, potrivit art. 346 alin. (5) din C. proc. pen., sau în procedura plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată, în conformitate cu art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din acelaşi cod) nu a fost îndeplinită în cauză. Se constată că inculpata A. a recunoscut săvârşirea faptei pentru prima dată în faţa instanţei de apel, care, din punct de vedere legal, nu ar mai fi putut să dea eficienţă dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., constând în reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu o treime, întrucât a fost depăşit termenul imperativ prevăzut de dispoziţiile art. 375 rap. la art. 374 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen., potrivit cărora recunoaşterea trebuie să aibă loc înainte de începerea cercetării judecătoreşti.

Chiar şi în ipoteza în care s-ar fi reţinut incidenţa fie a unei circumstanţe atenuante, fie cazul de reducere a limitei de pedeapsă cu o treime (dimpotrivă, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă nu a valorificat în mod eficient criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., considerând, în mod eronat, că faptele inculpaţilor au adus o atingere minimă valorilor apărate de lege prin incriminarea acestora, atingere concretizată în pedepsele reduse aplicate), se constată că pedeapsa de 5 ani stabilită de către Curte se situează între limitele reduse ale infracţiunii pentru care a fost condamnată inculpata (de la 2 ani la 6 şi 8 luni).

Prin urmare, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident cazul de recurs în casaţie menţionat, respectiv, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pedeapsă fiind în mod legal stabilită de către instanţa de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 627 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta-inculpată, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 aprilie 2022.