Fictitious invoices and tax evasion: Mootness of cassation appeal following prior annulment via extraordinary review

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2022

Asupra recursului în casaţie de faţă:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 139 din 13 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat că prin încheierea pronunţată la data de 16.06.2020 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 565/P/2015/13.12.2017, din infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (din 1969) şi art. 5 din C. pen.

S-a constatat că prin încheierea pronunţată la data de 15.09.2020 s-a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la inculpatul B. din infracţiunea reţinută în rechizitoriu faţă de acest inculpat - complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 alin. (1) din C. pen. (din 1969) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (din 1969) şi art. 5 din C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (din 1969), art. 10 alin. (1) din Legea 241/2015, art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. (din 1969) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. (din 1969) şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. , necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 din C. pen. (din 1969), cu aplic. art. 5 din C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului A. şi, în temeiul art. 82 din C. pen. (din 1969), s-a stabilit termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 din C. pen. (din 1969) privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. (din 1969) s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. (din 1969).

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. (din 1969) s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate executării pedepsei principale.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul B. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 alin. (1) din C. pen. (din 1969) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (din 1969) şi art. 5 din C. pen., ca urmare a decesului acestui inculpat la data de 05.06.2019, conform certificatului de deces seria x din 6 iunie 2019 emis de Primăria mun. Slatina .

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 580 alin. (2) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea facturilor fiscale (privind operaţiuni comerciale nereale menţionate în rechizitoriu), respectiv facturi cu antetul:

1. S.C. C. - S.C. D. S.R.L. - factura nr. x/25.08.2011;

2. S.C. E. S.R.L. - S.C. D. S.R.L.:

a) factura nr. x/16.10.2012;

b) factura nr. x/20.10.2012.

3. S.C. F. S.R.L. - S.C. D. S.R.L.:

a) factura nr. x/30.10.2012;

b) factura nr. x/24.10.2012.

4. S.C. G. S.R.L. - S.C. D. S.R.L.:

a) factura nr. x/13.02.2012;

b) factura nr. x/15.02.2012,

5. S.C. H. S.C. D. S.R.L.:

a) factura nr. x/20.05.2011;

b) factura nr. x/05.05.2011;

c) factura nr. x/06.02.2012;

d) factura nr. x/03.02.2011;

e) factura nr. x/01.02.2012.

6. S.C. I.-SC D.

a) factura nr. x/06.02.2011;

b) factura nr. x/06.02.2011;

c) factura nr. x/07.02.2011;

d) factura nr. x/08.02.2011;

e) factura nr. x/10.02.2011;

f) factura nr. x/09.02.2011;

g) factura nr. x/12.02.2011;

h) factura nr. x/11.02.2011;

i) factura nr. x/13.02.2011;

j) factura nr. x/14.02.2011;

k) factura nr. x/03.05.2011;

l) factura nr. x/05.05.2011;

m) factura nr. x/04.05.2011;

n) factura nr. x/06.05.2011;

o) factura nr. x/07.05.2011;

p) factura nr. x/08.05.2011;

r) factura nr. x/11.05.2011;

s) factura nr. x/10.05.2011;

t) factura nr. x/29.05.2011;

u) factura nr. x/12.05.2011;

v) factura nr. x/31.05.2011;

x) factura nr. x/30.05.2011;

y) factura nr. x/30.08.2011;

z) factura nr. x/31.08.2011.

În baza art. 25 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. s-a constatat recuperat integral prejudiciul penal, fiind achitat pe parcursul urmăririi penale de către partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava - administrator inculpatul A. (potrivit rechizitoriului şi adresei emisă de partea civilă A.N.A.F - reprezentant al Statului Român prin D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P.OLT nr. 10486/19.11.2018), respectiv debitul principal în cuantum de 469.894 RON compus din: TVA în sumă de 283.543 RON, impozit pe profit în sumă de 186.351lei.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată partea civilă A.N.A.F reprezentant al Statului Român prin D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P.OLT şi obligă inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform Codului de procedură fiscală din ziua imediat următoare termenului de scadenţă până la data achitării debitului principal.

În temeiul art. 397 şi art. 404 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 249 din C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de aceeaşi partea civilă şi s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei necesare achitării obligaţiilor fiscale accesorii aferente debitului principal din prezenta cauză.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă faţă de inculpatul decedat B..

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul A. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

Conform art. 4 şi 5 din O.G. nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, modif, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, extras de pe dispozitivul acesteia se va transmite organului fiscal competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal inculpatul.

A fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava la plata sumei de 480 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 565/P/2015/13.12.2017 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

- A., asociat şi administrator al S.C. D. S.R.L., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

- B., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare, în esenţă, că în perioada 2011-2012, inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L., cu complicitatea inculpatului B. a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli care au la bază operaţiuni nereale, constând în achiziţii de diferite produse de la 6 societăţi comerciale, respectiv S.C. C. (factura nr. x), S.C. E. S.R.L. (facturile nr. x), S.C. F. S.R.L. (facturile nr. x), S.C. G. S.R.L. (facturile nr. x), S.C. H. (facturile nr. x), S.C. I. S.R.L. (facturile nr. x) având ca rezultat prejudicierea bugetului de stat cu suma de 469.894 RON, reprezentând TVA - 283.543 RON şi impozit pe profit - 186.351 RON.

Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt dosar nr. x/2017.12.2017.

Prin acelaşi rechizitoriu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus clasarea cauzei privind pe S.C. D. S.R.L. şi numitul K., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., în vederea reunirii la dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Conform raportului de constatare efectuat pe parcursul urmăririi penale, prejudiciul în cuantum de 469.894 RON, a fost acoperit integral. S-a menţionat ca AJFP OLT a comunicat organelor de cercetare penală că S.C. D. S.R.L. a achitat până la data de 11.10.2017 suma de 475.283 RON din debitul calculat prin actul de control, iar pentru diferenţa de plată, operatorului economic i s-a aprobat plata eşalonată, conform deciziei nr. 350941/10.10.2017 emisă de AJFP Olt.

Prin încheierea nr. 8/07.03.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Olt în dosarul nr. x/2017, definitivă prin încheierea penală nr. 27/17.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A. prin apărătorul ales şi în temeiul art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 565/P/2015 privind pe inculpaţii A., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. şi B., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Până la începerea cercetării judecătoreşti, Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală a comunicat că pentru reprezentarea intereselor Statului Român în prezenta cauză a mandatat Direcţia Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, iar aceasta cu adresa nr. x DEX 55573/09.07.2018 s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 43.001 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, solicitând, totodată, obligarea inculpaţilor şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii ce se vor calcula în conformitate cu legislaţia în vigoare, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală, precum si conform art. 249 din C. proc. pen. instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor acestuia în vederea recuperării pagubei produsă prin infracţiune.

La termenul din 15.03.2019, inculpaţii A. şi B., asistaţi de apărători aleşi au arătat că nu doresc să dea declaraţie în faţa instanţei, invocând dreptul la tăcere şi că nu solicită judecarea cauzei în procedură simplificată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prima instanţă a luat act că inculpaţii A. şi B., asistaţi de apărători aleşi, nu solicită judecarea cauzei în procedură simplificată conform art. 375 rap. la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. şi menţiunea că nu doresc să dea declaraţie şi uzează de dreptul la tăcere şi a procedat la consemnarea declaraţiilor în acest sens, fiind ataşate la dosar conform art. 382 rap. la art. 110 din C. proc. pen.

La acelaşi termen, inculpaţii asistaţi de apărători aleşi au formulat cerere de probatorii, solicitând admiterea probei cu martorii din rechizitoriu, efectuarea unei expertize fiscale şi proba cu înscrisuri, iar inculpatul A. a solicitat şi proba cu 2 martori.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu martorii menţionaţi în rechizitoriu şi martorii propuşi de inculpatul A. în apărare şi a prorogat punerea în discuţie a probei constând în efectuarea expertizei fiscale.

In cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martori: la termenul din 16.04.2019 martorul M., la termenul din 24.05.2019 martorii N., O., P., Q., iar la termenul din 11.06.2019, martorul R..

La termenul din data de 11.06.2019, apărătorul ales al inculpatului B., avocat S., a învederat ca inculpatul a decedat şi în acest sens a depus la dosar copie a certificatului de deces, precizând că îl reprezintă pe respectivul inculpat în continuare pe latura civilă, că a discutat în acest sens cu soţia inculpatului; la termenul din 02.07.2019 acelaşi avocat a precizat că iniţial a fost mandatat verbal de fosta soţie a inculpatului pentru a apăra în continuare interesele acestuia sub aspectul laturii civile, însă ulterior aceasta i-a comunicat că nu mai era soţia inculpatului la data decesului acestuia, ca erau divorţaţi şi că nu o mandatează pe doamna avocat în prezenta cauză şi nici nu există o altă persoană din familie care să fi procedat în acest sens; în aceste condiţii a solicitat instanţei să ia act că renunţă la contractul de asistenta juridică încheiat cu inculpatul. In acest context, instanţa a emis adresa către Baroul Olt pentru desemnarea apărătorului din oficiu, indicând pe cel care a fost desemnat iniţial.

La termenul din data de 17.09.2019, având în vedere cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului A., privind efectuarea unei expertize fiscale, împrejurarea că o asemenea expertiză nu s-a efectuat în cursul urmăririi penale, iar raportul de constatare efectuat de inspectorii antifraudă a fost contestat de acest inculpat, instanţa a dispus efectuarea în cauză a unei expertize judiciare fiscal-contabile, cu obiectivele stabilite potrivit încheierii pronunţate la acelaşi termen,fiind desemnat şi expert parte solicitat de acelaşi inculpat asistat de apărătorul ales.

La data de 16.12.2019 a fost depus raportul de expertiză fiscală judiciară.

Prin încheierea din data de 16.06.2020, în temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. s-a admis cererea reprezentantului Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 565/P/2015/13.12.2017, din infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior (din 1969 - forma în vigoare la data infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată) şi art. 5 din C. pen.

Prin încheierea din data de 15.09.2020, instanţa, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen.:

- a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la inculpatul B. din infracţiunea reţinută in rechizitoriu faţă de acest inculpat - complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen. în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 alin. (1) din C. pen. (din 1969) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (din 1969) şi art. 5 din C. pen. şi

- a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului A. din infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., în infracţiunea de evaziune fiscală prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., precum şi cererea apărătorului din oficiu cu privire la inculpatul B., din complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen., în complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, precum şi probele administrate pe parcursul cercetării judecătoreşti şi apreciindu-le în ansamblu conform art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., prima instanţă a reţinut următoarele:

SC D. S.R.L. Potcoava, a fost supusă unei verificări fiscale, în cadrul controlului efectuat de consilieri din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Olt - Inspecţia Fiscală (proces-verbal nr. x/15.12.2015) privind verificarea modului de constituire, înregistrare, declarare şi virare a impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor datorate bugetului general consolidat al statutului, respectiv a impozitului pe profit şi TVA în perioada 01.04.2010 - 30.06.2015.

Societatea figurează ca având obiect principal de activitate "lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale", respectiv construcţii civile şi industriale, montaje conducte şi rezervoare pentru societăţi comerciale (exemplificându-se in acest sens în cadrul controlului fiscal T., Foraj sonde Videle, U. SRL), în perioada analizată administrator al societăţii fiind A. - inculpat din prezenta cauza.

Din analiza documentelor de evidenta financiar-contabilă s-au evidenţiat ca principali furnizori ai S.C. D. S.R.L. cu privire la presupusele achiziţii/prestări servicii în perioada sus-menţionată: S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. E. S.R.L., S.C. H., S.C. C., iar facturile care au format obiectul cercetărilor sunt:

- facturile nr. x/13.02.2012, y/15.02.2012 - S.C. G. S.R.L.;

- facturile nr. x - S.C. I.;

- facturile nr. x/05.05.2011, y/20.05.2011, z/01.02.2012, w/03.02.2011, t/06.02.2011 - S.C. H.;

- factura nr. x/25.08.2011-SC C.;

- facturile nr. x/16.10.2012 şi y/20.10.2012 - S.C. E. S.R.L.;

- facturile nr. x/24.10.2012, y/30.10.2012 - S.C. F. S.R.L..

Sub aspectul verificării presupuselor operaţiuni comerciale conform documentelor înregistrate în evidenţa contabila a S.C. D. S.R.L. cu societăţile menţionate ca fiind furnizori sunt relevante procesele-verbale de control fiscal coroborate cu înscrisuri-documente de evidenţă contabilă, adrese AJFP Olt, DGRF 4 Târgu-Jiu, date istoric societăţi din evidenta ONRC privind S.C. D. S.R.L. şi societăţi indicate ca furnizoare, declaraţii martori (reprezentanţii societăţilor presupus furnizoare), declaraţii suspecţi/inculpaţi, raport de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat de inspector antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, expertiză fiscală judiciară.

1. S.C. G. S.R.L. înregistrată în Registrul Comerţului din data de 18.07.2011, având ca asociat unic şi administrator la înregistrare pe V., care l-a împuternicit prin procură specială notarială pe tatăl său, B. (inculpat în prezenta cauză), să administreze societatea La data de 18.07.2013 s-a declanşat procedura insolvenţei respectivei societăţi, fiind numit administrator judiciar provizoriu, iar la data de 09.11.2015 s-a solicitat închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii din Registrul Comerţului.

Pentru anul 2012 a declarat în bilanţ cifră de afaceri = 1.977.066 RON, datorii de 385.331 RON, profit net = -19.153 RON (pierdere), 1 (un) angajat si active imobilizate = 0 (zero), în condiţiile în care în facturile în care este menţionat ca emitent a înscris "prestări servicii şanţuri şi podeţe betonate" şi "prestări servicii amenajare sediu Potcoava".

Au fost identificate 2 facturi cu menţiunea emitent S.C. G. S.R.L. către S.C. D. S.R.L. şi înregistrate în evidenţa financiar-contabilă a acesteia din urmă, respectiv:

a) factura nr. x/13.02.2012 în valoare totală de 78.120 (baza impozabilă 63.000; TVA 15.120) - denumire servicii "prestări servicii şanţuri şi podeţe betonate";

b) factura nr. x/15.02.2012 în valoare totală de 74.400 (baza impozabilă 60.000; TVA 14.400) - denumire servicii "prestări servicii amenajare sediu Potcoava).

Din probele administrate a rezultat caracterul nereal al acestor operaţiuni comerciale înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L..

Aceste aspecte au fost recunoscute şi descrise constant de inculpatul B. pe parcursul urmăririi penale, care a declarat că, la solicitarea inculpatului L., a întocmit facturi fiscale în numele următoarelor societăţi comerciale: S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. H., pe care le-a predat acestuia pentru a fi ulterior distribuite către agenţii economici care aveau nevoie de "intrări fictive de mărfuri", respectiv către administratorul S.C. D.- A., fiind detaliate aspecte cu privire la facturile respective.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale de A., care cu prilejul audierii ca suspect, în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut integral obţinerea facturilor fictive, coroborându-se cu declaraţiile inculpatului B..

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat pe parcursul urmăririi penale de inspector antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, analiza informaţiilor din baza de date ANAF, din aplicaţia

C-Lynx-Diagrame-legături, observând achiziţiile declarate de către S.C. G. S.R.L. a rezultat că provin de la furnizori cu un comportament atipic, în sensul că fie erau societăţi radiate, fie în faliment, au declarat alte obiecte de activitate, că presupusele prestări servicii menţionate în facturile de mai sus nu au fost executate în realitate, fiind înregistrate facturi de prestări servicii-achiziţii de către această societate şi, în aceeaşi zi, refacturate către S.C. G. S.R.L., cu un adaos comercial nejustificat de redus.

Din raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat pe parcursul cercetării judecătoreşti rezultă a rezultat că nu sunt deductibile la calculul TVA şi al impozitului pe profit, prestările servicii înscrise în factura nr. x/2012 cu menţiunea furnizor S.C. G. S.R.L. pentru care a fost depusă o situaţie centralizatoare pentru suma de 17.950 RON, semnată de S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, nefiind îndeplinite condiţiile de fond pentru deducerea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit şi al TVA, întrucât:

- nu au fost depuse contracte de prestări servicii;

- nu au fost depuse documentele justificative privind prestarea efectivă a serviciilor (situaţii de lucrări, rapoarte de activitate, procese-verbale de recepţie, etc).

În acelaşi timp, astfel cum s-a arătat în descrierea S.C. G. S.R.L., avea o singură persoana angajată, nu avea active imobilizate, utilaje, mijloace de transport care să justifice eventuala prestare a serviciilor respective sau a unor eventuale operaţiuni premergătoare.

Mai mult, din declaraţiile constante ale inculpatului B. pe parcursul urmăririi penale a rezultat că, la solicitarea inculpatului L. a întocmit facturi fiscale în numele mai multor societăţi comerciale, printre care şi S.C. G. S.R.L., a completat şi semnat acele facturi, dar operaţiunile comerciale menţionate în cuprinsul lor erau nereale, primind pentru aceste acţiuni procent de 0,8-1% din valoarea facturilor .

În contextul expus, a rezultat că pretinsele operaţiuni comerciale (prestări servicii menţionate în facturile prezentate ca fiind emise de S.C. G. S.R.L. către S.C. D.) nu corespund realităţii, prin înregistrarea acestora ca şi cheltuieli deductibile au fost diminuate obligaţiile fiscale datorate bugetului de stat, fiind astfel creat un avantaj fiscal beneficiarului (SC D.).

În contextul expus, pretinsele operaţiuni comerciale - prestări servicii menţionate în cele 2 facturi emise de S.C. G. S.R.L. către S.C. D. S.R.L. nu corespund realităţii, prin înregistrarea respectivelor facturi (tranzacţii nereale) S.C. D. S.R.L. şi-a diminuat obligaţiile fiscale de plată către bugetul de stat cu suma de 49.200 RON aferentă acestor tranzacţii nereale, suma compusă din: impozit pe profit - 19.680 RON şi TVA - 29.520 RON, astfel cum rezultă detaliat din raportul de constatare fiscală efectuat pe parcursul urmăririi penale şi raportul de expertiză fiscală efectuat pe parcursul cercetării judecătoreşti.

2. S.C. I. S.R.L.- asociat unic şi administrator inculpatul B., de la înregistrarea în Registrul Comerţului (23.11.2010) până la data radierii-20.10.2014; anterior, societatea fusese declarată inactivă (publicarea deciziei nr. 6416/20.02.2013), ultima înregistrare în Registrul comerţului fiind din data de 28.10.2014.

Pentru anul 2011 (în care au fost emise facturile către S.C. D. S.R.L.) a declarat în bilanţul contabil cifră de afaceri = 6.772.234, Profit net = 5.044 RON (0,07% marjă a profitului),active imobilizate = 0 (zero), 0 (zero) angajaţi. Din 2012 nu a mai depus bilanţ contabil.

În evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L. au fost identificate 24 facturi ca fiind emise de S.C. I. S.R.L. (filele x - în valoare totală de 652.208,46 RON, denumire produse: materiale, piese schimb+mijloace fixe + obiecte de inventar, materiale+mijloace fixe, materiale+piese de schimb, materiale+obiecte de inventar, prezentate cu indicarea valorilor pentru fiecare în tabel centralizator, în raportul de constatare fiscală efectuat de parcursul urmăririi penale), respectiv facturile fiscale: nr. x.

Şi cu privire la aceste facturi înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L. a rezultat caracterul nereal al operaţiunilor comerciale.

Aceste aspecte au fost recunoscute si descrise constant de inculpatul B. pe parcursul urmăririi penale, care a declarat că, la solicitarea inculpatului L., a întocmit facturi fiscale în numele următoarelor societăţi comerciale: S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. H., pe care le-a predat acestuia pentru a fi ulterior distribuite către agenţii economici care aveau nevoie de "intrări fictive de mărfuri", respectiv către administratorul S.C. D. S.R.L. (A.), fiind indicate cu privire la toate facturile. A declarat acest inculpat că i-au fost prezentate facturile sus-menţionate pe parcursul urmăririi penale, că a completat şi semnat acele facturi, dar operaţiunile comerciale menţionate în cuprins erau nereale, respectiv că a procedat astfel pentru a primi un procent de 0,8-1% din valoarea facturilor.

Declaraţiile acestui inculpat care a recunoscut integral comiterea faptelor se coroborează şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat de inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, având în vedere şi analiza informaţiilor din baza de date ANAF, precum şi aspectele rezultate din controlul fiscal efectuat la S.C. I. cu privire la presupusele achiziţii-operaţiuni comerciale menţionate în facturile înregistrate de S.C. D. S.R.L. ca fiind emise de S.C. I.. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale de A., care cu prilejul audierii ca suspect, în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut integral obţinerea facturilor fictive.

A rezultat fictivitatea operaţiunilor comerciale privind bunurile înscrise în facturile sus-menţionate, cu denumirea "materiale, piese de schimb, obiecte de inventar sau mijloace fixe" ca fiind furnizate de S.C. I.; de asemenea, din datele privind această societate a rezultat că nu avea nicio persoană angajată, nu avea active imobilizate, nu au fost identificate asemenea bunuri ca fiind achiziţionate de la furnizorii săi conform documentelor contabile.

În contextul expus, pretinsele operaţiuni comerciale - menţionate în cele 24 facturi emise de S.C. I. către S.C. D. S.R.L. nu corespund realităţii, prin înregistrarea respectivelor facturi (tranzacţii nereale) S.C. D. S.R.L. şi-a diminuat obligaţiile fiscale de plată către bugetul de stat cu suma de 199.001 RON,compusă din: impozit pe profit -77.993 RON si TVA -121.008 RON, astfel cum rezulta detaliat din raportul de constatare efectuat pe parcursul urmăririi penale.

3. S.C. H. asociaţi şi administratori: inculpatul B. şi H., iar ca obiect principal de activitate "comerţul cu amănuntul al îmbrăcămintei".

La data de 15.05.2012 s-a solicitat schimbarea denumirii societăţii (în S.C. H. SRL), iar ca asociat unic şi administrator B.; la data de 07.11.2012 (ulterior datelor emiterii facturilor ce formează obiectul analizei) s-a solicitat din nou schimbarea denumirii societăţii (în S.C. W. S.R.L.), iar ca asociat unic şi administrator X., la data de 15.04.2013 s-a deschis procedura insolvenţei, iar la data de 09.09.2013 s-a declarat falimentul, dizolvarea si ridicarea dreptului de administrare.

Pentru anul 2011 a declarat în bilanţul contabil cifră de afaceri - 2.518.876, profit net - 6.044 (0,24% marjă a profitului), 0 (zero) angajaţi.

Pentru anul 2012 a declarat în bilanţul contabil cifră de afaceri - 3.066.276 RON, profit net - 38.464 (pierdere), 0 (zero) angajaţi.

În evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L. au fost identificate 5 facturi ca fiind emise de S.C. H. în valoare totală de 202.064,49, respectiv facturile fiscale:

-nr. 141/05.05.2011, în valoare de 25.460,30 (baza impozabilă 20532,50; TVA 4.927,80) - denumire produs "motostivuitor";

- nr. 156/20.05.2011 în valoare totală de 102.399 (baza impozabilă 82.580; TVA 19.819,20) - denumire produs "excavator şenilat";

-nr. 500/01.02.2012 în valoare totală de26.687,09 (baza impozabilă 21.521,85; TVA 5.165,24) - denumire produs "piese de schimb";

-nr. 501/03.02.2012 în valoare totală de19.972,54 (baza impozabilă16.106,89; TVA 3.865,65) - denumire produs "piese de schimb";

- nr. 502/06.02.2012 in valoare totală de 27.545,36 (baza impozabilă 22.214; TVA 5.331,36) - denumire produs "piese de schimb".

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică fiscala efectuat de inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, analiza informaţiilor din baza de date ANAF, controale fiscale încrucişate privind achiziţiile declarate de S.C. H. (redenumită W. S.R.L) a rezultat că provin de la furnizori cu un comportament atipic, în sensul că unii erau radiaţi, alţii în faliment, au declarat alte obiecte de activitate, astfel că presupusele operaţiuni privind bunurile înscrise în facturile de mai sus nu au existat în realitate, fiind înregistrate facturi de achiziţii de către această societate şi, în aceeaşi zi, refacturate către S.C. D. S.R.L. cu un adaos comercial nejustificat de redus.

Şi cu privire la cele 5 facturi sus - menţionate înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L. a rezultat caracterul nereal al operaţiunilor comerciale.

Aceste aspecte au fost recunoscute si descrise constant de inculpatul B. pe parcursul urmăririi penale, care a declarat că, la solicitarea inculpatului L., a întocmit facturi fiscale în numele următoarelor societăţi comerciale: S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. H., pe care le-a predat acestuia pentru a fi ulterior distribuite către agenţii economici care aveau nevoie de "intrări fictive de mărfuri", respectiv către administratorul S.C. D. S.R.L. (A.), fiind indicate cu privire la toate facturile. A declarat acest inculpat că i-au fost prezentate facturile sus-menţionate pe parcursul urmăririi penale, că a completat şi semnat acele facturi, dar operaţiunile comerciale menţionate în cuprins erau nereale, respectiv că a procedat astfel pentru a primi un procent de 0,8-1% din valoarea facturilor.

Declaraţiile acestui inculpat care a recunoscut integral comiterea faptelor se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat pe parcursul urmăririi penale de inspector antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, având în vedere şi analiza informaţiilor din baza de date ANAF, precum şi aspectele rezultate din controlul fiscal efectuat la S.C. H. cu privire la caracterul nereal al achiziţiilor-operaţiunilor comerciale menţionate în facturile înregistrate de S.C. D. S.R.L. ca fiind emise de S.C. H..

A rezultat fictivitatea operaţiunilor comerciale privind bunurile înscrise în facturile sus-menţionate, ca fiind furnizate de S.C. H.; de asemenea, din datele privind această societate a rezultat că nu avea nicio persoană angajată, nu avea active imobilizate, nu au fost identificate asemenea bunuri ca fiind achiziţionate de la furnizorii săi conform documentelor contabile.

În contextul expus, si prin înregistrarea celor 5 facturi sus - menţionate - operaţiuni comerciale nereale, S.C. D. S.R.L. şi-a diminuat obligaţiile fiscale de plată către bugetul de stat cu suma de 65.182 RON, constând în: impozit pe profit - 26.073 RON si TVA de plată - 39.109 RON.

4. S.C. F. S.R.L - începând cu data de 02.06.2008 Y. a devenit unic asociat si administrator al acestei societăţi, iar ca obiect principal de activitate al societăţii declarat "extracţia pietrişului şi a nisipului, extracţia argilei si caolinului".

La data de 26.04.2012 s-a deschis procedura insolvenţei, fiind numit administrator judiciar Z., iar la data de 13.01.2014 s-a închis procedura insolvenţei şi s-a solicitat radierea din Registrul Comerţului. In perioada în care S.C F. S.R.L. s-a aflat in procedura insolvenţei, administratorul de drept al societăţii, cu aprobarea administratorului judiciar, a desemnat ca administrator special pe B. - proces-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor S.C. F. S.R.L. din data de 08.05.2012.

Pentru anul 2012 a declarat în bilanţul contabil cifră de afaceri = 12.083.396, cheltuieli = 12.045.543 RON, profit net = 31.796 (0,26% marjă a profitului), active imobilizate = 0 (zero), stocuri = 148 RON, 0 (zero) angajaţi, iar începând cu anul 2013, nu a mai depus bilanţ contabil.

În evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L. au fost identificate 2 facturi ca fiind emise de S.C F. S.R.L. în valoare totală de 77.326, respectiv facturile:

- nr. 1811/24.10.2012, în valoare de 20.088 (baza impozabilă 16.200; TVA 3.888) - denumire produs "piese schimb";

- nr. 1815/30.10.2012 în valoare totală de 57.238,40(baza impozabilă 46.160; TVA 11.078,40) - denumire produs "materiale +piese de schimb".

Şi cu privire la aceste 2 facturi înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L. a rezultat caracterul nereal al operaţiunilor comerciale.

Aceste aspecte au fost recunoscute şi descrise constant de inculpatul B. pe parcursul urmăririi penale, care a declarat că, la solicitarea inculpatului L., a întocmit facturi fiscale în numele următoarelor societăţi comerciale: S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. H., pe care le-a predat acestuia pentru a fi ulterior distribuite către agenţii economici care aveau nevoie de "intrări fictive de mărfuri", respectiv către administratorul S.C. D. S.R.L. (A.), fiind indicate cu privire la toate facturile. A declarat acest inculpat că i-au fost prezentate facturile sus-menţionate pe parcursul urmăririi penale, că a completat şi semnat acele facturi, dar operaţiunile comerciale menţionate în cuprins erau nereale, respectiv că a procedat astfel pentru a primi un procent de 0,8-1% din valoarea facturilor.

Declaraţiile acestui inculpat care a recunoscut integral comiterea faptelor se coroborează şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat de inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, având în vedere şi analiza informaţiilor din baza de date ANAF, precum şi aspectele rezultate din controlul fiscal efectuat la S.C. F. S.R.L. cu privire la caracterul nereal al achiziţiilor-operaţiunilor comerciale menţionate în facturile înregistrate de S.C. D. S.R.L. ca fiind emise de S.C. F. S.R.L..

În contextul expus, si prin înregistrarea celor 2 facturi sus - menţionate - tranzacţii comerciale nereale, S.C. D. S.R.L. şi-a diminuat obligaţiile fiscale de plată către bugetul de stat cu suma de cu suma de 24.944 RON, constând în: impozit pe profit - 9.978 RON si TVA de plată - 14.966 RON.

5. S.C. E. S.R.L. - la înregistrarea în Registrul Comerţului (21.07.1995), cu obiect principal de activitate declarat "Activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă", asociat si administrator M.; la data de 13.01.2010 s-a solicitat înscrierea în Registrul Comerţului completarea obiectului de activitate cu "Alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (cod CAEN

7490) şi Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management (cod CAEN 7022). Administratorul de drept al societăţii, M., l-a împuternicit pe inculpatul B. - procura notarială - cu privire accesul la conturile bancare, respectiv efectuarea operaţiuni financiar bancare şi, în concret, şi efectuare acte de administrare a societăţii.

Pentru anul 2012 (în care au fost emise facturile către S.C. D. S.R.L.) a declarat în bilanţ cifră de afaceri = 3.083.186, datorii = 3.099.579, Profit net = - 18.781 (pierdere) şi 0 (zero) angajaţi. Începând cu anul 2015, a declarat în bilanţurile contabile cifre de afaceri 0 (zero).

Au fost identificate 2 facturi cu menţiunea emitent S.C. E. S.R.L. către S.C. D. S.R.L. şi înregistrate în evidenţa financiar-contabilă a acesteia din urmă, respectiv:

a) factura nr. x/16.10.2012 în valoare totală de 281.480 (baza impozabilă 227.000; TVA 54.480) - denumire produse "materiale";

b) factura nr. x/20.10.2012 în valoare totală de 76.384 (baza impozabilă 61.600; TVA 14.784) - denumire produse "materiale".

Din probele administrate a rezultat caracterul nereal şi cu privire la aceste 2 facturi înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L., similar modului de operare descris în paragrafele anterioare.

Cu privire la aceste aspecte, inculpatul B. a declarat pe parcursul urmăririi penale că a completat şi cele 2 facturi emise de S.C. E. S.R.L., dar semnate de M., inculpatul fiind împuternicit cu privire la conturile bancare, context în care depunea şi retrăgea bani cu acordul acestuia. A arătat, totodată, că inculpatul L. s-a ocupat şi de operaţiunile comerciale dintre S.C. E. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., întrucât acesta avea o relaţie de colaborare cu M., care a debutat în anul 2012, când acesta din urmă a candidat la funcţia de primar al municipiului Slatina. A mai precizat inculpatul B. ca la data de 27.01.2015 a formulat un denunţ privind activităţile infracţionale în care a fost implicat, înştiinţând organele de cercetare penală cu privire la activităţile evazioniste efectuate în numele societăţilor sus-menţionate.

Declaraţiile acestui inculpat care a recunoscut comiterea faptelor s-au coroborat şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat de inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, având în vedere şi analiza informaţiilor din baza de date ANAF, precum şi aspectele rezultate din controlul fiscal, examinarea în ansamblu a acestora relevă nerealitatea operaţiunilor comerciale menţionate în facturile înregistrate de S.C. D. S.R.L. ca fiind emise de S.C. E. S.R.L.

De asemenea, cu acestea se coroborează şi declaraţiile martorului M., administratorul S.C. E. S.R.L. a declarat pe parcursul urmăririi penale că facturile emise în numele acestei societăţi către S.C. D. S.R.L. au fost scrise de inculpatul B., care obişnuia să îi prezinte facturi completate, doar pentru a fi semnate; a precizat martorul că în asemenea condiţii a semnat fără a avea cunoştinţă de operaţiunile înscrise în facturi, bazându-se pe relaţia de încredere faţă de inculpatul B., care, în esenţă, desfăşura activităţi de administrare în fapt a societăţii, fiind şi împuternicit prin procură notarială pentru efectuarea oricărei operaţiuni bancare în numele societăţii .

În acelaşi sens a declarat martorul M. şi pe parcursul judecăţii, arătând că în perioada 2012-2015 l-a împuternicit pe B. prin procura încheiată la notariat să se ocupe de societatea unde martorul era administrator, S.C. E. S.R.L.. A declarat martorul că în perioada în care a existat respectiva împuternicire (2012-2015), de mai multe ori, a semnat şi ştampilat facturi care erau completate de către B., întrucât acesta se ocupa în concret de societatea menţionată. A mai arătat martorul că proceda în acest mod, întrucât era adesea plecat din localitate, fiind implicat în activităţi politice şi discuta despre facturi când revenea în localitate în sensul că îl întreba pe inculpatul B. despre operaţiunile comerciale, iar acesta îi spunea că "totul este în regulă", atunci când martorul îi atrăgea atenţia să nu greşească nimic, afirmând că încerca astfel să se asigure că totul este corect pentru că nu dorea să existe suspiciuni asupra sa, întrucât desfăşura activităţi politice. Astfel, în anul 2015, imediat ce a aflat de controlul organelor fiscale, martorul a menţionat că a revocat procura prin care îl împuternicise pe inculpatul B.

A mai precizat martorul că l-a cunoscut pe inculpatul B. în campania electorală din anul 2012, fiindu-i recomandat de numitul L. pentru a-l ajuta la lipirea afişelor electorale şi alte activităţi de propagandă electorală, activităţi din care a rezultat în opinia sa că este o persoană de încredere, apreciind că a avut un comportament ireproşabil. Ulterior s-a dezvoltat o relaţie amicală, vizitându-se şi participând la mese împreună. La finalizarea campaniei electorale, ştiind de lucrarea de reabilitare a gării Slatina, discuţii fiind adesea la sediul partidului, a declarat martorul M. că B. i-a propus să se ocupe în lipsa sa de activităţile societăţii pentru lucrările care se efectuau la gară, precum şi pentru alte activităţi ale societăţii; cu referire la acel moment martorul a arătat că s-a gândit că pentru aceasta ar fi necesară o procură şi ca atare a încheiat procura pentru a-l desemna pe B. să se ocupe S.C. E. S.R.L., respectiv de toate activităţile firmei.

Martorul M. a declarat că nu poate confirma existenţa mărfurilor pentru care au fost emise cele două facturi la care s-a făcut referire, întrucât nu s-a ocupat efectiv de pretinsele operaţiuni comerciale, ci se ocupa B.. A mai arătat martorul că relaţia sa cu B. s-a bazat pe încredere şi de aceea a crezut când "l-a asigurat că totul este în regulă", tot de aceea nici nu a verificat niciodată corectitudinea activităţii desfăşurate de B.. A menţionat că ştie însă că toate facturile care au fost aduse la contabilitate au fost înregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, aşadar şi cele pentru care martorul nu a cunoscut efectiv realitatea.

În contextul expus, si prin înregistrarea celor 2 facturi sus - menţionate (nr. 17/16.10.2012 în valoare totală de 281.480 - denumire produse "materiale" şi nr. 19/20.10.2012 în valoare totală de 76.384 - denumire produse "materiale") - tranzacţii comerciale nereale, S.C. D. S.R.L. şi-a diminuat obligaţiile fiscale de plată către bugetul de stat cu suma de 115.440 RON constând în: impozit pe profit - 46.176 RON şi TVA de plată - 69.264 RON.

6. S.C. C.-înregistrată în Registrul Comerţului la data de 12.11.2009 având asociat unic şi administrator pe AA., obiect principal de activitate declarat "intermedieri în comerţul cu produse diverse"; la data de 28.03.2011 s-a solicitat înscrierea reducere procentului părţi sociale deţinute de acesta,respectiv înscriere nou asociat si administrator - BB. cu procent de 90%, AA. fiind in continuare asociat cu un procent de 10% si încetarea mandatului de administrator al acestuia. La data de 02.09.2011 (perioada imediat următoare datei de 25.08.2011 a emiterii facturii către S.C. D. S.R.L.)

s-a solicitat înscrierea unor alte modificări, respectiv înscrierea unui nou asociat, N., cu procent de deţinere 90% din părţile sociale, desemnat şi administrator, iar ceilalţi asociaţi, în continuare, BB. deţinând 9% din părţile sociale, iar AA. 1%.

Societatea nu a declarat livrare materiale + obiecte inventar către S.C. D. S.R.L. şi ulterior a fost declarată inactivă de organele fiscale conform deciziei nr. 13555/11.04.2012 şi radiată din Registrul Comerţului la data de 05.10.2017.

A fost identificată factura cu menţiunea emitent S.C. C. către S.C. D. S.R.L., respectiv:

- factura nr. x/25.08.2011 în valoare totală de 49.994,08 (baza impozabilă 40.317; TVA 9.676,08) - denumire produse "materiale + obiecte inventar".

Din analiza informaţiilor din baza de date ANAF, din aplicaţia C-Lynx-Diagrame-legături s-a constatat ca S.C. C. nu a declarat livrare materiale + obiecte inventar către S.C. D. S.R.L.

Din probele administrate a rezultat că respectivele "materiale şi obiecte de inventar"- presupusa livrare menţionată în factura de mai sus, nu au existat în realitate, nefiind justificată provenienţa reală a unor asemenea bunuri care să fi fost achiziţionate de S.C. C. de la furnizorii săi si ulterior refacturată către S.C. D. S.R.L.

Martorul BB., asociat şi administrator al S.C. C. la data emiterii facturii nr. x/25.08.2011 a declarat că nu cunoaşte împrejurările emiterii acesteia întrucât de activitatea societăţii se ocupa celălalt asociat al S.C. C. - AA., acesta fiind şi persoana care a înfiinţat societatea, nefiind confirmată realitatea operaţiunii comerciale din respectiva factură.

Totodată, martorul N. a declarat că a devenit administrator al S.C. C. la data de 31.08.2011 (aşadar la 6 zile de la data emiterii facturii nr. x/25.08.2011 către S.C. D.) şi nu are cunoştinţă despre emiterea facturii sus-menţionate .

Fiind audiat şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, martorul N. a declarat că a fost administrator la S.C. C. în anul 2011 o perioadă scurtă de timp, dar de activitatea societăţii se ocupa CC., de la care a preluat şi furnizorii; au fost astfel infirmate susţinerile martorului BB., administrator al societăţii la data emiterii facturii cu privire la faptul că nu se ocupa de activitatea societăţii; a rezultat, însă, că respectiva operaţiune comercială aferentă facturii nr. x/25.08.2011 în valoare totală de 49.994,08 - denumire produse "materiale+obiecte inventar" nu a fost confirmată, deşi era administrator de drept.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a audiat şi martorul AA., care a precizat că a înfiinţat S.C. C., fiind unic asociat până la începutul anului 2011 când a cesionat 90% din părţile sociale numitului CC., iar ulterior, în acelaşi an, a fost majorat capitalul social şi inclus un nou asociat - N.. A declarat că ulterior acestor modificări în cadrul societăţii a mai mers de 2-3 ori la bancă, dar că nu se mai ocupa de activitatea efectivă a societăţii decât în cazul în care identifica un potenţial client, îi anunţa pe unul dintre ceilalţi doi asociaţi. A mai arătat că societatea avea ca obiect de activitate comerţ cu produse diverse, respectiv materiale de construcţii, iar transportul acestora se realiza de regulă cu autoturismul clientului; referitor la factura nr. x din 25.08.2011 despre care a fost întrebat a susţinut că nu ştie nimic, că nu îl cunoaşte pe A. şi nu ştie nimic nici despre societatea administrată de acesta .

Astfel cum rezultă din aspectele tehnice (operaţiuni calcul taxe şi impozite către bugetul de stat) din raportul de constatare fiscală efectuat de inspector antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, privind stabilirea obligaţiilor fiscale, a rezultat că prin înregistrarea facturii sus-menţionate-nr. 485 din 25.08.2011(ansamblul probelor examinate de instanţa relevând tranzacţie comercială nereală) S.C. D. S.R.L. şi-a diminuat obligaţiile fiscale de plată către bugetul de stat cu suma de 16.127 RON, constând în: impozit pe profit - 6.451 RON şi TVA de plată - 9.676 RON; aceleaşi sume au fost menţionate şi în expertiza fiscală judiciară.

Relevante sunt şi disp. art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal care prevăd că nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunilor sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor...", art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, potrivit cărora "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate (...) de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu art. 155", art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, potrivit cărora "la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe (...) autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic(...)".

Or, facturile sus-menţionate (nr. 6/13.02.2012, 7/15.02.2012 - S.C. G. S.R.L.; nr. 159/06.02.2011, 28/06.02.2011, 219/07.02.2011, 220/08.02.2011, 222/10.02.2011, 221/09.02.2011,

x- S.C. H.; nr. x - S.C. C.; nr. x - S.C. E. S.R.L.; nr. x - S.C. F. SRL) având înscrise operaţiuni comerciale nereale, rezultând, astfel că S.C. D. S.R.L. şi-a diminuat obligaţiile fiscale de plată către bugetul de stat în sensul menţionat, astfel cum rezultă detaliat din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat pe parcursul urmăririi penale, care se coroborează deplin cu ansamblul celorlalte mijloace de probă administrate.

Referitor la operaţiunile comerciale conform documentelor înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L. cu privire la presupusele achiziţii/prestări servicii în perioada sus-menţionată (2011-30.10.2012) de la societăţi menţionate ca principali furnizori: S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. E. S.R.L., S.C. H., S.C. C., se constată că probele administrate în cauză au relevat caracterul nereal al respectivelor operaţiuni.

Aceste aspecte au fost recunoscute şi descrise constant pe parcursul urmăririi penale de inculpatul B., asistat de avocat ales; astfel, la data 25.11.2016, fiind audiat ca suspect, a declarat că, la solicitarea inculpatului L., a întocmit (completat, respectiv semnat la rubrica furnizor) facturi fiscale în numele mai multor societăţi: S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. H., pe care le-a predat acestuia pentru a fi ulterior distribuite către agenţi economici care aveau nevoie de "intrări fictive de mărfuri"; B. a precizat că în cuprinsul facturilor fiscale emise în numele acestor societăţi presupus furnizori către S.C. D. S.R.L., individualizate (şi cu privire la care a arătat că i-au fost prezentate de organele de urmărire penală), a menţionat operaţiuni comerciale nereale, respectiv că au fost achiziţii/livrări fictive, "mărfurile respective nu au existat niciodată fizic"-fil. 88-92 vol. I u.p.)

În continuarea declaraţiei, inculpatul B. (suspect fiind la acea dată) a arătat că banii erau achitaţi prin conturi bancare, îi retrăgea şi îi preda inculpatului L., care îi plătea un comision de 0,08-0,1% din valoarea facturilor.

A mai precizat că primea de la inculpatul L. facturi ştampilate, în alb, pe care le completa cu mărfurile care apăreau în facturile de livrare, fiind, de asemenea fictive; a arătat că toate achiziţiile şi livrările efectuate în numele celor

4 societăţi comerciale sunt fictive, că mărfurile nu au existat niciodată, nu a avut angajaţi sau bunuri mobile sau imobile.

B. a menţionat că nu îl cunoştea pe administratorul S.C. D. S.R.L. şi, conform descrierii, toate facturile emise către această societate erau predate inculpatului L., care le preda ulterior lui A..

De asemenea, şi cu prilejul audierii ca inculpat, la data de 29.09.2017 a menţinut declaraţia dată în calitate procesuală de suspect, a recunoscut şi descris detaliat faptele comise, expuse în paragrafele anterioare, declaraţiile fiind deplin concordante; inculpatul B. a mai arătat că a emis facturi şi în numele S.C. E. S.R.L., dar că avea acordul administratorului M., precizând că a urmat acelaşi curs ca şi în cazul celorlalte descrise, fiind înmânate inculpatului L. care le preda inculpatului A., reprezentantul S.C. D. S.R.L..

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale de inculpatul A., care a recunoscut obţinerea facturilor fictive.

Astfel, inculpatul A., fiind audiat la data de 21.07.2017, în calitate procesuală de suspect, în prezenţa apărătorului ales, a descris modul în care a acţionat, confirmând obţinerea unor facturi fictive şi înregistrarea acestora în evidenţa cotabilă; a precizat că a preluat prin cesiune S.C. D. S.R.L., fiind stabilit sediul pe raza oraşului Potcoava, iniţial fiind asociat unic şi administrator, iar ulterior inclus în societate şi numitul K., care nu s-a ocupat însă niciodată de activitatea S.C. D. S.R.L., fiind inclus în societate numai pentru că inculpatul A. intenţiona să se angajeze la o societate multinaţională şi atunci nu ar mai fost posibil să fie administrator la alte societăţi comerciale. Întrucât nu s-a concretizat o asemenea angajare, potrivit susţinerilor inculpatului A. a continuat să se ocupe de administrarea S.C. D. S.R.L.

Totodată, ca şi motivaţie a acţiunilor sale a menţionat că obiectul de activitate al societăţii îl reprezentau construcţiile civile şi industriale, executând montaje de conducte şi rezervoare pentru societăţi comerciale precum: T., Foraj sonde Videle, U. S.R.L., etc. şi, întrucât beneficiarii achitau lucrările executate cu întârziere, era nevoit să achite către stat obligaţiile fiscale aferente facturilor emise către aceştia, chiar dacă nu le încasase, context în care a apelat la L. pentru a procura facturi fiscale fictive în scopul diminuării profitului impozabil şi al TVA de plată.

Astfel, A. a arătat că, prin intermediul unor cunoscuţi, a "intrat în legătură" cu L., respectiv că în februarie 2011 s-a întâlnit cu acesta într-o cafenea din Slatina, i-a spus că are nevoie de facturi pentru diminuarea impozitului pe profit şi a TVA-ului, şi, conform discuţiei cu acesta i-a scris pe hârtie ce urma a fi trecut în facturi; de asemenea, în baza respectivei înţelegeri, şi ulterior, când avea nevoie de facturi, îl suna pe L. şi i le solicita; a mai precizat că atunci când primea facturile, le achita prin bancă sau numerar, iar banii îi erau restituiţi de inculpatul L. care îşi oprea un comision de 6% din sumele facturate.

A mai declarat inculpatul A. că nu s-a întâlnit niciodată cu reprezentanţii societăţilor comerciale de la care L. procura facturile fictive, că de fiecare dată când avea nevoie de facturi îl suna pe L. şi i le solicita, iar la un moment dat acesta i-a spus să nu mai vorbească la telefon, astfel că s-a întâlnit cu acesta dar nu stăteau mai mult de 5 minute.

Inculpatul A. a declarat că a încetat colaborarea cu inculpatul L. atunci când a aflat că "are probleme cu poliţia datorită faptului că se ocupa cu contrabanda cu alcool".

În continuarea declaraţiilor, pe parcursul urmăririi penale inculpatul A. a precizat că menţine toate aspectele declarate anterior, dar a adăugat că materialele de construcţii aferente facturilor nr. x/25.08.2011 şi y/30.08.2011 au existat în realitate, că ar fi fost achiziţionate de la reprezentanţii S.C. C., iar mărfurile aferente facturilor x/16.10.2012, nr. y/20.10.2012 au fost achiziţionate de la S.C. E. S.R.L., fiind folosite în amenajarea sediului social, iar altele "pe stocul faptic".

Ulterior, acest inculpat a revenit asupra declaraţiilor şi a susţinut că iniţial chiar a primit materiale de la L., dar ulterior îi erau aduse doar facturile de care avea nevoie.

Nu au fost însă reţinute aceste menţiuni ulterioare, fără justificare rezonabilă şi contrare chiar celor din declaraţiile anterioare în care, acelaşi inculpat, A., audiat şi ca suspect în prezenţa apărătorului ales, a recunoscut integral faptele, descriind modul în care a procedat pentru a obţine facturi fictive, iar caracterul nereal al respectivelor operaţiuni comerciale a rezultat din ansamblul probelor administrate aşa cum s-a evidenţiat şi în paragrafele de mai sus.

Pe parcursul urmăririi penale, acest inculpat a achitat suma de 498.147,96 RON din prejudiciul calculat de organele fiscale, depunând înscrisuri doveditoare .

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi şi martorii propuşi de inculpatul A.: P. şi Q. .

Instanţa a apreciat ca din declaraţiile celor doi martorilor propuşi de inculpat nu pot fi reţinute aspecte relevante din perspectiva dovedirii realităţii operaţiunilor comerciale ce formează obiectul facturilor înregistrate în evidenţa contabilă descrise în rechizitoriu ca activitate infracţională, nu există probe care să ateste derularea efectivă a presupuselor tranzacţii. Aceasta întrucât simpla existenţă a unor produse de natura celor menţionate, nu înseamnă automat că ar fi fost achiziţionate de la societăţile menţionate ca furnizori în facturile individualizate în prezenta cauză şi întocmai datelor respectivelor facturi, în condiţiile în care s-a constatat ca acele societăţi (menţionate ca fiind furnizori) nu au derulat operaţiunile comerciale respective. In contextul expus, rezultă că declaraţiile celor doi martori propuşi de inculpat nu sunt de natură să înlăture celelalte probe care au evidenţiat situaţia de fapt descrisă în paragrafele de mai sus cu referire la fiecare societate pretins furnizor, ansamblul probator dovedind dincolo de orice îndoială rezonabilă că operaţiunile de comerţ înregistrate nu au fost reale.

Din verificările efectuate în bazele de date s-a constatat că achiziţiile înregistrate de S.C. D. S.R.L. ca fiind efectuate în anul 2012, administrată de inculpatul A., nu au fost declarate de furnizorii menţionaţi .

Înregistrarea în contabilitate a facturilor de achiziţii de materiale, obiecte de inventar sau mijloace fixe şi a unor prestări de servicii, fără să existe şi alte documente justificative (avize de însoţire a mărfii, având în vedere şi cantităţile foarte mari de materiale care au necesitat efectuarea unor transporturi succesive, contracte comerciale, studii de fezabilitate, situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie a lucrărilor efectuate) care să probeze efectuarea operaţiunilor economice sau necesitatea achiziţiilor în scopul realizării unor operaţiuni impozabile (bunurile înscrise în facturi au fost înregistrate în conturile de piese de schimb, de obiecte de inventar, de mijloace de transport), având în vedere şi valorile foarte mari ale achiziţiilor (în anul 2011 au fost înregistrate achiziţii de 630.883 RON, iar în anul 2012 au fost înregistrate achiziţii de 553.803 RON, la care se adaugă TVA în valoare de 155.431 RON pentru anul 2011 şi 128.112 RON pentru anul 2012), furnizorii respectivi nedovedind la rândul lor faptul că au deţinut bunurile respective sau că au prestat serviciile înscrise în facturile înregistrate de S.C. D. S.R.L., neavând bunurile respective, personal angajat şi nici infrastructura necesară pentru prestarea lucrărilor, nedeţinând active (utilaje) în patrimoniu, constatări care au condus la reconsiderarea cheltuielilor respective, la tratarea lor ca nedeductibile şi la calculul impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugată aferentă. Mai mult, administratorul - statutar, împuternicit (procură notarială), administrator special sau de fapt pentru 5 din cele 6 societăţi presupus furnizori (SC F. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. G. S.R.L.,S.C. H. redenumită S.C. W. S.R.L.,S.C. E. SRL) a declarat expres ca nu au existat operaţiunile comerciale menţionate în facturile emise fiind fictive (declaraţiile inculpatului B. sus-menţionate). A rezultat că, deşi la data la care au fost emise facturile menţionate în rechizitoriu, presupuşii furnizori erau activi, de administrarea majorităţii societăţilor respective se ocupa B., fie din calitatea de administrator statutar, fie împuternicit prin procură notarială, fie din calitatea de administrator special, împuternicit pe conturile bancare.

De asemenea, a rezultat că operatorii economici, menţionaţi ca furnizori ai S.C. D. S.R.L. în facturile înregistrate de aceasta, nu au avut un comportament fiscal adecvat, în sensul că în perioadele următoare celor emiterii facturilor de livrare, au solicitat, fie schimbarea denumirii, fie schimbarea asociaţilor şi a administratorilor, nu au mai depus bilanţuri contabile sau au depus bilanţuri cu cifra de afaceri zero, nu au mai depus declaraţii fiscale obligatorii, aşa încât au fost declarate inactive de organele fiscale, au intrat în insolvenţă, au fost radiate din Registrul Comerţului astfel cum s-a arătat în analiza cu privire la fiecare presupus furnizor, evindenţindu-se tranzacţiile artificiale, fără conţinut economic, un simplu circuit al facturilor, prin emiterea şi înregistrarea cărora a fost prejudiciat bugetul de stat,fiind diminuate obligaţiile fiscale, constând în impozit pe profit şi TVA de plată.

In cuprinsul raportului de constatare tehnico - ştiinţifică fiscală efectuat de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt sunt descrise facturile înregistrate în evidenţa contabilă de S.C. D. S.R.L. - administrată de inculpatul A., (presupuse) achiziţii bunuri şi prestări servicii din perioada 2011-30.10.2012 în baza facturilor fiscale în care se menţionează ca fiind emise de S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. E. S.R.L., S.C. H., S.C. C. S.R.L., fiind expuse aspecte concrete rezultate din analiza elementelor fiscale speciale, rezultând că bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 469.894 RON, reprezentând TVA-283.543 RON şi impozit pe profit-186.351 RON, acesta sumă incluzând cheltuielile deductibile cu amortizarea mijloacelor fixe .

Au fost evidenţiate informaţii furnizate de ONRC şi de baza de date a ANAF, unde sunt înregistrate datele din declaraţiile transmise organelor fiscale de furnizorii menţionaţi în rechizitoriu, emitenţi ai facturilor de livrare către S.C. D. S.R.L. în perioada 2011-2012, calcularea concreta a obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat, prevederile legale speciale în materie fiscală, jurisprudenţa naţională şi europeană.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, având în vedere cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului A., privind efectuarea unei expertize fiscale, împrejurarea că o asemenea expertiză nu s-a efectuat în cursul urmăririi penale, iar raportul de constatare efectuat de inspectorii antifraudă a fost contestat de acest inculpat, instanţa a dispus efectuarea unei expertize judiciare fiscal-contabile, cu obiectivele stabilite potrivit încheierii din 17.09.2019, fiind desemnat şi expert parte solicitat de acelaşi inculpat asistat de apărătorul ales (fiind admisă şi cererea ulterioară de înlocuire a expertului parte iniţial propus de inculpatul A. şi încuviinţat de instanţă).

Inculpaţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză fiscala, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a depus note scrise -"punct de vedere cu privire la raportul de expertiză fiscală"; inculpatul A., asistat de apărător ales a precizat că a luat cunoştinţă de raportul de expertiză fiscală care i-a fost comunicat, nu a formulat obiecţiuni şi ulterior depunerii notelor scrise de către Parchet, a depus "concluzii scrise - răspuns la concluziile-punct de vedere formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt privind raportul de expertiză fiscală. Din cadrul acestora vor fi reţinute numai aspectele care se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză din care instanţa a apreciat ca fiind dovedită situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv aspectele care vizează ipoteza facturilor fiscale fictive, a nerealităţii operaţiunilor comerciale menţionate în cuprinsul acestora.

De asemenea, nu s-a reţinut concluzia expertului fiscal prin care s-a menţionat că deşi a constatat nedeductibilitatea cheltuielii înregistrate ca fiind aferentă achiziţiei din anul 2012 de la S.C. G. S.R.L. în valoare de 60.000 RON, S.C. D. S.R.L. nu ar mai datora însă impozitul aferent acestei cheltuieli, deoarece prin recalcularea bazei impozabile pentru calculul impozitului pe profit se diminuează pierderea fiscală a anului 2011 şi astfel "nu ar mai rezulta obligaţii de plată", concluzie care nu poate fi reţinută în condiţiile descrise, profitul impozabil al anului 2012 fiind deja diminuat cu respectiva pierdere, în considerarea aceluiaşi aspect. Mai mult, nedeductibilitatea acestei presupuse cheltuieli a fost evidenţiată chiar şi în ipoteza în care operaţiunile comerciale menţionate în facturile înregistrate ar fi fost reale (situaţia de fapt din cauză fiind însă aceea a nerealităţii).

Astfel, conform probelor administrate, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, inclusiv expertiza fiscală a rezultat că nu sunt deductibile la calculul TVA şi al impozitului pe profit, prestările servicii înscrise în factura nr. x/2012 cu menţiunea furnizor S.C. G. S.R.L., semnată de S.C. D. S.R.L., în calitate de executant, constatându-se că nu sunt îndeplinite condiţiile de fond pentru deducerea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit şi al TVA, astfel:

- nu au fost depuse contracte de prestări servicii;

- nu au fost depuse documentele justificative privind prestarea efectivă a serviciilor (situaţii de lucrări, rapoarte de activitate, procese-verbale de recepţie, etc).

In anul 2011, S.C. D. S.R.L. a înregistrat facturile menţionate în rechizitoriu privind achiziţii materiale, obiecte de inventar, piese de schimb şi mijloace fixe (operaţiuni comerciale rezultate ca fiind nereale) de la furnizorii indicaţi în actul de sesizare: S.C. I. S.R.L., S.C. H., S.C. C.,în valoare de 630.883 RON baza impozabilă şi 155.431 RON TVA, iar în anul 2012, de la furnizorii S.C. G. S.R.L.,S.C. H., S.C. F. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L. a înregistrat facturi în care a menţionat achiziţii (rezultate ca fiind fictive) de piese de schimb, materiale, prestări servicii şanţuri şi podeţe betonate şi amenajări de sediu, în valoare de 553.803 RON baza impozabilă şi 128.112 RON TVA.

Astfel cum s-a precizat şi în paragrafele de mai sus, se vor reţine din raportul de expertiză fiscală aspectele care se coroborează cu ansamblul probelor administrate din care instanţa a apreciat ca fiind dovedită situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv aspectele care vizează ipoteza facturilor fiscale fictive, a nerealităţii operaţiunilor comerciale menţionate în cuprinsul acestora şi, în acest sens, datele tehnice privind stabilirea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat ca urmare a înregistrării respectivelor facturi.

A rezultat ca pentru ipoteza conform căreia facturile de achiziţie ar reflecta operaţiuni fictive, valoarea obligaţiilor fiscale suplimentare datorate de S.C. D. bugetului de stat, reprezentând TVA de plată este în sumă de 283.544 RON, astfel:

Furnizor menţionat

Valoare

TVA

Valoare totală

SC G. SRL

123.000

29.520

152.520

SC F. SRL

62.360

14.966

77.326

DD. SRL

504.200

121.008

625.208

SC E. SRL

288.600

69.264

357.864

SC H.

162.956

39.109

202.065

SC C. SRL

40.317

9.676

49.993

TOTAL GENERAL

1.181.433

283.544

1.464.977

Aceeaşi sumă de 283.544 RON, reprezentând TVA de plată din cadrul obligaţiilor fiscale suplimentare datorate de S.C. D. bugetului de stat este menţionată şi în raportul de constatare fiscală efectuat pe parcursul urmăririi penale.

S-a evidenţiat ca relevant şi principiul prevalenţei economicului, art. 46 OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene:(1)Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate şi nu numai de forma juridică a acestora.(2)Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidentă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni.

Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanţă cu realitatea; forma juridică a unui document contabil/fiscal trebuie să fie în concordanţă cu realitatea economică. Totodată, s-a statuat constant ca în cazuri rare în care există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni cu respectarea fondului economic al acestora.

O operaţiune este calificată ca fictivă sau nereală atunci când se constată o discrepanţă sau o inexactitate cu caracter esenţial între situaţia reală şi modul în care aceasta a fost consemnată în documentul financiar-contabil corespunzător; presupune lipsa de veridicitate a unui element esenţial care caracterizează orice operaţiune economică, respectiv furnizorul sau prestatorul, cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacţionate şi preţul sau contraprestaţia.

O operaţiune economică are recunoscut caracterul real numai daca toate aceste elementele esenţiale ale tranzacţiei economice - furnizorul sau prestatorul, cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacţionate şi preţul sau contraprestaţia - sunt reale în mod simultan, având în vedere caracterul unitar al oricărei operaţiuni economice, întrucât în caz contrar situaţia faptică nu corespunde cu modul în care aceasta este consemnată în evidenţele financiar-

contabile şi fiscale. In consecinţă, o operaţiune consemnată într-o factură va fi calificată ca fictivă dacă datele cu privire la identitatea furnizorului sau prestatorului sunt nereale, chiar dacă marfa a fost în fapt achiziţionată dar de la alt furnizor; deopotrivă, o operaţiune consemnată într-o factură va putea fi calificată ca fictivă dacă informaţiile cu privire la bunurile sau serviciile tranzacţionate sunt nereale.

De asemenea, Codul fiscal (art. 11-forma în vigoare la data faptelor) cuprinde prevederi relevante - La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unui tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei în cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale, care altfel nu ar putea fi acordate.

Astfel în cazurile în care facturile sunt în mod formal complet întocmite, având înscrise numerele de identificare, date calendaristice, date de identificare ale furnizorilor şi ale clienţilor, cota de TVA în vigoare la data întocmirii, denumirea produselor/serviciilor, cantitatea, preţul unitar, baza impozabilă şi valoarea totală, nefiind, însă reale bunurile sau serviciile înscrise în acele facturi, nu au fost considerate documente justificative şi nu s-a acordat drept de deducere pentru cheltuielile cu aceste achiziţii şi pentru TVA înscrisă în respectivele facturi.

Având în vedere că documentele (facturile fiscale privind operaţiuni artificiale) înregistrate în contabilitatea S.C. D. S.R.L. nu sunt incorecte (din punct de vedere matematic valorile sunt calculate corect) şi nici incomplete (îndeplinind condiţii formale), neîndeplinind, însă condiţiile de fond, a rezultat S.C. D. S.R.L. a înregistrat în contabilitate şi cheltuieli pentru care nu s-a acordat drept de deducere, care anterior fuseseră reţinute din punct de vedere contabil ca fiind reale, efectuate în scopul obţinerii de venituri impozabile.

Pentru cheltuielile cu achiziţiile (dovedite ulterior ca fiind nereale) de la furnizorii menţionaţi în rechizitoriu, pentru care nu s-a acordat deductibilitate, a fost calculat prejudiciul cauzat bugetului de stat prin adăugarea nejustificată a cheltuielilor la calculul impozitului pe profit şi a deducerii necuvenite a taxei pe valoarea adăugată aferentă.

A rezultat că sunt justificate concluziile raportului de constatare tehnico -ştiinţifică din cursul urmăririi penale şi, implicit prejudiciul calculat, cauzat bugetului de stat, în valoare totală de 469.894 RON constând în: TVA de plată= 283.543 RON (aşa cum a fost menţionat şi în expertiză pentru ipoteza în care operaţiunile comerciale sunt nereale, situaţie care a rezultat şi în prezenta cauza) şi impozit pe profit de plată = 186.351 RON.

Obligaţiile fiscale datorate au fost calculate pentru fiecare presupusă relaţie comercială, respectiv a facturilor sus - menţionate înregistrate, astfel cum au fost expuse în cadrul analizei cu privire la societăţile menţionate ca presupus furnizor, respectiv:

1. cu privire la presupuse operaţiuni cu S.C. I. - a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de 199.001 RON, constând în: TVA de plată = 121.008 RON şi impozit pe profit = 77.993 RON;

2. cu privire la presupuse operaţiuni comerciale cu S.C. H. a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de 65.182 RON, constând în: TVA de plată = 39.109 RON şi impozit pe profit = 26.073 RON;

3. cu privire la presupuse operaţiuni comerciale cu S.C. C. a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de 16.127 RON, constând în: TVA de plată = 9.676 RON şi impozit pe profit = 6.451 RON;

4. cu privire la presupuse operaţiuni comerciale cu S.C. G. S.R.L. a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de 49.200 RON, constând în:TVA de plată = 29.520 RON şi impozit pe profit =19.680 RON;

5. cu privire la presupuse operaţiuni comerciale cu S.C. F. S.R.L. a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de 24.944 RON, constând în: TVA de plată = 14.966 RON şi impozit pe profit = 9.978 RON;

6. cu privire la presupuse operaţiuni comerciale cu S.C. E. S.R.L. a fost prejudiciat bugetul statului cu suma de 115.440 RON, compusă din: TVA de plată = 69.264 RON şi impozit pe profit = 46.176 RON.

Instanţa a reţinut ca fiind relevante şi în prezenta cauză aspecte din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Au fost invocate, în acest sens, mai multe hotărâri, printre care Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 19.10.2017 în cauza S.C. EE. S.R.L. C-101/16, Hotărârea în cauza C-516/14 Barlis 06-Investimentos Imobiliários e Turísticos S.A. împotriva Autoridade Tributaria e Aduaneira, Hotărârea din 28 iulie 2016 în Cauza C-332/15 Giuseppe Astone.

Revenind asupra situaţiei de fapt din prezenta cauza instanţa a reţinut că operaţiunile comerciale înregistrate în evidenţa contabilă a S.C. D. S.R.L. administrată de inculpatul A., presupus a fi fost derulate în perioada 06.02.2011-30.10.2012 conform facturilor fiscale individualizate în rechizitoriu, raportul de constatare fiscala efectuat de inspector antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt pe parcursul urmăririi penale, raportul de expertiză fiscală, nu s-au desfăşurat în realitate, nefiind îndeplinite condiţiile de fond la care se referă prevederile legale şi jurisprudenţa sus-menţionate.

Coroborând ansamblul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, respectiv procese-verbale constatare/control din cadrul ANAF (DGRFP Craiova - AJFP Olt nr. x, DRAF 4 Tg-Jiu nr. x), înscrisuri-istoric societăţi-date din evidenta ONRC, documente bancare, extrase de cont; facturi şi chitanţe fiscale, documente de evidenţă contabilă ale S.C. D. S.R.L., raport de constatare fiscală, raport de expertiză fiscală (aspectele privind ipoteza facturilor fictive), declaraţii martori şi declaraţii inculpaţi (conform analizei de mai sus), instanţa a reţinut că situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare şi prezentată, în sinteză în paragrafele anterioare ale prezentei hotărâri,este dovedită în cauză, respectiv ca faptele comise de inculpatul A., administrator al S.C. D. S.R.L., privind evidenţierea în contabilitate a unor operaţiuni comerciale nereale - achiziţii bunuri şi prestări servicii fictive, sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din noul C. pen.

Pluralitatea actelor materiale este reunită sub forma unităţii legale de infracţiune - infracţiune continuată.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, instanţa a reţinut că de la săvârşirea faptelor penale care formează obiectul cauzei pendinte, ulterior epuizării faptelor cercetate, la data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Legea nr. 187/24.10.2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul C. pen. prin care a fost abrogat C. pen. din 1969 cu modificările în vigoare la data comiterii infracţiunii deduse judecăţii, situaţie care a presupus examinarea în timp a legilor aplicabile pentru determinarea legii penale mai favorabile, procedând conform art. 5 alin. (1) din C. pen. care prevede că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În prezenta cauza, prin compararea legilor penale succesive, instanţa a apreciat că legea penală favorabilă este C. pen. din 1969 şi dispoziţiile Legii 241/2005 în forma în vigoare înainte de 01.02.2014, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, regimul sancţionator special-cauză specială de reducere a pedepsei - art. 10 din lege, de asemenea în forma în vigoare înainte de 01.02.2014, care operează în cauză cu privire la inculpatul A., modalitatea de individualizare a executării pedepsei, precum şi circumstanţele atenuante din C. pen. anterior (din 1969).

La individualizarea judiciară a pedepsei principale cu privire la inculpatul A., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72, precum şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 rap la art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Din perspectiva modalităţii de individualizare judiciară a executării pedepsei stabilită în concret în prezenta cauză, instanţa a dispus suspendarea condiţionată, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81-82 din C. pen. din 1969 câtă vreme pedeapsa aplicată nu este mai mare de 3 ani, inculpatul A. nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii (nu este cunoscut cu antecedente penale potrivit fişei de cazier judiciar-fila x ds. inst), apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în detenţie; şi în considerarea acestui aspect legea penală mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior (din 1969,cu modif. până la data de 30.10.2012) .

Reţinând în analiza privind legea penală mai favorabilă, respectiv în aplicarea art. 5 din C. pen. ca vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului, s-a constatat ca potrivit art. 123 din C. pen. din 1969 [identic si art. 155 alin. (4) din noul C. pen..], potrivit căruia termenele prevăzute la art. 122 (respectiv art. 154) vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni dacă au fost depăşite cu încă o dată, fiind astfel necesar pentru a se putea reţine prescripţia răspunderii penale sa fie împlinit termenul de 16 ani (8 ani+8 ani).

In circumstanţele concrete ale cauzei şi având în vedere ansamblul prevederilor legale incidente s-a reţinut referitor la inculpatul A. că nu s-a împlinit nici termenul iniţial de prescripţie (8 ani din 20 mai 2020 = 19 mai 2028 la care se adaugă perioada de suspendare stare de urgenţă), nici termenul special [16 ani (8+8) din 30.10.2012 = 29.10.2028, la care se adaugă perioada de suspendare starea de urgenţă].

Cu privire la inculpatul B., prima instanţă a reţinut următoarele:

Din înscrisurile ataşate la dosar, respectiv certificatului de deces seria x. nr. x din 6 iunie 2019 emis de Primăria mun. Slatina a rezultat că acest inculpat a decedat

Având în vedere acest aspect, în baza art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 26 alin. (1) din C. pen. (din 1969) rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. (din 1969) şi art. 5 din C. pen., ca urmare a decesului acestui inculpat la data de 05.06.2019, conform certificatului de deces sus-menţionat.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal s-au constatat următoarele:

Anterior începerii cercetării judecătoreşti, ANAF-DGRF Craiova - AJFP Olt a formulat cerere de constituire parte civilă nr. FF./07.05.2018 prin care a solicitat obligarea inculpaţilor A. şi B., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava la plata sumei totale de 488.438 RON, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, sumă compusă din: 204.895 RON, reprezentând debit - impozit pe profit şi 283.543 RON, reprezentând debit - TVA, astfel cum s-a reţinut prin procesul-verbal de control fiscal nr. x/15.12.2015 întocmit de AJFP Olt.

AJFP Olt a mai criticat prejudiciul de 469.894 RON menţionat în rechizitoriu organul fiscal invocând că în mod nelegal nu au fost reţinute integral constatările din p-v nr. x întocmit de AJFP Olt - inspecţia fiscală .

De asemenea, s-a solicitat obligarea la plata obligaţiilor fiscale accesorii potrivit legislaţiei fiscale, de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a acestuia, conform art. 173 şi urm. din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală .

Ulterior această cerere a fost precizată de partea civilă, prin adresele nr. x/09.07.2018, y/19.11.2018, comunicând instanţei că societatea administrată de inculpatul A. a achitat debitul principal:283.543 RON, reprezentând debit -TVA, 204.895 RON reprezentând debit - impozit pe profit, stabilit prin procesul-verbal de control fiscal nr. x/15.12.2015 întocmit de AJFP Olt, cu menţiunea expresă că au rămas de plată obligaţiile fiscale accesorii aferente acestui debit (TVA+impozit pe profit) calculate conform art. 173 şi urm din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală; au fost menţionate aceste accesorii ca fiind în cuantum de 155.746 RON astfel:

- accesorii TVA - 91.723 RON din care dobânzi - 57.161 RON şi penalităţi - 34. 562 RON;

- accesorii impozit profit - 64.023 RON, din care dobânzi - 40.026 RON şi penalităţi - 23.997 RON .

Totodată, partea civilă a menţionat prin adresa nr. x/11.10.2017 că pentru sumele din raportul de inspecţie fiscală, S.C. D. S.R.L. Potcoava beneficiază de înlesnire la plată, conform Legii nr. 207/2015, înlesnire aprobată prin decizia de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată nr. x/10.10.2017 şi a deciziei de menţinere a valabilităţii amânării la plată nr. x.10.2017.

De asemenea, prin adresa nr. x/09.07.2018, partea civilă a menţionat că pentru sumele datorate bugetului de stat, rămase de plată, S.C. D. S.R.L. Potcoava beneficiază de înlesnire la plată, conform Legii 207/2015, înlesnire aprobată prin decizia de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată nr. x/10.10.2017 şi a deciziei de menţinere a valabilităţii amânării la plată nr. x/10.10.2017

Analizând cererea formulată de partea civilă, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului a infracţiunii pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată, precum şi soluţiile distincte faţă de aceştia sub aspect penal, împrejurarea că faţă de inculpatul B. s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a decesului acestui inculpat, astfel că soluţia de condamnare a fost dispusă numai faţă de inculpatul instanţa reţine că este întemeiată în parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1), (2) şi (5) din C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale, respectiv repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

"Dispoziţiile legii civile" la care face trimitere acest text sunt dispoziţiile art. 1.357 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, texte ce constituie sediul materiei răspunderii civile delictuale. Textul de lege menţionat relevă caracterul accesoriu al acţiunii civile, în raport, cu acţiunea penală, dar şi particularitatea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal care îşi are sursa într-un prejudiciu cauzat printr-o infracţiune, aceeaşi infracţiune cu privire la care a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

Art. 21 alin. (1) din Codul de procedură fiscală anterior (în vigoare la data faptelor) şi art. 1 pct. 10, 11 şi 12 din Codul de procedură fiscală adoptat prin Legea 207/2015, defineşte creanţa fiscală ca fiind dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie, creanţa fiscală principală ca fiind dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege şi creanţa fiscală accesorie ca fiind dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor sau majorărilor aferente unor creanţe fiscale principale, precum şi dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condiţiile legii.

Pornind de la definiţia dată creanţelor fiscale principale din Codul de procedură fiscală, s-a statuat constant că în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală inculpatul este obligat la suportarea prejudiciului constând în echivalentul cuantumului creanţelor fiscale principale deţinute de stat, calificând, astfel raportul juridic născut între plătitorul taxei şi beneficiarul acesteia ca un raport juridic de drept fiscal, reglementat de prevederile Codul fiscal şi ale Codului de procedură fiscală,

Condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a unui inculpat în cadrul procesului penal sunt: prin infracţiune să se fi cauzat un prejudiciu, să existe legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi infracţiune, prejudiciul să fie cert, să nu fi fost reparat încă şi să existe manifestarea de voinţa a parţii civile de a se constitui parte civila în procesul penal.

Referitor la prejudiciul concret din prezenta cauză, astfel cum a fost evidenţiat raportat la fiecare operaţiune comercială menţionată în facturile reţinute în activitatea infracţională pentru care s-a reţinut vinovăţia inculpatului A., nu poate fi însă avut în vedere prejudiciul invocat iniţial de partea civilă - debit principal în suma de 488.438 RON (reprezentând debit-impozit pe profit şi debit -TVA), ci prejudiciul reţinut în rechizitoriu (având în vedere raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat pe parcursul procesului penal), respectiv debitul principal în cuantum de 469.894 RON (compus din: TVA în sumă de 283.543 RON, impozit pe profit în sumă de 186.351lei), iar în raport cu această sumă au fost şi încadrate în drept faptele săvârşite de inculpat, organele de urmărire penală dispunând trimiterea în judecată a inculpatului numai pentru faptele (facturile) care au determinat acest prejudiciu (acesta fiind şi obiectul judecăţii conform art. 371 din C. proc. pen.).

Totodată, s-a constatat că inculpatul A., administrator al societăţii parte responsabilă civilmente în prezenta cauză, a achitat prejudiciul (debitul principal), încă din cursul urmăririi penale, aspect confirmat şi de partea civilă în cadrul precizărilor ulterioare ale cererii iniţiale de constituire parte civilă, conform adreselor sus-menţionate, fiind astfel avute în vedere pentru acest inculpat şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, forma în vigoare la data săvârşirii faptelor (reţinută ca fiind mai favorabilă forma anterioară).

Pe de altă parte, sub aspectul laturii civile, trebuie avute în vedere şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi).

Astfel, pornind de la definiţia dată creanţelor fiscale, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală inculpatul condamnat este obligat la suportarea prejudiciului constând în echivalentul cuantumului creanţelor fiscale principale deţinute de stat, calificând astfel raportul juridic născut între plătitorul taxei şi beneficiarul acesteia ca un raport juridic de drept fiscal, reglementat de prevederile Codul fiscal şi ale Codului de procedură fiscală, dar şi la plata creanţelor fiscale accesorii, astfel cum sunt definite de Codul de procedură fiscală, având în vedere că dreptul la perceperea acestor creanţe, constând în dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, în condiţiile legii, intră, de asemenea, în conţinutul raportului juridic de drept fiscal, cuantumul acestora fiind stabilit de Codul de procedură fiscală.

În acest sens este şi Decizia ICCJ nr. 17/2015, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor, reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor, reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală. Acest temei al răspunderii presupune obligarea inculpatului condamnat (şi a părţii responsabile civilmente) la repararea prejudiciului integral, atât în ceea ce priveşte dauna efectivă (lucrum cessans), cât şi beneficiul nerealizat (damnum emergens).

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 25 din C. proc. pen. şi art. 397 din C. proc. pen. corob. cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare la data de 30.10.2012), constatând recuperat integral prejudiciul penal [fiind achitat pe parcursul urmăririi penale de către partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava - administrator inculpatul A. (potrivit rechizitoriului şi adresei emisă de partea civilă A.N.A.F - reprezentant al Statului Român prin D.G.R.F.P.Craiova - A.J.F.P.Olt nr. 10486/19.11.2018), respectiv debitul principal in cuantum de 469.894 RON compus din: TVA în sumă de 283.543 RON, impozit pe profit în sumă de 186.351lei a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată partea civilă A.N.A.F reprezentant al Statului Român prin D.G.R.F.P. Craiova -A.J.F.P.OLT şi a fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava la plata obligaţiilor fiscale accesorii calculate conform Codului de procedură fiscală din ziua imediat următoare termenului de scadenţă până la data achitării debitului principal.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul A..

În cuprinsul motivelor scrise de apel şi cu ocazia dezbaterilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a arătat că hotărârea pronunţată este nelegală pentru că a dat o dublă relevanţă juridică împrejurării că inculpatul a achitat prejudiciul provocat prin fapta comisă, aplicând, atât dispoziţiile art. 10 din Legea 241/2005, cât şi dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. 1069.

Totodată, s-a susţinut că nu au fost suficient corelate criteriile de individualizare a pedepsei şi că în raport cu valoarea prejudiciului provocat prin faptele comise - 469.894 RON şi de amploarea fenomenului infracţional care vizează legislaţia fiscală, se impunea aplicarea unei pedepse mai aspre, în condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În cuprinsul motivelor scrise de apel şi cu ocazia dezbaterilor inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pe fond, modificarea acesteia, în sensul achitării inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. sau încetării procesului penal conform art. 10 alin. (1) lit. h) din C. proc. pen.

În acest sens, s-a arătat că în mod nejustificat prima instanţă nu a valorificat concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul GG. pe parcursul cercetării judecătoreşti şi a reţinut că inculpatul a creat un prejudiciu de 469.894 RON, astfel cum a fost stabilit de inspectorul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, pe parcursul urmăririi penale.

S-a susţinut că materialele şi serviciile achiziţionate de S.C. D. S.R.L. au existat şi au fost încorporate în lucrări efectuate pentru societăţi mari, cum ar fi S.C. T. S.A., lucrări care există şi pot fi verificate.

Totodată, s-a precizat că instanţa de fond a ignorat legislaţia fiscală în vigoare în momentul efectuării achiziţiilor şi hotărârile Curţii Europene de Justiţie, care statuau că în calitate de beneficiar de mărfuri şi servicii inculpatul nu avea obligaţia verificării comportamentului fiscal al furnizorilor.

S-a susţinut, de asemenea, că prin stabilirea greşită a prejudiciului peste limita de 100.000 euro faţă de suma de 14.400 RON, stabilită ca prejudiciu prin expertiza efectuată în cursul cercetării judecătoreşti, pedeapsa a fost în mod greşit stabilită, în raport cu prevederile Legii nr. 241/2005.

Prin decizia nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul A. , împotriva sentinţei penale nr. 139 din 13 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2017.

S-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată sub aspectul laturii penale şi civile a cauzei şi rejudecând, s-a dispus următoarele:

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. b) din C. pen. (1969) aplicate faţă de inculpatul A..

S-au aplicat faţă de inculpatul A. dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen. (1969).

A fost înlăturată obligarea inculpatului A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava, de la plata accesoriilor fiscale calculate conform Codului de procedură fiscală.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate în cauză au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, a constatat următoarele:

Din actele de la dosarul cauzei rezultă, fără niciun dubiu, că în perioada 2011-2012, inculpatul A., în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L., cu ajutorul inculpaţilor B. şi L., a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli care au la bază operaţiuni nereale, constând în achiziţii de produse de la un număr de 6 societăţi comerciale (SC C., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H., S.C. I.) şi a provocat, astfel, un prejudiciu în sumă de 469.894 RON, reprezentând TVA - 283.543 RON şi impozit pe profit - 186.351 RON bugetului consolidat al statului.

Starea de fapt descrisă succint mai sus rezultă din procesele-verbale întocmite de reprezentanţi ai DGFP Craiova - AJFP Olt, raport de constatare întocmit de inspector antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, raport de expertiză fiscală întocmit pe parcursul cercetării judecătoreşti, înscrisuri, declaraţii de martori şi nu în ultimul rând, din declaraţiile inculpaţilor A. şi B..

S-a reţinut, în acest sens, că inculpatul B., în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale dar şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, a recunoscut că operaţiunile comerciale consemnate în cuprinsul facturilor întocmite în calitate de asociat al S.C. I. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. W. şi S.C. E. S.R.L. nu sunt reale şi că marfa din aceste facturi "nu a existat niciodată".

Potrivit declaraţiilor acestuia, cu excepţia S.C. E. S.R.L., niciuna dintre celelalte 4 societăţi comerciale administrate de inculpat "nu a desfăşurat relaţii comerciale efective, nu au existat rulaje de mărfuri, fiind întocmite doar achiziţii şi livrări fictive, toate la solicitarea lui L.". Inculpatul B. a recunoscut inclusiv faptul că societăţile comerciale menţionate au fost înfiinţate tocmai în acest scop şi că, în schimbul completării şi semnării facturilor primea un procent de 0,8-1% din valoarea acestora.

Chiar şi inculpatul A., în cuprinsul declaraţiei date în faza de urmărire penală în calitate de inculpat, a recunoscut că a aflat despre "posibilitatea diminuării obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat prin înregistrarea de facturi nereale în contabilitate" şi că inculpatul L. se ocupa de crearea unor circuite financiare pentru a da o aparenţă de legalitate "operaţiunilor comerciale nereale în fapt".

Potrivit declaraţiei inculpatului A., pentru că beneficiarii lucrărilor pe care le executa nu achitau la termen contravaloarea acestora şi trebuia să achite către bugetul de stat impozitele aferente, i-a înmânat inculpatului L. un înscris care conţinea materialele ce urmau a fi menţionate în cuprinsul facturilor, iar acesta i-a predat mai multe facturi din cuprinsul cărora rezulta că societăţile mai sus menţionate au livrat S.C. D. S.R.L. materialele înscrise în cuprinsul facturilor.

Deşi pe parcursul cercetării judecătoreşti acesta a revenit asupra declaraţiilor date, uzând de dreptul la tăcere şi încercând să demonstreze că operaţiunile comerciale au fost reale, probele administrate în cauză dovedesc contrariul.

Declaraţiile date de inculpatul B. se coroborează cu declaraţiile date de martorii N., M. şi BB. din cuprinsul cărora reiese faptul că inculpatul B. este cel care se ocupa de activitatea S.C. E. S.R.L. şi S.C. C..

Caracterul fictiv al operaţiunilor consemnate în cuprinsul facturilor emise de cele 6 societăţi comerciale mai sus menţionate rezultă, fără niciun dubiu, din cuprinsul procesului-verbal întocmit de DGRFP Craiova - AJFP Olt la data de 15.12.2015, dar şi din cuprinsul raportului de constatare întocmit de inspector antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt la data de 12.05.2017.

Astfel, din cuprinsul procesului-verbal întocmit de consilieri din cadrul AJFP Olt la data de 15.12.2015 rezultă, spre exemplu, că S.C. I. S.R.L. nu a dovedit provenienţa legală a bunurilor înscrise în facturile de cumpărare astfel că, facturile în care această societate figurează ca furnizor nu au calitatea de document justificativ şi, pe cale de consecinţă, nu pot dovedi provenienţa legală şi reală a bunurilor înscrise în aceste facturi. În cuprinsul aceluiaşi proces-verbal s-a reţinut că societăţi comerciale precum H. sau C. au fost utilizate sau chiar create special în vederea "transmiterii responsabilităţii fiscale aferente tva (24%) şi a impozitului pe profit (16%)."

Raportul de constatare întocmit de HH. - inspector antifraudă a concluzionat, de asemenea, că facturile de achiziţie mărfuri de la S.C. G. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. I., S.C. E. S.R.L., S.C. H. şi S.C. C. S.R.L. reliefează operaţiuni comerciale nereale, în sensul că aceste societăţi au fost introduse în circuitul documentelor pentru a crea aparenţa de legalitate a produselor sau serviciilor înscrise în facturile respective, bunuri care nu au existat în fapt şi servicii care nu au fost prestate în realitate. Tot în cuprinsul acestui raport s-a reţinut că în dosarul cauzei nu există facturi de vânzare mărfuri sau prestare servicii şi nici devize de lucrări întocmite de S.C. D.

SRL pentru diverşi beneficiari, precum şi faptul că inexistenţa fizică a bunurilor înscrise în acele facturi şi neefectuarea prestărilor de servicii conduc la concluzia că nu pot fi considerate cheltuieli deductibile.

În acest context, în mod temeinic şi legal prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 81 din C. pen., reţinând că faptele deduse judecăţii există, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1), lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi au fost săvârşite cu vinovăţia specifică cerută de lege de inculpatul A..

Având în vedere prejudiciul stabilit în cauză în cuprinsul raportului de constatare întocmit la data de 12.05.2017 de inspector antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, Curtea a reţinut că în mod temeinic şi legal faţă de inculpat au fost reţinute dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, valoarea prejudiciului provocat prin faptele comise - 469.894 RON depăşind suma de 100.000 euro la data comiterii faptelor.

Pentru considerente similare celor expuse în cuprinsul hotărârii primei instanţe, Curtea nu a reţinut că valoarea prejudiciului provocat prin faptele comise este în sumă de 14.400 RON, astfel cum s-a stabilit în cuprinsul raportului de expertiză întocmit pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Ţinând seama de dispoziţiile art. 103 alin. (1) din C. pen., potrivit cărora probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, Curtea a constatat că, deşi în cuprinsul raportului de expertiză fiscală întocmit pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a concluzionat că facturile emise de cele 6 societăţi comerciale îndeplinesc condiţiile de formă pentru a fi avute în vedere ca document justificativ şi că "S.C. D. avea dreptul de a deduce tva şi cheltuielile pentru calculul impozitului pe profit aferent achiziţiilor înregistrate în evidenţa sa contabilă, aceste constatări nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, care dovedesc caracterul fictiv al operaţiunilor consemnate în cuprinsul facturilor, pentru a avea calitatea de document justificativ nefiind suficient să conţină "elementele minime referitoare la număr şi data factura, datele de identificare ale furnizorului, datele de identificare ale beneficiarului…".

Admiţând faptul că nu se poate imputa beneficiarului unor mărfuri sau servicii conduita furnizorului, anterioară sau ulterioară operaţiunii încheiate, privind înregistrarea în contabilitate a documentelor care atestă achiziţionarea şi vânzarea ulterioară a acestora, nu poate fi ignorat faptul că societăţile care figurează ca furnizori ai S.C. D. S.R.L. nu au dovedit provenienţa bunurilor înscrise în facturi, nu au avut personal angajat şi nici active în patrimoniu, iar ulterior emiterii facturilor au solicitat schimbarea asociaţilor şi a administratorilor sau schimbarea denumirii, nu au depus bilanţuri contabile sau au depus bilanţuri cu cifra de afaceri 0, au fost declarate inactive sau au intrat în procedura insolvenţei.

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea nu a dispus achitarea inculpatului A., în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. a) din C. proc. pen., reţinând, dimpotrivă că faptele deduse judecăţii există, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005 şi au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţie directă.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat o atitudine parţial sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând comiterea faptelor pe parcursul urmăririi penale, s-a prezentat la organele judiciare atunci când a fost invitat, este integrat socio - profesional fiind căsătorit şi având un loc de muncă, Curtea a apreciat că în cauză nu se impune nici modificarea cuantumului pedepsei stabilite de prima instanţă şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.

Constatând, însă, că este întemeiată critica parchetului conform căreia prima instanţă nu putea să acorde dublă relevanţă juridică aceleiaşi împrejurări, respectiv faptului că inculpatul A. a achitat integral prejudiciul provocat prin fapta comisă, Curtea, admiţând apelurile declarate de parchet şi inculpat va înlătura dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen. (1969) reţinute în favoarea inculpatului de instanţa de fond şi a aplicat faţă de acelaşi inculpat dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen. (1969), atribuind astfel caracter atenuant împrejurărilor conform cărora acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut fapta şi s-a prezentat în faţa autorităţilor judiciare ori de câte ori a fost invitat.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea a reţinut că prima instanţă a constatat că inculpatul a recuperat integral prejudiciul provocat prin faptele comise, dar nu şi accesoriile fiscale datorate conform Codului de procedură fiscală, motiv pentru care a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă DGRFP Craiova - AJFP Olt şi a dispus obligarea inculpatului A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava la plata acestor accesorii.

Din actele de la dosarul cauzei rezultă, însă, că inculpatul a achitat nu numai prejudiciul provocat prin faptele comise, ci şi accesoriile fiscale datorate conform Codului de procedură fiscală.

Astfel, potrivit adresei cu nr. x din 6.12.2021 a DGRFP Craiova - AJFP Olt rezultă că obligaţiile principale constatate împreună cu accesoriile care au decurs de la acestea până la data plăţii au fost stinse integral la următoarele termene: TVA - stins integral la 2.07.2018, dobânzi şi penalităţi TVA - stins integral la 15.01.2020, impozit profit - stins integral la 28.11.2019 şi dobânzi şi penalităţi impozit profit - stins integral la 15.01.2020.

Pentru aceste motive, admiţând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul A. în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Curtea a desfiinţat, în parte, sub aspectul laturii penale a cauzei hotărârea atacată şi a modificat-o în sensul că a înlăturat aplicarea faţă de inculpat a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (1969) şi a aplicat faţă de acesta dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen. (1969). Totodată, hotărârea primei instanţe a fost desfiinţată, în parte şi sub aspectul laturii civile a cauzei şi a fost modificată, în sensul că s-a dispus înlăturarea obligării inculpatului A. şi a părţii responsabile civilmente S.C. D. S.R.L. Potcoava de la plata accesoriilor fiscale calculate conform Codului de procedură fiscală, întrucât au fost achitate integral.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate în cauză au rămas în sarcina statului.

Prin încheierea de şedinţă de la 23 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţie penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 278-270 din C. proc. pen. s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul deciziei nr. 106, pronunţate la data de 25 ianuarie 2022 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, în sensul că s-a dispus în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. a rămas în sarcina statului.

Pentru a se dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că la data de 07.02.2022 pe rolul Curţii de Apel Craiova s-a înregistrat cererea formulată de avocat II. în sensul înlăturării omisiunii vădite strecurate în dispozitivul deciziei nr. 106, pronunţate la data de 25.01.2022 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017.

În cuprinsul acesteia s-a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 279 din C. proc. pen., instanţa să se pronunţe asupra acordării onorariului într-un cuantum asupra căruia va aprecia, arătând că a fost prezent la data de 24.09.2021 termen la care s-a prezentat şi apărătorul ales al inculpatului A..

De asemenea, să se aibă în vedere prevederile art. 6 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi UNBR privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că, în cauză s-a pronunţat decizia nr. 106 la data de 25.01.2022, însă din eroare, nu a dispus asupra onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., avocat II. conform delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 7308/2021 din data de 30.08.2021.

La termenul din 24.09.2021 instanţa a constatat încetată delegaţia dl. avocat II. - apărător desemnat din oficiu având în vedere prezenţa la termenul de judecată a dl. avocat JJ. - apărător ales al inculpatului.

Potrivit art. 279 din C. proc. pen., dispoziţiile art. 278 din C. proc. pen. se aplică şi în cazul când organul judiciar, ca urmare a unei omisiuni vădite, nu s-a pronunţat asupra sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, avocaţi potrivit art. 272 şi 273 din C. proc. pen.

Pentru aceste motive, în baza art. 278 - 279 din C. proc. pen. a dispus înlăturarea omisiunii vădite strecurate în dispozitivul deciziei nr. 106, pronunţate la data de 25.01.2022 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, în sensul că s-a dispus:"În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., rămâne în sarcina statului."

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. prin apărător ales, ale cărui motive formulate în scris, au fost depuse în dublu exemplar la dosarul curţii de apel, la filele x.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, inculpatul prin apărător ales a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea deciziei penale nr. 106/2022 şi în rejudecarea cauzei să se constate că înainte de soluţionarea apelului promovat în cadrul dosarului x/2017 a intervenit o cauză de nepedepsire prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 241/2005 forma la zi şi conform prevederilor art. 16 pct. 1 lit. h) din C. proc. pen. trebuia să se dispună încetarea acţiunii penale împotriva sa.

S-a arătat că prin sentinţa 139 din 13 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul x/2017 a fost condamnat de Tribunalul Olt pentru fapte de evaziune fiscală. Împotriva sentinţei penale menţionate a formulat apel, care a fost judecat de Curtea de Apel Craiova şi soluţionat prin decizia penală nr. 106/25.01.2022.

După pronunţarea sentinţei de către prima instanţă s-a modificat Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală şi că la art. 10 lit. c) din această lege se prevede că în situaţia în care se achită prejudiciul reţinut în dosar plus majorările şi penalităţile la zi şi un procent suplimentar de 20 % din prejudiciul de bază fapta nu se mai pedepseşte şi se aplică dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) până la soluţionarea apelului a achitat, atât prejudiciul de bază, cât şi majorările şi penalităţile aferente, precum şi un plus de 20 % din prejudiciul stabilit, astfel încât se încadra în prevederile art. 10 lit. c) din Legea nr. 241/2005 forma la zi şi să dispună încetarea procesului penal.

Deşi în încheierea din data de 23 noiembrie 2021 instanţa de apel a reţinut că s-au achitat sumele menţionate prin decizia nr. 106/25 ianuarie 2022, instanţa de judecată nu s-a mai pronunţat pe acest aspect, deşi, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 241/2005 forma la zi, art. 10 lit. c) instanţa era obligată să constate încetarea procesului penal, conform prevederilor art. 16 pct. 1 lit. h).

Un alt motiv pentru care critic decizia nr. 106/25 ianuarie 2022 este acela că prin hotărârea pronunţată nu a stabilit limitele întinderii pedepsei accesorii ce i-a fost aplicată de Tribunalul Olt, respectiv perioada pentru care îi este interzis să exercite calitatea de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, aşa cum prevede art. 12 din Legea nr. 241/2005. Aceste limite nu au fost stabilite nici de instanţa de fond şi nici de instanţa de apel, astfel încât este prejudiciat în drepturilor şi libertăţile sale.

Totodată, în temeiul art. 441 din C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării sentinţei penale nr. 139/13.10.2020 a Tribunalului Olt şi a deciziei nr. 106/2022 a Curţii de Apel Craiova, întrucât prin pedeapsa accesorie stabilită i se creează grave prejudicii dat fiind calitatea sa de administrator al unei societăţi comerciale.

Faţă de cele de mai sus a solicitat admiterea recursului în casaţie aşa cum a fost formulat.

În drept, prevederile art. 438 pct. 7 şi art. 441 din C. proc. pen.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 7 aprilie 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a arătat că dovada de primire şi procesul-verbal de predare a comunicării deciziei penale nr. x/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2017 a fost înaintată Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, părţii civile ANAF DGRFP Craiova şi părţii responsabile civilmente S.C. D. S.R.L., precum şi inculpatului A., la data de 28 ianuarie 2022, comunicări pe care au semnat personal de primirea acestora menţionându-şi datele de identificare înscrise în actul de identitate, respectiv serie şi număr.

Termenul de declarare a recursului în casaţie pentru inculpatul A. s-a împlinit la data de 28 februarie 2022, ultima zi, inculpatul declarând recurs în casaţie - la data de la 28 februarie 2022, prin apărător avocat JJ..

Cererea de recurs în casaţie respectă dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen., fiind formulată în termenul prevăzut de lege.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de lege, în sensul că a fost formulată în scris şi semnată, recurentul îşi indică datele de stare civilă şi domiciliul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie inculpatul A. a arătat cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că solicită casarea deciziei şi în temeiul art. 441 din C. proc. pen., după admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie suspendarea executării hotărârilor atacate.

În motivarea recursului în casaţie a solicitat casarea deciziei nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, rejudecând cauza să se constate că înainte de soluţionarea apelului promovat de recurent în cadrul dosarului x/2017 a intervenit o cauză de nepedepsire prevăzută de art. 10 lit. c) din Legea nr. 241/2005 forma la zi şi conform prevederilor art. 16 pct. 1 lit. h) din C. proc. pen., trebuia să se dispună încetarea acţiunii penale împotriva sa.

A mai arătat că, după pronunţarea Hotărârii penale 139/13.10.2020 de către Tribunalul Olt s-a modificat Legea 241/2005 privind evaziunea fiscală şi că la art. 10 lit. c) din această lege se prevede că în situaţia în care se achită prejudiciul reţinut în dosar plus majorările şi penalităţile la zi şi un procent suplimentar de 20 % din prejudiciul stabilit astfel încât se încadra în prevederile art. 10 lit. c) din legea nr. 241/2005 forma la zi. Urmare a acestui fapt, a solicitat instanţei de apel ca în cazul în care va reţine că a săvârşit faptele imputate, să constate că a achitat sumele conform art. 10 lit. c) din legea nr. 241/2005 forma la zi şi să dispună încetarea procesului penal.

Deşi în încheierea din data de 23 noiembrie 2021 instanţa de apel a reţinut că s-au achitat sumele menţionate, prin decizia nr. 106/25 ianuarie 2022, instanţa de judecată nu s-a mai pronunţat pe acest aspect, deşi, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 241/2005 forma la zi, art. 10 lit. c) instanţa era obligată să constate încetarea procesului penal conform prevederilor art. 16 pct. 1 lit. h) din C. proc. pen.

Un alt motiv pentru care critică decizia 106/25 ianuarie 2022 este acela că prin hotărârea pronunţată nu a stabilit limitele întinderii pedepsei accesorii ce i-a fost aplicată de Tribunalul Olt, respectiv perioada pentru care îi este interzis a exercita calitatea de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale, aşa cum prevede art. 12 din Legea nr. 241/2005. Aceste limite nu au fost stabilite nici de instanţa de fond şi nici de instanţa de apel, astfel încât este prejudiciat în drepturile şi libertăţile sale.

În drept, cererea de recurs în casaţie a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Ministerului Public, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, părţii civile ANAF DGRFP Craiova şi părţii responsabile civilmente S.C. D. S.R.L., la data de 04 martie 2022.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în care procurorul sau părţile puteau depune concluzii scrise a expirat la data de 14 martie 2022.

La data de 09 martie 2022 au fost depuse concluzii scrise în cauză de către partea civilă ANAF DGRFP Craiova.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 28 martie 2022, când judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen.

Recurentul inculpat A. a criticat decizia penală nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2017, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa nu a aplicat prevederile art. 10 lit. c)

din Legea nr. 241/2005 forma la zi, şi că prin hotărârea pronunţată nu au fost stabilite limitele întinderii pedepsei accesorii ce i-a fost aplicată de Tribunalul Olt.

Verificând incidenţa dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen. şi examinând admisibilitatea cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege şi respectă dispoziţiile art. 434-438 din C. proc. pen.

Magistratul asistent a concluzionat în raportul întocmit că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) din C. proc. pen., iar motivele de casaţie se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei recurate, s-a apreciat că numai după depăşirea etapei admisibilităţii în principiu, instanţa poate analiza această cerere.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 441 din C. proc. pen., "(1) Instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1) şi (2).

(2) În cazul în care persoana condamnată nu respectă obligaţiile impuse prin încheiere, completul care va judeca recursul în casaţie, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune revocarea măsurii suspendării şi reluarea executării pedepsei.

(3) Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor de suspendare a executării hotărârii şi supravegherea respectării obligaţiilor impuse se fac prin instanţa de executare."

Aşadar, din conţinutul textelor de lege anterior evocate, a rezultat fără echivoc că suspendarea executării deciziei se poate dispune de instanţă doar după admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 7 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2017.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul A., cu citarea părţilor, pentru termenul din 21 aprilie 2022, cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului.

S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, formulată de inculpatul A. în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convenţional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c) şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convenţional al titularului, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2017, este formulată în termen, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 435 din C. proc. pen.

Totodată, decizia penală 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr.

5031/104/2017 face parte din categoria hotărârilor care pot fi atacate cu recurs în casaţie, fiind astfel îndeplinită şi condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A. şi pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura titularului căii de atac.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii este indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Înalta Curte a reţinut că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la cazul invocat şi motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul inculpat, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi a apreciat că susţinerile inculpatului A. sunt circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi se impune a fi examinate într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, dată în dosarul nr. x/2017.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casaţie declarat de inculpatul A., cu citarea părţilor, pentru termenul din 21 aprilie 2022, cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului.

Cât priveşte cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării hotărârii recurate, s-a apreciat că potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii.

Aşadar, textul de lege invocat prevede posibilitatea instanţei, care admite în principiu cererea de recurs în casaţie, să suspende executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanţei.

În considerarea acestor dispoziţii legale, în raport, cu motivele invocate în susţinerea cererii de recurs în casaţie, împrejurările concrete ale cauzei şi stadiul procesual al cauzei când se analizează doar îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de art. 434-438 din Codul de procedură, instanţa consideră că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate.

Potrivit art. 441 alin. (1) din C. proc. pen.:"Instanţa care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completul care judecă recursul în casaţie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a uneia dintre obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (1)şi (2)".

În absenţa unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii temeiniciei cererii de suspendare a executării hotărârii atacate anterior prezentate, Înalta Curte a apreciat că o astfel de analiză trebuie să se circumscrie strict cadrului procesual al recursului în casaţie, urmând a se evalua dacă, în raport, cu motivele invocate de condamnat în argumentarea cererii de recurs în casaţie şi posibilele soluţii permise în această procedură, argumentele prezentate în susţinerea cererii de suspendare recomandă o astfel de măsură ca fiind aptă să asigure realizarea scopului pedepsei pe parcursul derulării procedurii.

Evaluând argumentele prezentate de recurentul inculpat în motivarea scrisă a cererii de suspendare, Înalta Curte a constatat că acestea nu pot constitui un motiv rezonabil pentru suspendarea executării hotărârii atacate în procedura pendinte, astfel încât, a respins cererea de suspendare a executării hotărârilor.

La dosarul cauzei a fost primită prin fax şi depusă la dosar, la dosarul Înaltei Curţi o cerere din partea recurentul inculpat A. prin apărător ales prin care a solicitat să se constate că recursul în casaţie formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 106/2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în data de 25 ianuarie 2022 în dosarul nr. x/2017 a rămas fără obiect, deoarece prin Hotărârea nr. 460/2022 pronunţată în data de 23 martie 2022 de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022 a fost admisă contestaţia în anulare formulată de inculpat împotriva deciziei penale nr. 106/2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în data de 25 ianuarie 2022 în dosarul nr. x/2017 şi pe cale de consecinţă decizia nr. 106/2022 a fost anulată.

La termenul de astăzi, s-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent care a învederat că prin încheierea din data de 7 aprilie 2022 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie, fixându-se termen pentru soluţionarea pe fond a recursului pentru termenul de astăzi. Curtea de Apel Craiova a solicitat trimiterea dosarelor componente ale acestei cauze. De asemenea, recurentul prin apărător ales a depus o cerere prin care a solicitat a se constata că recursul în casaţie a rămas fără obiect, întrucât prin decizia nr. 460 a fost desfiinţată hotărârea care formează obiectul prezentului recurs în casaţie.

Apărătorul ales al recurentului inculpat A., având cuvântul în concluziile orale, în dezbateri a solicitat instanţei să constate că prezenta cauza a rămas fără obiect dat fiind că între data promovării recursului în casaţie şi data judecării prezentei cauze, Curtea de Apel Craiova a pronunţat hotărârea nr. 460/2022 în dosarul nr. x/2022 prin care a fost admisă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 106/2022.

Reprezentantul Ministerului Public a învederat că împrejurarea invocată este reală şi a constatat că în acest moment nu există o hotărâre susceptibilă de recurs în casaţie. Cu toate acestea, a apreciat că soluţia ce se impune este respingerea recursului în casaţie, ca inadmisibil, având în vedere că admiterea contestaţiei în anulare a intervenit ulterior formulării cererii de recurs în casaţie şi nu a fost cunoscută la momentul examinării admisibilităţii în principiu.

Examinând recursul în casaţie declarate de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate întemeiate pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie ca fiind rămas fără obiect pentru considerentele ce se vor arăta.

Înalta Curte a verificat menţiunea evidenţiată în cererea depusă la dosarul cauzei şi la care s-au făcut referiri şi în concluziile orale şi a rezultat că prin decizia nr. 460/2022 de la 23 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 din C. proc. pen. a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. .

S-a desfiinţat decizia penală nr. 106/25 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017.

S-au anulat formele de executare emise în baza s.p. nr. 139/2020 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2017.

S-a dispus rejudecarea apelurilor la termenul din 12 aprilie 2022, orele 10:35 pentru când se citează părţile.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare au rămas în sarcina statului.

Înalta Curte constată că decizia instanţei de apel, respectiv decizia penală nr. 106/25 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017 a fost desfiinţată într-o altă cale extraordinară de atac a contestaţiei în anulare ce a fost judecată prin decizia mai sus menţionată anterior judecării recursului în casaţie declarat împotriva aceleiaşi instanţe de apel.

Înalta Curte consideră că, chiar dacă decizia nr. 460/2022 din data de 23 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori este anterioară înregistrării căii extraordinare de atac a recursului în casaţie pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 28 martie 2022, întocmirii raportului de către magistratul asistent, până la data de 7 aprilie 2022 şi respectiv încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 7 aprilie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin care a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, împrejurarea aducerii la cunoştinţă a admiterii contestaţiei în anulare a avut loc ulterior acestora la data de 19 aprilie 2022, prin fax, aşa încât era depăşită verificarea admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie, ceea ce face inoperantă solicitarea de respingere, ca inadmisibilă a cererii de recurs în casaţie, nemaiexistând decizia instanţei de apel, aşa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale.

Legiuitorul a reglementat în conţinutul art. 448 din C. proc. pen. soluţiile la judecata recursului în casaţie astfel:

"(1)Instanţa, judecând recursul în casaţie, pronunţă una dintre următoarele soluţii:

1. respinge recursul în casaţie, menţinând hotărârea atacată, dacă recursul în casaţie este nefondat;

2. admite recursul în casaţie, casând hotărârea atacată, şi:

a) îl achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal ori înlătură greşita aplicare a legii;

b) dispune rejudecarea de către instanţa de apel ori de către instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente celelalte cazuri de casare prevăzute la art. 438.

(2) Dacă recursul în casaţie vizează greşita soluţionare a laturii civile, instanţa, după admiterea recursului, înlătură nelegalitatea constatată sau dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în condiţiile alin. (1) pct. 2 lit. b).

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) pct. 2 lit. a) instanţa de recurs în casaţie desfiinţează şi hotărârea primei instanţe, dacă se constată aceleaşi încălcări de lege ca în decizia recurată.

(4) În cazul în care condamnatul se găseşte în cursul executării pedepsei, instanţa, admiţând recursul în casaţie şi pronunţând casarea cu trimitere, dispune asupra stării de libertate a acestuia, putând lua o măsură preventivă."

Din analiza conţinutului normei mai sus menţionate, Înalta Curte constată că în situaţia soluţiei prevăzută la pct. 1, legiuitorul a prevăzut doar ipoteza respingerii recursului în casaţie asupra fondului acestuia, întrucât dispoziţia legală face referire concretă la menţinerea hotărârii atacate, dacă recursul este nefondat.

Altfel spus, legiuitorul nu a reglementat în conţinutul art. 448 din C. proc. pen. şi ipoteza în care decizia instanţei de apel este desfiinţată într-o altă cale extraordinară de atac, respectiv contestaţia în anulare, aşa cum este situaţia din prezentă cauză şi care a fost adusă la cunoştinţă ulterior verificării admisibilităţii în principiu, conform art. 440 din C. proc. pen., ceea ce conduce la incidenţa dispoziţiilor C. proc. civ., potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. cu referire la art. 496 alin. (1) teza a-II-a din C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. referitoare la aplicabilitatea generală a C. proc. civ. statuează că "De asemenea, dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare".

Prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. privind soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs statuează că:"(1) Instanţa, verificând toate motivele invocate şi judecând recursul, îl poate admite, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui."

Pe calea interpretării sistematice a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. cu referire la art. 496 alin. (1) teza a-II-a din acelaşi cod, Înalta Curte constată că prevederile privind soluţia respingerii a recursului în materie civilă care nu face nicio distincţie cu privire la modul de soluţionare a acestuia devine o dispoziţie incidentă şi aplicabilă la recursul în casaţie în materie penală, numai în ipoteza în care s-a trecut de verificarea admisibilităţii în principiu a recursului în casaţie, conform art. 440 din C. proc. pen. şi în lipsa unei soluţii de respingere, ce vizează inexistenţa unei decizii pronunţată de curtea de apel, aceasta fiind desfiinţată într-o altă cale extraordinară de atac, aşa cum este situaţia din prezenta cauză, ceea ce face ca obiectul examinării recursului în casaţie să nu mai existe.

Aşadar, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu mai poate fi examinată pe fondul acesteia, întrucât decizia instanţei de apel a fost desfiinţată pe calea admiterii contestaţiei în anulare formulat de inculpat.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 2 alin. (2) cu referire la art. 496 alin. (1) teza a-II-a din C. proc. civ. va respinge recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 106/2022 din data de 25 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2022.