Inadmissibility of appeal against jurisdictional conflict resolution under Art. 51(6) CPP

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 51 alin. (1) şi (6) C. proc. pen., s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A., în favoarea Tribunalului Bihor, instanţă căreia i se înaintează dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat, în esenţă, că, prin încheierea penală nr. 2413 C. pen.//17.12.2021 pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 342 C. proc. pen., art. 47 şi art. 50 C. proc. pen., raportat la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea, invocată de procuror şi s-a dispus declinarea judecării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

În temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a constatat conflictul negativ de competenţă cu Tribunalul Bihor şi s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Oradea, secţia penală în vederea soluţionării acestuia.

Prin încheierea penală de cameră preliminară nr. 196/Î/CP/2021 pronunţată în data de 09.11.2021 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 342 C. proc. pen., art. 47 şi art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 231/06.04.2021 publicată în M.Of. la data de 22.06.2021, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, calificată astfel de instanţă şi invocată de inculpata A. şi declinată judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa în acest sens, Tribunalul Bihor a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la data de 25.02.2021, în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale); sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 259 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale); abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

După publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 231/06.04.2021 în M.Of. la data de 22.06.2021, în cadrul camerei preliminare, inculpata A., prin avocaţi, a susţinut cererea de a se constata necompetenţa organului de urmărire penală, în speţă DNA - Structura Teritorială Oradea şi prin raportare la decizia pronunţată de instanţa de contencios constituţional.

Cu ocazia dezbaterilor privind această chestiune, judecătorul de cameră preliminară a calificat această cerere ca fiind, în fapt şi în drept, o excepţie a necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor, ca un prim efect al aplicării deciziei de contencios constituţional.

Pentru soluţionarea excepţiei, judecătorul de cameră preliminară a expus succesiunea actelor procesuale efectuate în cauză, astfel cum a fost redată de organul de urmărire penală şi de către inculpată, fără a exista critici cu privire la aceasta. Astfel, s-a reţinut că prezenta cauză s-a format ca urmare a disjungerii dispuse prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 28.08.2020 emis de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea. La rândul lui, dosarul nr. x/2019 s-a format ca urmare a disjungerii dispuse prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 07.10.2019 emis de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea. Dosarul nr. x/2018 s-a format ca urmare a disjungerii dispuse prin ordonanţa de clasare nr. 24/P/2013 din data de 24.08.2018 emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.

Judecătorul de camera preliminară a reţinut ca fiind relevantă soluţia de disjungere dispusă prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 28.08.2020 emis de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, cu consecinţa formării dosarului de urmărire penală nr. 39/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Structura Teritorială Oradea şi în care s-au dispus următoarele soluţii cu privire la inculpata A.:

- trimiterea în judecată în stare de libertate, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale); sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 259 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale); abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.;

- În temeiul art. 327 lit. b) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 328 alin. (3) C. proc. pen.., clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 15/1968) cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi aplicarea art. 35 C. pen. (cuprinzând 3 acte materiale aferente celor 3 dosare ale Tribunalului Bihor -12425/111/2012, 3824/111/2012 şi 8819/111/2012);

- În temeiul art. 327 lit. b) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.. cu aplicarea art. 328 alin. (3) C. proc. pen.., clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen. (cuprinzând 3 acte materiale aferente celor 3 dosare ale Tribunalului Bihor - 12425/111/2012, 3824/111/2012 şi 8819/111/2012);

- În temeiul art. 327 lit. b) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 328 alin. (3) C. proc. pen.. rap. la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 52 alin. (3) C. pen., art. 35 C. pen. şi art. 5 C. pen., deoarece a intervenit prescripţia (cu privire la dosarele de x/2012, y/2012 şi 8819/111/2012);

- Sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea cu propunerea de desfiinţare a unor înscrisuri;

- În temeiul art. 63 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 46 alin. (1) C. proc. pen.., art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2002, disjungerea cauzei cu menţinerea competenţei de soluţionare în favoarea Direcţiei Naţionale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Oradea în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 242 alin. (1) şi (3) din C. pen. (Legea nr. 15/1968), cu aplicarea art. 5 C. pen. şi cu aplicarea art. 35 C. pen. - cuprinzând actele materiale pentru care s-a dispus continuarea urmăririi penale prin ordonanţa nr. 24/P/2013 din data de 04.10.2017 şi pentru care nu s-a dispus soluţie în cauză (20 de acte materiale); luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (Legea nr. 15/1968) cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi aplicarea art. 35 C. pen. - cuprinzând actele materiale pentru care s-a dispus continuarea urmăririi penale prin ordonanţa nr. 24/P/2013 din data de 04.10.2017 şi pentru care nu s-a dispus soluţie în cauză (4 acte materiale); trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a precizat că dosarul de urmărire penală format ca urmare a soluţiilor de disjungere dispuse în cauză, va rămâne în competenţa de soluţionare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.

În privinţa normelor legale incidente, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale) şi sustragere sau distrugere de înscrisuri în formă continuată, prev. de art. 259 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (3 acte materiale), în conformitate cu dispoziţiile art. 36 şi art. 35 C. proc. pen., competenţa aparţine instanţei de drept comun, respectiv Judecătoriei Oradea.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (7 acte materiale), judecătorul de cameră preliminară a constatat că pentru a fi atrasă competenţa DNA - Serviciul Teritorial Oradea şi, în consecinţă, competenţa Tribunalului Bihor ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., aceasta trebuie să se circumscrie normelor legale care o guvernează, respectiv dispoziţiilor prev. de art. 13 alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 43/04.04.2002.

În cauză, în sarcina inculpatei A. s-a reţinut infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (7 acte materiale).

În consecinţă, pentru a fi atrasă competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în privinţa infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie este necesar a fi reţinută o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a 200.000 Euro sau dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în RON a 10.000 euro. În esenţă, s-a apreciat că infracţiunea de abuz in serviciu, prev. de art. 13.2 din Legea nr. 78/2000 nu intră în competenţa de cercetare a Direcţiei Naţionale Anticoruptie, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 13 alin. (1) sau alin. (3) din O.U.G. nr. 43/04.04.2002.

Analizând excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oradea, Curtea a reţinut că în prezenta cauză, urmărirea penală a fost efectuată de Direcţia Naţională Anticoruptie, care a şi întocmit rechizitoriul din data de 25.02.2021 în dosarul nr. x/2020 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., pentru infracţiunile mai sus arătate.

În continuare, Curtea a constatat că potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Tribunalul are competenţa exclusivă de a judeca în primă instanţă infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţia Naţională Anticoruptie, dacă nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare, dispoziţii care nu au fost declarate neconstituţionale. Prin urmare, s-a apreciat că doar Tribunalul poate fi competent să procedeze la soluţionarea procedurii de cameră preliminară şi să judece cauza pe fond.

Împotriva încheierii penale nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie inculpata A..

În cererea scrisă, depusă la dosarul cauzei, inculpata A. a solicitat, în esenţă, admiterea contestaţiei formulate, iar pe cale de consecinţă:

1. În principal, desfiinţarea încheierii atacate ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor privind citarea şi rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Oradea;

2. În subsidiar, desfiinţarea încheierii atacate ca fiind nelegală şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice prin care să se stabilească competenţa de soluţionare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022.

Examinând admisibilitatea contestaţiei formulate de inculpata A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună se pronunţă asupra conflictului de competenţă, de urgenţă, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţă, prin încheierea penală nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpata A., în favoarea Tribunalului Bihor. Împotriva acestei încheieri, care este o hotărâre definitivă, inculpata a formulat contestaţie, deşi legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea contestaţiei exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

În această situaţie, se observă că atunci când legea nu prevede o cale de atac, nu se pot crea artificial astfel de căi. Restrângerea dreptului de a declara căi de atac nu încalcă eventuale interese procesuale, drept ce poate fi valorificat doar în condiţii permise de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii intervenind atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. cu referire la art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii penale nr. 49 din data de 23.12.2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.