Jurisdictional conflict over recognizing Spanish sentence credits resolved in favor of Court of Appeal Craiova.

Şedinţa publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2266/2021 din data de 28.09.2021 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în temeiul art. 47 şi art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială invocată de instanţă din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulată de petentul-condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut că prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe la data de 06.04.2021 sub nr. x/2021 (înaintată pe cale administrativă de Tribunalul Dolj), petentul-condamnat A. a solicitat să îi fie recunoscute zilele de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas B., Spania, în perioada 2013-2019.

De asemenea, a menţionat că prin sentinţa penală nr. 28/06.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare spaniole, a constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 812/12 pronunţată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev. de art. 183, 3 0 şi 4 0 şi 74 din C. pen. spaniol, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă.

A dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România şi a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 şi în continuare de la 09.10.2018 la zi, dispunând şi emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În continuare, s-a mai reţinut că în baza acestei sentinţe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 28 din 02.03.2020 de Curtea de Apel Craiova.

Faţă de excepţia necompetenţei materiale invocate la termenul din data de 28.09.2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a arătat că, potrivit art. 141 alin. (9) pct. ii) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care sunt incidente dispoziţiile alin. (6) lit. b) pct. (ii), la stabilirea şi aplicarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, instanţa de judecată este ţinută de constatarea faptelor, de stările şi circumstanţele în care acestea au fost săvârşite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină şi totodată:

(i) nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară;

(ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent".

De asemenea, a reţinut că petentul a formulat prezenta cerere prin care a solicitat recunoaşterea zilelor de eliberare anticipată obţinute urmare muncii prestate de către autorităţile judiciare din Spania.

Astfel, instanţa a constatat că, deşi, la dosarul cauzei nu se găsesc documentele cu informaţiile relevante soluţionării cauzei ce trebuie solicitate autorităţilor judiciare străine privind perioada de eliberare anticipată de care a beneficiat condamnatul, acest aspect nu ar putea determina o prorogare a discuţiei asupra instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o competenţă materială a instanţei inferioare, care ar putea afecta actele/probele efectuate de instanţa necompetentă până la declinare. În susţinerea, acestor considerente instanţa invocă şi decizia de speţă nr. 132/15.02.2021 a Înaltei Curţi.

Neprezentarea de către condamnat a unor înscrisuri care să probeze susţinerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate şi implicit al instanţei competente, urmând a fi valorificată, în schimb cu ocazia soluţionării fondului cauzei.

Totodată, a avut în vedere şi dispoziţiile art. 141 alin. (17) din acelaşi act normativ, instanţa apreciind că, indiferent de obiectul cauzei, respectiv contestaţie la executare cu deducere zile obţinute prin muncă în străinătate sau doar recunoaştere zile obţinute prin muncă în străinătate, competenţa de soluţionare ar aparţine tot curţii de apel, Legea nr. 302/2004 instituind o competenţă exclusivă a sa şi nu se poate aprecia că ar putea fi soluţionată această cerere de judecătorie în cazul calificării sale ca o contestaţie la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cu motivarea că recunoaşterea zilelor reprezintă doar o cerere incidentală în proces, întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 147 din Legea nr. 302/2004, ci cele speciale prev. de disp. art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea nr. 85 din data de 14 octombrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. c) din C. proc. pen. şi art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 a fost trimisă cauza la completul CD 13 cu termen la data de 27.10.2021, spre competentă soluţionare.

Instanţa a constatat că sentinţa penală nr. 28/06.02.2020 a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, CD 13, motiv pentru care a apreciat că acesteia îi aparţine competenţa să soluţioneze cererea.

Prin sentinţa penală nr. 70 din 24 martie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 47 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, excepţie invocată de instanţă din oficiu privitor la contestaţia la executare formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Pelendava şi, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect contestaţie la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Totodată, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Craiova şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi, în temeiul art. 50 alin. (2) din C. proc. pen. şi a sesizat Înalta Curte pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Curtea de Apel Craiova a arătat că, prin sentinţa penală nr. 28 din data de 06.02.2020 a fost admisă cererea formulată de autorităţile spaniole, constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 812/12 pronunţată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 3 0 şi 4 0 şi 74 din C. pen. spaniol, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 şi în continuare de la 09.10.2018 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Sentinţa penală nr. 28/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 02.03.2020, fiind emis la aceeaşi dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 28/2020 pentru pedeapsa de 12 ani închisoare pe numele condamnatului A..

Condamnatul a fost transferat în România la data de 26.11.2020, fiind deţinut în prezent în Penitenciarul Pelendava, unde execută pedeapsa de 12 ani închisoare.

Totodată, a mai reţinut că prin contestaţia la executare ce formulează obiectul prezentului dosar, petentul A. a solicitat recunoaşterea zilelor de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas B., Spania, în perioada 2013-2019.

Curtea de apel a dispus emiterea adreselor către autoritatea judiciară spaniolă emitentă a certificatului, Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, B., respectiv Centrul Penitenciar Topas şi Centrul Penitenciar Madrid III, pentru a comunica dacă persoana condamnată A. a prestat muncă pe durata executării pedepsei, de la încarcerare până la predarea sa către autorităţile române, iar în caz afirmativ să precizeze dacă a fost remunerată, precum şi numărul de zile de muncă prestate şi dacă, potrivit legislaţiei spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiţionată, se poate reduce ca urmare a participării la activităţi lucrative dacă, potrivit legislaţiei spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiţionată, se poate reduce ca urmare a participării la activităţi lucrative şi să înainteze extras din legislaţia în materie, precum şi actele judiciare prin care a fost acordată această reducere.

În răspunsul transmis, autoritatea judiciară spaniolă a precizat că deţinutul A. a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) şi 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică). De asemenea, a menţionat dispoziţiile din legislaţia spaniolă privind condiţiile în care se poate acorda liberarea condiţionată ca urmare a participării la activităţi lucrative.

Ca atare, a apreciat că sunt inciente în cauză prevederile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent.

A mai avut în vedere şi dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 care prevăd că "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Raportând dispoziţiile menţionate la situaţia din cauză, Curtea de Apel Craiova a constatat că autorităţile spaniole nu au transmis o astfel de hotărâre judecătorească şi niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului, situaţie faţă de care a apreciat că nu se poate reţine că petentul a beneficiat de o reducere de pedeapsă, ca urmare a muncii prestate cât timp a fost încarcerat în statul emitent, care să poată fi recunoscută în condiţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, Curtea de Apel Craiova a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale privitor la contestaţia la executare formulată de condamnatul A. şi a constatat că, potrivit disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestaţia la executare se poate formula atunci când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. Curtea de apel reţine că prin orice altă cauză de stingere sau micşorare a pedepsei, se poate înţelege şi orice situaţie ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, care produce acest efect şi care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor. Printre aceste situaţii, se poate încadra şi o eventuală recunoaştere a unor zile ca fiind considerate executate ca urmare a muncii prestate, deoarece au incidenţă cu privire la termenul la care condamnatul devine propozabil în comisia de liberare condiţionată şi, atrage o micşorare a pedepsei, iar potrivit disp. art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Aşadar, a constatat că punerea în executare a hotărârii penale are o reglementare proprie şi există unele corelaţii între aceste norme şi cele din partea generală a C. proc. pen., respectiv că instanţa de executare, fiind prima instanţă de judecată, determinarea ei se face practic prin aplicarea regulilor privitoare la competenţă din partea generală a C. proc. pen., instanţa competentă să judece contestaţia la executare fiind instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a condamnatului.

Având în vedere că infracţiunile pentru care a fost condamnat contestatorul A. au corespondent în legea naţională în infracţiunea de viol în formă continuată, pentru care competenţa de judecată în fond aparţine judecătoriei, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, acesta fiind instanţa în a cărei rază teritorială se afla locul de deţinere la data formulării cererii.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Craiova.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

În acest sens, se constată, astfel, cum au stabilit ambele instanţe între care s-a ivit conflictul de competenţă negativ, că cererea formulată de petentul A. are ca obiect contestaţia la executare prin care a solicitat să îi fie recunoscute zilele de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas B., Spania, în perioada 2013-2019.

Totodată, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 28/06.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare spaniole, s-au constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. şi s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 812/12 pronunţată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secţia a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev. de art. 183, 3 0 şi 4 0 şi 74 din C. pen. spaniol, care are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de viol în formă continuată prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. adaptând pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea corespondentă. Prin urmare, a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România şi a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 şi în continuare de la 09.10.2018 la zi.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător."

Din analiza dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în limitele învestirii sale în procedura prevăzută de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, raportat la art. 597 şi urm. din C. proc. pen., instanţa română care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii autorităţilor judiciare străine este îndrituită să recunoască şi actele străine prin care se acordă reduceri din pedeapsa anterior recunoscută.

Totodată, Înalta Curte reţine că, Curtea de Apel Craiova a dispus emiterea adreselor către autoritatea judiciară spaniolă emitentă a certificatului. Astfel, în răspunsul transmis, autoritatea judiciară spaniolă a precizat că deţinutul A. a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) şi 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică). De asemenea, a menţionat dispoziţiile din legislaţia spaniolă privind condiţiile în care se poate acorda liberarea condiţionată ca urmare a participării la activităţi lucrative.

Astfel, având în vedere că instanţa care a recunoscut hotărârea este Curtea de Apel Craiova şi că se solicită pe calea contestaţiei la executare reducerea din pedeapsă a unei perioade anterioare transferării sale în România, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Curţii de Apel Craiova, chiar dacă, la data formulării cererii, nu existau înscrisuri doveditoare, iar, ulterior, în urma efectuării adreselor de către curte, aceasta a considerat că autorităţile spaniole nu au transmis o hotărâre judecătorească şi niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului.

În acelaşi timp, Înalta Curte reţine că, neprezentarea, de către condamnat, a unor înscrisuri care să probeze susţinerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate şi, implicit, al instanţei competente, urmând a fi valorificată, în schimb, cu ocazia soluţionării fondului cauzei.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, competentă să soluţioneze contestaţia la executare este curtea de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi executare a pedepsei aplicate de instanţa străină, respectiv Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe contestatorul condamnat A. este Curtea de Apel Craiova, instanţă căreia îi va trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Craiova, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07 aprilie 2022.