Criminal liability for riverbed aggregate extraction: scope of "mining activity" and distinction between unauthorized extraction offenses and administrative contraventions under water and mining laws.

Deliberând asupra recursului în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 246/2021 din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 574 din 11.10.2019 pronunţată de Judecătoria Roman în Dosarul x/2018, în baza prev. art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 pentru săvârşirea infracţiunii de extragere de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor, s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, în condiţiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

În baza prev. art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 pentru săvârşirea infracţiunii de executare de activităţi miniere fără permis sau licenţă, s-a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, în condiţiile art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen.

S-a constatat că cele două infracţiuni sunt comise în condiţiile concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 38 alin. (2) din C. pen. şi în baza prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv o lună, fiindu-i stabilită, în final, pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (4) din C. proc. pen. rap. la art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform prevederilor art. 84 din C. pen. şi calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) (schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea, schimbarea locului de muncă, informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă) se comunică Serviciului de Probaţiune Neamţ.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii şi executarea acesteia în regim privativ de libertate.

În condiţiile art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 1357 şi urm. din noul C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Administraţia Bazinală de Apă Siret şi a fost obligat inculpatul A. să plătească acesteia suma de 24.138 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului material cauzat.

S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 88 alin. (2) din C. pen., potrivit cărora în cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.

În condiţiile art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 19 - 20 din C. proc. pen., s-a luat act de faptul că persoana vătămată Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, s-a reţinut, referitor la încadrarea în drept a faptelor descrise anterior, că acestea se circumscriu conţinutului constitutiv al infracţiunilor de extragere de agregate minerale, fără autorizaţie de gospodărire a apelor, prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 şi executare de activităţi miniere fără permis sau licenţă, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 cu aplic. art. 38 alin. (2) din C. pen.

Astfel, art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 prevede că "cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi următoarele fapte: ... b) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele, desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţie de gospodărire a apelor".

Cu privire la elementul material, instanţa de fond a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al A., în cursul lunii septembrie 2015, a extras agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comunei Horia, judeţul Neamţ. Este întrunită şi cerinţa esenţială din moment ce extragerea s-a făcut fără a avea permis sau licenţă de exploatare pe acea suprafaţă. Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorilor sociale ce ocrotesc regimul juridic de extragere a agregatelor minerale iar legătura de cauzalitate rezultă cu necesitate. S-a apreciat că inculpatul a comis fapta cu intenţie indirectă, acceptând scopul faptei sale prin extragerea agregatelor minerale deşi şi-a dat seama că nu are nici un drept.

În acelaşi timp, art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 prevede că "executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţă cu excepţia cazurilor prev. la art. 29 constituie infracţiune".

Cu privire la elementul material, instanţa a reţinut că inculpatul, în calitate de administrator al A., în cursul lunii septembrie 2015, a executat activităţi miniere prin extragerea de agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comuna Horia, judeţul Neamţ. Este întrunită şi cerinţa esenţială din moment ce activităţile miniere s-au desfăşurat fără permis sau licenţă de exploatare. Urmarea imediată constă în atingerea adusă valorilor sociale ce ocrotesc regimul juridic de executare a activităţilor miniere, iar legătura de cauzalitate rezultă cu necesitate. Inculpatul a comis fapta cu intenţie indirectă, acceptând scopul faptei sale prin extragerea agregatelor minerale deşi şi-a dat seama că nu are nici un drept.

Tot la încadrarea juridică a faptelor, instanţa a reţinut şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din C. pen., referitoare la concursul formal de infracţiuni având în vedere că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni prin aceeaşi acţiune înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 246 din 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 574 din 11.10.2019 a Judecătoria Roman pronunţată în Dosarul nr. x/2018.

Decizia penală nr. 246 din 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată inculpatului A. la 24.03.2021, conform notei aflată la fila x.

Pentru inculpatul B. termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 23.04.2021, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 246 din 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie A. la data de 09 aprilie 2021.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Administraţia Naţională Apele Române la 14.04.2021, iar Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 14.04.2021.

La dosar nu au fost transmise concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 august 2021.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 2 noiembrie 2021.

La termenul de judecată din 2 noiembrie 2021, având în vedere lipsa dosarului în care a fost pronunţată decizia recurată, precum şi excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul A., s-a dispus amânarea examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, formulată de recurentul-inculpat A., la data de 18 ianuarie 2021.

La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2022, în vederea judecării cauzei de către acelaşi complet de judecată ce este investit cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate formulată de inculpatul A. în faza procedurii de filtru a căii extraordinare de atac, s-a dispus amânarea examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de acesta, la data de 15 februarie 2022.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte acuzaţia de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, a susţinut că din motivarea deciziei instanţei de apel, rezultă faptul că a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de exploatare de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor, iar nu pentru săvârşirea infracţiunii de extragere de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor. Or, textul de lege anterior menţionat incriminează din punct de vedere penal al conţinutului elementului material al infracţiunii, numai acţiunea de extragere de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor, iar nu şi acţiunea de exploatare de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel în motivarea deciziei sale.

Astfel, conţinutul textului incriminator al art. 92 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 este următorul:

"Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi următoarele fapte: ...b) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor;"

La o lectură atentă a acestui text de lege, se poate observa că reglementează două elemente materiale, respectiv două categorii de activităţi distincte: o primă categorie de activităţi, constând în exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, fără autorizaţia de gospodărire a apelor; o a doua categorie de activităţi constând în desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor.

De asemenea, în condiţiile în care nu este clar precizat în lege conţinutul elementului material al infracţiunii reglementată de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 pe care le consideră a fi contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României referitor la principiul supremaţiei legilor, aceste prevederi legale fiind lipsite de claritate, accesibilitate şi previzibilitate, deoarece nu permit cunoaşterea clară a conţinutului acţiunii incriminate din punctul de vedere penal de legiuitorul penal şi adaptarea comportamentului adresantului normei penale. Lipsa de claritate, accesibilitate şi previzibilitate a normei legale constă atât în paralelismul reglementării aceluiaşi tip de activităţi (extragerea de agregate minerale fără autorizaţia de gospodărire a apelor) care formează atât conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, dar şi al contravenţiei prevăzute de art. 87 pct. 5 din Legea nr. 107/1996, cât şi prin lipsa de claritate a precizării acţiunilor şi activităţilor care intră în sfera ilicitului penal, în condiţiile în care formularea actuală a infracţiunii de la art. 93 alin. (2) lit. b) din lege ("exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor;") nu conţine o precizare clară a conţinutului elementului material al infracţiunii, a acţiunii incriminate de legea penală ca intrând în sfera ilicitului penal, respectiv dacă este inclusă în conţinutul acestei infracţiuni numai activitatea de exploatare sau întreţinere a lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele fără autorizaţia de construire, sau activitatea de exploatare incriminată din punct de vedere penal prin acest text de lege include şi activitatea extragere de agregate minerale aşa cum se susţine pe cale de interpretare de către instanţa de apel prin decizia recurată (deşi legea nu incriminează în mod expres activitatea de exploatare de agregate minerale, ci doar activitatea de extragere a acestor agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor).

În ceea ce priveşte acuzaţia de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, constând în executarea de activităţi miniere fără permis, a solicitat să se constate că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune, fiind incident motivul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, acesta constă în realizarea de activităţi miniere fără permis, sau licenţă de exploatare, a solicitat să se observe că a desfăşurat activităţi de extragere de agregate minerale în condiţiile deţinerii unui permis de exploatare nr. x din 24.06.2015 valabil până la data de 24.06.2016 emis de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, dar cu nerespectarea prevederilor acestuia în privinţa obligaţiei de bornare a perimetrului înainte de începerea activităţii, iar desfăşurarea de activităţi miniere cu nerespectarea permisului de exploatare constituie contravenţie prevăzută la art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2003, iar nu infracţiune.

De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere că Legea nr. 85/2003 nu prevede că activitatea de extragere de agregate minerale (balast, nisip şi pietriş) din albia minoră a unui curs de apă ar constitui o activitate minieră, în condiţiile în care, potrivit art. 2 din lege, resursele minerale care fac obiectul prezentei legii sunt: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu şi roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare şi disperse, sărurile haloide, substanţele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele preţioase şi semipreţioase, turba, nămolurile şi turbele terapeutice, rocile bituminoase, sazele necombustibile, apele geotermale, sazele care le însoţesc, apele minerale naturale (gazoase şi plate), apele minerale terapeutice, precum şi produsul rezidual minier din haldele şi iazurile de decantare. (2) Prevederile prezentei legi se aplică şi apelor subterane potabile şi industriale pentru activităţile de prospecţiune, explorare, determinare şi evidenţa a rezervelor, nisipul şi balastul nefiind enumerate în mod expres de acest text de lege ca fiind resurse minerale în înţelesul acestei legi, respectiv ca roci utile, aşa cum greşit reţine instanţa de apel în considerentele anterior menţionate.

În aceste condiţii, în care nu este clar precizat în lege conţinutul elementului material al infracţiunii reglementate de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 pe care le consideră a fi contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României referitor la principiul supremaţiei legilor, aceste prevederi legale fiind lipsite de claritate, accesibilitate şi previzibilitate întrucât nu permit cunoaşterea clară a conţinutului acţiunii incriminate de legiuitorul penal şi adaptarea comportamentului adresantului normei penale prin lipsa de precizare a conţinutului noţiunii de executare de activităţi miniere fără permis sau licenţă. A solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 (fiind vorba de o dispoziţie dintr-o lege, care nu a mai fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie a Curţii şi care este în legătură cu soluţionarea cauzei în recurs, deoarece o soluţie de admitere a acestei excepţii de neconstituţionale ar avea consecinţa admiterii prezentei cereri de recurs).

În drept, a invocat motivul de recurs în casaţie prevăzut de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. raportat la toate celelalte prevederi legale invocate.

Prin urmare, atâta timp cât legea penală incriminează în cadrul textului său acţiunea de extragere de agregate minerale, iar acţiunea de exploatare (care are un conţinut mai general) este considerată că se circumscrie ilicitului penal doar atunci când ea se referă la lucrările construite pe ape ori în legătură cu apele, rezultă în mod evident, că prin condamnarea sa pentru infracţiunea de extragere de agregate minerale constând, în concret, în exploatarea acestor agregate minerale, instanţa de apel a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Aceasta deoarece între activităţile de extragere şi de exploatare a agregatelor minerale, în mod evident, nu se poate pune semnul egalităţii din punctul de vedere al conţinutului semantic, prin cele două cuvinte legea desemnând activităţi distincte.

Totodată, a solicitat să se constate că fapta de extragere de agregate minerale de pe malul sau albia minoră a unui curs de apă aşa cum este râul Siret, intră în sfera dreptului contravenţional, formând elementul material al contravenţiei prevăzute de art. 87 pct. 5 din Legea apelor nr. 107/1996.

A mai solicitat să se constate că fapta de exploatare de agregate minerale de pe albia unui curs de apă nu este prevăzută de textul incriminator al art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 ca infracţiune, acest text de lege incriminând penal fapta de exploatare sau întreţinere a lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele fără autorizaţia de gospodărire a apelor.

Procedând în acest mod, instanţa de apel a încălcat principiul legalităţii incriminării, prevăzut de art. 2 din C. proc. pen., conform căruia singurul temei al condamnării penală trebuie să îl constituie legea.

Prin încheierea din data de 15 februarie 2022, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 246/2021 din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018 şi a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în casaţie este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În speţă, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se doar în drept, statuările în fapt ale instanţei de apel neputând fi cenzurate în niciun fel (în acest sens este şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 267/RC din 26 iunie 2017; Decizia nr. 414/RC din 20 octombrie 2017, Decizia nr. 7/RC din 15 ianuarie 2019, Decizia nr. 478/RC din 11 decembrie 2019). Deoarece legea nu prevede competenţa de a administra probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate.

De asemenea, s-a mai statuat în jurisprudenţă şi că verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv concordanţa conduitei subiectului cu o norma de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective [nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..]" (Decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare a faptelor pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei inculpatului A., fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute.

Procedând la evaluarea acestei corespondenţe, Înalta Curte constată, în prealabil, că faţă de inculpatul A. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru:

- săvârşirea infracţiunii de extragere de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor, prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, constând în aceea că, în calitate de administrator al A., în cursul lunii septembrie 2015, a extras agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comunei Horia, judeţul Neamţ;

- săvârşirea infracţiunii de executare de activităţi miniere fără permis sau licenţă, prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, constând în faptul că, în calitate de administrator al A., în cursul lunii septembrie 2015, a executat activităţi miniere prin extragerea de agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comuna Horia, judeţul Neamţ.

Critica inculpatului cu privire lipsa caracterului penal al faptei prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, în raport de acţiunile concrete comise de inculpat, care nu se încadrează, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de existenţă a elementului material, în acţiunile incriminate prin acest text de lege, constituind contravenţia prevăzută de art. 87 pct. 5 din Legea nr. 107/1996, este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că acţiunea inculpatului, care în cursul lunii septembrie 2015, a extras agregate minerale în albia râului Siret, pe raza comunei Horia, judeţul Neamţ, în afara perimetrului stabilit prin autorizaţia de gospodărire a apelor nr. 45 din 2.07.2015 emisă de Administraţia naţională "Apele Române", valabilă până la data de 24.06.2016, întruneşte condiţiile de existenţă a elementului material al infracţiunii prevăzute art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, neconstituind o acţiune ilicită ce se circumscrie contravenţiei prevăzute de art. 87 pct. 5 din legea nr. 107/1996.

Se reţine că inculpatul a executat activităţi miniere extrăgând o cantitate însemnată de agregate minerale, aproximativ 600 metri cubi, prin utilizarea unor mijloace specifice, fiind autorizat să execute respectivele extrageri însă într-un alt perimetru, prejudiciul material cauzat Administraţiei Bazinale de Apă Siret fiind de 24.138 RON.

Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă "exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape ori în legătură cu apele, desfăşurarea activităţii de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi de extragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor".

De asemenea, potrivit art. 87 pct. 5 din Legea nr. 107/1996, "constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, extragerea agregatelor minerale din albiile, malurile, luncile şi terasele cursurilor de apă, canalelor, lacurilor, de pe plajă sau de pe faleza mării, fără aviz/autorizaţie de gospodărire a apelor sau fără respectarea prevederilor acestora".

Cantitatea de agregate minerale a fost extrasă din albia râului Siret, care aparţine domeniului public al statului conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 107/1996 republicată, iar inculpatul a prejudiciat statul prin sustragerea de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor.

Pe de o parte, Înalta Curte reţine că diferenţa dintre caracterul contravenţional şi caracterul penal al conduitelor ilicite antisociale este conferit de intensitatea vătămării aduse valorii ocrotite, de gradul de gravitate al rezultatului socialmente periculos. Astfel, extragerea unei cantităţi de 600 metri cubi agregate minerale fără autorizaţia de gospodărire a apelor constituie o faptă ilicită penal a cărei vătămare adusă valorilor ocrotite depăşeşte ca intensitate contravenţia cu acelaşi conţinut prevăzută de art. 87 alin. (5) din Legea nr. 107/1996.

Pe de altă parte, se constată că oricum fapta inculpatului, faţă de starea de fapt reţinută, ar putea fi încadrată juridic în infracţiunea de furt prevăzută de C. pen., însă, în calea de atac a recursului în casaţie, instanţa supremă nu mai poate aduce modificări încadrării juridice, astfel cum a fost stabilită cu caracter definitiv de către instanţa de apel, ci stabileşte exclusiv dacă fapta este sau nu este incriminată.

Referitor la faptul că recurentul inculpat a criticat şi faptul că a fost amânată aplicarea pedepsei pentru exploatarea de agregate minerale, faptă care nu este incriminată de art. 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996, Înalta Curte constată că, într-adevăr, acuzaţia adusă este cea de extragere de agregate minerale fără autorizaţie de gospodărire a apelor, iar în decizia recurată se face menţiunea despre exploatarea în scop comercial, această referire fiind făcută tocmai pentru a evidenţia caracterul ilicit penal al acţiunii inculpatului.

În ceea ce priveşte acuzaţia de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, constând în executarea de activităţi miniere fără permis, Înalta Curte reţine că nu este fondată nici critica inculpatului în sensul că fapta nu este prevăzută de lege ca infracţiune, întrucât desfăşurarea activităţii miniere cu nerespectarea permisului de exploatare ar constitui contravenţia prevăzută la art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2003.

Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, "Executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 29, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă".

Aspectul care se impune a fi lămurit este dacă acţiunea inculpatului de extragere de agregate minerale din albia râului Siret, constituie o activitate minieră în înţelesul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2003. Înalta Curte subliniază că, potrivit acestui text de lege, în categoria activităţilor miniere intră şi "exploatarea... produselor miniere".

Noţiunea de "produs minier" este definită la art. 3 pct. 28 din Legea 85/2003 ca fiind "produsul rezultat din activitatea de exploatare a unui zăcământ, livrat ca atare sau sub formă de sorturi rezultate în urma unui proces tehnologic de prelucrare/preparare pentru a fi utilizat ca produs finit sau ca materie primă la fabricarea unui alt produs".

În ceea ce priveşte noţiunea de "zăcământ", aceasta este definită la art. 3 pct. 35 din Legea 85/2003 ca fiind "acumularea naturală de resurse/rezerve minerale valorificabile din punct de vedere tehnic şi economic", iar noţiunea de "exploatare" este definită la pct. 11 al aceluiaşi articol din Legea minelor, ca fiind "ansamblul de lucrări executate în subteran şi/sau la suprafaţă pentru extragerea resurselor minerale, prelucrarea şi livrarea acestora în forme specifice". În ceea ce priveşte "resursa minerală", aceasta este definită la art. 3 pct. 32 din acelaşi act normativ, ca "substanţa naturală din scoarţa terestră, formată în urma proceselor geologice, utilizabilă ca atare sau prin prelucrare în activitatea economică-socială".

La articolul 2 alin. (1) din Legea 85/2003 sunt enumerate resursele minerale care fac obiectul prezentului act normativ, "rocile utile" regăsindu-se în această enumerare. Or, din analiza art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea 85/2003, rezultă că nisipurile şi pietrişurile din albiile minore ale râurilor intră în categoria rocilor utilizabile în construcţii, categorie care se subsumează categoriei de "roci utile".

Faţă de sensul pe care însăşi Legea minelor îl conferă noţiunilor enumerate mai sus, Înalta Curte reţine că acumularea de nisipuri şi pietrişuri din albiile minore ale râurilor constituie un zăcământ a cărui extragere constituie o activitate minieră în înţelesul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2003.

Or, inculpatul a desfăşurat astfel de activităţi miniere cu nerespectarea permisului de exploatare, fapt ce constituie, fără echivoc, infracţiunea prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003.

În acest context, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută în cauză şi că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv infracţiunilor prevăzute de 93 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 107/1996 şi de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003 şi, de asemenea, constată că, în cauză, amânarea aplicării pedepsei nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Prin urmare, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident cazul de recurs în casaţie menţionat, respectiv, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de A. împotriva Deciziei penale nr. 246 din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 246 din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 martie 2022.

GGC - OB