Admissibility of retroactive blood alcohol calculation for post-consumption DUI offenses under Constitutional Court rulings on the moment of criminal act completion

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 96/P din data 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei A., fără forme legale în Municipiul Constanţa, Strada x, nr. 118, judeţul Constanţa, studii superioare, de profesie notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanţa, cu loc de muncă în cadrul A., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe o durată de 1 an, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale a închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzis inculpatei exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost dispus ca inculpata A. să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei obligaţia de frecventare a unui program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Constanţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice Constanţa sau în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei A. asupra prevederilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza 65 alin. (3) C. pen., s-a precizat că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatei A. nu se execută pe durata termenului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a arătat că, prin rechizitoriul nr. x/2020 din 17.12.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a fost trimisă în judecată A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., reţinându-se, în fapt, că inculpata, care are calitatea de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanţa, a condus în noaptea de 18.01.2020, pe drumurile publice ale Municipiului Constanţa, autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, fiind depistată în zona intersecţiei străzii Soveja cu strada x, ca urmare a producerii unui accident de circulaţie soldat cu avarierea autoturismelor implicate, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 04:35.

În procedura de cameră preliminară, inculpata, prin apărători aleşi a invocat o serie de cereri şi excepţii, prin care a solicitat, în principal, excluderea unor mijloace de probă nelegal administrate în cursul urmăririi penale şi constatarea nulităţii unor acte procesuale întocmite de către procuror, potrivit concluziilor scrise susţinute oral la termenul de judecată din 10.02.2021; de asemenea, inculpata a solicitat restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în vederea continuării urmăririi penale ori refacerii actului de sesizare al instanţei, prin memoriul scris depus la data de 15.01.2021.

Prin încheierea de şedinţă nr. 10/P/CP din 10.02.2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020, definitivă prin încheierea nr. 244 din data de 18 martie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în urma respingerii contestaţiei, în baza art. 346 alin. (2) în referire la art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., au fost respinse cererile şi excepţiile formulate în procedura de cameră preliminară de către inculpata A., prin apărători aleşi, ca nefondate.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa sub nr. x/2020, privind pe inculpata A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, iar în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus începerea judecăţii în cauza penală privind pe inculpata A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

În cursul judecăţii în primă instanţă, a fost audiată inculpata, la termenul de judecată din 05.05.2021, care nu a înţeles să conteste proba testimonială administrată în cursul urmăririi penale, fapt pentru care instanţa a dispus a nu mai fi audiat martorul B..

Inculpata a înţeles să conteste rezultatul alcoolemiei, apreciind că în cauză nu au fost respectate condiţiile de recoltare, depozitare şi transport a probelor biologice de sânge, fapt pentru care acesteia i-a fost încuviinţată în parte proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a admis a fi efectuată o adresă către Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Constanţa, în vederea lămuririi aspectelor în litigiu, precum şi proba cu efectuarea unei expertize medico-legale de către INML Mina Minovici Bucureşti, în vederea calculării retroactive a alcoolemiei.

La dosarul cauzei a fost depusă adresa nr. x/07.06.2021 emisă de Serviciul Rutier din cadrul IPJ Constanţa, precum şi raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei întocmit de către INML Mina Minovici sub nr. x/2021 din 09.07.2021, prin care s-a concluzionat că, din aplicarea formulei de calcul retroactiv, precum şi din graficul de lucru, rezultă o alcoolemie de 2,74 g%0 la ora 02:10 a zilei de 18.01.2020.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, curtea de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpata A., conducătorul autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, are calitatea de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanţa .

În data de 18.01.2020, ora 02:30, lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa - Poliţia Municipiului Constanţa - Biroul Rutier, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, s-au deplasat dinspre Strada x către Strada x şi, ajungând în intersecţia Străzii Soveja cu Strada x, au constatat producerea unui accident rutier soldat cu avarierea a două autoturisme, respectiv autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x şi autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, aspect constatat de instanţă ca fiind consemnat în procesul-verbal de constatare a faptei, aflat la dosarul de urmărire penală.

În urma identificării conducătorilor celor două autoturisme depistate la faţa locului, a rezultat că inculpata A. a condus autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, iar martorul B. l-a condus pe cel marca Volkswagen Passat, cu număr de înmatriculare x.

Ambii conducători auto au prezentat lucrătorilor de poliţie documentele de identitate şi cele ale autoturismelor, rezultând că aceştia sunt deţinători ai permiselor de conducere valabile la momentul depistării.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că inculpata A. a condus autoturismul x cu numărul de înmatriculare x, în Municipiul Constanţa, pe strada x, dinspre Strada x, către Strada x, cu scopul de a ajunge la domiciliul său. În zona intersecţiei Străzii Soveja cu Strada x, inculpata A., în timp ce conducea autoturismul menţionat, nu a respectat semnificaţia indicatorului "oprire" şi a pătruns în intersecţie, în împrejurările în care semaforul se afla în funcţiune pe culoarea galben intermitent. Autoturismul condus de către inculpată a intrat în coliziune cu autoturismul marca Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare x condus de către martorul B., ce se deplasa pe Strada x, dinspre Strada x, către Strada x, pe drum cu prioritate.

În urma impactului celor două autoturisme, nu au rezultat victime, realizându-se doar pagube materiale, cele două autoturisme fiind însă imobilizate în zona intersecţiei datorită avariilor produse, aspect ce s-a considerat că rezultă din procesul-verbal şi planşele foto de la dosarul de urmărire penală.

Întrucât din discuţiile purtate cu inculpata A., lucrătorii de poliţie din cadrul Biroului Rutier Constanţa au constatat că aceasta emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest Drager seria x, constatându-se la ora 02:37 valoarea de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform Testului nr. x.

De asemenea, s-a reţinut că a fost testat cu aparatul etilotest Drager şi conducătorul autoturismului Volkswagen Passat cu numărul de înmatriculare x, martorul B., rezultatul fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform Testului nr. x, recoltat la ora 02:47 .

Curtea de apel a mai reţinut că, inculpatei A. i s-au recoltat probe de sânge la interval de o oră, imediat după momentul depistării, în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recoltare mostre biologice .

În aceste împrejurări, medicii din cadrul unităţii sanitare, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, au întocmit Fişa de examinare clinică privind persoana inculpatei A., menţionând prezenţa halenei alcoolice. Manifestările comportamentale constatate au fost: comportament liniştit, orientată temporal şi spaţial, coordonare motorie, prezent tremor, tulburări de echilibru dinamic - prezente. S-a concluzionat asupra existenţei unor manifestări clinice "sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice" .

Instanţa a arătat că probele de sânge au fost recoltate în mod procedural legal şi au fost analizate de către Serviciul Clinic Judeţean de Medicină Legală Constanţa, stabilindu-se ca rezultat următoarea cantitate de alcool exprimată în g/1000ml. sânge: 2,41 grame alcool/1000 ml sânge (proba I - recoltată la ora 03:35) şi respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge (proba II - recoltată la ora 04:35), conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 22.01.2020 .

Inculpata A. a precizat în cuprinsul declaraţiilor consemnate că, în noaptea de 17/18.01.2020 a consumat vin de casă, respectiv două pahare de aproximativ 250 - 300 ml, în intervalul orar 20:30 - 01:00, la locuinţa naşei sale. Inculpata a declarat că s-a urcat la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x şi a condus spre Strada x cu direcţia către Strada x, cu intenţia de a ajunge la locuinţa sa din Municipiul Constanţa, Strada x nr. 118.

În apărare, inculpata a susţinut că s-a simţit aptă de a conduce în noaptea de 18.01.2020 şi, întrucât pe bancheta autoturismului se afla covorul mamei sale, a intenţionat să îl transporte la domiciliu, urmând să se deplaseze cu autoturismul pe străduţe, pentru a evita traficul.

Curtea de apel a constatat că, inculpata A. a recunoscut şi regretat fapta penală reţinută în sarcină, constând în comiterea infraciunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., prin declaraţiile de suspect şi inculpat, solicitând în cursul urmăririi penale încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei cu procurorul, cerere care i-a fost respinsă.

Referitor la martorul B., conducătorul autoturismului Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare x, s-a reţinut susţinerea acestuia că accidentul rutier s-a produs în noaptea de 18.01.2020, la intersecţia din zona Străzii Soveja, în apropierea Institutului de Marină, zonă semaforizată, fiind urmat de avarierea ambelor autoturisme implicate. Martorul a menţionat că, în timp ce se afla la volanul autoturismului său, s-a angajat în traversarea intersecţiei şi s-a asigurat, în împrejurările în care avea prioritate. A precizat că impactul cu autoturismul condus de către inculpată s-a produs brusc, în intersecţie şi nu au rezultat vătămări fizice ale conducătorilor autoturismelor implicate.

A mai declarat că, în momentul în care inculpata a ieşit din autoturism, aceasta mirosea a alcool şi avea un comportament ciudat, necontrolat şi i-a spus martorului că a consumat băuturi alcoolice.

Martorul a mai precizat că inculpata a fost testată cu aparatul etilotest Drager şi că a fost condusă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa pentru recoltarea de probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei .

Raportat la probele administrate în cauză şi la persoana inculpatei A., Curtea a apreciat că aceasta se face vinovată de comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Apărările inculpatei nu au fost reţinute în condiţiile în care, conform adresei nr. x/07.06.2021 emisă de Serviciul Rutier din cadrul IPJ Constanţa, probele de sânge recoltate la data de 18.01.2020, la interval de o oră, respectiv la orele 03:35 şi 04.35, au fost depuse şi păstrate la sediul instituţiei, neputând fi transportate la C. în ziua imediat următoare recoltării, care era o zi de sâmbătă, nelucrătoare .

Aceste probe biologice, al căror interval de păstrare este de 7 zile de la data recoltării, au fost predate la C. în cursul zilei de luni, pe baza unui proces-verbal, fiind menţinute la frigider, la o temperatură de 4 grade C, până la efectuarea transportului, cu respectarea metodologiei prevăzute în OMS nr. 1512 din 12 decembrie 2013.

În condiţiile în care în procedura de cameră preliminară inculpata nu a invocat nici un fel de cereri şi excepţii, în legătură cu nerespectarea acestei metodologii, care să atragă excluderea mijloacelor de probă astfel obţinute, Curtea a considerat că nu poate avea în vedere susţinerile apărării, care a contestat relevanţa probatorie a rezultatului alcoolemiei evidenţiat în baza buletinului de analiză toxicologică nr. x din data de 22.01.2020, pe motivul că, în cauză, nu s-a făcut dovada caracteristicilor tehnice ale aparaturii de depozitare, care să asigure atât funcţionabilitatea, cât şi temperatura optimă de păstrare probelor de sânge, pe baza graficului de monitorizare a temperaturii din frigider, potrivit solicitării cuprinse în notele de şedinţă depuse la termenul din 08.09.2021.

De asemenea, nu au fost primite criticile aduse raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L, întemeiate pe omisiunea argumentării consumului de alcool în trei faze şi al indicării curbei ascendente a alcoolemiei la data depistării inculpatei în trafic, întrucât raportul de expertiză indică metoda de calcul şi îşi bazează concluziile finale pe un consum nedeclarat de alcool, ce a făcut posibilă o alcoolemie de 2,41 gr%0 în cazul probei I, recoltate la ora 03:35, de 2,18 gr.%0 în cazul celei de a doua probe recoltate la ora 04:35 şi de 2,74 gr.%0 la ora 02:10, acest ultim rezultat fiind atins la ora producerii accidentului şi indicând un apogeu al alcoolemiei. Totodată, împrejurarea că la ora de 02.10, alcoolemia stabilită în urma calculului retroactiv a fost de 2,74 gr.%0, s-a considerat de instanţă că face ca, în sarcina inculpatei, să subziste fapta ce i reţine în sarcină, fie şi în condiţiile în care apărarea se prevalează de incidenţa deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014, prin care s-a stabilit că sintagma legală "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituţională.

Instanţa a precizat şi faptul că, în cursul urmăririi penale, audiată fiind în calitate de supect şi de inculpat, numita A. a recunoscut şi regretat fapta, iar prin declaraţia dată în faţa procurorului în calitate de inculpată, la data de 24.11.2020, aceasta nu a contestat rezultatul alcoolemiei stabilit de C., în baza celor două probe biologice de sânge recoltate la interval de o oră.

Prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt expusă se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: declaraţia suspectei A.; declaraţia inculpatei A.; declaraţia martorului B.; procesul-verbal de constatare a faptei, întocmit la data de 18.01.2020 de lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa - Poliţia Municipiului Constanţa - Biroul Rutier şi actele anexă - planşe foto; procesul-verbal de verificare întocmit la data de 18.01.2020 de lucrătorii de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa - Poliţia Municipiului Constanţa - Biroul Rutier şi documentaţia anexă (legitimaţie notar public) - filele x d.u.p.; buletin de analiză toxicologică nr. x din data de 22.01.2020, emis de Serviciul Clinic Judeţean de Medicină Legală Constanţa; procesul-verbal de recoltare mostre biologice, întocmit de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa; fişa de examinare clinică a inculpatei A., întocmită de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa; dovada privind testarea cu aparatul etilotest Drager a inculpatei A.; documentaţii privind autoturismele implicate în accidentul rutier; adresa nr. x/07.06.2021 emisă de către Serviciul Rutier din cadrul IPJ Constanţa; raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei întocmit de către INML Mina Minovici sub nr. x/2021 din 09.07.2021, ale cărui concluzii sunt în sensul că din aplicarea formulei de calcul retroactiv, precum şi din graficul de lucru, rezultă o alcoolemie de 2,74/%0 la ora 02:10 a zilei de 18.01.2020.

În drept, prima instanţă a reţinut că, fapta inculpatei A. care, având calitatea de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanţa, a condus, în noaptea de 18.01.2020, pe drumurile publice ale Municipiului Constanţa, autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, fiind depistată în zona intersecţiei străzii Soveja cu strada x, ca urmare a producerii unui accident de circulaţie soldat cu avarierea autoturismelor implicate, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 04:35, constituie infracţiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Constatând că, în cauză prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată mai presus de orice dubiu, Curtea a dispus o soluţie de condamnare a inculpatei, la o pedeapsă cu închisoarea, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării, neînsuşind argumentele prezentate de inculpată pentru o soluţie de amânare a aplicării pedepsei.

Astfel, instanţa a arătat că nu se poate susţine că fapta reţinută prin actul de sesizare ar avea o gravitate redusă şi nici că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună în cauză, întrucât, deşi din punct de vedere formal condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a)-c) C. pen. sunt întrunite în speţă, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este necesară, neputând reţine că fapta ar avea o gravitate redusă, pentru ca scopul pedepsei să poată fi atins prin simpla supraveghere a condamnatei pentru o perioadă determinată.

S-a menţionat că, fiind o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, pedeapsa are ca scop formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, iar pentru îndeplinirea funcţiilor ce i-au fost atribuite de legiuitor este necear ca aceasta să corespundă nevoilor de îndreptare ale infractorului şi gravităţii infracţiunii.

De aceea, în scopul stabilirii corecte a pedepsei, legiuitorul a reglementat instituţia juridică a individualizării pedepsei, operaţiune prin care pedeapsa, ca expresie a reacţiei sociale, este adaptată în raport cu gravitatea concretă a infracţiunii, cu urmările acesteia şi cu persoana infractorului, astfel încât aceasta să îşi poată îndeplini cu maximă eficienţă funcţiile recunoscute prin lege.

S-a notat că, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, se ţine seama de dispoziţiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de persoana autorului şi de împrejurările de fapt şi cauzele care pot agrava sau atenua răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces de apreciere subiectivă din partea judecătorului, instanţa a subliniat că acesta nu este un proces strict personal şi arbitrar, ci unul care se realizează pe baza unor criterii certe, obiective, care să dea expresia examenului analitic al întregului material probator, studiat după reguli şi criterii precis determinate.

Acest examen analitic trebuie să reprezinte opera de valorificare a tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, întrucât, pentru a-şi îndeplini funcţiile, orice pedeapsă trebuie să aibă aptitudinea de a-l influenţa pe infractor să se îndreptate, iar pe ceilalţi destinatari ai normelor penale să se abţină de la comiterea unor fapte similare celor săvârşite, în vederea îndeplinirii funcţiei de exemplaritate.

În cazul de faţă, a apreciat instanţa, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatei prezintă un grad de pericol social ridicat, întrucât aceasta a fost comisă pe timpul nopţii, când reflexele şoferului sunt în mod considerabil diminuate, datorită oboselii, pe fondul unei alcoolemii foarte ridicate, care a şi fost recunoscută de inculpată în cursul urmăririi penale şi în contextul în care circulaţia rutieră la acea oră era încă în desfăşurare.

Mai mult, relevantă în exprimarea stării de pericol create s-a considerat că sunt urmările concrete ale faptei, care s-au concretizat în producerea unui accident rutier, soldat cu pagube materiale şi care puteau fi mai grave, în măsura în care viteza de deplasare în trafic sau alte împrejurări de fapt ar fi condus la vătămări corporale ale participanţilor la trafic sau la pierderi de vieţi omeneşti.

S-a apreciat că motivaţia incupatei şi cantitatea de alcool ingerată, despre care aceasta a declarat că ar fi fost una mai mică decât aceea rezultată în urma analizelor de laborator, nu pot justifica aplicarea dispoziţiilor art. 83 şi următoarele din C. pen., deoarece inculpata avea şi alte posibilităţi de deplasare, care i-ar fi permis să transporte orice obiect mai voluminos, putând recurge la serviciile de taximetrie.

Curtea de apel a arătat că nici conduita procesuală a inculpatei nu susţine posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 83 şi următoarele din C. pen., în condiţiile în care, deşi cooperantă şi sinceră în cursul urmăririi penale, în faza judecăţii aceasta nu a mai recunoscut alcoolemia constatată în cursul urmăririi penale, contestând şi o parte din probe, cu toate că în faţa procurorului solicitase încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, în baza art. 478 C. proc. pen., prin care ceruse a se da eficienţă unei soluţii de renunţare la aplicarea pedepsei, potrivit art. 80 C. pen. .

În aceste împrejurări, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea - care spre deosebire de pedeapsa amenzii penale, exprimă cu mult mai bine gradul ridicat de pericol social al faptei, urmările ce se puteau produce şi starea de pericol pentru participanţii la trafic - este necesară, numai astfel putându-se realiza scopul pedepsei şi asigura aducerea la îndeplinire a funcţiilor prevăzute de legea penală.

Curtea a arătat că, potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei şi a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii şi cu periculozitatea infractorului, avându-se în vedere o serie de criterii, astfel încât să se asigure aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 254 din 2013 sau art. 3 din Legea nr. 253 din 2013.

Astfel, s-a notat că, potrivit art. 3 din Legea nr. 254/2013, scopul executării pedepselor şi măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârşirii de infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate a deţinuţilor sau persoanelor condamnate, iar potrivit art. 3 din Legea nr. 253/2013, prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmăreşte asigurarea echilibrului dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi menţinerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

În acest sens, s-a mai reţinut că, art. 74 C. pen. prevede că stabilirea duratei ori cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţeale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Prima instanţă a subliniat că funcţiile de constrângere şi de reeducare ale pedepselor, precum şi scopul preventiv al acestora pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei şi modalităţii efective de executare, care să ţină seama şi de persoana infractorului, ca destinatar al acestor sancţiuni, pentru a fi ajutată să se reeduce, potrivit exigenţelor etice şi comportamentale impuse de restul societăţii.

Curtea a reţinut că inculpata A. are studii superioare, este de profesie notar în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanţa şi nu posedă antecedente penale, astfel încât, în raport de referinţele foarte favorabile de care se bucură în rândul comunităţii şi în categoria profesională din care face parte, a constatat îndeplinite condiţiile pentru a fi dispusă o soluţie de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, s-a apreciat că executarea imediată a pedepsei nu este necesară, în condiţiile în care în cauză există suficiente elemente ce formează convingerea instanţei că scopul acestei pedepse poate fi atins fără privarea efectivă de libertate, inculpata manifestând o atitudine de regret a faptei pe întreaga durată a procesului penal şi fiind prezentă la toate chemările ce i-au fost adresate de către organele judiciare.

De altfel, referindu-se la caracterizărilor depuse la dosar, instanţa a reţinut că inculpata este o persoană deschisă, prietenoasă, care nu a creat probleme în relaţiile cu cei apropiaţi, fiind devotată prietenilor săi, dedicată profesiei şi care nu a mai săvârşit fapte de natură penală şi nici abateri legate de activităţile notariale pe care la exercită.

În lumina acestor considerente, Curtea, în rezolvarea acţiunii penale deduse judecăţii, observând îndeplinite exigenţele art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în baza art. 336 alin. (1) C. pen., a dispus condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 67 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., Curtea a interzis inculpatei A. exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe o durată de 1 an, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatei exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Curtea a apreciat că ambele interdicţii se justifică în lumina pericolului social ridicat al faptei şi necesităţii ca pe această cale să fie prevenite noi infracţiuni, aceste criterii fiind avute în vedere şi la stabilirea duratei pedepsei complementare, conform art. 67 alin. (1) din C. pen.

Instanţa a observat că infracţiunile rutiere cunosc o recrudescenţă fără precedent şi, mai ales, că aceste fapte pun în pericol pe participanţii la trafic sau conduc la evenimente rutiere soldate cu consecinţe dintre cele mai tragice, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti şi vătămări aduse integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor, astfel că, prin aplicarea unor pedepse complementare şi accesorii, se ajunge la o mai bună prevenţie generală şi specială, deci, la îndeplinirea funcţiilor recunoscute pedepselor de legea penală.

Împotriva acestei sentinţe inculpata A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la data de 08.10.2021.

Prin motivele de apel, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., inculpata a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei atacate şi rejudecând cauza, să se dispună:

a) în principal, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.. achitarea având în vedere lipsa probelor care să susţină acuzaţia dincolo de orice îndoială rezonabilă;

b) în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.., achitarea întrucât prima instanţă a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în esenţă, inculpata A. a solicitat să se procedeze la reevaluarea probatoriului administrat, şi să se constate că nu există probe din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă că avea, la momentul producerii accidentului (ora 02:10), o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, pentru ca fapta comisă să constituie infracţiune. A apreciat că, în cauză, nu au fost administrate probe care să aibă aptitudinea de a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază, fiind incident art. 4 alin. (2) C. proc. pen. care prevede că "după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului".

A menţionat că, deşi buletinul toxicologic a arătat că, la momentul prelevării primei probe biologice, la ora 03:35, prezenta o alcoolemie de 2,41 g/1000 ml sânge, iar la momentul prelevării celei de-a doua probe a rezultat o valoare de 2,18 g/1000 ml sânge, în considerarea deciziei nr. 732/2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. 69/27.01.2015, prin care s-a statuat în sensul că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituţională, trebuie remarcat faptul că această probă, aşa cum a fost realizată, nu este suficientă pentru a stabili că fapta comisă de inculpată în conţinutul său concret este prevăzută de legea penală.

S-a menţionat că, urmare deciziei Curţii Constituţionale, Colegiul Superior de Medicină Legală a revizuit metoda de redare a evoluţiei alcoolului în organism şi prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a stabilit că:

"Pe plan internaţional, evaluarea retroactivă a alcoolemiei continuă să fie o problemă aflată în dezbatere, argumentele pro şi contra utilizării acestei metode în probaţiunea juridică iscând controverse. Deoarece este unanim acceptat faptul că printr-o expertiză, mai ales când aceasta are caracter preponderent tehnic, trebuie să se ofere concluzii certe astfel încât expertiza respectivă să se poată constitui într-un mijloc de probă pertinent şi util în justiţie, opinia majoritară consacră principiul inacceptabilităţii folosirii metodei de estimare retroactivă a alcoolemiei atunci când alcoolul se află în faza de absorbţie şi în consecinţă, în puţinele ţări în care această metodă este încuviinţată (Germania, Franţa etc), se admite efectuarea unor astfel de expertize numai dacă alcoolul se află în faza de eliminare. Această abordare este întemeiată şi pe faptul că veridicitatea datelor consemnate în declaraţia de consum (băuturi alcoolice, alimente) nu poate fi probată ştiinţific prin nicio metodă, ceea ce face ca aprecierea concordanţei dintre datele respective şi valorile alcoolemiilor (obţinute prin analiza toxicologică) să devină irelevantă".

De asemenea, prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a CSML, s-au stabilit condiţiile în care se poate efectua expertiza medico-legală de estimare retroactivă a alcoolemiei:

a) alcoolul să se afle în faza de eliminare constantă din organism la momentul cu relevantă juridică. Această condiţie este îndeplinită atunci când consumul de băuturi alcoolice a încetat de cel puţin 45 de minute pe stomacul gol, fără conţinut alimentar şi de cel puţin 90 de minute pe stomacul cu conţinut alimentar, înaintea evenimentului de trafic rutier care a impus prelevarea mostrelor biologice de sânge;

b) instituţia medico-legală să beneficieze de următoarele:

- date obiective, reprezentate prin: momentul (data, ora şi minutul) evenimentului rutier, cu relevanţă juridică; valoarea alcoolului în aerul expirat (ca element orientativ); valorile alcoolemiilor celor două mostre biologice de sânge, prelevate la un interval de o oră una faţă de cealaltă, determinate prin analiză toxicologică în cadrul instituţiei medico-legale;

- date subiective, cuprinse în declaraţia de consum: ora încetării ultimului consum de alcool şi dacă acesta a fost sau nu însoţit de consum alimentar, menţionându-se intervalul orar al ultimului consum de alimente.

Pornind de la acestea, inculpata a susţinut cu referire la condiţia ca alcoolul să fie în faza de eliminare, că, deşi alcoolul, la momentul prelevării mostrelor biologice, se afla în faza de eliminare, se constată că, de la consumul de alimente (în intervalul 19-19:30 până la ora 1:00) până la producerea accidentului (ora 2:10) au trecut mai puţin de 90 de minute, interval de timp apreciat în reperele menţionate ca indispensabil pentru a se putea realiza calculul retroactiv, în condiţiile în care INML a avut în vedere că inculpata a consumat concomitent alcool şi alimente în intervalul orar 19 sau 19:30 până la ora 1:00. A mai menţionat inculpata că, din fişa de examen clinic rezultă că, la momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unităţii medicale s-au constatat elemente clinice sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice, ceea ce atestă că la momentul comiterii faptei, alcoolul se afla în faza de absorbţie, fiind imposibil de obiectivat ştiinţific, fie chiar şi la nivel teoretic îmbibaţia alcoolică, aşa cum reiese din consideraţiile preliminare expuse în reperele metodologice menţionate. Consiliului de Medicină Legală a precizat că "deşi mecanismele implicate în metabolismul alcoolului în organism sunt bine cunoscute, nu s-a găsit până în prezent niciun model unanim acceptat în baza căruia să se poată reconstitui cu fidelitate întregul proces metabolic în dinamică a alcoolului, cu referire, în special, la perioada de absorbţie a acestuia după ingestie."

Prin motivele de apel s-a mai arătat că teza privind faptul că alcoolul se afla în faza de absorbţie este întărită şi de testarea cu alcooltestul, care la rândul său nu a avut loc imediat după depistarea în trafic, ci, la aproape 30 de minute de la acest moment, respectiv la 2:37 şi atestă o alcoolemie de 0,77 alcool în aer expirat, ceea ce semnifică, teoretic, o alcoolemie aproximativ dublă în sânge.

S-a susţinut că, la realizarea expertizei, specialiştii din cadrul INML au procedat la calculul retroactiv al alcoolemiei, certificând în mod eronat că, la momentul evenimentului în trafic, alcoolul în organism era în faza de eliminare, întrucât inculpata a consumat alcool şi alimente până la ora 1:00, iar accidentul s-a produs după 70 de minute, la ora 2:10, alcoolul fiind în faza de absorbţie, împrejurare care, conform aceleiaşi hotărâri a Consiliului Superior de Medicină Legală, determină imposibilitatea stabilirii retroactive a îmbibaţiei de alcool in sânge.

Faptul că alcoolul se afla în faza de absorbţie, şi nu de eliminare, s-a susţinut că este de luat în calcul, fiind mai aproape de adevăr, întrucât: consumul de alcool a încetat cu 70 de minute înainte de evenimentul de trafic rutier; la ora 2:37 aparatul etilotest a înregistrat o valoare de alcool în aerul expirat de 0,77, ceea ce înseamnă o îmbibaţie în sânge mai mică decât 2,41- rezultatul primei mostre biologice; la ora producerii accidentului, cu 27 de minute înainte de testarea cu aparatul etilotest, valoarea îmbibaţiei în sânge ar fi putut fi mai mică decât la ora 2:37, şi, evident, mai mică decât 2,41, rezultatul primei mostre biologice.

S-a apreciat că toate aceste elemente pot conduce fără îndoială la concluzia că valoarea de 2,41, înregistrată în sânge la ora 3:35, a reprezentat gradul cel mai înalt, apogeul îmbibaţiei de alcool în sânge.

Întrucât calculul retroactiv este o metoda ştiinţifică prin care se poate stabili un rezultat estimativ al alcoolemiei anterioare prelevării mostrelor biologice prin reconstituirea grafică a metabolismului alcoolului doar în faza de eliminare, iar inculpata a considerat că datele faptice ale cauzei conduc spre concluzia că la momentul la care a săvârşit fapta alcoolemia era în pantă ascendentă (în faza de absorbţie), a precizat că, concluziile raportului de expertiză nu reprezintă o probă certă care să dovedească dincolo de orice dubiu că, la ora 02:10, avea în sânge o cantitate de alcool mai mare de 0,80 gr în sânge.

Ca atare, inculpata a susţinut că, în prezenta cauză, acuzaţia formulată nu este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă şi, deşi a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, contestând însă toate valorile alcoolemiei, instanţa nu-şi poate forma convingerea că la ora 2:10, ora săvârşirii infracţiunii, avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita impusă de lege, calculul retroactiv fiind imposibil de efectuat.

A învederat că, la fila x a raportului de expertiza întocmit de INML, s-a subliniat caracterul incert al rezultatului obţinut întrucât faza de absorbţie a alcoolului suferă numeroase interferenţe din partea unor factori dificil de obiectivat, a căror contribuţie în absorbţie nu poate fi integrată proporţional cu precizie, factori ce nu pot oferi o predictibilitate matematică, şi, astfel, este improprie unui calcul retroactiv propriu zis, aspect menţionat explicit şi în cadrul art. 33 (2) al OM 1134/25.05.2000: calculul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative."

Apelanta s-a referit la calculul retroactiv care reţine o valoare a alcoolemiei de 2,74 g%0 la momentul depistării, deşi valoarea în aerul expirat, la acelaşi moment, a fost de 0,77 mg/l, apreciind că discrepanţa este una majoră şi neexplicată de experţi.

În acelaşi timp, a considerat că această valoare - 2,74 g%0 alcool pur în sânge nu poate fi considerată ca rezultatul unei evaluări complete, câtă vreme experţii nu s-au pronunţat privitor la posibila influenţă a medicamentelor anxiolitice pe care apelanta le avea în tratament, potrivit înscrisurilor depuse de aceasta, în condiţiile în care instanţa a dispus ca toate elementele obiective să fie avute în vedere.

Alături de aceste elemente, s-a mai arătat că toate împrejurările factuale privitoare la procedura preluării, depozitării şi predării probelor biologice către C., aşa cum au fost descrise de acuzare, sunt de natură a face imposibilă crearea convingerii, dincolo de orice îndoială, a săvârşirii de către apelantă a infracţiunii pentru care a fost condamnată.

Deopotrivă, apelanta inculpată a susţinut ca motiv de apel faptul că instanţa de fond, cu încălcarea art. 349 alin. (1), art. 10 C. proc. pen.. şi art. 6 CEDO a dispus condamnarea sa, doar pe baza probelor administrate exclusiv în acuzare, respingând, în mod neîntemeiat, în baza unei argumentări contradictorii, probele solicitate în apărarea sa.

În acest sens, a menţionat că, la termenul din 09.06.2021, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv obţinerea unor informaţii de la Serviciul Rutier Constanţa şi efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei de la momentul consumării infracţiunii, iar instanţa a admis numai efectuarea expertizei medico-legale, cu un singur obiectiv, toate celelalte obiective propuse de inculpată fiind respinse.

S-a menţionat că invocarea de către instanţă a faptului că legalitatea administrării anumitor probe nu a fost contestată în procedura de cameră preliminară este cu totul nerelevantă de vreme ce apelanta nu a formulat o asemenea cerere, ci a solicitat lămurirea unor acte, fapte, împrejurări de fapt.

Apelanta inculpată a învederat că, la termenul din 08.09.2021, a revenit cu o cerere de administrare a probelor cu înscrisuri solicitate anterior, motivat şi de împrejurarea că, în raportul de expertiză nu s-a menţionat dacă probele biologice neconsumate la C. au fost sau nu păstrate şi cerute de IML pentru ca examenul să fie realizat direct asupra probei fizice.

S-a arătat că, în hotărârea pronunţată după dezbateri, instanţa respinge toate apărările de fond ale apelantei, dar nu se pronunţă asupra acelor cereri de probe solicitate şi consemnate în încheierea din 08.09.2021.

În consecinţă, inculpata a susţinut că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor cereri pe care apelanta nu le-a formulat (constatarea nulităţii relative a unor mijloace de proba), în schimb nu s-a pronunţat asupra unor cereri de probe prin care urmărea dovedirea unor fapte, împrejurări menite să stabilească în mod corect o situaţie de fapt marcată de confuzie şi incertitudine.

În acelaşi timp, a precizat apelanta inculpată, judecătorul fondului a respins probele în apărare solicitate fără a examina utilitatea, relevanţa şi necesitatea acestora, reproşându-i apelantei că nu a dovedit tocmai împrejurările pe care aceasta urmărea să le probeze.

Procedând în acest mod, apelanta a considerat că instanţa de fond a privat-o de posibilitatea exercitării unei apărări efective si eficiente faţă de acuzaţia adusă, punând-o în imposibilitatea de a lămuri situaţia de fapt şi împiedicând accesul la un proces echitabil.

Apelanta inculpată a susţinut că prima instanţă a dispus condamnarea în lipsa unei cercetări reale şi efective, fără a asigura administrarea tuturor probelor necesare lămuririi complete a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, încălcând prevederile art. 374 alin. (10) C. proc. pen.

Astfel, s-a menţionat că instanţa nu a verificat motivul pentru care probele biologice nu au fost sigilate, deşi în cuprinsul procesului-verbal de recoltare întocmit la 18.01.2020 de către Spitalul Judeţean Constanţa nu este menţionată aplicarea acestui sigiliu (art. 10 alin. (4) si art. 18 alin. (3) din OMS 1512/2013) şi era datoare să lămurească toate elementele esenţiale pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, deoarece din probele administrate la urmărirea penală rezultă că:

- lucrătorul de poliţie nu a depozitat probele imediat după prelevare; - condiţiile de depozitare a probelor în unitatea de poliţie sunt necunoscute, incerte.

În opinia inculpatei, după finalizarea raportului de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei instanţa ar fi trebuit să constate că specialiştii INML nu au lămurit aspecte esenţiale legate în mod direct de elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume: deşi instanţa a dispus ca experţii să stabilească valoarea retroactivă a alcoolemiei raportat, printre altele la toate "celelalte mijloace de probă" aflate la dosar, iar la dosar existau înscrisuri care dovedeau că apelanta se afla sub tratament medicamentos (anxiolitice), raportul întocmit nu face nici o referire la aceste "elemente obiective".

De asemenea, inculpata a învederat că instanţa de fond nu a apreciat necesar să lămurească aspectele pe care raportul de expertiză nu le-a clarificat însuşindu-şi concluziile parţiale şi nelămuritoare ale actului medico-legal - "calculul retroactiv se efectuează ţinând cont doar de rata de eliminare" şi că "faza de absorbţie nu poate fi integrată proporţional cu precizie (...) şi astfel este improprie unui calcul retroactiv propriu zis (...)".

Un alt motiv de apel susţinut de inculpată se referă la faptul că instanţa a condamnat-o pentru o faptă care, aşa cum a fost descrisă în drept, în expozitivul hotărârii criticate, nu este prevăzută de legea penală.

S-a afirmat că, instanţa de fond a dispus condamnarea apelantei inculpate pentru fapta de a fi condus, în noaptea de 18.02.2020, pe drumurile publice ale municipiului Constanţa, autoturismul cu nr. de înmatriculare x(..) având in sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv 2,41 gr. alcool/1000ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 3:35, respectiv de 2,18 gr. alcool/1000ml sânge potrivit probei II, recoltată la ora 04:35, faptă pe care a apreciat-o a constitui infracţiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a învederat că, norma juridică a art. 336 alin. (1) C. pen., aşa cum a fost redactată de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 286/2009, în vigoare de la 01.02.2014, incriminează fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice "de către o persoana care, la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".

Instanţa constituţională, prin decizia nr. 732/2014 a declarat drept neconstituţională sintagma "la momentul prelevării probelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen., iar în considerentele deciziei, Curtea precizează că infracţiunea fiind una de pericol, aceasta încetează la momentul opririi în trafic a conducătorului auto (pct. 26 considerente).

Din acest motiv, "condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii acestora" (pct. 26 considerente).

În acelaşi sens precizează instanţa constituţionala că "stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi implicit încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului (...) în contradicţie cu normele constituţionale (...)" - pct. 26 considerente.

Apelanta a evocat şi decizia nr. 17/24.09.2019 a Înaltei Curte de Casaţie si Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care reconfirmă efectele general obligatorii ale deciziilor CCR, această "forţă obligatorie ataşându-se nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor deciziei", apreciind că "în prezentarea raţionamentului său juridic (par. 26 al deciziei), Curtea Constituţională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul săvârşirii infracţiunii ca fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului, furnizând (...) instanţelor toate elementele necesare pentru cunoaşterea efectelor ce trebuie atribuite decizie sale".

În respectarea acestor decizii, inculpata a susţinut că instanţa de fond, examinând elementele constitutive ale infracţiunii era datoare să se raporteze la valoarea alcoolemiei pe care a a avut-o la momentul la care a fost depistată în trafic, mai precis -18.01.2020, ora 02:10.

Apelanta inculpată a arătat că, în raport de concentraţia de alcool pur în sânge stabilită la ora 02:10 (momentul consumării infracţiunii), instanţa putea pronunţa o soluţie de condamnare sau achitare în referire la valoarea alcoolemiei pentru care legiuitorul sancţionează penal fapta, or, aşa cum rezultă din "descrierea faptei în drept" judecătorul fondului i-a imputat conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie măsurată prin două valori stabilite la momente îndepărtate de momentul consumării faptei (aproximativ o oră şi jumătate, respectiv 2 ore şi jumătate), momentele prelevării celor două probe biologice.

S-a considerat că, întrucât norma penală nu sancţionează conducerea unui autovehicul pe drumurile publice cu o concentraţie mai mare de 0,8 g/l alcool pur în sânge, la momentul prelevării mostrelor biologice, instanţa a dispus condamnarea apelantei pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin concluziile scrise transmise la dosar după dezbaterile pe fond, apelanta inculpată a reiterat motivele de apel scrise, dintre care se evidenţiază cele referitoare la faptul că, pentru ca valorile reflectate de expertiza medico-legală să fie relevante, probele biologice supuse expertizării trebuie să îndeplinească, potrivit normelor legale anumite cerinţe, privitoare la:

- momentul recoltării;

- siguranţa depozitării (depozitarea lor în truse speciale, sigilate, în conformitate cu prev. OMS 1512/2013;

- durata de timp de la momentul recoltării până la momentul depozitării în conformitate cu aceleaşi prevederi normative;

- condiţiile de depozitare a probelor până la momentul înaintării acestora către Serviciul de Medicină Legală.

A reafirmat că nu au fost administrate probe care să confirme fără îndoială că toate aceste cerinţe au fost respectate, mai mult chiar, a apreciat că probele arată că nici una din aceste condiţii nu au fost îndeplinite.

Apelanta a susţinut că expertizarea unor probe biologice impropriu păstrate şi recoltate la momente îndepărtate de momentul incidentului rutier este irelevantă, valoarea retroactivă a alcoolului fiind evident influenţată de posibila alterare a probelor biologice.

De altfel, a precizat inculpata, avizul Comisiei Superioare a Institutului Naţional de Medicină Legală, aşa cum a fost acordat, în apel, pentru raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, confirmă doar corectitudinea unui calcul realizat teoretic în raport de date a căror acurateţe nu a fost supusă examinării şi în raport de singura ipoteză în care asemenea probe pot fi examinate: ipoteza fazei de absorbţie.

În consecinţă, a considerat că această probă, necoroborată cu alte probe, în sine, nu poate crea convingerea, dincolo de orice îndoială că, la momentul incidentului rutier, inculpata avea o concentraţie de alcool în sânge mai mare de 0,80g%o, pentru ca fapta să constituie infracţiune.

În raport de concluziile orale formulate în dezbateri de Ministerul Public asupra apelului inculpatei, prin care s-a solicitat înlăturarea pedepsei închisorii şi aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantumul valorii maxime, inculpata a apreciat că, într-o atare împrejurare, solicitarea parchetului ar fi trebuit să dea eficienţa prev. de art. 61 alin. (3) C. pen. şi art. 74 C. pen., urmând a se observa că: nu are antecedente penale, are o conduită socială şi profesională ireproşabile, a realizat pe tot parcursul procesului penal consecinţele propriei greşeli, regretând situaţia generată de eroarea pe care a comis-o. În atare împrejurare, a apreciat că, orientarea către minimul zilelor amendă prev. de art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. şi un cuantum mediu al zilei-amendă asigură o individualizare echitabilă a pedepsei.

Mai mult decât atât, inculpata a precizat că, stabilirea unui cuantum al amenzii îndreptat spre minimul prevăzut de lege ar reprezenta atât o sancţiune suficientă, percepută ca atare, dar, în acelaşi timp, i-ar oferi posibilitatea să o plătească într-o perioadă scurtă, fapt ce i-ar permite revenirea mai repede în profesia din care va fi exclusă, deşi fapta dedusă judecăţii nu este în legătură cu această activitate notarială.

În cursul judecării cauzei în apel, la termenul din 15.12.2021, s-a dezbătut cererea de probe formulată de apelanta inculpată, care a fost admisă în parte, numai în ceea ce priveşte avizarea de către Comisia Superioară Medico-Legală a raportului de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 812 din 01.07.2021 emis de INML Mina Minovici, sens în care s-a trimis copia dosarului acestei instituţii.

La termenul de judecată din 02.03.2022, a fost audiată inculpata A..

Pentru termenul din 13.04.2022, a fost trimis răspunsul INML - Comisia Superioară Medico-Legală, când au avut loc dezbaterile pe fondul apelului, consemnate în cuprinsul încheierii din 13.04.2022.

Examinând apelul declarat în cauză de inculpata A., prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele dispoziţiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Motivul de apel prin care apelanta inculpată a considerat că instanţa de fond a privat-o de posibilitatea exercitării unei apărări efective şi eficiente faţă de acuzaţia adusă, punând-o în imposibilitatea de a lămuri situaţia de fapt şi împiedicând accesul la un proces echitabil, este nefondat.

În primă instanţă, inculpata a fost asistată de avocat ales, a dat declaraţie, iar asupra cererii în probaţiune formulată, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din data de 05.05.2021, când a încuviinţat proba cu înscrisuri (administrată prin depunerea acestora la dosar filele x) şi efectuarea unei adrese prin care s-au solicitat relaţii de la IPJ Constanţa - Serviciul Rutier, care a răspuns la data de 07.06.2021 . De asemenea, prin încheierea din data de 09.06.2021, prima instanţă a admis cererea de efectuare a expertizei medico-legale de recalculare a alcoolemiei de către INML Mina Minovici (raport file x). Se observă, astfel cum rezultă din încheierile menţionate, precum şi din cea de la termenul din 08.09.2021, că instanţa s-a pronunţat motivat nu doar asupra cererilor de probe admise, ci şi asupra celor respinse, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (3) C. proc. pen.. Împrejurarea că unele probe solicitate de inculpată au fost respinse, este expresia atributului exclusiv al instanţei de a aprecia asupra necesităţii administrării probelor pentru justa soluţionare a cauzei, potrivit art. 100 alin. (2) C. proc. pen.

Relativ la acest motiv de apel se mai notează că apelul devoluează integral cauza, în fapt şi în drept, apelanta inculpată exercitându-şi, în cursul judecăţii în apel, dreptul la apărare prin declaraţia dată şi prin probele administrate şi, cu atât mai mult, nu există caz de nulitate absolută care să afecteze judecata ori soluţia pronunţată în urma acesteia.

Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., constituie infracţiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Prin decizia nr. 732 din 16.12.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituţioală. Instanţa de contencios constituţional a arătat: (...) cerinţa ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care, de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu momentul opririi în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică - (...) paragraful 26).

Aşadar, relevanţă penală se acordă valorii alcoolemiei din momentul opririi în trafic, iar nu celei de la momentul prelevării mostrelor biologice.

În baza probelor administrate în cauză, instanţa de apel reţine că, în noaptea de 18.01.2020, inculpata A., notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanţa, a condus pe drumurile publice ale Municipiului Constanţa, autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, fiind depistată în zona intersecţiei străzii Soveja cu strada x, ca urmare a producerii unui accident de circulaţie, la ora 02:10, soldat cu avarierea autoturismelor implicate, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei I, recoltate la ora 03:35, respectiv de 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltate la ora 04:35, din recalculare rezultând o alcoolemie de 2,74 g%0, la momentul opririi în trafic urmare accidentului rutier, iar fapta întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., după cum se va dezvolta în considerentele ce urmează.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel, inculpata A. a declarat: în seara zilei de 17.01.2020 mă aflam la casa naşei mele unde am consumat atât mâncare, cât şi vin de ţară în jur de 700 ml., în intervalul orar 19:30- 01:00. În tot acest timp am şi mâncat, am şi băut (...) Singurul rezultat care mi s-a comunicat când am fost iniţial testată a fost cel pe care l-am menţionat anterior în declaraţie respectiv 0,77 alcool în aerul expirat (...) ora accidentului este ora 02:10 dimineaţa, ştiu asta pentru că am trimis un mesaj naşei mele imediat după accident, iar ora primei recoltării a probei biologice a fost 03:35-03:40 . Afirmaţia inculpatei privind ora accidentului rutier se coroborează cu înscrisul ce reprezintă captura imaginii mesajelor scrise transmise prin telefon, aşa cum inculpata a declarat .

Apelanta inculpată a precizat în apel că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, iar din cuprinsul acestora rezultă aceleaşi elemente factuale privind data faptei, ora producerii accidentului (oprirea în trafic), consumul de alcool şi alimente, cantitatea şi natura acestora: era vineri, 17.01.2020, undeva pe la ora 19:30, m-am deplasat către naşa mea (...) cu autoturismul cu numărul de înmatriculare x (...) am comandat mâncare. Am stat la poveşti, ne-am turnat câte un pahar de vin (...) ştiu că era o sondă din aceea de aproximativ 300 ml, cred. Noi două am băut împreună aproape toată sticla de vin, trei sferturi de sticlă, este vorba de o sticlă de doi litri, iar vinul era de casă, alb. Am consumat pe acest parcurs, o salată de ciuperci cu castraveţi şi tăiţei de orez cu legume. Am mâncat probabil pe undeva de la ora 20:30, când a venit mâncarea, până la ora 02:00 (declaraţia din 13.08.2020, file x d.u.p.); în seara de 17 ianuarie 2020 am fost la naşa mea (...) Reţin că am ajuns la naşa mea după ora 19:00 (...) ne-am apucat de povestit, băut, mâncat (...) Din sticlă s-a consumat cantitatea de trei sferturi de vin de către mine şi naşa mea, iar sticla avea doi litri. Vinul era de ţară, adică produs în casă. Eu am băut personal, două pahare de aproximativ 250-300 ml, cred, şi am mâncat mâncare chinezească, adică orez, ciuperci, legume. Am stat la masă şi am consumat ce am menţionat mai sus, în intervalul 20:30 - 01:00 (declaraţia din 24.11.2020 -file x d.u.p.); este real că am condus autoturismul pe drumurile publice ale municipiului Constanţa (...) în acea seară m-am deplasat la locuinţa naşei mele unde am mâncat şi am consumat două pahare cu vin. Am aflat ulterior că fiecare pahar avea 330 ml (...) De la naşa mea am plecat de la 2 noaptea şi cred că accidentul s-a produs la 2:10 (...) am consumat (...) tăiţei cu urechi de lemn (ciuperci) şi o salată acrişoară de castraveţi de la un restaurant chinezesc (declaraţie 05.05.2021 - dosar prima inst.).

În urma testării apelantei inculpate cu aparatul etilotest Drager, seria x, la 18.01.2020, s-a constatat la ora 02:37, valoarea de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testului nr. x .

În buletinului de analiză toxicologică nr. x din 22.02.2020, s-a consemnat rezultatul cantităţii de alcool exprimată în grame la 1000 ml sânge, respectiv: mostra I: ora recoltării 03,35 - alcoolemie de 2,41; mostra II: ora recoltării 04,35 - alcoolemie de 2,18

În primă instanţă, prin raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 812 din 01.07.2021 (nr. A12/8091/2021 din 09.07.2021), Comisia de specialitate a Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" a concluzionat:

Alcoolul provenit din consumul declarat s-ar fi metabolizat şi eliminat aproape total până la ora primei recoltări şi în totalitate până la a doua recoltare, alcoolemiile stabilite la analiză provenind dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare, nerecunoscut.

În această situaţie, calculul retroactiv al alcoolemiei se efectuează ţinând cont doar de rata de eliminare obţinută din rezultatul analizelor şi timpul scurs de la eveniment la recoltare şi priveşte numai faza de eliminare.

Având în vedere datele de mai sus, din aplicarea formulei de calcul retroactiv, precum şi din graficul de lucru, la ora 2:10 rezultă o alcoolemie de 2,74 g%0.

Comisia de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei a menţionat că a formulat concluziile pe baza metodologiei de lucru şi corelând datele ce reies din documentaţia înaintată, în raport de obiectivele formulate în cazul numitei A. .

În cursul judecării apelului, Comisia Superioară Medico-Legală a avizat raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 812 din data de 01.07.2021 (A12/8091/2021 din data de 09.07.2021) efectuat la Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti. Comisia Superioară Medico-Legală a menţionat că a analizat întregul material înaintat .

Având în vedere că instanţa de apel a transmis, în copie, dosarul cauzei în integralitate, nu se poate admite afirmaţia inculpatei că, prin avizul dat, Comisia Superioară Medico-Legală a confirmat doar corectitudinea unui calcul realizat teoretic în raport de date a căror acurateţe nu a fost supusă examinării şi că alcoolul se afla în faza de absorbţie.

Dimpotrivă, în raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 812 din 01.07.2021, avizat de Comisia Superioară Medico-Legală, astfel cum s-a arătat, înainte de a se concluziona că, la data de referinţă, la ora 2:10, rezultă o alcoolemie de 2,74 g%0, s-a indicat metoda de lucru şi, totodată, s-a menţionat că se reconstituie grafic faza de eliminare pe modelul teoretic curbei Widmark, cu stabilirea celor 3 momente reprezentate de cele 2 alcoolemii stabilite la analiză şi momentul evenimentului rutier.

Comisia de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei, aşa cum a precizat în raport, a avut în vedere datele din documentaţia transmisă pentru realizarea expertizei, respectiv: concentraţia în aerul expirat de 0,77 mg/l la ora 02:37; faptul că la ora 03:35 s-a recoltat prima probă de sânge, a cărei analiză de laborator a stabilit alcoolemia de 2,41 g%0, determinată prin metoda gazcromatografică, iar, la ora 04:35, s-a recoltat a doua probă de sânge, a cărei analiză de laborator a stabilit alcoolemia de 2,18 g%0, determinată prin metoda gazcromatografică; declaraţia privind un consum, în intervalul 19,00 sau 19,30 până la 01,00, de 660 ml vin alb de casă (de butuc) şi a mâncat o salată de castraveţi cu usturoi şi noodles de orez cu ciuperci; greutate 68 kg şi înălţime 157 cm.

Aşadar, la realizarea expertizei, au fost avute în vedere toate declaraţiile inculpatei cu referire la consumul de alcool şi alimente.

Înalta Curte constată că, probele ştiinţifice administrate în cauză, respectiv buletinului de analiză toxicologică şi raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei, avizat de Comisia Superioară Medico-Legală, dovedesc că inculpata a avut o îmbibaţie alcoolică în sânge mai mare decât limita legală, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Cu probele deja expuse se coroborează şi declaraţia martorului B., şoferul autoturismului cu nr. x, cu care a intrat în coliziune autovehiculul condus de inculpată, la 18.01.2020, care a relatat despre aceasta: în momentul în care a ieşit din maşină şi a început să vorbească cu mine, mi-am dat seama că miroase a alcool, se simţea în aer mirosul de alcool de la această persoană şi avea şi un comportament ciudat pentru situaţia respectivă, şi anume râdea. Mi-a dat impresia că avea acest comportament necontrolat, pentru că mirosea a alcool (...). Am întrebat-o direct dacă a băut şi mi-a spus că, da, a consumat alcool (...) Lucrătorii de la Poliţia Rutieră ne-au testat cu fiola alcooltest (...) Mie mi-a ieşit zero, iar doamnei i-a ieşit 0,73, cred, în aerul expirat . Inculpata nu a dorit reaudierea martorului în instanţă, astfel cum s-a consemnat în încheierea din 05.05.2021 a primei instanţe, ceea ce semnifică faptul că nu a contestat declaraţia acestuia.

Conform fişei de examinare clinică privind pe inculpată, întocmită la 18.01.2020, la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, aceasta prezenta halenă alcoolică, iar manifestările comportamentale constatate au fost: comportament liniştit, orientată temporal şi spaţial, coordonare motorie, prezent tremor, tulburări de echilibru dinamic - prezente, fiind concluzionat în sensul existenţei unor manifestări clinice "sugestive consecutive consumului recent de băuturi alcoolice" .

În faza de urmărire penală, în mod expres, inculpata a menţionat că nu contestă rezultatul alcoolemiei stabilit de Serviciul Clinic Judeţean de Medicină Legală Constanţa: am reţinut că prima probă s-a stabilit a fi cantitatea de 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, iar a doua probă de 2,81 grame alcool/1000 ml sânge. Nu contest rezultatul alcoolemiei stabilite . Inculpata a şi solicitat încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, în temeiul art. 478 C. proc. pen.., însă, procurorul de caz, prin ordonanţa din 15.12.2020, a respins cererea, ca nefondată .

Pornind de la apărările formulate de apelantă, instanţa de apel consideră că nu reflectă realitatea afirmaţiile inculpatei privind administrarea de medicamente (un somnifer şi un calmant), în seara de 17 spre 18 ianuarie 2020, ţinând seama că aceste aspecte nu au fost evidenţiate iniţial de inculpată, ci pe parcursul procesului şi nu se coroborează cu alte probe.

În acest sens, se observă că, inculpata nu a relatat despre administrarea unei medicaţii în niciuna dintre cele două declaraţii date în faza de urmărire penală, la datele de 13.08.2020 şi 24.11.2020, şi nici în declaraţia acesteia consemnată în cuprinsul procesului-verbal din 18.01.2020 de constatare a infracţiunii . Începând numai cu declaraţia dată în primă instanţă, inculpata a relatat: în jurul orei 1 intenţionând să rămân acolo (...) eu am luat un somnifer. Precizez că sufăr de o depresie şi eram sub tratament. Ştiam că nu trebuie combinat somniferul cu alcoolul, dar pentru că, de Crăciun, avusesem un episod suicidal, am dorit să iau tratamentul care implica şi un somnifer (...) M-am urcat singură la volanul autoturismului şi am plecat (...) - dosar prima inst. Apoi, în faţa instanţei de apel a declarat: (...) în acea perioadă urmam un tratament pentru depresie severă, care presupunea administrarea a două medicamente, un calmant şi un somnifer, pe care trebuia să le iau seara înainte de culcare. Deşi ştiam că am consumat alcool mi-a fost teamă să întrerup tratamentul în acea seară şi aveam oricum intenţia de a rămâne să dorm la naşa mea .

De altfel, în faza de urmărire penală, inculpata a depus la dosar înscrisuri medicale vizând alte afecţiuni decât cea numită în apel (depresie severă) şi pentru care ulterior a afirmat că şi-ar fi administrat un calmant şi un somnifer anterior săvârşirii faptei .

Nici la întocmirea procesului-verbal de recoltare a mostrelor biologice întocmit la 18.01.2020, inculpata nu a precizat că ar fi luat medicamente în seara de 17 spre 18 ianuarie 2020. La rubrica boli declarate din procesul-verbal respectiv este consemnat "intoleranţă gluten, endometrioză" . Toate acestea demonstrează nesinceritatea inculpatei privind administrarea în seara de 17 spre 18 ianuarie 2020 a medicamentelor despre care a făcut referire, ulterior, în instanţă.

Important de evidenţiat este şi faptul că, solicitând în primă instanţă efectuarea unei expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, printre obiectivele stabilite, inculpata s-a referit exclusiv la consum de alcool, şi numai în apel a formulat obiective legate de presupusul consum de medicamente concomitent cu consumul de alcool (spre exemplu, dacă rezultatul calculului retroactiv putea fi influenţat de faptul că se afla la data de 18.01.2020 sub un tratament cu anxiolitice şi dacă da, în ce mod).

Se constată, aşadar, că inculpata şi-a adaptat apărarea în raport de datele evidenţiate prin mijloacele de probă administrate, de-a lungul procesului, şi fără a prezenta o justificare rezonabilă pentru omiterea declarării, înainte de trimiterea în judecată, a consumului de medicamente, deşi aceasta a fost asistată de avocat ales încă din faza de urmărire penală.

Înalta Curte apreciază că îmbibaţia alcoolică în sânge şi calculul retroactiv al alcoolemiei au fost stabilite în baza probelor care se coroborează.

Inculpata a depus la dosar, în primă instanţă, un referat medical datat 04.05.2021 care evidenţiază înregistrarea sa în evidenţă psihiatrică/psihologică din 2018 şi primirea medicaţiei antidepresivă/anxiolitică, în decembrie 2019 (D. şi E.), prezentând copia unei reţete datate 18.12.2019, pentru aceste medicamente şi prospectele, în care este consemnată înterdicţia consumului de băuturi alcoolice, respectiv a alcoolului etilic în timpul tratamentului .

Nivelul de instruire al inculpatei susţine cunoaşterea acestei interdicţii pe parcursul tratamentului, fapt confirmat, de altfel, prin declaraţiile pe care le-a dat în timpul cercetării judecătoreşti: ştiam că nu trebuie combinat somniferul cu alcoolul - prima instanţă, deşi ştiam că am consumat alcool, mi-a fost teamă să întrerup tratamentul în acea seară - instanţa de apel.

Ca atare, menţinând aprecierea că probele dovedesc că, la data de referinţă, inculpata a consumat numai alcool, se subliniază că, un eventual consum de alcool în timpul tratamentului medicamentos prescris nu ar reflecta decât un grad ridicat de pericol social al comportamentului apelantei inculpate care, ştiind că îi este interzis să consume alcool pe parcursul administrării tratamentului dat de medic, s-a urcat la volan şi a condus pe drumurile publice, asumându-şi un efect potenţat al alcoolului ingerat.

Împrejurarea susţinută de apelanta inculpată, că valoarea retroactivă a alcoolemiei ar fi influenţată de "posibila alterare a probelor biologice", care au fost impropriu depozitate şi păstrate o perioadă lungă de timp până la înaintarea acestora către Serviciul de Medicină Legală este infirmată de materialul probator administrat în cauză.

Potrivit Normelor metodologice din 2013 (actualizate) privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihotrope în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1512/2013, modificat prin Ordinul nr. 277/2015, publicat în M.Of. nr. 185 din 18.03.2015:

Art. 18 (...)

(2) Mostrele biologice recoltate se introduc în containerele trusei standard imediat după recoltare, în prezenţa poliţistului rutier şi a persoanei în cauză.

(3) După introducerea containerelor ce conţin mostrele biologice recoltate, precum şi a componentelor nefolosite din trusa standard respectivă şi a formularelor completate şi semnate, trusa standard va fi securizată în prezenţa poliţistului rutier şi a persoanei în cauză.

Art. 19

(1)Securizarea trusei standard, după introducerea elementelor menţionate la art. 18 alin. (3), se realizează prin aplicarea cumulativă a elementelor de siguranţă existente în trusa standard:

a)banderola autocolantă, pe containerul în care se introduc recipientele ce conţin mostrele biologice;

b) sigiliul de unică folosinţă, înseriat, ce împiedică desfacerea cutiei trusei standard. (...)

Art. 20

(1)După securizare, trusa standard va fi preluată de către poliţistul rutier sau, după caz, va fi reţinută la instituţia medico-legală în vederea înaintării către laboratorul de toxicologie unde se va efectua analiza mostrelor biologice.

(2)Trusa standard preluată de poliţistul rutier va fi înaintată în cel mai scurt timp instituţiei medico-legale, unde urmează să se efectueze analiza toxicologică a mostrelor biologice.

(3) În cazul în care poliţistul rutier nu are posibilitatea de a transporta imediat după preluare trusa standard la sediul instituţiei medico-legale, aceasta va fi păstrată cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 21, fără însă a se depăşi un interval de cel mult 7 zile din momentul recoltării mostrelor biologice.

(...)

Art. 21

(1)Trusa standard securizată va fi menţinută la frigider la o temperatură de până la 4 grade Celsius până la efectuarea transportului către laboratorul de toxicologie al instituţiei medico-legale.

În cauză, în buletinul de analiză toxicologică nr. x din 22.01.2020, întocmit de Serviciul clinic judeţean de medicină-legală Constanţa, prin care s-a arătat rezultatul alcoolemiei corespunzătoare mostrelor de sânge recoltate inculpatei la data de 18.01.2020, la ora 03:35 şi, apoi, la ora 04:35, este consemnată seria trusei standard ca fiind x, iar la rubrica "descrierea şi starea sigiliului/cutiei" este consemnat intact .

Seria reţinută în buletinul de analiză mai sus menţionat coincide cu seria cererii de analiză din 18.01.2020, formulată de IPJ Constanţa, pentru determinarea alcoolemiei sau a substanţelor psihotrope, precum şi cu seria procesului-verbal de recoltare mostre biologice întocmit cu acea ocazie (cele două documente fiind tipizate înseriate - file x d.u.p.), ceea ce evidenţiază atât corespondenţa dintre probele recoltate şi cele supuse analizei toxicologice, cât şi faptul că au fost depozitate într-o trusă standard care era intactă la momentul prezentării acesteia la Serviciul de medicină-legală Constanţa.

În procesul-verbal de constatare a infracţiunii din 18.01.2020, întocmit de organele de poliţie rutieră, s-a consemnat: conducătoarea auto a acceptat să se supună recoltării a două mostre biologice de sânge la ora 03:35 şi 04:35, probe ambalate şi sigilate cu sigiliul nr. x .

Se mai reţine că, la solicitarea primei instanţe, IPJ Constanţa - Serviciul Rutier, prin adresa din 07.06.2021, a transmis că, probele de sânge recoltate de la inculpata A., la 18.01.2020, orele 03:35, respectiv, 04,35, întrucât era sâmbătă, nu au putut fi transportate de îndată la Serviciul judeţean de medicină-legală Constanţa şi, astfel, imediat după recoltare, au fost depuse şi păstrate la sediul Serviciului Rutier fiind menţinute la frigider la o temperatură de până la 4 grade Celsius până la efectuarea transportului către Laboratorul de toxicologie al Serviciului judeţean de medicină-legală Constanţa, care s-a efectuat în ziua de luni, 20.01.2020.

S-a mai menţionat că, termenul impus de metodologia în vigoare este de 7 zile de la data recoltării mostrelor, iar trusa conţinând mostrele biologice respective a fost predată printr-un proces-verbal de predare primire încheiat între lucrătorul de poliţie şi cel desemnat din cadrul instituţiei medico-legale, procedura aplicabilă depozitării şi transportului mostrelor biologice de sânge fiind prevăzută de OMS nr. 1.512 din 12.09.2013, pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul mostrelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor psihotrope în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier .

Cu probele anterior expuse se coroborează datele buletinului de analiză toxicologică nr. x din 22.02.2020 emis de Serviciul clinic judeţean de medicină-legală Constanţa, în care este consemnat că, mostrele biologice au fost primite la laborator în data de 20.01.2020 şi au fost prelucrate la 22.01.2020, ceea ce contravine susţinerii formulate în apărarea inculpatei, cu ocazia dezbaterilor orale pe fondul apelului, că mostrele de sânge recoltate inculpatei ar fi stat depozitate un timp de 4 zile la sediul poliţiei.

Apoi, nu se poate considera că prima şi a doua probă de sânge au fost recoltate la momente îndepărtate de momentul incidentului rutier şi, prin urmare, valoarea alcoolemiei, raportat la acele momente temporale, nu ar avea relevanţă sub aspect probatoriu.

Astfel, prima probă biologică a fost recoltată înainte de o oră şi jumătate de la oprirea în trafic, situaţie care circumscrie momentul primei recoltări unei perioade imediat următoare săvârşirii faptei, iar cea de a doua probă a fost recoltată după o oră de la prima recoltare de sânge (conform art. 10 alin. (1) din Normelor metodologice din 2013 aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1512/2013, modificat prin Ordinul nr. 277/2015, publicat în M.Of. nr. 185 din 18.03.2015), aşa încât valorile astfel stabilite reflectă gradul de îmbibaţie alcoolică în sânge la momentul opririi în trafic şi încadrarea faptei inculpatei în sfera ilicitului penal.

În procesul-verbal de constatare a infracţiunii din 18.01.2020, s-a consemnat că inculpata A. a fost prezentată la spital la ora 03:25 pentru recoltarea primei mostre biologice de sânge întrucât, la ora 02:47, a avut loc un accident de circulaţie soldat cu victime omeneşti, în care a fost implicat autoturismul marca VW Passat cu nr. x care era imobilizat în intersecţie din cauza avariilor, motiv pentru care s-au luat măsuri imediate de solicitare a ambulanţei şi de delimitare a perimetrului unde a avut loc al doilea accident, până la sosirea altor echipaje în sprijin .

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că, din coroborarea probelor administrate în cauză pe parcursul întregului proces, rezultă fără dubiu că apelanta inculpată A. a săvârşit infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., fiind neîntemeiată cererea acesteia de a se dispune achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Apelanta inculpată a comis infracţiunea cu intenţie indirectă întrucât a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, nu l-a urmărit, însă a acceptat posibilitatea producerii lui.

De asemenea, este nefondată solicitarea apelantei inculpate A. de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală,

În cauză este probat că inculpata a avut în sânge, la momentul opririi în trafic, o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Aceasta a fost, de altfel, acuzaţia adusă prin rechizitoriu, respectiv că a avut în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, respectiv 2,41 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei I, recoltată la ora 03:35, şi 2,18 grame alcool/1000 ml sânge, potrivit probei II, recoltată la ora 04:35.

Împrejurarea că, în cursul judecăţii, s-a stabilit valoarea exactă a alcoolemiei în sânge, la momentul săvârşirii infracţiunii, care este peste limita legală de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, cum s-a reţinut în acuzarea inculpatei prin actul de sesizare, ţine de temeinicia acuzaţiei aduse de procuror.

De altfel, concentraţia reală de alcool în sânge, atât timp cât depăşeşte limita legală prevăzută de norma de incriminare are relevanţă sub aspectul individualizării pedepsei.

Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat un proces de individualizare a pedepsei fundamentat pe criteriile legale şi nu consideră că se impune înlăturarea pedepsei închisorii şi aplicarea amenzii penale.

Astfel, instanţa de apel apreciază că pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi modalitatea de executare constând în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 92 C. pen., au fost just individualizate, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Chiar dacă inculpata este la primul conflict cu legea penală (cazier fila x d.u.p.) şi este o persoană cu un nivel de educaţie ridicat, integrată în societate, Înalta Curte consideră că, spre deosebire de amenda penală prevăzută de dispoziţiile art. 336 alin. (1) C. pen. ca sancţiune alternativă, pedeapsa închisorii (spre care s-a orientat prima instanţă) reflectă într-un mod just gravitatea infracţiunii săvârşite de apelanta inculpată A., având în vedere gradul ridicat al alcoolemiei prezentat la momentul opririi în trafic şi împrejurarea că, în această stare, a cauzat un accident, intrând în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x condus de martorul B., fiind afectate în mod serios cele două autoturisme, care au rămas imobilizate în intersecţie datorită avariilor.

Astfel, nu se poate face abstracţie de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de lege, având în vedere concentraţia mare de alcool care i-a alterat inculpatei capacitatea de a conduce autovehiculul. Conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii, apelanta inculpată nu a respectat semnificaţia indicatorului "oprire", semaforul fiind în funcţiune pe culoarea galben intermitent, şi a pătruns în intersecţie unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare x, care se deplasa pe drum cu prioritate

Periculozitatea comportamentului inculpatei este evidenţiat şi de împrejurarea că aceasta şi-a prefigurat un traseu pentru a înlătura posibilitatea de a fi depistată conducând autovehiculul după ce a consumat alcool, după cum a declarat: m-am urcat la volanul autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x şi mi-am calculat traseul astfel încât să mă expun cât mai puţin traficului, de a o lua pe străduţe până pe strada x, unde stau efectiv, pentru a evita traficul; am decis să plec acasă la mine, locuind la câteva străzi distanţă de naşa mea, pe străzi lăturalnice, necirculate mai ales noaptea .

Nu în ultimul rând, instanţa de apel constată că pregătirea juridică a apelantei inculpate, de profesie notar, era în măsură să asigure înţelegerea consecinţelor comiterii unei fapte de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului (infracţiune de pericol), şi cu toate acestea nu a înfrânt comportamentul ilicit penal al acesteia, deşi a avut prefigurarea clară a urmărilor inclusiv în plan profesional.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa închisorii aplicate de prima instanţă, orientată în mod evident spre limita minimă de 1 an închisoare prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., ca şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reflectă, în mod conjugat, criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., fiind valorificate inclusiv datele personale favorabile inculpatei, dovedite prin atitudinea procesuală constând în prezentarea în instanţă la termenele de judecată şi prin înscrisurile în circumstanţiere depuse la urmărire penală şi în primă instanţă, constând în raportul de examen psihologic nr. 179 din 03.12.2020, diplome de studii, caracterizări, raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică din 25.03.2021 întocmit de Cabinet Individual de Psihologie - Psihologie Clinică şi Psihoterapie Adleriană, Colegiul Psihologilor din România.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 96/P din 15 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata sumei de 1460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care este inclusă taxa achitată de instanţă (660 RON) pentru efectuarea avizului de către Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul INML Mina Minovici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 96/P din 15 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 1460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2022.