Compulsory execution of an additional deed to a real estate sale contract: requirement to specify deed content and prove price difference as precondition for adjudication
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, quashed both the Court of Appeal decision and the first-instance judgment, and remanded the case for retrial, effectively reversing the appellate ruling that had favored the plaintiff. The dispute concerned a claim by a municipal real estate fund to compel two purchasers to execute an additional deed to a 1996 apartment purchase agreement to adjust an "informative" price based on final acceptance costs; while the trial court dismissed the claim for lack of interest and specificity, the appellate court admitted it on the grounds that the action was necessary to secure the document required for recovering the price difference. The decisive legal basis was the High Court's determination that the plaintiff had failed to specify the content of the additional deed or provide justificatory evidence for the price difference during the proceedings, rendering it impossible to modify the final judgment without the administration of new evidence under procedural codes governing appeals and remand.
Legislator headnote
AI generatedart. 314 C. proc. civ; Compulsory execution of an additional deed to a real estate sale contract: requirement to specify deed content and prove price difference as precondition for adjudication: - instanța de apel a reținut corect că acțiunea nu este lipsită de interes însă nu a cerut reclamantei să prezinte conținutul actului adițional și să dovedească diferența de preț, obligându-i pe pârâți, la modul general, să-și îndeplinească obligația înscrisă în art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 15 martie 2004, reclamanta Administrația Fondului Imobiliar din cadrul Consiliului General al Municipiului București a chemat în judecată pe pârâții A.M. și A.Z., solicitând obligarea acestora la încheierea actului adițional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 364 din 12 septembrie 1996.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că:
- prin contractul menționat, a vândut pârâților apartamentul 34, situat în București;
- potrivit art. 2 în contract, prețul de vânzare era informativ, urmând ca diferența de preț rezultată la recepția finală să fie achitată de pârâții cumpărători după încheierea actului adițional;
- pârâții au refuzat să încheie actul adițional și să achite diferența de preț;
- acțiunea promovată la 18 iunie 2003 pentru obligarea pârâților la plata diferenței de preț a fost respinsă pe considerentul că o asemenea obligație trebuie constatată printr-un act adițional.
Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 2764 din 14 aprilie 2004, a admis excepția și a respins acțiunea, ca lipsită de interes.
S-a reținut că:
- prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a precizat condițiile în care solicită încheierea actului adițional, în special cele referitoare la diferența de preț;
- pârâții s-au declarat de acord cu îndeplinirea de bună voie a obligației de a încheia actul adițional.
Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin decizia nr. 1085 din 28 septembrie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la încheierea actului adițional.
S-a reținut că:
- acțiunea nu este lipsită de interes atâta timp cât reclamanta urmărește obținerea unui înscris în baza căruia să poată trece la recuperarea diferenței de preț;
- deși formal susțin că sunt de acord cu încheierea actului adițional, pârâții doresc de fapt menținerea ca preț definitiv a sumei de 43.466.343 lei, corespunzătoare prețului informativ.
Pârâtul A.M. a declarat recurs prin care, fără să indice temeiul legal, a susținut că ultima hotărâre ar fi greșită întrucât, principial, a fost de acord cu încheierea actului adițional dar reclamanta nu justifică diferența de preț.
Criticile sunt fondate deoarece:
- pe parcursul procesului, reclamanta nu a indicat conținutul actului adițional și nu a prezentat acte justificative ale diferenței de preț;
- instanța de apel a reținut corect că acțiunea nu este lipsită de interes însă nu a cerut reclamantei să prezinte conținutul actului adițional și să dovedească diferența de preț, obligându-i pe pârâți, la modul general, să-și îndeplinească obligația înscrisă în art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare.
Așa fiind, întrucât modificarea ultimei hotărâri nu ar fi posibilă fără administrarea de noi probe, Înalta Curte va admite recursul declarat de A.M., conform art. 312 pct. 3 și art. 314 C. proc. civ. și va casa ambele hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul A.M. împotriva deciziei civile nr. 1083/A din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.
Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 2764 din 14 aprilie 2004 a Judecătoriei sectorului 2 București și trimite cauza la această din urmă instanță pentru rejudecarea fondului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.