Land-restitution appeal retained by Court of Appeal after negative jurisdictional conflict resolved in its favor.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, which prevailed in the dispute over venue. The case arose from an appeal by a claimant against a first-instance judgment in a land-restitution matter, after the Bucharest Tribunal declined material jurisdiction and referred the appeal to the Court of Appeal. The Court held that, because the Court of Appeal had previously allowed the claimant’s appeal, quashed the tribunal’s decision, and retained the case for rehearing of the appeal under Article 312(4) of the Civil Procedure Code, the transitional provisions of Article III(2) of Law No. 195/2004—which would have sent pending appeals from courts of appeal back to tribunals—did not apply; thus, the Court of Appeal, not the tribunal, remained competent to hear the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 pct. 5 C. proc. civ, art. 312 alin. (4) C. proc. civ; Land-restitution appeal retained by Court of Appeal after negative jurisdictional conflict resolved in its favor: Potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 intrată în vigoare la data de 29 mai 2004, hotărârile pronunțate de judecătorii în materia fondului funciar, în primă instanță sunt supuse apelului la tribunal și recursului, la curtea de apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul București, secția a IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 639/A din 21 decembrie 2004 a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta P.I. împotriva sentinței civile nr. 4056 din 7 noiembrie 2002 pronunțate de Judecătoria Buftea (în dosarul nr. 6445/2002) în favoarea Curții de Apel București.
A constatat ivit conflictul de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.
În baza art. 20 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 intrată în vigoare la data de 29 mai 2004, hotărârile pronunțate de judecătorii în materia fondului funciar, în primă instanță sunt supuse apelului la tribunal și recursului, la curtea de apel.
În cazul nostru, Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 258 din 3 martie 2004 a admis recursul reclamantei împotriva deciziei civile nr. 351 din 21 februarie 2003 a tribunalului, a casat-o și a reținut cauza pentru rejudecarea apelului împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, apreciind că este necesară administrarea de probe noi.
În această situație, nu sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004, ci art. 312 alin. (4) C. proc. civ., care prevede că în caz de casare, curțile de apel vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
Dispozițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 nu modifică art. 312 alin. (4) C. proc. civ., cum bine a sesizat tribunalul, ci prevăd o altă situație în care apelurile aflate pe rolul curților de apel, pot fi trimise tribunalelor.
Decizia nr. 258/2004 a Curții de Apel București a casat decizia tribunalului cu reținere pentru rejudecarea apelului, iar prin declinarea dispusă nu face altceva decât să modifice propria soluție.
Față de cele de mai sus, se stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare la Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.