Jurisdiction over public service recruitment disputes: applicability of Civil Code vs. Administrative Law to police officer appointment

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Politie Judeţean Tulcea:

(i) anularea hotărârii f.n. de invalidare a concursului organizat de Inspectoratul de Politie Judeţean Tulcea la data de 19.11.2016 pentru ocuparea unui post vacant de ofiţer I la secţia Politie Rurală Tulcea prin modalitatea reîncadrării;

(ii) obligarea pârâtelor la încadrarea pe postul de ofiţer l-mediu rural, ca urmare a faptului ca a fost admis la concursul mai sus identificat începând cu data promovării concursului, respectiv al validării rezultatelor acestuia;

(iii) obligarea pârâtelor cu titlul de daune materiale la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada de la data reîncadrării la zi, cu obligarea acestora la plata dobânzilor legale aferente sumelor de la scadenta fiecărei sume la zi până la plata efectivă;

(iv) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată (taxe judiciare şi onorariu de avocat).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 134 din data de 07 septembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâţi, şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că reclamantul a solicitat, în principal, anularea hotărârii de invalidare a concursului organizat de Inspectoratul de Politie Judeţean Tulcea la data de 19.11.2016 pentru ocuparea unui post vacant de ofiţer I la secţia Poliţie Rurală Tulcea prin modalitatea reîncadrării, toate celelalte capete de cerere fiind subsidiare primului capăt de cerere.

Conform art. 1 din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului:

"poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercita atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului".

S-a mai reţinut că art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici stabileşte: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Reclamantul nu a invocat existenţa vreunei dispoziţii legale speciale ce ar fi incidentă în cauză, de natură a atrage competenţa unei alte instanţe decât tribunalul.

Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 sunt aplicabile şi poliţiştilor, care deţin calitatea de funcţionari publici cu statut special, această lege având prevederi speciale cu privire la competenţa instanţei de judecată, nefiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aşa cum susţine reclamantul.

2.2. Hotărârea Tribunalului Tulcea

La rândul său, prin încheierea nr. 1654 din data de 3 decembrie 2018, Tribunalul Tulcea a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a trimis cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Constanţa.

A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi, în temeiul art. 135 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivare, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că obiectul litigiului îl constituie anularea hotărârii unui concurs organizat pentru ocuparea unui post de ofiţer, prin modalitatea reîncadrării, reîncadrare care este de competenţa Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Ministerului Afacerilor Interne.

În cazul în care obiectul litigiului îl reprezintă anularea actelor administrative încheiate cu ocazia organizării unui concurs pentru ocuparea unei funcţii publice, competenţa materială a instanţei se stabileşte potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, nefiind incidente în cauză prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, întrucât litigiul nu are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, ci vizează acte administrative emise de o autoritate publică centrală.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantului de invalidare a unui concurs pentru ocuparea unui post vacant de ofiţer I secţia Poliţie Rurală Tulcea prin modalitatea reîncadrării, concurs la care reclamantul a participat, fiind declarat ADMIS, finalitatea urmărită fiind încadrarea acestuia pe postul de ofiţer l-mediu rural, cu plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada de la data reîncadrării la zi.

Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispoziţiile art. 5 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999, poliţistul este funcţionar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar şi Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu şi nu exclude la art. 6 raportul de serviciu al poliţistului.

Art. 109 din legea nr. 188/1999 prevede expres că, în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 exprimă expres voinţa legiuitorului de a stabili un regim juridic unitar tuturor litigiilor privind raportul de serviciu al funcţionarului public şi de a degreva secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel de soluţionarea în primă instanţă a cauzelor cu acest obiect.

Sunt avute în vedere nu numai litigiile care privesc exercitarea şi încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public, ci şi cele care vizează naşterea acestui raport de serviciu.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, raporturile de serviciu se nasc şi se exercită în baza actului de numire emis, în condiţiile legii.

De asemenea, art. 57 alin. (1) prevede că recrutarea în vederea intrării în categoria funcţionarilor publici se face prin concurs, în limita funcţiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcţiilor publice.

Litigiul dedus judecăţii în prezenta speţă a fost generat, în esenţă, de refuzul pârâţilor de încadrare a reclamantului în funcţia publică scoasă la concurs, situaţie care se circumscrie naşterii raportului de serviciu al funcţionarului public.

Prin urmare, chiar dacă reclamantul nu a dobândit statutul de funcţionar public, pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter special reprezentate de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel că tribunalului îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei, şi nu curţii de apel.

Întrucât în speţă nu sunt incidente alte dispoziţii speciale de natură a atrage competenţa de soluţionare a altei instanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN TULCEA şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP