Competence threshold in fiscal disputes: Jurisdiction based on tax liability amount exceeding 1,000,000 RON

Asupra conflictului negativ de faţă,

Deliberând, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, anularea deciziei de impunere nr. x/30.01.2017, a Raportului de inspecţie fiscală x/2017 emise de AJFP Giurgiu şi a Deciziei nr. 23/2017 emisă de ANAF DGSC.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1501 din 28 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin acţiunea sa, reclamanta a solicitat anularea unei decizii de impunere şi a unui raport de inspecţie fiscală emise de AJFP Giurgiu, acte administrativ fiscale emise de o autoritate publică locală, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii de plată în sumă totală de 947.570 RON.

A constatat că, atât în funcţie de cuantumul sumelor contestate, cât şi în funcţie de rangul autorităţii emitente, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.

2.2. La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 405 din 24 octombrie 2018, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Tribunalul a reţinut că prin decizia nr. F-GR 6/30.01.2017 de impunere privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, în sarcina reclamantei s-au stabilit, de către organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Giurgiu, obligaţii fiscale în suma de 1.482.529 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 768.195 RON şi impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice în sumă de 714.334 RON.

A arătat că aplicarea criteriului valoric se face în raport de suma totală stabilită prin Decizia de impunere nr. x/30.01.2017, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la valoarea contribuţiilor fiscale presupus a fi datorate de către contribuabil, valoare stabilită printr-un act de impunere de către organul fiscal. Mai mult Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a indicat, că Decizia nr. 231/13.07.2017 poate fi atacată în termen de 6 luni de la data comunicării la Curtea de Apel Bucureşti.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea deciziei de impunere nr. x/30.01.2017 emisă de AJFP Giurgiu privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, prin care în sarcina reclamantei s-au stabilit obligaţii fiscale în suma de 1.482.529 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar în sumă de 768.195 RON şi impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice în sumă de 714.334 RON, a raportului de inspecţie fiscală x/2017 emis de AJFP Giurgiu şi care a stat la baza emiterii deciziei de impunere şi a deciziei nr. 231/2017 emisă de ANAF - DGSC în soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data înregistrării acţiunii, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

1.criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;

2.criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, pe scurt creanţe fiscale, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.

În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unor acte administrative privind o creanţă fiscală în sumă totală de 1.482.529, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE GIURGIU şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECŢIA GENERALĂ DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP