Jurisdiction for fiscal restitution of under 1,000,000 RON determined by value threshold regardless of central authority status under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence, ordering that the National Roads and Highways Company case be tried by the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Section, over the Bucharest Court of Appeal's claim to jurisdiction. The dispute involved a request by the plaintiff to correct a material error in payment documents and recover 20,000 RON, arguing that an administrative fine was paid in full within the legal 48-hour window when it should have been reduced by half. The core issue was whether the court of first instance or the appeal court had material jurisdiction under Article 10(1) of Law No. 554/2004, where the Tribunal claimed jurisdiction because the case involved a central public authority document, while the Court of Appeal argued it was a fiscal restitution claim under 1,000,000 RON. The Supreme Court applied the established doctrine that for fiscal litigations regarding taxes, contributions, or duties, material jurisdiction is determined strictly by the financial value of the disputed debt (criterion 2), rendering the rank of the emitting authority irrelevant; since the claim was valued at 20,000 RON, below the 1,000,000 RON threshold, the Tribunal was the competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Jurisdiction for fiscal restitution of under 1,000,000 RON determined by value threshold regardless of central authority status under Law 554/2004: The dispute involved a request by the plaintiff to correct a material error in payment documents and recover 20,000 RON, arguing that an administrative fine was paid in full within the legal 48-hour window when it should have been reduced by half. The core issue was whether the court of first instance or the appeal court had material jurisdiction under Article 10(1) of Law No. 554/2004, where the Tribunal claimed jurisdiction because the case involved a central public authority document, while the Court of Appeal argued it was a fiscal restitution claim under 1,000,000 RON. The Supreme Court applied the established doctrine that for fiscal litigations regarding taxes, contributions, or duties, material jurisdiction is determined strictly by the financial value of the disputed debt (criterion 2), rendering the rank of the emitting authority irrelevant; since the claim was valued at 20,000 RON, below the 1,000,000 RON threshold, the Tribunal was the competent court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the Supreme Court to resolve the negative conflict of competence and determine the competent court.
Full text
Deliberând, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Marilor Contribuabili, obligarea pârâtei la îndreptarea erorii materiale din documentele de plată cu consecinţa restituirii/compensării sumei de 20.000 RON reprezentând contravaloare amendă conform Procesului Verbal nr. x/20.08.2014, întrucât plata iniţială a fost efectuată de reclamantă în termenul legal de 48 de ore cu consecinţa achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6635 din 7 noiembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că obiectul principal al cauzei priveşte rectificarea de către o autoritate publică centrală a unui document fiscal.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3574 din 12 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a constatat că prin prezenta cauză reclamanta solicită obligarea pârâtei ANAF-DGMC la restituirea sumei de 20.000 RON pe care a achitat-o în plus în opinia sa.
Solicitarea de îndreptare a erorii materiale se raportează la documentul de plată, la ordinul de plată emis de către reclamantă şi nu la un act administrativ fiscal emis de o autoritate publică centrală.
Cauza de faţă nu are ca obiect anularea ori modificarea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală neevaluabil în bani, ci este o acţiune prin care se solicită restituirea unei sume de bani (20000 RON) pe care reclamanta apreciază ca a plătit-o în plus faţă de dispoziţiile legale, fiind contestat un act administrativ asimilat, respectiv refuzul pârâtei de a-i restitui suma solicitată în cuantum de 20000 RON, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel, obiectul prezentei cauze îl constituie, în esenţă, cererea reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. de restituire/compensare a sumei de 20.000 RON reprezentând contravaloarea unei amenzi achitate de aceasta la bugetul de stat conform Procesului Verbal nr. x/20.08.2014, cu motivarea că, întrucât plata iniţială a fost efectuată de reclamantă în termenul legal de 48 de ore, aceasta ar fi trebuit să achite jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, iar nu întreaga sumă stabilită prin Procesul-verbal menţionat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În interpretarea şi aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii alternative de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
1.criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
2.criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte strict în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 1.000.000 RON, fără a avea relevanţă rangul autorităţii publice pârâte.
În speţă, fiind vorba de un litigiu care are ca obiect sume care au fost achitate la bugetul de stat, reprezentând o creanţă în valoare de 20.000 RON, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2018.
GGC - MP