Jurisdictional conflict over salary assimilation claims: contractual public-sector employees fall under labor courts, not administrative courts, under Labor Code and Law 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bacău Tribunal, Civil Section I, thereby determining that the labor court had jurisdiction to hear the dispute. The underlying conflict involved a union representing contractual employees of a veterinary and food safety directorate, who sought to compel the national authority to issue specific assimilation acts regarding salary grids and to order the employer to pay back wages, effectively challenging the execution of their individual labor contracts. The court ruled that because the claimants were private law contractual employees rather than public officials, the requested administrative acts did not constitute administrative acts under Law No. 554/2004; consequently, the dispute fell under the jurisdiction of the specialized labor courts pursuant to Articles 269 and 266 of the Labor Code (No. 53/2003) and Article 95(1) of the New Civil Procedure Code, rather than the administrative jurisdiction of the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 135 C. proc. civ; Jurisdictional conflict over salary assimilation claims: contractual public-sector employees fall under labor courts, not administrative courts, under Labor Code and Law 554/2004: The underlying conflict involved a union representing contractual employees of a veterinary and food safety directorate, who sought to compel the national authority to issue specific assimilation acts regarding salary grids and to order the employer to pay back wages, effectively challenging the execution of their individual labor contracts. The court ruled that because the claimants were private law contractual employees rather than public officials, the requested administrative acts did not constitute administrative acts under Law No. 554/2004; consequently, the dispute fell under the jurisdiction of the specialized labor courts pursuant to Articles 269 and 266 of the Labor Code (No. 53/2003) and Article 95(1) of the New Civil Procedure Code, rather than the administrative jurisdiction of the Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the Supreme Court to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, reclamantul Sindicatul A. Bacău a solicitat, în numele membrilor de sindicat B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Argeş şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor:
(i) obligarea pârâtei ANSVSA sa completeze Ordinul nr. 1016/23.12.2015, prin emiterea in temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcţiilor si salariilor personalului contractual reprezentat de muncitorii din cadrul DSVSA Maramureş, cu funcţiile si nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii si dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) si (81), în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură;
(ii) obligarea pârâtei DSVSA Maramureş ca, pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite;
(iii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 40 din data de 23 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău, secţia I civilă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamantul Sindicatul A. din Bacău a învestit Tribunalul Bacău cu soluţionarea unei cereri cuprinzând un capăt de cerere principală, aceea constând în obligarea pârâtei la completarea ordinului nr. 1016/23.12.2015 precum şi două capete de cerere accesorii având ca obiect obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale decurgând din completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015 şi la plata cheltuielilor de judecată.
Demersul privind completarea Ordinului nr. 1016/23.12.2015 corespunde dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel încât competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere este determinată de rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat, revenind, sub aspect material secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Chiar dacă potrivit Deciziei RIL nr. 9/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a cererii constând în obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale revine instanţei specializate în litigii de muncă, în prezenta speţă această cerere are caracter accesoriu, întrucât aceste drepturi urmează a fi calculate tocmai ca urmare a admiterii cererii de completare a Ordinului nr. 1016/23.12.2015. Sunt astfel incidente dispoziţiile articolul 123 noul C. proc. civ., în sensul că instanţa competentă a soluţiona o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială ori teritorială.
2.2. Prin sentinţa nr. 99/2018 din data de 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bacău, secţia I civilă.
S-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal cu conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că litigiul de faţă are ca obiect principal solicitarea reclamanţilor de a fi salarizaţi la nivelul funcţiilor cu care se face asimilarea, potrivit dispoziţiilor art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, asigurându-se, în prealabil că drepturile băneşti solicitate vor fi recunoscute printr-un act administrativ, Ordinul nr. 1016/2015, a cărui completare o solicită.
Având în vedere că solicitarea de "completare a unui act administrativ" nu se circumscrie dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 şi nici soluţiilor pe care instanţa de contencios administrativ le poate adopta potrivit art. 8 alin. (1) şi art. 18 din aceeaşi lege, nu există elemente care să susţină competenţa Curţii de Apel, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă, în ansamblul său revenind instanţei specializate în litigii de muncă, respectiv Tribunalul Bacău, secţia I civilă, având în vedere că reclamanţii sunt încadraţi ca personal contractual.
3. Soluţia Înaltei Curţi
Analizând înscrisurile aflate în dosarele celor două instanţe care şi-au declinat competenţa, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Bacău, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Bacău, reclamanţii precizează că fac parte din personalul contractual al DSVSA Bacău, fiind angajaţi pe posturi de muncitori calificaţi, în baza unor contracte individuale de muncă.
Având în vedere capătul unu al cererii de chemare în judecată, ce are ca obiect obligarea unei autorităţi publice la emiterea unor acte de asimilare în privinţa funcţiilor şi salariilor angajaţilor DSVSA Gorj cu cele ale angajaţilor din APIA, nu se poate considera că este vorba despre un litigiu de contencios administrativ, întrucât în privinţa reclamanţilor, care nu au calitatea de funcţionari publici, ci pe aceea de angajaţi cu contract individual de muncă, actele a căror emitere se solicită nu au natura juridică a unor acte administrative.
În acest sens, instanţa are în vedere Decizia nr. 11 din 11.05.2015 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a soluţionat o cerere de pronunţare a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că "dispoziţiile Legii nr. 554/2004 limitează controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ la actul administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Spre deosebire de raporturile juridice de drept administrativ, în cadrul cărora sunt emise sau încheiate actele administrative, este de reţinut faptul că actele încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale în cadrul unor raporturi juridice civile se caracterizează prin poziţia de egalitate juridică pe care se situează subiectele de drept.
Or, exceptând actele administrative în sensul arătat în precedent, toate celelalte acte ale autorităţile administraţiei publice locale (cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă) încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparţinând altor ramuri de drept excedează dreptului şi contenciosului administrativ. În privinţa acestor acte încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale sunt aplicabile reglementările specifice de drept substanţial şi procedural, iar nu dreptul comun în materia contenciosului administrativ".
Pentru identitate de raţiune, aceste considerente sunt valabile şi în cazul unor asemenea acte încheiate sau emise de autorităţile administraţiei publice centrale, cum este cazul în speţă al ANSVSA.
În litigiul de faţă sunt incidente prevederile Codului muncii şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, din moment ce reclamanţii nu au calitatea de funcţionari publici, calitate care ar fi atras competenţa instanţei de contencios administrativ prin prisma dispoziţiilor art. IV din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Avându-se în vedere calitatea reclamanţilor, de personal contractual, şi conţinutul cererii de chemare în judecată, care vizează solicitări specifice domeniului raporturilor de muncă, în speţă modificarea şi executarea contractului de muncă a reclamanţilor, sub aspectul salariului cuvenit, şi care intră, astfel, în categoria conflictelor individuale de muncă, competenţa materială de soluţionare a prezentului litigiu se stabileşte în raport de dispoziţiile Codului muncii, respectiv Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, cererile referitoare la cauzele privind conflictele de muncă, se adresează instanţei competente specializate în judecarea conflictelor de muncă în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul.
Potrivit art. 95 pct. 1 noul C. proc. civ., tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe. Tribunalele sunt competente să soluţioneze în primă instanţă conflictele de muncă, în înţelesul pe care îl au potrivit dispoziţiilor art. 266 din Codul muncii, aşa cum este cazul prezentului conflict.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul A. Bacău în numele şi pentru membrii de sindicat: B., C., D., E. şi F. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA), în favoarea Tribunalului Bacău, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2018.
GGC - MP