Claim against SEAP access fee enforcement title declared inadmissible for failure to exhaust mandatory administrative remedy

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia la executare înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2014, contestatoarea Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României, suspendarea executării silite din dosarul de executare nr. x/2014 din cadrul AADR până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii la executare, constatarea nulităţii absolute a titlului executoriu constând în decizia nr. x/27.08.2009 emisă de Directorul Agenţiei pentru Agenda Digitală a României şi, pe cale de consecinţă, anularea executării silite declanşate în dosarul de executare precitat.

A mai solicitat, în subsidiar, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2014 pentru lipsa calităţii de debitor a contestatoarei, constatarea prescripţiei dreptului intimatei de a cere executarea silită şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Declinarea de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 5886 din 2 aprilie 2015, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect contestaţie împotriva titlului de creanţă - decizia nr. x/27.08.2009, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

1.3. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2413 din 30 septembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, ca inadmisibilă.

1.4. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2413 din 30 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, solicitând casarea acesteia şi admiterea acţiunii sale, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

1.4.1. În motivarea cererii, recurenta a argumentat că instanţa de fond a aplicat excesiv de formalist dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscală, cu încălcarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

A arătat că, faţă de modul în care a decurs litigiul, procedura prealabilă administrativă cu intimata-pârâtă trebuia considerată îndeplinită, de vreme ce timp de un an de zile de la înregistrarea acţiunii aceasta nu a înţeles să îşi revoce decizia. Comunicările administrative făcute de recurentă în procedura verificării şi regularizării cererii de chemare în judecată, precum şi după fixarea termenelor, echivalează fără putinţă de tăgadă cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 205 Codul de procedură fiscală.

Întâmpinarea formulată de intimată, prin care aceasta a solicitat respingerea contestaţiei, cu motivarea că decizia este legal emisă, exprimă explicit refuzul acesteia de a-şi revoca actul administrativ ilegal.

1.4.2. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de fond s-a limitat la a reproduce pe scurt textul art. 205 Codul de procedură fiscală, fără însă a reţine împrejurările concrete ale cauzei şi, mai ales, refuzul explicit al intimatei, menţionat prin întâmpinare, prin aceasta ignorând cu totul situaţia de fapt atipică creată între părţi datorită actelor normative prin care recurenta a preluat anumite elemente de patrimoniu de la o altă entitate juridică desfiinţată.

A mai arătat că instanţele anterioare nu s-au pronunţat cu privire la cererea sa de suspendare a executării silite.

A adus argumente privind nelegalitatea Deciziei x/27.08.2009, în condiţiile în care A. a fost desfiinţată încă din noiembrie 2009, astfel încât aceasta nu putea avea calitatea de beneficiar al accesului la SEAP în cursul semestrului al II-lea al anului 2009. A mai susţinut că nu a preluat prin lege au hotărâre de Guvern eventualele datorii ale BRGV Suceava, astfel că nu s-a transmis în patrimoniul său o atare creanţă, pentru a-i putea fi opozabilă, creanţa fiind, de altfel, şi prescrisă.

1.5. În data de 24 aprilie 2018, recurentul-reclamant a depus la dosar cerere prin care a solicitat instanţei să ia act că, urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 112/2018 şi a Protocolului de predare-primire 2122/2018, A. a preluat patrimoniul Laboratorului Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor, motiv pentru care acesta din urmă nu mai are calitate procesuală în cauză, calitatea de recurent revenind A.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de transmiterea calităţii procesuale active în cauză, de la Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor către A.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

(i) Verificând, mai întâi, sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurent, Curtea constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, întrucât hotărârea recurată respectă exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, pronunţându-se strict asupra aspectelor cu care a fost învestită şi raportându-se, atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale incidente, fără ca hotărârea atacată să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

(ii) În continuare, examinând motivul de recurs ce vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, prevăzut de 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.

Prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă, recurentul-reclamant a solicitat anularea deciziei nr. x/27.08.2009, emisă de preşedintele Agenţiei pentru Serviciile Societăţii Informaţionale, prin care s-a stabilit în sarcina A. plata sumei de 1785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP.

Conform H.G. nr. 1433/18.11.2009, A. s-a desfiinţat, activul şi pasivul, precum şi sediul, fiind preluate de către Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor Bucureşti.

Potrivit art. 66 alin. (2) şi (3) din Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobate prin H.G. nr. 1.660/2006 şi modificate prin H.G. nr. 370/2009, decizia a cărei anulare se solicită constituie titlu de creanţă pentru tariful de acces în SEAP, iar potrivit art. 205 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, titlul de creanţă trebuie contestat, în prealabil, pe cale administrativă, anterior sesizării instanţei de judecată.

Cum, în speţă, recurenta s-a adresat direct instanţei, fără a mai parcurge procedura prevăzută de 205 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, prin raportare la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod corect cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală a României a fost respinsă ca inadmisibilă.

Nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional. Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de judecată nu împiedică şi nu restrânge accesul celui în cauză la justiţie. Dimpotrivă, această prevedere instituie, în plus, un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic superior.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 2413 din 30 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP