Suspension of Court of Auditors order to recover allegedly illegal salary surcharges in state-owned enterprise

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport "A." S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017 emisa de către Curtea de Conturi a României, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017, aflată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4888 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport "A." S.A. şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017 a Curţii de Conturi până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare (dosar nr. x/2017).

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4888 din 12 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi, solicitând casarea acesteia şi rejudecarea cauzei, cu respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susţinut că prima instanţă a făcut greşit aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

A arătat că decizia atacată a fost emisă în exercitarea atribuţiilor specifice, în limita competenţei legale prevăzute de art. 21-24 şi art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1994 coroborate cu dispoziţiile pct. 85-225 RODAS.

Curtea de Conturi a României, în cadrul competenţelor prevăzute la art. 21 din Legea nr. 94/1992, şi-a desfăşurat atribuţiile specifice în domeniul "situaţiei, evoluţiei şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului (conform art. 22 lit. f) în cazul Societăţii pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport A. S.A., societate administrată în sistem unitar conform O.U.G. nr. 109/2011, care a fost înfiinţată potrivit Hotărârii AGA Transelectrica S.A. nr. 13/20.03.2002 şi a Ordinelor Ministrului Industriei şi Resurselor nr. 3098 şi nr. 3101/23.01.2002, fiind constituită ca filială a CNTEE Transelectrica S.A., companie cu capital majoritar de stat ce deţine calitatea de acţionar unic şi pentru care furnizează servicii specifice de telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei.

SC A. S.A. s-a aflat, în perioada supusă verificării, 2014-2016, împreună cu societatea mamă, sub autoritatea Ministerului Economiei, conform H.G. nr. 47/2013 şi a H.G. nr. 957/2015.

Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 26/2013, întrucât, fără a ţine seama de realizarea indicatorului "productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu" de numai 71%, au fost acordate salarii de bază, sporuri şi indemnizaţii, în valoare totală de 14.514 mii RON din care: adaosuri la salarii în valoare totală de 496.073 RON.

Intimata a procedat la acordarea la sfârşitul anilor 2014/2015/2016, de adaosuri la salarii în sumă totală de 668.469 RON, cu nerespectarea clauzei de la art. 6.27 alin. 3 din CCM valabil în perioada 2013-2016, fapt ce a condus la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare a societăţii, diminuarea profitului impozabil cu aceiaşi sumă şi implicit a impozitului pe profit datorat bugetului de stat, precum şi în efectuarea de plăţi pentru cheltuieli fără bază legală în sumă de 668.469 RON.

Argumentele invocate de reclamantă nu exclud aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 26/2013 potrivit cărora "Operatorii economici respectă în execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli următoarele reguli: b) în cazul în care se înregistrează depăşiri sau nerealizări ale veniturilor totale aprobate, se pot efectua cheltuieli totale proporţional cu gradul de realizare a veniturilor totale, cu încadrarea în indicatorii de eficienţă aprobaţi".

Auditorii publici externi, în analiza efectuată, au avut în vedere salariile înscrise şi acordate în baza contractului individual de muncă, în Raportul de control, valoarea estimată a abaterii este data de valoarea adaosurilor la salarii acordate în perioada 2014-2016, în sumă de 668 mii RON (496 mii RON în 2014, 5 mii RON în 2015 ţi 167 mii RON 2016), care nu au la bază contractele individuale de muncă, ele au fost acordate în baza unor dispoziţii ale directorului general şi în alte condiţii decât cele stabilite prin CCM valabil în perioada analizată, respectiv fără a avea la bază criterii şi repartizarea, stabilite prin Protocol încheiat între S.C. A. S.A. şi organizaţia sindicală.

Intimata-reclamantă nu a făcut dovada existenţei unui astfel de Protocol încheiat între S.C. A. S.A. şi organizaţia sindicală, deşi a fost solicitat de auditorii publici externi cu adresa înregistrată sub nr. x/10.03.2017, entitatea răspunzând prin adresa nr. x/13.03.2017, că "Nu au fost încheiate astfel de protocoale (...)."

Recurenta-pârâtă a mai argumentat, în ceea ce priveşte noţiunea de "pagubă iminentă", că intimata-reclamantă nu demonstrează iminenţa producerii unei pagube importante, în sensul art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, criticând considerentele reţinute de instanţa de fond cu privire la încetarea raporturilor de muncă cu specialişti de înaltă calificare.

Admiterea cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. II. 19 din Decizia nr. 3/2017 creează premisa ca toate măsurile cuprinse în deciziile emise de Curtea de Conturi şi care au fost atacate la instanţele de judecată, vor trebui, în mod obligatoriu, să fie suspendate de instanţa de judecată până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în caz contrar producându-se o "pagubă iminentă" pentru orice terţ care a avut raporturi de muncă sau de natură contractuală cu entitatea audiată în cursul perioadei verificate.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Societatea pentru Servicii de Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei în Reţele Electrice de Transport "A." S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A evocat considerentele avute în vedere de prima instanţă şi a susţinut, în esenţă, că aspectele supuse judecăţii justifică suspendarea, în temeiul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executării actului administrativ contestat.

2. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării măsurii dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017 emisă de către Curtea de Conturi a României, care prevede că S.C. A. S.A. va dispune măsuri şi va urmări intrarea în legalitate privind respectarea în execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, a efectuării cheltuielilor cu salariile în funcţie de indicatorii realizaţi, luând în calcul fundamentarea acestor cheltuieli prin BVC.

A mai dispus luarea de măsuri pentru extinderea verificărilor asupra cheltuielilor salariale efectuate în perioada 2014-2016, a indicatorilor realizaţi luaţi în calcul la fundamentarea acestor cheltuieli, în vederea identificării şi a altor cazuri de cheltuieli salariale efectuate fără bază legală prin acordarea de adaosuri salariale/prime în condiţiile nerealizării indicatorilor luaţi în calcul la fundamentarea cheltuielilor salariale, pentru cazurile constatate, măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite şi recuperarea acestora în condiţiile legii, precum şi corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea eventualelor diferenţe cuvenite bugetului de stat şi virarea acestora pe destinaţiile legale.

Măsura a fost justificată de presupusa nerespectare, de către intimată, a prevederilor legale privind efectuarea cheltuielilor cu salariile, în condiţiile nerealizării indicatorului "productivitatea muncii" (luat in calcul la fundamentarea cheltuielilor cu salariile aprobate prin BVC), fără a avea stabilite criterii de repartizare, prin protocol încheiat intre A. S.A. si Organizaţia Sindicala, peste nivelul celor programate si aprobate prin BVC, fiind acordate in mod nelegal adaosuri la salarii in suma de 668.469 RON, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 1. art. 5. alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial si controlul financiar preventiv, art. 9 alin. 3, art. 10 alin. 1 cap. II - Anexa de fundamentare nr. 2"Detalierea indicatorilor economico-financiari prevăzuţi in bugetul de venituri si cheltuieli" din O.G. nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ - teritoriale sunt acţionari unici sau majoritari, actualizata, art. 1.6 alin. 1, art. 6.27 alin. 3 din Contractul Colectiv de Munca valabil pe anii 2013 - 2015 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucureşti sub nr. X/01.07.2013, art. 1.5 alin. 1(6), art. 1.6, art. 6.27 alin. 1(2)(3) din Contractul Colectiv de Munca valabil pe anii 2016 - 2017 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Bucureşti sub nr. x/22.01.2016.

Prima instanţă a admis cererea reclamantei, după efectuarea unei analize sumare care a revelat indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi a concluzionat ca verosimilă iminenţa producerii unei pagube, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Fără a mai relua situaţia de fapt şi procedând în limitele impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că, în speţă, argumentele pertinente privind o altă interpretare a prevederilor art. 9 alin. (1)- (3) şi art. 10 din O.G. nr. 26/2013 şi posibilitatea intimatei de a acorda adaosurilor după ce s-a constatat că există fonduri disponibile, potrivit dispoziţiilor art. 6.27 alin. (3) din Contractul Colectiv de muncă, reprezintă împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte achiesează şi la considerentele instanţei de fond privind faptul că, în condiţiile creării premiselor declanşării unui conflict de muncă, raportat la deficitul resursei umane în zona de telecomunicaţii şi a specificului activităţii intimatei, este evident că executarea măsurii contestate, sub aspectul efectuării unor demersuri privind stabilirea drepturilor salariale care ar fi fost nelegal plătite şi a recuperării acestora, este de natură să perturbe grav activitatea intimatei.

Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecinţe grave în ce-l priveşte, se poate adresa instanţei pentru a obţine suspendarea executării actului.

În acest sens sunt, de altfel, şi prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorităţii jurisdicţionale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecţie provizorii corespunzătoare, în limitele competenţei sale şi fără ca, astfel, să influenţeze în vreun fel soluţia asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

Or, tocmai acestei categorii de măsuri de protecţie provizorie îi aparţine şi suspendarea executării măsurii dispuse la pct. II.19 din Decizia nr. 3/18.04.2017 emisă de către Curtea de Conturi a României, pe care instanţa de fond a dispus-o prin hotărârea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, constatându-se că nu subzistă motive de casare a hotărârii instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 4888 din 12 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP