Negative jurisdictional conflict over appellate competence for estate partition: application of transitional emergency ordinance to shift appeal from Court of Appeal to Tribunal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the pending appeal to the Bucharest Court of Appeal (Tribunal), ruling that this court must adjudicate the case. The dispute concerned the division of an estate, initiated by heirs against co-heirs, where the lower court admitted the action and partitioned the assets. A jurisdictional conflict arose after the Bucharest Court of Appeals declined competence based on emergency legislation, and the Bucharest Court of Appeal subsequently disclaimed its competence, citing the inappropriateness of its own first-instance judgment being reviewed by the same body. Relying on Article II, paragraphs 2 and 3 of Emergency Ordinance No. 65/2004 as modified by Law No. 493/2004, the ICCJ determined that these transitional measures specifically designated tribunals to hear appeals for such succession cases to mitigate delays at the Supreme Court level, thereby establishing the Tribunal's mandatory competence to hear the appeal against the original first-instance decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict over appellate competence for estate partition: application of transitional emergency ordinance to shift appeal from Court of Appeal to Tribunal: Potrivit art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 65/2004, căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la 6 septembrie 1999, reclamantele S.M. și K.A.I. au chemat în judecată pe pârâtele K.C. și K.M., solicitând dezbaterea succesiunii defunctei K.G., decedat la 20 iulie 1999 și partajarea averii succesorale de pe urma acestuia.
La 1 noiembrie 1999 instanța din oficiu a ridicat excepția necompetenței sale materiale, în raport cu valoarea masei partajabile.
Prin sentința civilă nr. 1566 din 24 octombrie 2002 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, constatând calitatea de moștenitori a părților, cotele, masa succesorală și a dispus partajul, prin atribuire și fixarea de sulte.
Împotriva acestei sentințe S.A. și K.M. au declarat recurs (apel).
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la 13 decembrie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, prin invocarea art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 65/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 493/2004.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 69 din 11 februarie 2005 s-a dezinvestit în favoarea curții de apel, reținând în motivare că „este de neconceput că hotărârea să fie supusă controlului aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea și pe fondul cauzei”.
Constatând, ivit conflictul negativ de competență, dosarul s-a trimis Înaltei Curți pentru a pronunța un regulator de competență.
Analizând lucrările dosarelor, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu modificările procedurale intervenite, competența de soluționare a apelului aparține tribunalului.
Motivarea deciziei civile nr. 69/2005 este în principiu corectă, într-un stat de drept caracterizat prin stabilirea instituțiilor sale fundamentale.
În speță însă, constatând că „actuala încărcare în materie civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție determină întârzieri în activitatea de judecată, de natură să aducă atingere dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil” (preambulul O.U.G. nr. 65/2004), legiuitorul a intervenit prin măsuri excepționale de modificare neîntârziată a codului de procedură civilă, pentru a fi atins scopul expres.
Printre aceste măsuri se numără și aceea ca litigiile de natura celui din speță, să fie judecate în apel de tribunale, iar nu de curțile de apel.
Potrivit art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 65/2004, căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență.
Cum judecătorii sunt chemați să aplice legea în litera și spiritul ei, urmează ca Tribunalul București, în compunerea prevăzută de lege, să judece apelul ce i-a fost atribuit în competență de art. 2 pct. 2 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența soluționării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1566 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în favoarea Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.