Incompatibility between public office and commercial status of a family enterprise member

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 25.11.2015, pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/06.11.2015 prin care, în temeiul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, a fost constatată starea sa de incompatibilitate.

Prin sentinţa nr. 112 din data de 17 februarie 2016, Tribunalul Olt a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

1.2. Prin sentinţa nr. 139 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate.

A susţinut recurentul-reclamant că s-a dat o greşită interpretare normelor de drept material, art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 şi art. 3 din C. civ. Instanţa de fond a îmbrăţişat opinia Agenţiei Naţionale de Integritate, nefiind relevant aspectul neexercitării efective a actelor de comerţ.

Instanţa a interpretat greşit prevederile alin. (2) şi (3) ale art. 3 C. civ. La momentul reglementării noţiunii de "profesionist", legiuitorul a stabilit că această categorie de persoane este reprezentată de cei care exploatează o întreprindere, ceea ce presupune exercitarea sistematică a unei activităţi.

A dovedit dincolo de orice dubiu că nu a exercitat niciodată activitate efectivă în cadrul întreprinderii respective şi că nu a exploatat această întreprindere. Instanţa a reţinut greşit că statutul său de membru în cadrul formei de asociere B. este suficient pentru a dovedi că este profesionist şi că, în calitate de reprezentant al întreprinderii, ar fi fost implicat în exploatarea acesteia.

Probele nu confirmă că ar fi exercitat vreun moment activitate în cadrul Întreprinderii Familiale, astfel că se impune a se proba nu doar statutul abstract de membru al unei Întreprinderi Familiale, ci şi exploatarea efectivă, directă şi personală a acestei forme de exercitare de fapte de comerţ.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în mod corect reţinând prima instanţă că raportul de evaluare este legal şi temeinic.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 iulie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/06.11.2015, întocmit de intimata Agenţia Naţională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reţinut că recurentul, viceprimar în cadrul Primăriei Băbiciu, judeţul Olt, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, respectiv dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, pentru că, în perioada 26.06.2012-27.10.2014, a deţinut, simultan, atât funcţia de viceprimar, cât şi calitatea de titular întreprindere individuală în cadrul A.-Întreprindere Familială.

4.2.1. Înalta Curte reţine că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, astfel cum era în vigoare în perioada analizată, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică. Aceste dispoziţii legale nu permit deţinerea simultană, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a unei activităţi economice, în calitate de comerciant persoană fizică.

Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, care poate deţine ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, ori funcţia sau demnitatea publică.

Nu trebuie omise nici considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 275/2011 prin care s-a reţinut că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile art. 87 lit. g) din Legea nr. 161/2003 reprezintă o măsură "necesară şi utilă pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiei publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiei publice".

4.2.2. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că Întreprinderea Familială A. a fost înregistrată în Registrul Comerţului la data de 20.08.2002, recurentul A. având calitate de reprezentant al acesteia.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Băbiciu nr. 5/22.06.2012, recurentul a fost ales viceprimar.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentului-reclamant, referitoare la interpretarea eronată a noţiunii de "comerciant", care ar fi căpătat forma de "profesionist" conform Noului C. civ.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ.:

"(1) Noţiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.", textul confirmând astfel că noţiunea de "comerciant" nu a fost eliminată din legislaţie, ci a fost înlocuită, la nivel terminologic, cu cea de "profesionist", fără a se schimba şi conţinutul juridic.

O confirmare suplimentară cu privire la intenţia legiuitorului de opera exclusiv o modificare de ordin terminologic, după intrarea în vigoare a C. civ. din 2009, rezultă şi din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora:

"În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianţi se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege".

De asemenea, dispoziţiile art. 2 lit. h) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale definesc noţiunea de "întreprindere familială" ca fiind acea "întreprindere economică fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa".

Art. 31 din acelaşi act normativ, astfel cum era în vigoare în perioada de referinţă, stabileşte că "Membrii întreprinderii familiale sunt comercianţi persoane fizice de la data înregistrării acestora în registrul comerţului (...)".

4.2.3. Nici alegaţiile recurentului-reclamant, referitoare la faptul că nu ar fi exercitat niciodată activitate efectivă în cadrul întreprinderii şi că nu ar fi exploatat această întreprindere, nu pot fi avute în vedere.

În primul rând, reţine Înalta Curte că art. 87 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada analizată, nu distingea cu privire la "exercitarea" unor funcţii sau calităţi, fiind suficientă, după cum corect a reţinut şi prima instanţă, pentru a se reţine încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, numai "deţinerea" calităţii.

Articolul menţionat a fost modificat abia prin Legea nr. 87/2017, în sensul că starea de incompatibilitate trebuie reţinută în raport cu "exercitarea" unor funcţii sau activităţi.

Trecând peste acest aspect, Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentului, constată că, din probatoriul administrat, rezultă, cu evidenţă, că acesta a exercitat activitatea de comerciant, a desfăşurat activitate economică şi a încasat venituri din această activitate.

Astfel, din Adresa nr. x/15.10.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt-Serviciul Fiscal Municipal Caracal reiese că recurentul, personal, a încasat, între anii 2012-2014, şi venituri din "activităţi comerciale".

De asemenea, şi în cuprinsul declaraţiilor de avere ale recurentului (depuse la dosarul Tribunalului Olt), au fost menţionate venituri din activităţi agricole pentru anii 2012-2014.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurent.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 139 din 23 martie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 decembrie 2018.

GGC - MP