Tax suspension quashed: substantive legality claims outside interim relief; company's suspension application rejected

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalului Constanţa şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei, prin sentinţa nr. 1457 din 15.09.2017, în favoarea acestei din urmă instanţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/13.04.2017 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecţiei fiscale la persoane juridice, prin care s-au stabilit in sarcina societăţii obligaţii suplimentare de plata în valoare totală de 1.317.883 RON, reprezentând 1.014.107 RON - TVA suplimentar şi 303.776 RON - impozit profit suplimentar, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 241 din 1 noiembrie 2017, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/13.04.2017, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 278 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, în ceea ce priveşte achitarea unei cauţiuni, apreciindu-se greşit şi asupra îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit recurentei, nu pot fi apreciate motive în susţinerea cazului bine justificat afirmaţiile intimatei-reclamante, în sensul că în raportul de inspecţie fiscală se consemnează faptul că reprezentantul societăţii şi-a exprimat punctul de vedere în scris, însă nu se arată de ce obiecţiunile formulate nu au fost luate în considerare, având în vedere că echipa de control a luat act de punctul de vedere al operatorului economic, menţinând constatările cu privire la diferenţele stabilite.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a susţinut, contrar susţinerilor recurentei, că au fost respectate prevederile art. 278 din Legea nr. 207/2015, în sensul că s-a făcut dovada consemnării cauţiunii iar, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate, prin prisma motivelor de casare invocate şi a apărărilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/13.04.2017, până la pronunţarea instanţei de fond.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În speţă, se observă că, în dovedirea cererii de suspendare, intimata-reclamantă a formulat critici detaliate cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat în raport cu nerespectarea dreptului contribuabilului de a prezenta în scris punctul de vedere cu privire la constatările organului fiscal şi de a i se răspunde motivat la obiecţiuni, legate de modalitatea în care au fost stabilite obligaţiile fiscale suplimentare în sarcina societăţii, or, toate aceste susţineri referitoare la opinia organului fiscal cu privire la punctul de vedere exprimat de contribuabil, despre care se face vorbire în raportul de inspecţie fiscală, pot fi cercetate numai în litigiul privind anularea acestor acte administrative, după administrarea unui probatoriu complet şi adecvat.

Altfel spus, atât analiza de legalitate a actului contestat, cât şi verificarea legalităţii actelor care au stat la baza emiterii acestuia presupun o cercetare în fond, care este de competenţa instanţei învestite cu acţiunea în anulare, iar nu de către instanţa învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului, ci necesită o evaluare a aspectelor de fond, care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, se apreciază că nu se mai impune a fi analizată, ambele condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ.

Referitor la criticile recurentei, în sensul că au fost încălcate prevederile art. 278 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, se constată că, în faza procesuală a recursului, intimata-reclamată a făcut dovada consemnării cauţiunii în valoare de 14.817,88 RON.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea împotriva sentinţei nr. 241 din 1 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 decembrie 2018.

GGC - MP