Liability for litigation costs despite pre-trial voluntary waiver of tax assessment: Exception under Article 454 CPC triggered by prior statutory objection
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the tax authority, leaving in force the first-instance decision that the action remained without object but ordered the defendant to pay 5,050 RON in litigation costs. The dispute concerned the suspension of a tax assessment decision and a fiscal inspection report, where the initial action became moot after the tax authority voluntarily nullified the impugned decision through a prior objection; however, the core controversy shifted to the allocation of litigation costs, with the authority arguing it should be exempt because it recognized the claim before the first hearing. The decisive legal basis was Article 454 of the Code of Civil Procedure, which prevents the losing party from being liable for costs if they acknowledge the claim at the first hearing, except when previously placed in default; the court held that the tax authority had been placed in default prior to the lawsuit by the filing of the pre-trial objection required under Article 7 of Law no. 554/2004, thus validating the first instance's application of the cost-liability exception.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 454 C. proc. civ, art. 453 C. proc. civ, articolul 454 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004; Liability for litigation costs despite pre-trial voluntary waiver of tax assessment: Exception under Article 454 CPC triggered by prior statutory objection: The dispute concerned the suspension of a tax assessment decision and a fiscal inspection report, where the initial action became moot after the tax authority voluntarily nullified the impugned decision through a prior objection; however, the core controversy shifted to the allocation of litigation costs, with the authority arguing it should be exempt because it recognized the claim before the first hearing. The decisive legal basis was Article 454 of the Code of Civil Procedure, which prevents the losing party from being liable for costs if they acknowledge the claim at the first hearing, except when previously placed in default; the court held that the tax authority had been placed in default prior to the lawsuit by the filing of the pre-trial objection required under Article 7 of Law no. 554/2004, thus validating the first instance's application of the cost-liability exception.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited as the basis for the court to dismiss the appeal as unfounded.
Procedural provision cited regarding the rules for contesting decisions in tax-related litigation.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.09.2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF-Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea Deciziei de impunere nr. x/10.08.2016 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/10.08.2016, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea actelor contestate.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3954 din 9 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, a respins acţiunea reclamantei, ca rămasă fără obiect, a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii în cuantum de 44.035,75 RON achitate pentru soluţionarea cererii şi a admis, în parte, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 5.050 RON, cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta DGAMC a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate şi respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
A arătat că a emis Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/11.11.2016 şi a desfiinţat Decizia de impunere nr. x/10.08.2016, ce face obiectul cererii de suspendare, după comunicarea cererii de chemare în judecată şi anterior primului termen stabilit în cauză.
Astfel, nu se poate reţine că ar fi pierdut procesul, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Cheltuielile pentru angajarea unui apărător şi cele privind administrarea probatoriului sunt cheltuieli obişnuite, a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa.
De asemenea, Curtea Constituţională a decis, prin Decizia nr. 493/2007 şi nr. 401/2005, că instanţa de judecată are dreptul de a cenzura cuantumul cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial cuvenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.
Astfel, condiţia cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecată nu este îndeplinită în cauză.
4. Apărările intimatei-reclamante
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A susţinut, în esenţă, că pârâta a fost pusă în întârziere anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, prin formularea, de către societate, a contestaţiilor nr. x/08.09.2016 şi nr. x/19.09.2016 împotriva deciziei de impunere.
5. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului.
5.1. Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine că motivele expuse de intimata-reclamantă în susţinerea excepţiei nulităţii recursului, invocată în şedinţă publică, constituie argumente în combaterea recursului, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea acestuia. În cauză se contestă interpretarea de către prima instanţă a art. 453 şi art. 454 C. proc. civ., cu referire la culpa procesuală a pârâtei prin raportare la recunoaşterea pretenţiilor reclamantei la primul termen de judecată.
5.2. Recurenta-pârâtă susţine că în mod eronat prima instanţă a apreciat că s-ar afla în culpă procesuală, de vreme ce, anterior primului termen de judecată, a soluţionat contestaţia intimatei-reclamante şi a desfiinţat Decizia de impunere nr. x/10.08.2016 a cărei executare a solicitat reclamanta a fi suspendată prin acţiune.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 453 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii adverse, să îi plătească cheltuieli de judecată.
Art. 454 C. proc. civ. dispune că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.
Or, deşi recurenta-pârâtă DGAMC citează articolul 454 C. proc. civ., apreciind că nu se află în culpă procesuală pentru că a recunoscut chiar anterior primului termen de judecată pretenţiile reclamantei, omite a se referi la excepţia instituită de articol, când, în prealabil pornirii procesului, pârâtul a fost pus în întârziere de către reclamant.
Astfel, chiar recurenta precizează că ANAF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a emis Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/11.11.2016 şi a desfiinţat Decizia de impunere nr. x/10.08.2016.
De altfel, parcurgerea procedurii prealabile constituie o condiţie de sesizare a instanţei. Obiectul prezentei cauze îl constituie suspendarea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 - după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice ierarhic superioare celei care a emis actul - până la pronunţarea instanţei de fond.
Contestaţia soluţionată de ANAF a fost formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei de impunere a cărei suspendare face obiectul prezentei acţiuni, Decizia nr. 353/10.08.2016 (Decizia nr. 353/15.09.2016 fiind diferită prin codul contului bugetar căruia îi corespunde obligaţia stabilită de organele de inspecţie).
Prin urmare, în cauză, prin formularea contestaţiei împotriva deciziei atacate (formularea plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004) înregistrate la DGAMC sub nr. x/08.09.2016 - dosar fond), recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a fost pusă în întârziere, avându-se în vedere că decizia de soluţionare a contestaţiei a fost emisă cu depăşirea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) Codul de procedură fiscală.
În mod corect prima instanţă a făcut aplicarea art. 454 C. proc. civ., reţinând că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată este admisibilă, făcând, totodată, şi aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reducând onorariul avocaţial, de la suma de 20.376,2 RON la 5.000 RON.
5.3. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Direcţia Generală a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 3954 din 9 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.
GGC - MP