Jurisdictional competence for service pension of diplomatic corps members as labor and social security dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, revocarea adresei-răspuns înregistrate sub nr. x/01.02.2016 emise de pârât şi obligarea pârâtului să procedeze la eliberarea adeverinţei tip potrivit dispoziţiilor Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României şi ale H.G. nr. 954/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 436 din 5 mai 2015, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.06.2016, sub nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 246 din 27 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

A susţinut recurentul-reclamant că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiilor de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, ale H.G. nr. 954/2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 916/2015 şi ale Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României.

Astfel, instanţa în mod greşit a reţinut că nu a avut vechimea corespunzătoare în cadrul Departamentului de Comerţ Exterior, în calitate de membru diplomatic al Corpului diplomatic şi consular al României, contrar art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 17 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 269/2003.

A concluzionat că îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de pensia specială prevăzută de Legea nr. 216/2015, îndeplinind condiţiile de vechime prevăzute de lege.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

1. Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată incidenţa motivului de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul A. a învederat că, după adoptarea Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, a formulat cerere la Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, prin care a solicitat acordarea pensiei de serviciu, în temeiul dispoziţiilor noii legi, cerere înregistrată sub nr. x/21.08.2015. În răspunsul la cererea sa, i s-a solicitat să depună adeverinţa-tip, eliberată conform H.G. nr. 954/2015.

S-a adresat pârâtului pentru eliberarea adeverinţei-tip, cerere înregistrată sub nr. x/01.02.2016. Cererea i-a fost respinsă, pe motiv că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. g) şi h) din H.G. nr. 954/2015.

2. Înalta Curte reţine că reclamantul solicită, în esenţă, a se constata că îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu, prevăzute de H.G. nr. 954/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României.

Potrivit art. 15 şi 16 din H.G. nr. 954/2015,

"Art. 15. - Stabilirea, plata şi actualizarea pensiilor de serviciu şi pensiilor de urmaş se efectuează de către casele teritoriale de pensii/casele de pensii sectoriale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Art. 16. - (1) Prevederile Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la stabilirea, plata, revizuirea, suspendarea, reluarea, încetarea, recuperarea sumelor încasate necuvenit şi jurisdicţia se aplică în mod corespunzător şi pensiei de serviciu şi pensiei de urmaş reglementate de Lege.

(2) Pensia de serviciu stabilită în baza Legii are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă pentru care sunt aplicabile dispoziţiile legale în vigoare referitoare la încetarea raportului de serviciu, respectiv a raportului de muncă."

3. Prin urmare, obiectul litigiului este unul specific conflictelor de muncă şi asigurărilor sociale, fiind aplicabile dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii.

Conform art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Potrivit art. 153 lit. l) din lege, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi.

Deci, din punct de vedere material şi funcţional, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de asigurări sociale a tribunalului.

Conform art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

"(1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari. Dispoziţiile art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) se aplică în mod corespunzător."

4. Înalta Curte constată că pricina, în primă instanţă, a fost soluţionată de instanţă necompetentă material, curte de apel, într-un complet care nu a fost constituit şi din 2 asistenţi judiciari, nefiind respectate, astfel, dispoziţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Astfel, în cauză, este incident motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., impunându-se, în temeiul art. 497 C. proc. civ., casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 246 din 27 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Dâmboviţa, ca instanţă de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP