Asset-verification closure upheld as loan repayments justified councillor’s wealth difference

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.07.2015, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, A. şi B., anularea Ordonanţei nr. 1/30.09.2014 emise de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 230 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta ANI a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, anularea Ordonanţei nr. 1/30.09.2014 şi confiscarea diferenţei semnificative, la nivelul anilor 2008, 2009 şi 2011.

2.2. În argumentarea recursului său, recurenta susţine că hotărârea primei instanţe este nelegală din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului nu a arătat motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia şi, în acelaşi context, recurenta susţine că prima instanţă nu a identificat corect situaţia de fapt.

În continuare, recurenta aduce o serie de critici cu privire la soluţia concretă a primei instanţe, susţinând că în mod greşit au considerat comisia de cercetare a averilor şi curtea de apel faptul că intimatul pârât a justificat averea dobândită în cursul mandatului de consilier local.

În esenţă, recurenta arată că, în urma cercetărilor întreprinse, ANI a constatat faptul că intimatul pârât a realizat în perioada 2008-2011 venituri în cuantum de 98.812 RON în timp ce patrimoniul său s-a situat la nivelul sumei de 336.810,65 RON, apărând astfel o diferenţă nejustificată de 237.998,65 RON.

Comisia de cercetare a averilor, sesizată în vederea confiscării sumei de 237.998,65 RON, a clasat cauza, apreciind că intimatul pârât a justificat modificările survenite în patrimoniul său, în esenţă, fiind avute în vedere restituirile creditului de 517.523 RON, acordat societăţii de către intimatul pârât.

Or, recurenta afirmă că este greşit raţionamentul comisiei de cercetare, însuşit şi de curtea de apel, întrucât intimatul pârât nu a probat faptul că avea disponibilităţile necesare pentru a credita societatea cu o astfel de sumă şi, pe de altă parte, nu a menţionat acest împrumut în cuprinsul declaraţiilor de avere.

De aceea, recurenta reiterează afirmaţiile sale, în sensul că apărările intimatului pârât, prin care tinde să demonstreze existenţa unui împrumut de 517.523 RON, sunt formulate pro causa, neavând suport în realitate.

Faţă de aceste considerente recurenta solicită casarea hotărârii criticate.

2.3. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul A. a invocat excepţia nulităţii recursului în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că argumentele dezvoltate de recurentă în calea de atac nu se circumscriu niciunui motiv de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Soluţionând excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul A., curtea constată că este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

În acest sens, curtea constată că motivele invocate de către recurenta Agenţia Naţională de Integritate se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., dar şi celei avute în vedere de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 230/17.12.2015, curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum s-a reţinut mai sus, primul motiv de casare invocat de recurenta Agenţia Naţională de Integritate vizează cazul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei

Contrar celor afirmate de recurentă, curtea constată că, din considerentele hotărârii rezultă fără echivoc faptul că instanţa a procedat la o analiză proprie a argumentelor evocate de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în susţinerea criticilor sale la adresa actului dedus judecăţii, a analizat probele administrate şi a dezlegat fondul cauzei, context în care critica grefată pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondată.

Nemulţumirea recurentei cu privire la considerentele hotărârii atacate nu poate constitui un motiv de casare a sentinţei civile atacate, nelegalitate ce intervine numai în contextul în care hotărârea primei instanţe nu respectă exigenţele prevăzute de art. 425 C. proc. civ. în privinţa motivării hotărârii judecătoreşti.

Ca atare, simpla afirmaţie a recurentei-reclamante, în sensul că judecătorul fondului nu a arătat motivele de fapt şi drept pe care şi-a întemeiat soluţia este nu numai caracterizată de imprecizie dar şi nedovedită, dat fiind faptul că sentinţa atacată atestă contrariul şi anume expunerea detaliată şi convingătoare a considerentelor pentru care judecătorul fondului a apreciat neîntemeiată contestaţia reclamantei cu privire la ordonanţa de clasare atacată.

Nefondată este şi critica recurentei la adresa legalităţii sentinţei civile din perspectiva motivului de casare prevăzut de de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, curtea reţine că reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a învestit Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Galaţi cu solicitarea de confiscare a sumei de 237.998,65 RON, apreciată ca fiind dobândită nejustificat de către intimatul pârât A.

Prin Ordonanţa nr. 1 din 30.09.2014, Comisia de cercetare a averilor a dispus clasarea cauzei, reţinând, în raport de probatoriul administrat în cauză, că solicitarea de confiscare este neîntemeiată, întrucât intimatul pârât a justificat diferenţa imputată de Agenţia Naţională de Integritate.

Reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a contestat ordonanţa anterior menţionată, cererea sa fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 230/17.12.2015, recurată în prezenta cauză.

Procedând la analiza sentinţei criticate, raportat la probatoriul administrat în cauză, curtea constată că hotărârea primei instanţe este legală, nefiind îndeplinite în cauză dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 115/1996, pentru a se dispune consfiscarea averii dobândite nejustificat.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotărî fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părţi nejustificate, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea bunului, stabilită de instanţa pe bază de expertiza. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanţa va stabili şi termenul de plată.

Prevederile Legii nr. 115/1996 se coroborează cu cele ale Legii nr. 176/2010, fiind de observat faptul că, prin diferenţe semnificative, în sensul art. 18 din Legea nr. 176/2010, se înţelege diferenţa mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităţilor şi funcţiilor publice şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă.

Astfel cu rezultă din probatoriul administrat în cauză, intimatul-pârât A. a exercitat, în perioada 24.06.2008-06.2012 mandatul de consilier local în cadrul Consiliului Local Merani, judeţul Constanţa, precizând recurenta reclamantă faptul că activitatea de evaluare a averii intimatului pârât s-a realizat prin raportare la veniturile realizate în perioada mai sus menţionată.

Evaluând veniturile intimatului pârât şi ale soţiei sale precum şi averea dobândită în aceeaşi perioadă, Agenţia Naţională de Integritate a constatat faptul că intimatul pârât a realizat în perioada 2008-2011 venituri în cuantum de 98.812 RON în timp ce patrimoniul său s-a situat la nivelul sumei de 336.810,65 RON, apărând astfel o diferenţă nejustificată de 237.998,65 RON.

Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a clasat solicitarea de confiscare a sumei de 237.998,65 RON, apreciind că modificările patrimoniale intervenite în cursul perioadei avute în vedere de Agenţia Naţională de Integritate au acoperire în veniturile justificate de reclamant, astfel cum acestea se reflectă în înscrisurile depuse la dosarul cauzei dar şi în cuprinsul raportului de expertiză judiciară contabilă, existent la dosar.

Aşa cum s-a arătat anterior, Agenţia Naţională de Integritate contestă realitatea împrumutului acordat de intimatul-pârât A. societăţii S.C. C. S.R.L. în perioada anterioară anului 2007, fiind de subliniat faptul că în funcţie de realitatea acestui împrumut şi de restituirile realizate după data de 01.01.2008, diferenţa sesizată de ANI are caracter justificat sau nu.

În acest sens, deşi Agenţia Naţională de Integritate apreciază ca fiind formulate pro causa apărările intimatului pârât cu privire la existenţa creditării societăţii S.C. C. S.R.L., curtea constată că împrumuturile în discuţie au avut loc anterior învestirii intimatului pârât în funcţia pentru care a dobândit obligaţia de declarare a averii şi în raport de care a devenit posibilă cercetarea averii sale.

De aceea, opinia recurentei, conform căreia apărarea intimatului pârât, anterior analizată, ar fi preconstituită nu poate fi primită, în primul rând pentru motivul că în perioada angajării creditării societăţii C. S.R.L. intimatul pârât nu deţinea nicio funcţie publică ce ar fi antrenat obligaţia de declarare a averii şi, pe de altă parte, nu exista niciun litigiu în care să fie pusă în discuţie realitatea operaţiunilor de creditare a societăţii anterior menţionate.

Apoi, curtea constată că argumentele intimatului pârât cu privire la creditarea în discuţie au suport probatoriu şi în acest sens este de subliniat că şi expertiza tehnică efectuată în cauză atestă că la data de 31.12.2007 soldul final creditor aferent contului 4551(sume datorate asociaţilor) al societăţii S.C. C. S.R.L. este de 517.523,56 RON.

Prin urmare, din moment ce această sumă figurează în evidenţa contabilă a societăţii la data de 31.12.2007 şi în condiţiile în care nu a fost constatat caracterul fals al documentelor contabile sub acest aspect, concluzia expertizei nu poate fi înlăturată.

În acelaşi timp expertiza contabilă relevă faptul că în perioada 01.01.2008-30.04.2010 S.C. C. S.R.L. a efectuat restituiri în valoare totală de 570.002,16 RON, concluzie raportată la documentele financiar-contabile puse la dispoziţia expertului.

Faptul că intimatul-pârât nu a evidenţiat împrumutul în valoare de 517.523,56 RON în cuprinsul declaraţiilor de avere nu este suficient, în sine, pentru a concluziona că acest împrumut nu este real şi, în consecinţă, pentru a se diminua veniturile obţinute de intimatul pârât în perioada de referinţă, fiind susceptibilă de angajarea unor alte sancţiuni, în condiţiile legii.

Faţă de aceste considerente recursul civil de faţă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 230 din 17 decembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP