Appeal against own withdrawal nulled; appellant fined for bad-faith challenge
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal null and fined the appellant 500 RON for bad faith, upholding the first-instance ruling that took note of the claimant's voluntary withdrawal of his action seeking compensation of EUR 39,860,000 for 1 ha of land. The appellant had challenged the judgment accepting his own renunciation, but the court found the appeal failed to invoke any of the statutory cassation grounds under Article 488 of the Civil Procedure Code, as required by Article 486(1)(d), making it null under Article 489(2). The court also imposed the fine under Article 187(1)(1)(a), finding the appeal was clearly unfounded and brought in bad faith, especially since the appellant submitted an ambiguous new renunciation after filing the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ; Appeal against own withdrawal nulled; appellant fined for bad-faith challenge: The appellant had challenged the judgment accepting his own renunciation, but the court found the appeal failed to invoke any of the statutory cassation grounds under Article 488 of the Civil Procedure Code, as required by Article 486(1)(d), making it null under Article 489(2). The court also imposed the fine under Article 187(1)(1)(a), finding the appeal was clearly unfounded and brought in bad faith, especially since the appellant submitted an ambiguous new renunciation after filing the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed as legal basis to declare the appeal null for failing to meet formal requirements.
Used to declare the appeal null because the grounds invoked did not fall within the casation grounds.
Used to impose a judicial fine on the appellant for bad faith in exercising the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 10.05.2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei să-l despăgubească pentru suprafaţa de teren în suprafaţă de 1 ha, extravilan, la care avea dreptul conform sentinţei civile nr. 871/23.09.1998, cu suma de 39.860.000 euro, la cursul zilei, în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
1.2. Soluţia primei instanţe
La data de 21.05.2018, reclamantul a depus cerere prin care a solicitat a se lua act că înţelege să renunţe la cererea de chemare în judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3077 din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a luat act de renunţarea la judecată formulată de reclamantul A.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, recurentul-reclamant a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate, invocarea, din oficiu, a autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 871 din 23 septembrie 1998, definitivă şi irevocabilă, şi punerea în executare a acestei hotărâri în termen de 10 zile de la atribuirea aleatorie a recursului, respectându-i-se, astfel, dreptul fundamental la soluţionarea prezentei cauze într-un termen rezonabil, proteja de art. 21 alin. (3) din Constituţia României.
A arătat că instanţa a ignorat pretenţia dedusă judecăţii, încălcându-i-se dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, instanţa a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.
3. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
4. Decizia instanţei de recurs
4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ.
Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Recurentul-reclamant nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu s-a referit la soluţia instanţei de fond, pronunţată în raport cu cererea sa de renunţare la cererea de chemare în judecată.
Constată Înalta Curte că, în faţa instanţei de fond, reclamantul a depus personal cererea de renunţare la acţiune, a semnat-o şi s-a identificat chiar şi cu CNP.
Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Or, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică pertinentă a primei hotărâri, prin care s-a luat act de cererea sa de renunţare la judecata acţiunii, potrivit 406 C. proc. civ.
4.2. Înalta Curte apreciază, în raport cu susţinerile recurentului şi cu situaţia prezentată, că acesta a formulat prezenta cale de atac cu rea-credinţă, fără a invoca motive pertinente.
Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.,
"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:
a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."
Reaua credinţă a recurentului reiese şi din faptul că, după ce a învestit instanţa de control judiciar cu cererea de recurs, a formulat o nouă cerere de renunţare, fără, însă, a preciza la ce înţelege să renunţe, la recurs sau la judecarea cererii de chemare în judecată.
4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul şi, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica recurentului amenda judiciară în cuantum de 500 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3077 din 27 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Aplică recurentului amenda judiciară în cuantum de 500 RON.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.
GGC - MP