Deputy mayor's incompatibility upheld for holding sole-trader status; appeal rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.01.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/18.12.2015 prin care s-a reţinut existenţa stării de incompatibilitate întrucât, începând cu 14.11.2013, a deţinut, simultan, atât funcţia de viceprimar al Comunei Şimand, judeţul Arad, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică, fiind încălcate dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 91 alin. (3) teza I din Legea nr. 161/2003.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa nr. 109 din 14 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea reclamantului.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, admiterea în întregime a acţiunii, astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurentul-reclamant că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 când a concluzionat că raportul de evaluare este legal şi că s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate.

Instanţa a interpretat dispoziţiile legale strict în litera legii şi le-a aplicat de plano, fără să analizeze circumstanţele concrete ale cauzei. Textul de lege trebuie interpretat prin prisma evaluării efective a elementelor de incompatibilitate.

Prin Decizia nr. 396/2013, Curtea Constituţională a reţinut că incompatibilitatea reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 conţine o condiţie specială, referindu-se la "exercitarea" simultană a unei funcţii şi a unei activităţi economice.

Instanţa de fond nu a analizat dispoziţiile legale în funcţie de coordonatele cuprinse în legislaţia de drept comun, respectiv prin prisma art. 3 alin. (2) C. civ., care defineşte profesioniştii ca fiind "toţi cei care exploatează o întreprindere".

În plus, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008, este considerată "activitate economică - activitatea agricolă, industrială, comercială desfăşurată (...)".

Deci, simplul fapt de a fi înregistrat în registrul comerţului întrerpinderea individuală, fără a desfăşura sistematic activitatea pentru care a fost constituită întreprinderea respectivă, nu este de natură să genereze starea de incompatibilitate.

S-ar fi putut pune problema existenţei stării de incompatibilitate doar dacă s-ar fi făcut dovada că ar fi desfăşurat simultan funcţia de viceprimar (mandatul 2012-2016) şi activitatea în cadrul întrepinderii individuale, nicidecum pentru simpla deţinere simultană a funcţiei de viceprimar şi de titular al Întrepinderii Individuale A.

Pe întregul parcurs al derulării procesului în primă instanţă, a arătat că nu şi-a exercitat în mod sistematic calitatea de comerciant, înfiinţând doar formal întreprinderea individuală şi figurând doar la modul scriptic ca reprezentant/membru al acesteia în perioada reţinută de ANI.

Nu a contestat împrejurarea că a deţinut simultan funcţia de viceprimar şi calitatea de reprezentant/membru al întreprinderii individuale, însă simplul fapt de a deţine calitatea de reprezentant/membru în cadrul întreprinderii individuale nu constituie în mod automat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

A mai arătat recurentul-reclamant că Întreprinderea Individuală A. a fost înfiinţată strict formal, în scopul accesării fondurilor europene pe baza Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, dat fiind că o condiţie impusă pentru a accesa fonduri pentru agricultură a fost aceea ca el să înfiinţeze o entitate juridică înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului, astfel cum reiese din Lista documentelor anexate proiectelor aferente măsurii 141.

În data de 02.12.2013 a fost emisă de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Decizia de finanţare prin care i-a fost aprobată cererea de finanţare pentru proiectul cu titlul Fermă de semi-subzistenţă, reprezentând ajutor financiar nerambursabil constând din prime anuale egale în valoare de 1.500 euro.

A precizat recurentul-reclamant că, ţinându-se cont de contribuţia sa la dezvoltarea rurală a localităţii, prin accesarea de fonduri europene care au avut rolul de a ridica nivelul agriculturii din comună, şi avându-se în vedere interesul general al comunităţii, s-a considerat de către consilierii locali şi de către secretarul comunei că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 161/2003, pentru că nu exercită acte de comerţ în cadrul întreprinderii individuale, ci creşte animale, în calitate de producător agricol.

Aşadar, exercitarea funcţiei de viceprimar s-a realizat în mod transparent, cu respectarea prevederilor legale, motiv pentru care nu i se poate imputa încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor.

În ceea ce priveşte asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiei publice, din probele existente la dosar rezultă că a fost de notorietate faptul că a figurat doar formal ca titular al întreprinderii individuale. Nu a exercitat activitate în cadrul întreprinderii individuale în perioada reţinută de ANI.

Astfel, neexistând niciun element în sensul lipsei de transparenţă în exercitarea funcţiei de viceprimar, nu este aplicabilă ipoteza art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Referitor la prevenirea şi sancţionarea corupţiei, la dosar nu există nicio dovadă în sensul existenţei vreunei suspiciuni de săvârşire a unor fapte de corupţie. După cum rezultă inclusiv din decizia de finanţare, întreprinderea individuală a fost a fost înfiinţată în vederea asigurării mijloacelor de subzistenţă ale sale şi ale familiei sale, iar obţinerea de fonduri era de interes local pentru dezvoltarea agriculturii în zonă.

În plus, nu s-au încheiat contracte de către Primăria Comunei Şimand cu Întreprinderea Individuală A., astfel că, în lipsa existenţei unui potenţial beneficiu, nu există niciun aspect care să ducă la ideea că ar fi fost înlesnită corupţia.

Astfel, este evident că nu a profitat în niciun fel de funcţia de viceprimar în beneficiul intereselor personale.

3. Apărările intimatei

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în mod corect reţinând prima instanţă că raportul de evaluare este legal şi temeinic.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ pe calea prevăzută de dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/18.12.2015 prin care Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că acesta, în calitate de viceprimar al Comunei Şimand, judeţul Arad, s-a aflat în stare de incompatibilitate începând cu data de 14.11.2013 întrucât a deţinut concomitent cu funcţia de viceprimar (mandatul 2012-2016) şi calitatea de titular întreprindere individuală, în cadrul A.-Întreprindere Individuală.

Verificând elementele stării de incompatibilitate, prima instanţă a respins ca nefondată contestaţia reclamantului reţinând temeinicia şi legalitatea raportului de evaluare atacat, constatând, în baza probatoriului administrat în cauză, că reclamantul a încălcat în exercitarea mandatului de viceprimar interdicţiile prevăzute de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cât şi faptul că nu a respectat dispoziţiile art. 91 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ.

4.2. Înalta Curte reţine că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, astfel cum era în vigoare în perioada analizată, funcţia de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Aceste dispoziţii legale nu permiteau deţinerea simultană, de către aceeaşi persoană, a unei funcţii sau demnităţi publice şi a calităţii de comerciant persoană fizică.

Opţiunea aparţine în exclusivitate destinatarului normei, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, care poate deţine ori calitatea de comerciant persoană fizică, prestând activitate economică în calitate de comerciant, ori funcţia sau demnitatea publică.

În cauză, din probatoriul administrat, rezultă că A.-Întreprinderea Individuală a fost înregistrată în Registrul Comerţului la data de 14.11.2013, deşi, la data respectivă, titularul întreprinderii, A., deţinea şi funcţia de viceprimar al Comunei Şimond (ales prin Hotărârea nr. 5/26.06.2012 emisă de Consiliul Local al Comunei Şimand).

Recurentul-reclamant a precizat, în esenţă, că nu contestă împrejurarea că a deţinut funcţia de viceprimar concomitent cu cea de reprezentant/membru al întreprinderii individuale, însă contestă faptul că ar fi exercitat calitatea de comerciant.

4.3. În primul rând, reţine Înalta Curte că art. 87 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada analizată, nu distingea cu privire la "exercitarea" unor funcţii sau calităţi, fiind suficientă, pentru a se reţine încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor, numai "deţinerea" calităţii.

Articolul menţionat a fost modificat abia prin Legea nr. 87/2017, în sensul că starea de incompatibilitate trebuie reţinută în raport cu "exercitarea" unor funcţii sau activităţi.

Trecând peste acest aspect, Înalta Curte, contrar susţinerilor din recurs, constată că, din probatoriul administrat, rezultă, cu evidenţă, că recurentul a exercitat activitatea de comerciant, a desfăşurat activitate economică şi a încasat venituri din această activitate.

Astfel, chiar recurentul-reclamant a precizat faptul că, prin Decizia de finanţare nr. x/02.12.2013 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a fost aprobată Cererea de finanţare nr. x aferentă proiectului cu titlul Fermă de semi-subzistenţă a PF A., Comuna Şimand, judeţul Arad, beneficiar A. Întreprindere Individuală.

Reţine Înalta Curte că, în cuprinsul deciziei de finanţare, la Art. 4-Obligaţiile beneficiarului, s-a stipulat, printre altele, faptul că beneficiarul trebuie să urmeze un curs de formare profesională prin Măsura 111 în cel puţin unul din domeniile: managementul exploataţiei agricole, contabilitatea fermei, protecţia mediului, agricultură ecologică etc. şi că beneficiarul se obligă să înregistreze în primii trei ani o creştere de 20% a producţiei agricole destinate comercializării şi să crească dimensiunea economică a exploataţiei agricole cu minim 3 UDE, faţă de situaţia iniţială prezentată în Planul de afaceri.

De asemenea, la Art. 3 al deciziei, s-a precizat clar că "Drepturile şi obligaţiile ce decurg din prezenta Decizie nu pot fi cesionate."

În finalul deciziei, s-a consemnat că "Prin luarea la cunoştinţă, Beneficiarul consimte şi se angajează întru totul la respectarea prevederilor prezentei Decizii şi a tuturor prevederilor legale incidente.".

4.4. Prin urmare, sunt nefondate alegaţiile recurentului-reclamant în sensul că nu şi-ar fi exercitat în mod sistematic calitatea de comerciant şi că ar fi înfiinţat formal întreprinderea individuală, figurând doar la modul scriptic ca reprezentant al acesteia.

Obţinerea finanţării nerambursabile prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală presupunea anumite obligaţii pentru beneficiar, care nu puteau fi cesionate şi care presupuneau dezvoltarea producţiei agricole destinate comercializării.

Nu în ultimul rând, reţine Înalta Curte că însuşi recurentul a precizat în cererea de recurs, contrar afirmaţiilor sale că ar fi înfiinţat formal întreprinderea individuală, că "întreprinderea individuală a fost înfiinţată în vederea asigurării mijloacelor de subzistenţă ale subsemnatului şi ale familiei mele".

De asemenea, recurentul nu a susţinut că nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile stipulate în decizia de finanţare şi că nu ar fi beneficiat de fondurile nerambursabile, ceea ce demonstrează că a desfăşurat activitatea conform condiţiilor prevăzute în decizie.

Prin urmare, în cauză, a fost dovedită exercitarea calităţii de comerciant concomitent cu deţinerea funcţiei de viceprimar prin obţinerea finanţării pe care recurentul-reclamant a primit-o prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, finanţare care nu putea fi acordată decât pe baza unui plan de dezvoltare pentru exploataţia agricolă şi cu condiţia ca beneficiarul să fie înregistrat ca şi comerciant.

Aspectele invocate de recurent, că obţinerea de fonduri era de interes local pentru dezvoltarea agriculturii în zonă şi că nu a fost încheiat niciun contract între Primăria Comunei Şimand şi Întreprinderea Individuală A., nu au nicio relevanţă în cauză.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, precum şi în prevenirea corupţiei, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidenţă a incompatibilităţilor vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrităţii persoanei ce ocupă o funcţie sau demnitate publică de eventualele ingerinţe determinate de interese personale ce decurg din desfăşurarea în paralel a unor activităţi private conexe. În egală măsură, în accepţiunea legiuitorului, protejarea integrităţii se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupţie ce ar putea fi săvârşite ca urmare a îmbinării exercitării funcţiei publice cu desfăşurarea unor activităţi economice.

De altfel, chiar recurentul afirmă că s-ar fi putut pune problema existenţei stării de incompatibilitate dacă s-ar fi făcut dovada că ar fi desfăşurat, simultan cu funcţia de viceprimar, şi activitate în cadrul întreprinderii individuale, aspect care reiese din actele dosarului, după cum s-a consemnat anterior.

4.5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurent.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 109 din 14 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP