Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific legal grounds in administrative challenge to guarantee fund payment decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii SA-IFN şi cu chematul în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, anularea parţială a Deciziei nr. 36898/2014 emisă de pârât şi a răspunsului la plângerea prealabilă, decizia vizând aprobarea cererii de plată a garanţiei aferente contractului de garantare nr. x/06.03.2012 aferent contractului de credit ipotecar nr. x/14.03.2012 încheiat între reclamantă şi B. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 913 din 25 iunie 2015, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Intrepinderi Mici şi Mijlocii, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de acelaşi pârât şi a respins cererea de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

La termenul din 7 decembrie 2015, reclamanta a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată este Decizia de aprobare a cererii de plată nr. x/02.07.2014 emisă de FNGCIMM la cererea S.C. B. S.A., astfel încât instanţa, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, a dispus introducerea în cauză a S.C. B. S.A. în calitate de pârâtă.

La termenul din 25 ianuarie 2016, reclamanta a precizat că înţelege să denunţe ca falsă semnătura numitului C. de pe confirmarea de primire a notificării transmise de B. S.A., potrivit art. 304 şi urm. C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 7 martie 2016, Curtea a dispus înaintarea înscrisului defăimat ca fals, respectiv confirmarea de primire AWB x, către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi şi a respins cererea reclamantei de suspendare a judecăţii până la finalizarea cercetărilor penale.

Prin sentinţa civilă nr. 49 din 14 martie 2016, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii-IFN, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi B. S.A.

A reţinut instanţa, în esenţă, că, în condiţiile respectării condiţiilor din Convenţia de implementare şi din contractul de garantare nr. x/06.03.2012 semnat de FNGCIMM, B. S.A. şi reclamantă, nu se poate aprecia că pârâtul FNGCIMM a acţionat cu exces de putere, convenţia de garantare stând la baza emiterii deciziei contestate, iar nu contractul de credit ipotecar la care face referire reclamanta în acţiune, invocând nerespectarea de către bancă a prevederilor contractuale.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 205-218 Codul de procedură fiscală şi pe art. 7, art. 11 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 solicitând admiterea recursului şi, rejudecând, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei nr. 53461/02.07.2014 şi a răspunsului dat de pârât la contestaţia prealabilă.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a reiterat susţinerile din acţiune.

3. Apărările intimaţilor-pârâţi

3.1. Intimatul-pârât FNGCIMM-IFN a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că susţinerile recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimatul-chemat în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare, prin care a menţionat că instanţa de fond, prin încheierea din 9 noiembrie 2015, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul FNGCIMM-IFN, soluţie care nu a fost recurată. Pe fond, a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat.

3.3. Şi intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea susţinerilor în vreunul dintre motivele de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Procedura de soluţionare a recursului. Decizia instanţei de recurs

4.1. Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat a fi fondată excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimaţii-pârâţi FNGCIMM şi B. prin întâmpinări.

Urmare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În consecinţă, în cauză nu s-a mai acordat termen pentru analiza raportului în complet de filtru, ci s-a acordat termen pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, în raport şi de dispoziţiile art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ. astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3) raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

4.2. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 499 C. proc. civ.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a rezumat la a reitera susţinerile sale din acţiune, privind obiectul acţiunii şi situaţia de fapt.

Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Astfel, nu se poate considera că susţinerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 49 din 14 martie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP