Judicial Executors' Appeal Admitted, Annulled Judgment Quashed and Remanded for Full Retrial

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.10.2015, reclamanta Executor Judecătoresc A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, anularea Hotărârii nr. 8/26.06.2015 adoptată de Camera Executorilor Judecătoreşti şi a Hotărârii nr. 19/25.09.2015 adoptată de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.

Pentru termenul din 26 februarie 2016, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (5) şi ale art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Prin încheierea de şedinţă din 18 martie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea reclamantei şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (5) şi art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti prin raportare la art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (1), (2), (3) şi (4), art. 126 alin. (1) din Constituţie.

Prin sentinţa nr. 94 din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia admis acţiunea reclamantei şi a anulat Hotărârea nr. 8/26.06.2015 şi Hotărârea nr. 19/25.09.2015.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei şi menţinerea hotărârilor atacate.

A susţinut recurenta-pârâtă că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că, în faţa Consiliului de disciplină, nu a fost respectată procedura, fiind încălcat dreptul la apărare al reclamantei.

Astfel, instanţa a interpretat şi aplicat greşit legea la situaţia de fapt dedusă judecăţii. Art. 48 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, potrivit căruia "Audierea celui în cauză este obligatorie ...", este o stipulaţie care nu trebuie interpretată in abstracto.

Textul legal sancţionează doar refuzul comisiei de a proceda la ascultarea celui cercetat disciplinar. Pentru ascultarea celui cercetat este necesară prezenţa acestuia şi acordul său de a da o declaraţie în cauză. Consiliul de disciplină nu poate impune, astfel cum sugerează instanţa de fond, luarea declaraţiei subiectului cercetat peste voinţa sa.

Instanţa de fond a ignorat apărările sale grefate pe art. 69 alin. (1) şi (2) raportat la art. 71 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, care statuează că executorul are dreptul să solicite probe în apărare, că refuzul executorului judecătoresc cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării şi că, în cazul în care executorul judecătoresc, deşi legal citat, nu se prezintă, judecarea se face în lipsă. Potrivit art. 48 alin. (2) din lege, contrar celor reţinute de instanţă, nu este obligatorie prezenţa executorului judecătoresc.

A mai arătat recurenta-pârâtă că instanţa a încălcat principiul neinvocării şi necercetării omisso medio. Reclamanta nu putea învesti instanţa de judecată cu motive care nu au fost invocate şi dezbătute în procedura recursului graţios, pentru că este atributul exclusiv al comisiei de disciplină ca, în limitele sesizării, să desfiinţeze sau nu hotărârea care face obiectul controlului său de legalitate şi temeinicie.

În continuarea recursului, recurenta-pârâtă a prezentat situaţia de fapt şi aspecte privind exercitarea controlului activităţii executorilor judecătoreşti, reglementate de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi de art. 100 alin. (1) şi art. 101 alin. (3) din OMJ nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.

Controlul profesional exercitat de Ministerul Justiţiei, prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b) din lege şi de art. 101 alin. (2) din regulament, are în vedere calitatea actelor şi lucrărilor efectuate de către executorii judecătoreşti, respectarea legii în activitatea profesională şi conduita executorului judecătoresc în îndeplinirea atribuţiilor sale, în raport cu autorităţile publice şi cu persoanele fizice sau juridice.

În ceea ce priveşte controlul profesional exercitate de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, direct sau prin colegiile directoare ale camerelor, potrivit art. 102 alin. (1), art. 103 alin. (1) din regulament şi art. 21 lit. k) din Statutul UNEJ, acesta va urmări desfăşurarea activităţii executorilor judecătoreşti, calitatea lucrărilor precum şi orice alte probleme, legalitatea lucrărilor executorilor judecătoreşti şi conduita executorilor judecătoreşti în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, verificând şi calitatea actelor execuţionale.

Astfel, cele două forme de control nu se exclud reciproc, prima formă de control având ca scop apărarea intereselor particulare, iar cea de-a doua formă, exercitată de colegiile directoare, vizând strict atitudinea executorului judecătoresc şi conduita juridică a acestuia cu ocazia efectuării actului de executare şi a desfăşurării activităţii respective, fără a fi vizat în mod direct actul întocmit şi fără a se ţine cont de anularea acestuia, exercitarea acestei forme de control având ca scop creşterea prestigiului profesiei de executor judecătoresc şi a calităţii serviciului de interes public prestat de aceştia, pentru ocrotirea interesului general social.

3. Apărările intimatei-reclamante.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A susţinut că în mod corect instanţa de fond a reţinut încălcarea procedurii prevăzute pentru exercitarea acţiunii disciplinare, constând în lipsa cercetării prealabile şi lipsa audierii executorului judecătoresc, abstenţiuni de la procedură corect constatate de instanţa de fond prin hotărârea recurată.

A mai arătat că limita controlului profesional se întinde până la controlul actelor de executare, astfel că, profesional, poate fi controlată persoana executorului judecătoresc şi conduita sa, fără a putea să se controleze, să se judece şi să se sancţioneze de către organismele profesionale, aspecte privitoare la legalitatea şi oportunitatea actelor de executare.

4. Soluţia instanţei de recurs

4.1. Înalta Curte apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, prin prisma faptului că instanţa de fond nu a analizat susţinerile şi apărările părţilor, întemeindu-şi soluţia pronunţată numai pe aspectul nerespectării dreptului la apărare al reclamantei în faţa Consiliului de disciplină.

4.2. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

4.3. În cauză, din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate, se observă că prima instanţă nu a analizat argumentele de nelegalitate invocate de reclamantă şi nici apărările formulate de pârâte prin întâmpinare.

Instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că procedura desfăşurată în faţa CEJ nu a fost respectată, nefiind îndeplinită formalitatea ascultării reclamantei în procedura administrativă de cercetare a presupusei abateri disciplinare. A reţinut că, deşi reclamanta a fost reprezentată în faţa consiliului de disciplină de avocat, legea stabileşte expres ca fiind obligatorie prezenţa executorului judecătoresc, scopul fiind de a asigura dreptul efectiv la apărare. Astfel, finalizarea cercetării disciplinare nu se putea realiza efectiv, fără îndeplinirea acestei cerinţe.

În plus de aceste argumente, prima instanţă a făcut aprecieri de ordin general, cu privire la activitatea desfăşurată de executorii judecătoreşti, citând art. 47, 53, 54 din Legea nr. 188/2000, fără, însă, a mai analiza susţinerile reclamantei şi nici argumentele formulate de pârâte prin întâmpinări.

4.4. Înalta Curte găseşte a fi neîntemeiate aprecierile instanţei de fond, în sensul că nu ar fi fost respectat dreptul la apărare al reclamantei executor judecătoresc A. în faţa comisiei de disciplină, pentru că aceasta a fost reprezentată de avocat, care, de altfel, a formulat cereri şi a invocat excepţii în faţa instanţei disciplinare. Acest aspect a fost confirmat de apărătorul intimatei-reclamante prezent în faţa instanţei de control judiciar, fiind acelaşi avocat care a reprezentat-o în faţa comisiei de disciplină.

4.5. Prin omisiunea analizării şi cercetării, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, a motivelor de fond invocate de reclamantă prin acţiune şi a argumentelor/apărărilor pârâtelor, care necesitau un răspuns specific şi explicit, au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi a fost încălcat, astfel, dreptul părţilor la un proces echitabil.

Examinarea hotărârii recurate se face în funcţie de motivele de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă, motive ce trebuie să fie în concordanţă cu probatoriul administrat şi argumentele expuse de părţile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanţa de recurs se află în imposibilitatea analizării legalităţii soluţiei adoptate.

În consecinţă, Înalta Curte constată că situaţia de fapt existentă în speţă nu a fost lămurită, ceea ce echivalează cu o necercetare efectivă a fondului cauzei şi este de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil, cel puţin al uneia dintre părţi.

4.6. Astfel, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de această împrejurare, nu se mai impune analizarea celorlaltor critici formulate de recurentă.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate argumentele invocate de reclamantă prin acţiune şi de pârâte prin întâmpinare.

4.7. Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia prin Colegiul Director împotriva sentinţei nr. 94 din 22 aprilie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP