Finality of jurisdictional declinations: inadmissibility of nullity challenge and irrelevance of constitutional exception to Art. 429 CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Procedura derulată

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.03.2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea pârâtului la comunicarea actului normativ prin care a anulat, conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, acreditarea dată cu H.G. nr. 140/2017 Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir.

În drept, au invocat Legea nr. 544/2001, Legea nr. 554/2004, dispoziţii ale Legii nr. 1/2011, Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 2707 din 11 iunie 2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că, în raport cu obiectul cauzei, comunicare informaţii de interes public, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, tribunalul este competent.

1.2. Împotriva acestei sentinţe, la data de 19.06.2018, reclamanţii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea hotărârii atacate, în temeiul art. 503 C. proc. civ.

Au susţinut contestatorii că instanţa a comis mai multe erori materiale, ignorând art. 96 C. proc. civ., în favoarea pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018.

La data de 24.07.2018, contestatorii au depus cerere prin care au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 429 C. proc. civ. faţă de prevederile art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât s-a încălcat principiul egalităţii de tratament, o gravă discriminare şi dreptul la un proces echitabil, prin articolul 429 C. proc. civ., care nu este supus niciunei căi de atac, erorile materiale nemaiputând fi corectate.

2. Soluţia instanţei ce face obiectul prezentului recurs

Prin sentinţa nr. 4128 din 16 octombrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatori.

A admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimatul Guvernul României prin întâmpinare, şi a respins contestaţia în anulare formulată, ca inadmisibilă.

2.1. În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 429 C. proc. civ., a reţinut instanţa că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, obiectul cauzei priveşte o contestaţie în anulare împotriva unei sentinţe prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea altei instanţe, nefiind aplicabile în cauză prevederile art. 429 C. proc. civ., instanţa nefiind învestită cu o solicitare ca judecătorul să revină asupra părerii sale, ci cu o cerere distinctă, de anulare a sentinţei.

2.2. Referitor la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, a constatat instanţa că, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., sentinţa civilă ce face obiectul contestaţiei în anulare, de declinare a competenţei materiale, nu este supusă niciunei căi de atac.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 4128 din 16 octombrie 2018, contestatorii A. şi B. au formulat recurs.

Au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, constituind o soluţie împotriva probelor de la dosar.

Au criticat soluţia asupra sesizării Curţii Constituţionale, pentru că instanţa a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 429 C. proc. civ., deşi s-a încălcat principiul egalităţii de tratament, s-a produs o gravă discriminare şi a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin articolul menţionat care nu este supus niciunei căi de atac, astfel că erorile materiale nu pot fi corectate.

Au mai susţinut recurenţii că Tribunalul nu poate judeca hotărârile emise de Guvern, cauza fiind de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a abrogat normele care reglementează competenţa materială, norme care sunt de ordine publică, în acest sens fiind şi art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Au mai apreciat recurenţii că hotărârea nr. 2707 din 11 iunie 2018 este lovită de nulitate absolută, nefiind semnată şi nici ştampilată de preşedintele completului de fond şi de preşedintele instanţei, conform art. 426 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.

4. Soluţia instanţei asupra recursului

4.1. Înalta Curte, examinând recursul formulat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, constată că este nefondat, neputându-se reţine incidenţa niciunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Cu referire la condiţia de admisibilitate, în sensul că dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că aceasta trebuie să vizeze incidenţa prevederii legale asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Stabilirea acestui interes se face de către instanţa de judecată, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale îl produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.

Or, după cum a reţinut şi prima instanţă, obiectul cauzei, în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a art. 429 C. proc. civ., solicitându-se sesizarea Curţii Constituţională, este reprezentat de contestaţie în anulare împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, contestatorii urmărind anularea acestei hotărâri.

4.2. În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei nr. 4128 din 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, hotărârea atacată pe calea contestaţiei în anulare (de declinare a competenţei) nu este supusă, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., niciunei căi de atac, nici sentinţa civilă ce face obiectul prezentului recurs nu este supusă niciunei căi de atac, aspect reţinut, de altfel, şi în dispozitivul acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. şi B. împotriva soluţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale date prin sentinţa nr. 4128 din 10 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de A. şi B. împotriva sentinţei nr. 4128 din 10 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP