Eligibility of site organization expenses under POR 2007-2013 for urban development projects
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeal as unfounded, thereby affirming the lower court’s dismissal of the administrative action and upholding the legality of the challenged administrative acts, meaning the Ministry of Regional Development and Public Administration prevailed in the dispute. The case concerned a public urban development project where the municipality challenged a payment authorization, a non-conformity note, and administrative decisions rejecting claims for disputed costs, specifically arguing that items such as office-type containers, security cabins, site fencing, a rented motor generator, worker transport, and site security constituted eligible "site organization" expenses. The court held that these expenditures were ineligible under Article 6 of Order No. 1360/2011, which strictly defines eligible site organization costs for urban development programs (e.g., temporary vestries, sanitary groups, access roads, and site enclosures) and explicitly excludes equipment rental, security services, and transport; the court further noted that items like office containers and security cabins could be used independently of the construction site, and it relied on the principle of *res judicata* regarding a prior definitive judgment confirming the legality of the underlying non-conformity note.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 488 din C. proc. civ, art. 430 din C. proc. civ, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1, art. 488 alin. (1) pct. 8; Eligibility of site organization expenses under POR 2007-2013 for urban development projects: The case concerned a public urban development project where the municipality challenged a payment authorization, a non-conformity note, and administrative decisions rejecting claims for disputed costs, specifically arguing that items such as office-type containers, security cabins, site fencing, a rented motor generator, worker transport, and site security constituted eligible "site organization" expenses. The court held that these expenditures were ineligible under Article 6 of Order No. 1360/2011, which strictly defines eligible site organization costs for urban development programs (e.g., temporary vestries, sanitary groups, access roads, and site enclosures) and explicitly excludes equipment rental, security services, and transport; the court further noted that items like office containers and security cabins could be used independently of the construction site, and it relied on the principle of *res judicata* regarding a prior definitive judgment confirming the legality of the underlying non-conformity note.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSubstantive basis for maintaining the lower court's decision as legal and well-founded in the administrative litigation context.
Procedural rule governing the effect of the decision to reject the appeal, ensuring the maintenance of the prior instance's judgment.
Procedural ground for rejecting the appeal as unfounded, indicating that the error of law alleged did not substantiate the casation grounds.
Full text
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Cadrul procesual
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene solicitând anularea actelor administrative: - Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x (înregistrată sub nr. x/18.05.2015 la Direcţia Generala Programe Europene) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x în valoare totală eligibilă de 721.793,40 RON aferentă Contractului de finanţare; - Notă de neconformitate (înregistrată sub nr. x/30.04.2015 la Direcţia Generală Programe Europene); - Decizia nr. 215/15.07.2015, privind soluţionarea contestatei formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, înregistrată la sediul M.D.R.A.P. sub nr. x/12.06.2015 în ceea ce priveşte respingerea contestaţiei împotriva Informării nr. x/18.05.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor neachitate în conformitate cu Cererea de plată nr. x în cadrul Proiectului "Modernizarea/extinderea funcţională a Hipodromului din Ploieşti".
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 489 din 16 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au promovat recurs reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II. Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare la data de 21.09.2016, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat;
Recurenţii-reclamanţi Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti nu au depus răspuns la întâmpinare.
În faza recursului nu au fost administrate probe noi.
III. Analiza motivului de casare
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamanţilor este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Recurenţii reclamanţi au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Informarea nr. x/18.05.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x şi Nota de neconformitate nr. x/30.04.20015, precum şi deciziile nr. 215/15.07.2015 şi nr. 49354/23.07.2015 prin care au fost respinse contestaţiile administrative formulate împotriva acestor acte.
Prin sentinţa recurată, acţiunea în anularea actelor mai sus menţionate a fost respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la criticile aduse de recurenţi hotărârii atacate, privind menţinerea reducerilor procentuale de 5% aplicate asupra valorii Contractului de lucrări nr. x/20.11.2014 (pentru lucrările de amenajare a terenului şi, respectiv, a lucrărilor de construcţii şi instalaţii), conform pct. A din Informare, Înalta Curte constată că susţinerile nu pot fi primite.
Astfel, recurenţii reclamanţi repun în discuţie o situaţie de fapt şi de drept la a cărei analiză instanţa de fond nu a mai procedat, întrucât a înţeles să reţină cele statuate cu autoritate de lucru judecat provizorie (la acel moment) prin sentinţa nr. 3216 din 03.12.2015, în sensul legalităţii Notei de neconformitate nr. x/30.04.2015 (sentinţă pronunţată în dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti şi rămasă definitivă ulterior pronunţării hotărârii recurate, prin decizia nr. 3070 din 01.10.2018 a ÎCCJ-SCAF), neformulându-se critici în recurs cu privire la o eventuală aplicare greşită a prevederilor art. 430 din C. proc. civ.
Referitor la cheltuielile înregistrate de către recurenţi în devizul HI 1448 - Lucrări de construcţii pentru obiectivul 25 - Organizare de şantier, la articolul 900021 "Construcţii provizorii", Înalta Curte constată că au fost indicate sub acest cod: container, vestiare, cabine, platforme şi împrejmuire, iar după solicitarea A. de clarificări, recurenţii au precizat că este vorba de containere tip birou, vestiare pentru personalul muncitor al şantierului, grupuri sanitare, containere pentru depozitarea materialelor, cabine de pază pentru control acces în şantier, ţarcuri acoperite pentru depozitarea materialelor, ţarcuri deschise pentru depozitarea materialelor, platforme pentru parcarea utilajelor, platforme de lucru, platforme depozitare provizorie deşeuri, garduri de împrejmuire.
Se constată că aceste cheltuieli nu puteau fi în mod legal considerate eligibile, având în vedere dispoziţiile exprese ale Ordinului nr. 1360/2011 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie "Planuri integrate de dezvoltare urbană" al axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor-poli urbani de creştere" din cadrul POR 2007-2013 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care la art. 6 alin. (2) prevede că "Pentru realizarea lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente organizării de şantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcţiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundaţii pentru macarale, reţele electrice de iluminat şi forţă, căi de acces auto, branşamente/racorduri la utilităţi, împrejmuiri, pânze de protecţie a faţadelor, panouri de prezentare, pichete de incendiu."
Or, aşa cum corect a a arătat instanţa de fond containerele tip birou, toaletele ecologice, cabinele de pază pentru controlul accesului, platforma pentru parcare, gardul de împrejmuire nu pot fi considerate ca fiind elemente construite provizoriu sau amenajate la construcţiile existente, ele putând fi folosite şi independent de existenţa şantierului, rămânând în posesia beneficiarului finanţării şi putând fi utilizate ulterior desfiinţării şantierului.
Recurenţii au mai susţinut că decizia de încadrare în categoria cheltuielilor neeligibile a sumei de 91.401,27 RON, reprezentând contravaloare chirie motogenerator, pază şantier şi transport muncitori, precum şi TVA aferent, a fost adoptată cu încălcarea legii, respectiv a art. 6 din Ordinul nr. 1360/20.04.2011 şi a H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucruri de intervenţii, respectivele activităţi fiind conexe organizării de şantier, servind scopului prevăzut de actele normative menţionate şi fiind necesare executantului în vederea creării condiţiilor de realizare a lucrărilor.
Înalta Curte, raportând cele trei articole incluse în devizul HI 1458, întocmit pentru obiectivul 34 - Organizare şantier, la conţinutul art. 6 alin. (3) al Ordinului nr. 1360/2011, constată că niciuna dintre cheltuielile pretinse nu se regăseşte lista cheltuielilor eligibile menţionată în textul legal.
Astfel, închirierea unui motogenerator (încadrat de recurenţi la cod 90025) nu reprezintă un contract temporar cu un furnizor de utilităţi, în sensul art. 6 alin. (3) lit. g) din Ordin, nefiind un contract încheiat pentru furnizarea de utilităţi (în speţă, de energie), ci unul de închierere a unui echipament.
De asemenea, cheltuielile pentru transport muncitori şi pază şantier, deşi utile pentru desfăşurarea activităţii, legiuitorul nu a înţeles să le considere ca fiind eligibile, actele administrative contestate fiind legale şi sub aceste aspecte.
Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.
IV. Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului şi temeiul de drept al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 15 alin. (2) coroborat cu art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 496 alin. (1) şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 489 din 16 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2018.
GGC - MP