Appeal against annulment of tax assessments for fictitious construction services dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul x pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta S.C. A. S.R.L. Dărmăneşti a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.F.P.- Activitatea de inspecţie fiscală, respectiv Administraţia Finanţelor Publice Moineşti anularea următoarelor acte administrativ-fiscale: decizia de impunere nr. x/21.05.2013, R.I.F. nr. F-BC x/21.05.2013, decizia de impunere nr. x/29.05.2013, R.I.F. nr. F-BC x/29.05.2013 şi procesul-verbal nr. x/15.05.2013, solicitând şi suspendarea efectelor acestora până la soluţionarea irevocabilă a cererii în anulare.

Prin sentinţa civilă nr. 216 din 15 noiembrie 2013, pronunţată în cadrul acestui dosar, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de suspendare executare acte administrative fiscale, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., sentinţă rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4743/10.12.2014 a ICCJ, pronunţată în dosarul nr. x/2013.

La termenul de judecată din 10.01.2014 reclamanta a depus completare la acţiune şi documentaţia care a stat la baza actelor contestate.

Astfel, prin cererea completatoare, s-a solicitat a se dispune anularea şi a deciziei nr. 4670/29.11.2013, emisă de către D.G.R.F.P. Iaşi, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă.

Prin încheierea din 07.02.2014, la cererea reclamantei, s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ. suspendarea judecăţii capătului de cerere vizând anularea celor două decizii de impunere nr. x/21.05.2013 şi nr. y/29.05.2013, precum şi actelor premergătoare, respectiv Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/21.05.2013 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/29.05.2013.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere vizând cererea de anulare a deciziei nr. 4670/2013 cu care a rămas învestită în continuare.

Prin sentinţa civilă nr. 37/14 martie 2014, pronunţată în acest dosar, a fost admisă acţiunea completatoare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi (subrogată în drepturile şi obligaţiile D.G.F.P. Bacău) şi s-a dispus anularea deciziei nr. 4670/29.11.2013, emisă de către D.G.R.F.P. Iaşi, organul de soluţionare al contestaţiei urmând a soluţiona contestaţia pe fond.

În executarea sentinţei civile anterior menţionate, organul de soluţionare a contestaţiei a emis Decizia nr. 7736/29.12.2014, prin care s-a admis contestaţia administrativă privind obligaţiile stabilite prin decizia de impunere nr. x/29.05.2013, dispunându-se anularea respectivei decizii de impunere pentru TVA în sumă de 1.061.207 RON.

În raport cu această situaţie, la termenul de judecată din 20.03.2015 reclamanta a depus o nouă precizare la acţiune, în sensul că înţelege să conteste numai decizia de impunere nr. x din 21.05.2015, raportul de inspecţie fiscală nr. F.BC x/21.05.2013 şi cele două procese-verbale aferente, nr. x/15.05.2013 şi nr. y/21.05.2013. Totodată, a arătat că înţelege să conteste în parte şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 7736/29.2014.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 28 din 31 martie 2016, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prematurităţii acţiunii.

A respins, ca nefondată, astfel cum a fost precizată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

După comunicarea cererii de recurs, intimata-pârâtă a depus întâmpinare la data de 25.08.2016.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare în data de 07.09.2016.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului după comunicarea cererii de recurs către intimat şi după primirea întâmpinării formulate de acesta.

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

II.Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurenta critică soluţia instanţei de fond conform cărora ar fi înregistrat în mod nelegal în evidenţa contabilă cheltuieli cu servicii inexistente respectiv lucrări ce nu au fost executate în realitate.

Argumentul invocat este acelaşi, respectiv că existenţa lucrărilor rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză, coroborat cu concluziile acestui raport de expertiză, cu cele din în cadrul dosarului penal nr. x/2013 care a cercetat aceleaşi fapte, şi unde s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică în construcţii, dublat de raportul de constatare ce formează opinia specialiştilor antifraudă detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

În realitate Ordonanţa de clasare la care face trimitere recurenta menţionează în mod expres faptul că în cauză s-a dispus efectuarea unui raportul de expertiză tehnică în construcţii, prin care s-a concluzionat faptul că între situaţia fizică a lucrărilor din teren şi cele menţionate în devizele/situaţiile de lucrări întocmite în cadrul relaţiei comerciale în cauză au rezultat diferenţe în principal cu privire la suprafeţele/volumul lucrărilor, că valoarea facturii emise de către S.C. B. S.R.L. nu corespunde cantitativ şi valoric cu informaţiile furnizate de expertiza tehnică şi că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 394.459,67 RON (fila x, vol. II).

Întrucât fată de concluziile raportului de expertiză au fost exprimate opinii divergente, în cauză a fost solicitată opinia specialiştilor antifraudă detaşaţi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Din concluziile raportului de constatare (f. x.12 - 116, vol. III) a rezultat stabilirea unui prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 61.416 RON reprezentând impozit pe profit, exprimând totodată necesitatea efectuării unor cercetări cu privire la plăţile între societăţi şi respectiv activitatea societăţii prestatoare.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că pentru plata facturii a fost încheiat la data de 29.10.2012, contractul de cesiune de creanţă nr. x prin care se cesiona o creanţă a S.C. C. S.R.L. în valoare de 5.764.461 RON (fila x, vol. I).

De asemenea, prin adresa nr. x/09.12.2013, suspecta persoană juridică a arătat că, prin Decizia de eşalonare nr. 59819/28.10.2013 modificată prin Decizia de modificare a deciziei de eşalonare la plată nr. x/13.03.2014, organele fiscale au aprobat un grafic de eşalonare a obligaţiilor fiscale stabilite suplimentar de către organele de control fiscal, din care S.C. A. S.R.L. a achitat suma de 219.301 RON (fila x, rol. II).

Astfel s-a constatat că în cauză prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptei este achitat, iar raportat la momentul săvârşirii faptei, că legea penală mai favorabilă era cea în vigoare la momentul comiterii activităţii infracţionale, fiind incidentă o cauză de nepedepsire (cea aplicabilă ca urmare a achitării prejudiciului cauzat), faţă de care s-a dispus clasarea cauzei.

Or, singura expertiză în construcţii efectuată, întrucât cea tehnică nu putea evidenţia situaţia reală din teren relevă existenţa unui prejudiciu.

Mai mult, motivul clasării l-a constituit recunoaşterea existenţei faptei şi a prejudiciului în sumă de 219.301 RON precum şi plata acestuia ce s-a constituit de altfel, într-o cauză de nepedepsire.

Totodată, dosarul penal a vizat doar aspectele infracţionale ale faptelor imputate neexistând o similitudine între cele două aspecte.

Aşa fiind, cum recurenta în cauza penală, necontestând ordonanţa de clasare, a recunoscut reţinerile în legătură cu prejudiciul creat, existenţa faptei nu are a fi analizată.

Aspectele reţinute de către instanţa de fond referitoare la lipsa de capacitate a societăţii emitente a facturii de prestări servicii, de a executa lucrările nu au fost în mod valabil criticate prin recursul în analiză.

Fiind astfel dovedit caracterul nereal al operaţiunii din perspectiva realizării construcţiilor facturate, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală atât în ceea ce priveşte deductibilitatea cheltuielilor, dreptul de deducere a TVA, cât şi de plata a accesoriilor.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

În raport de motivele invocate, cum recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 28 din 31 martie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2018.

GGC - MP