Retraction of rural development funding wrongly justified by misapplication of subsequent eligibility guide version and unsubstantiated claim of artificial fragmentation of agricultural holdings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta PFA A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 9507 din 16.03.2015 emisă de pârâtă prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor, înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Bucureşti sub nr. x din 20.01.2015 întocmit de comisia din cadrul Direcţiei Active Fizice în baza IRD -ului X din 35647 din 16.10.2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 38 din 17 februarie 2016, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de PFA A., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 38 din 17 februarie 2016 a declarat recurs reclamanta PFA A.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a criticat sentinţa atacată din perspectiva greşitei aplicări a normelor de drept material.

În esenţă, a arătat că, în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea reţinând că recurenta/reclamantă a constituit exploataţia agricolă prin preluare şi nu prin înfiinţare, cele două noţiuni fiind diferite potrivit Ghidului solicitantului versiunea 5 din octombrie 2011.

A mai arătat că, instanţa de fond nu a analizat în mod concret condiţiile care au stat la baza aprobării cererii de finanţare, respectiv cele prevăzute în Ghidul solicitantului versiunea 5, ci s-a limitat la constatarea eronată că cererea privind tranşa a II-a de plată trebuia verificată prin prisma condiţiilor impuse de Ghidul solicitantului versiunea a 6-a din 2012.

În opinia recurentei-reclamante, cererea de finanţare se impunea a fi analizată prin prisma dispoziţiilor actelor normative în vigoare la momentul analizării proiectului de finanţare, neputând fi avute în vedere versiuni ulterioare ale ghidului solicitantului.

De asemenea, a învederat că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut crearea condiţiilor artificiale pentru a obţine un avantaj care contravine măsurii 112, în condiţiile în care nu au fost indicate în mod concret condiţiile artificiale create şi nici avantajele urmărite contrar scopului măsurii de finanţare.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27.06.2016, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

În esenţă, a arătat că, raportat la situaţia de fapt, conduita defectuoasă a recurentei-reclamante în derularea contractului de finanţare rezultă din împrejurarea că beneficiarul finanţării nu a preluat integral niciuna dintre exploataţii, fiind nerespectată prevederea conform căreia preluarea unei exploataţii agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole şi a animalelor de la cedent la cesionar.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost examinat în şedinţa completului de filtru şi comunicat părţilor, conform încheierii de şedinţă din data de 19.04.2018, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.05.2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, decizia nr. 9507/16.03.2015 prin care Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respins contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.01.2015, prin care s/a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o creanţă bugetară în cuantum de 103.858,98 RON.

Neregulile constatate în actele administrative contestate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea contractului de finanţare nr. x/10.09.2012 având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Instalarea fermierului A. prin înfiinţarea exploataţiei în comuna CA Rosetti, judeţul Buzău", constând în nepreluarea integrală a exploataţiilor cedenţilor, ceea ce a condus la o fărâmiţare a exploataţiilor cu scopul înfiinţării altora noi, contrar prevederilor Ghidului solicitantului pentru accesarea măsurii 112, versiunea 05.

Considerentul hotărâtor pe care prima instanţă şi-a fundamentat soluţia de menţinere a actelor administrative contestate a fost acela că recurenta-reclamantă nu a respectat dispoziţiilor Ghidului solicitantului, în sensul că nu a preluat integral exploatările cedenţilor B. şi C. care, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu recurenta-reclamantă, figurau în continuare în evidenţele DSVSA cu terenuri agricole şi animale. Astfel, prin nepreluarea integrală a exploataţiilor agricole ale cedenţilor s-a produs o fărâmiţare a exploataţiilor, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de plăţi şi de a obţine un avantaj, contrar obiectivelor FEADR.

Soluţia instanţei de fond nu este însuşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât este rezultatul aplicării greşite a normelor de drept material incidente în cauză.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine că, la data de 10.09.2012, între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi recurenta-reclamantă s-a încheiat contractul de finanţare nr. x având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Instalarea fermierului A. prin înfiinţarea exploataţiei în comuna CA Rosetti, judeţul Buzău".

În baza acestui contract, recurentei-reclamante i-a fost decontată suma de 103.758,98 RON, reprezentând 60% din valoarea nerambursabilă în cadrul primei tranşe de plată, iar pentru obţinerea celei de-a doua tranşe în valoare de 69.173 RON, reprezentând 40%, recurenta/reclamantă a depus dosarul cererii de plată în octombrie 2014, ocazie cu care autoritatea intimată a constatat că cererea de plată nu îndeplineşte condiţiile de eligibilitate, solicitând restituirea întregului sprijin financiar acordat.

Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă s-a constituit prin înfiinţare, prima înregistrare în Registrul exploataţiei fiind efectuată la data de 13.10.2011.

În cursul semestrului II al anului 2011 au fost dobândite prin transferul proprietăţii mai multe animale, efectivul fiind de 21 bovine, 6 ovine, 24 porcine şi 70 de păsări, conferind exploataţiei o dimensiune de 13,33 UDE.

Prin proiectul "Instalarea fermierului A. prin înfiinţarea exploataţiei în comuna CA Rosetti, judeţul Buzău", recurenta-reclamantă şi-a propus creşterea dimensiunii exploataţiei la nivelul a 17,342 UDE în anul II de implementare a proiectului, prin cultivarea a 6 ha teren agricol şi creşterea efectivelor de animale la nivelul exploataţiei la 22 bovine, 10 ovine şi 25 porcine, efectivul de păsări rămânând constant.

Pentru creşterea dimensiunii economice a fermei, recurenta-reclamantă a achiziţionat teren agricol de la numiţii B. şi D., conform contractelor de vânzare-cumpărare .

Cererea de finanţare a fost verificată şi declarată eligibilă, fiind evaluată în baza Ghidului solicitantului versiunea 5 din octombrie 2011 (în vigoare la data depunerii şi verificării cererii de finanţare), potrivit căreia instalarea tinerilor fermieri reprezintă activitatea de înfiinţare şi/sau preluare prin transfer de proprietate şi/sau arendă/concesionare a unei exploataţii agricole 6-40 UDE, care produce în principal produse agricole vegetale şi animale (materie primă) pentru consumul uman şi hrana animalelor, pentru prima dată în calitatea de conducător (şef) de exploataţie.

Ulterior, procedând la verificarea cererii de plată aferentă tranşei a II-a, autoritatea intimată a solicitat depunerea unor înscrisuri, respectiv, a formularelor de mişcare din care să rezulte codul de provenienţă al animalelor, înscrisuri impuse abia prin versiunea a 6-a a ghidului solicitantului.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine ca fiind fondate criticile recurentei-reclamante, întrucât verificarea ulterioară a cererii de finanţare de către autoritatea intimată, sub aspectul îndeplinirii aceloraşi condiţii, în raport de o versiune a Ghidului solicitantului care nu era în vigoare la data depunerii cererii este nelegală şi întruneşte elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa condiţiilor artificiale, Înalta Curte reţine că acestea reprezintă acele condiţii, create în mod voluntar de către solicitanţii de fonduri europene nerambursabile pentru a obţine un avantaj necuvenit oferit prin măsura pe care beneficiarul doreşte să o acceseze. Chiar în cuprinsul fişei de venit a condiţiilor minime de acordare a sprijinului autoritatea enumeră exemplificativ condiţiile create artificial pentru a beneficia de plăţi, respectiv:

- fracţionarea investiţiei/terenului/patrimoniului cu scopul de a nu depăşi plafonul maxim în cadrul măsurii, 40 UDE sau pentru a putea beneficia mai mulţi solicitanţi de aceeaşi măsură;

- necorelarea documentelor din IACS, Registrul agricol şi ANSVSA/DSVSA/certificate veterinare cu cererea de finanţare, planul de afaceri şi controlul la faţa locului, în cazul exploataţilor cu prag minim de 6 UDE;

- fărâmiţarea exploataţiei agricole în scopul accesării de către fermieri a unor porţiuni din aceeaşi exploataţie agricolă;

- cultivarea unor specii de plante în zone care nu îndeplinesc condiţiile pedoclimatice favorabile, în scopul obţinerii volumului maxim al sprijinului acordat acestei măsuri.

În speţă, achiziţionarea unor terenuri agricole de la numiţii B. şi D. şi a unui număr de animale de la numitul C. a fost asimilată de către autoritatea intimată condiţiilor artificiale, în sensul că neprelucrarea integrală a exploataţiilor persoanelor de la care a achiziţionat teren agricol şi animale a condus la o fărâmiţare a exploataţiilor cu scopul creării alteia noi, în vederea obţinerii unui avantaj necuvenit.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că autoritatea intimată nu a făcut dovada creării de către recurenta-reclamantă a condiţiilor artificiale pentru a beneficia de un avantaj de vreme ce nu exista nicio dovadă în sensul că exploataţiile agricole de la care au provenit animalele şi terenul agricol ar fi beneficiat de finanţare în cadrul altor proiecte.

Dimpotrivă, recurenta-reclamantă a cumpărat atât terenurile agricole, cât şi animalele pentru respectarea condiţiilor impuse pentru dimensionarea exploataţiei de la 13,33 UDE la 17,342 UDE, conform planului de afaceri aprobat.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în mod greşit autoritatea intimată a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din anexa la contractul de finanţare şi a procedat la constatarea încetării valabilităţii contractului, cu consecinţa restituirii integrale a finanţării nerambursabile.

În condiţiile în care nu se poate reţine, în speţă, săvârşirea de către recurenta-reclamantă a unei nereguli, obligaţia de restituire nu este incidentă, fiind exclusă existenţa vreunei culpe a recurentei-reclamante în executarea contractului.

În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză nu se identifică o neregulă care să dea dreptul autorităţii intimate să solicite restituirea finanţării nerambursabile, Înalta Curte va constata nelegalitatea actelor administrative contestate, dispunând anularea acestora.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse din care rezultă că este fondat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va anula Decizia nr. 9507/16.03.2015 de soluţionare a contestaţiei şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/20.01.2015, emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta PFA A. împotriva sentinţei nr. 38 din 17 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea formulată de reclamanta PFA A.

Anulează Decizia nr. 9507/16.03.2015 de soluţionare a contestaţiei şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/20.01.2015, emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2018.

GGC - MP