Inadmissibility of direct judicial challenge to administrative audit report absent prior appeal under EU fund recovery regulations

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată iniţial Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea procesului-verbal nr. x/15.10.2013 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind cererea de sprijin nr. x/13.09.2010 şi suspendarea procesului-verbal.

Prin sentinţa civilă nr. 249/CA din 11 februarie 2015 a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 218/CA din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea reclamantului, în sensul că a fost admisă contestaţia împotriva procesului-verbal contestat şi a fost respinsă cererea de suspendare a executării procesului-verbal atacat.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că, în urma constatărilor efectuate, s-a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.10.2013, ce constituie titlu de creanţă pentru suma plătită necuvenit către intimatul-reclamant în baza cererii de sprijin nr. x/13.09.2010 pentru restructurarea/reconversia plantaţiilor viticole - măsura I "Proiectare, pregătire teren, plantare şi instalare tutori".

Cererea de sprijin a fost depusă pentru suprafaţa de 1,00 ha, în valoare de 8.692,50 euro (36.871,85 RON), autorizată la plată şi plătită prin Ordinul de plată nr. x/17.04.2012, pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole în comuna Cuza Vodă, jud. Constanţa.

Recurenta-pârâtă susţine că la controlul efectuat la faţa locului în data de 13.07.2012, conform procesului-verbal de control nr. x/17.07.2012, s-a constatat că pe respectiva suprafaţă nu au fost executate lucrările de întreţinere a plantaţiei, ceea ce a dus la invadarea suprafeţei cu vegetaţie nedorită, 82% din totalul viţei de vie fiind lipsă, deşi prin Angajamentul nr. X/23.07.2012, reclamantul a declarat că va curăţa plantaţia de buruieni până la 01.08.2012, va efectua tratamentele pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor şi va replanta în toamna lui 2012, din surse proprii, suprafaţa în cauză cu material săditor conform cererii nr. x/13.09.2010.

Mai susţine că la data de 31.07.2013 intimatul-reclamant a depus "Declaraţia de finalizare" pentru măsura II, iar la faţa locului, inspectorii au constatat că materialul săditor utilizat pentru completarea golurilor din plantaţie nu poate fi probat prin certificat de conformitate, conform pct. 6.6 din Anexa la O.M.A.D.R. nr. 247/2008, nefiind asigurate densitatea, soiurile şi categoria biologică conform cererii nr. x/13.09.2010. De asemenea, nici calitatea stâlpilor fruntaşi şi mijlocaşi utilizaţi nu s-a putut proba cu certificat de conformitate/calitate.

Prin urmare, consideră că au fost încălcate dispoziţiile pct. 71 lit. e) din O.M.A.D.R. nr. 247/2008. completat şi modificat prin O.M.A.D.R. nr. 73/2011, pct. 6.6 şi pct. 6.7 din O.M.A.D.R. nr. 247/2008, sens în care a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.10.2013, atacat în prezenta cauză.

Recurenta-pârâtă consideră că instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a prevederilor pct. 71 lit. e), pct. 6.6 şi pct. 6.7 din O.M.A.D.R. nr. 247/2008, reţinând în mod eronat că intimatul-reclamant a făcut dovada aspectelor invocate cu actele depuse, cu atât mai mult cu cât considerentele instanţei de fond ce au condus la admiterea acţiunii reclamantului sunt subsumate unui singur paragraf şi nu cuprind argumente legale care să susţină soluţia adoptată.

De asemenea, arată că, deşi instanţa de fond a reţinut argumentele sale, nu a ţinut cont de acestea şi că actul administrativ atacat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 46 din O.G. nr. 92/2003.

Sprijinul financiar se acordă sub rezerva verificărilor ulterioare, iar constatarea neregulilor conduce la obligativitatea recuperării sumelor utilizate în mod necorespunzător din fondurile comunitare, precum şi a sumelor de cofinanţare din fondurile naţionale.

Invocă prezumţia de legalitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal, ce presupune executarea acestuia din oficiu, constituind titlu executoriu.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate, apreciind că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate în cadrul proiectului.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte apreciază drept întemeiat motivul de recurs invocat din oficiu, referitor la neatacarea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, ci direct a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.10.2013, emis de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.

Astfel, Înalta Curte constată că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 46 şi 51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Astfel, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Prin urmare, contrar alegaţiilor intimatului-reclamant, conform art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest act administrativ fiscal.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care, în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Or, intimatul-reclamant A. a precizat că obiectul acţiunii sale îl priveşte anularea procesului-verbal nr. x/15.10.2013 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, emis de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi nu a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva acestuia.

Astfel fiind, întrucât reclamantul a înţeles să atace procesul-verbal arătat mai sus şi nu decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei, astfel cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, demersul judiciar al reclamantului este inadmisibil.

La pronunţarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 685/2015, nr. 3236/2015, nr. 843/2016, nr. 827/2017, nr. 2388/2017, nr. 369/2018.

În raport de caracterul întemeiat al motivului de recurs invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive din cererea de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 218/CA din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 218/CA din 26 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2018.

GGC - MP