Obligation to issue special pension certificate; defectiveness of judgment due to complete lack of legal and factual motivation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României - Secretariatul General al Senatului, a solicitat obligarea fostului angajator, Senatul României, la eliberarea adeverinţei tip pentru pensie specială, conform art. 731 alin. (11) din Legea nr. 7/2006, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1253 din data de 13 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României - Secretariatul General al Senatului, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1253 din data de 13 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. C. proc. civ., arată că instanţa de fond, deşi a redat dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 215/2015, nu a motivat soluţia pronunţată, ci doar a prezentat aspectele de fapt ale cauzei şi condiţiile din Normele de aplicare a Legii nr. 7/2006.

În aceste condiţii, susţine că prima instanţă a dat o hotărârea cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, apreciind în mod eronat că fostul angajator şi-a îndeplinit obligaţiile legale faţă de recurentul-reclamant.

4. Notele precizatoare

La data de 11 iulie 2018, recurentul-reclamant a depus note precizatoare privind cererea de recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant Senatul României a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 09.08.2016, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 iunie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Ulterior, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018, a fost fixat termen de judecată, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Senatul României - Secretariatul General al Senatului la eliberarea adeverinţei tip pentru pensie specială, conform art. 731 alin. (11) din Legea nr. 7/2006.

Recurentul-reclamant a formulat recurs, invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 1253 din data de 13 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, deşi a constatat că cererea reclamantului este neîntemeiată, în considerentele respectivei hotărâri a redat doar anumite texte de lege, cum ar fi art. 11 şi art. 12 din Legea nr. 215/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 ori art. 3 alin. (1) lit. (b) din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006, precum şi condiţiile pentru ca reclamantul să beneficieze de eliberarea adeverinţei conform art. 731 alin. (12) din Legea nr. 215/2015, fără a arăta argumentele pentru care aceste texte de lege ar fi aplicabile cauzei şi nici raţionamentul logico-juridic care a condus la soluţia respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Astfel, sentinţa primei instanţe nu cuprinde motivele pentru care aceasta a apreciat că cererea reclamantului este neîntemeiată în raport de starea de fapt şi din perspectiva textelor de lege incidente cauzei.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar observă că din hotărârea recurată lipseşte complet motivarea proprie a instanţei de fond, ceea ce echivalează cu nejudecata fondului pricinii, respectiv aceasta nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de către părţi ori a probatoriului administrat şi nici nu a arătat argumentele proprii ce au stat la baza soluţiei pronunţate.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, reţinându-se în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţă, aceasta având obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă sau cel puţin de a le aprecia (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze recurentului-reclamant dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a invocat au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei şi determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, atrăgând casarea sentinţei atacate.

Prin urmare, sentinţa recurată în prezenta cauză nu răspunde cerinţei prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind de natură a crea reclamantului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate în recurs de către recurentul-reclamant.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi văzând prevederile art. 497 C. proc. civ., precum şi cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1253 din data de 13 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2018.

GGC - MP