Competent appellate court for appeal against judicial authorization of enforcement of master agreement without enforcement formula: Court of First Instance vs. Court of Appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s (debtor’s) recourse, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case to the Prahova Court of First Instance for proper appellate review, effectively overturning the lower court’s validation of the enforcement request. The dispute concerned the judicial authorization for the enforcement of a master agreement lacking an enforcement formula, where the initial request was processed by a single judge without summoning the parties under a summary non-contentious procedure. The Supreme Court held that the appeal against such an enforcement authorization falls under the exclusive competence of the first-instance court (Tribunal) rather than the Court of Appeal, establishing that a split in appellate jurisdiction within the same procedural stream violates the principle of the unity of appeal paths. Consequently, the Court determined that the specialized rules for enforcement execution (Art. 3731) must be interpreted in light of the general non-contentious procedure rules (Arts. 331–339, specifically Art. 339(3)), which designate the court of first instance as the competent appellate body for decisions issued by the president or a single judge of the enforcement court.
Legislator headnote
AI generatedart. 3731 C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 721 C. proc. civ, art. 339 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 56 din Legea nr. 92/1992; Competent appellate court for appeal against judicial authorization of enforcement of master agreement without enforcement formula: Court of First Instance vs. Court of Appeal: The dispute concerned the judicial authorization for the enforcement of a master agreement lacking an enforcement formula, where the initial request was processed by a single judge without summoning the parties under a summary non-contentious procedure. The Supreme Court held that the appeal against such an enforcement authorization falls under the exclusive competence of the first-instance court (Tribunal) rather than the Court of Appeal, establishing that a split in appellate jurisdiction within the same procedural stream violates the principle of the unity of appeal paths. Consequently, the Court determined that the specialized rules for enforcement execution (Art. 3731) must be interpreted in light of the general non-contentious procedure rules (Arts. 331–339, specifically Art. 339(3)), which designate the court of first instance as the competent appellate body for decisions issued by the president or a single judge of the enforcement court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to determine the competent court (Tribunal) for the appeal and to remand the case for competent solution.
Full text
Cu privire la recursul declarat constată următoarele:
Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviințarea executării silite a unei convenții – cadru, neinvestită cu formulă executorie, pe temeiul art. 3731 C. proc. civ.
Cererea introdusă de Biroul Executorului Judecătoresc P.C. a fost admisă prin încheierea din 24 mai 2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte, iar apelul debitoarei R.M. a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2742 din 29 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, după dispoziția din art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331 – 339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează celei din art. 331 – 339 C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal ...”, iar dispoziția art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este judecătoria ...”, care „încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților” [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeași lege atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil și faza executării silite, sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Așadar, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită, fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. – „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei” trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic.
În consecință, apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, ceea ce atrage casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 3125 C. proc. civ. pentru judecarea apelului contra încheierii din 24 mai 2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de R.M. împotriva deciziei nr. 2742 din 29 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare în apel potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. la Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.