Public service wage disparity; inadmissibility of negative competence conflict where appellate remand does not constitute reciprocal declination of jurisdiction

Asupra sesizării de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârile care au generat sesizarea

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. x/2017 la data de 30.01.2017 şi precizată la data de 7.06.2017, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." cu sediul în Bucureşti, în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. şi X., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Petroşani prin Primar şi Primarului Municipiului Petroşani, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună: - obligarea pârâţilor la stabilirea nivelului de salarizare în favoarea reclamanţilor funcţionari publici, în funcţie de nivelul maxim de salarizare, existent în cadrul pârâtei, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional; - obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare din cadrul pârâtului, pentru aceeaşi funcţie şi grad profesional şi salariile efectiv achitate reclamanţilor, începând cu data de 09.04.2015 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei lunar până la data plăţii efective; - obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale rezultând din diferenţa dintre salariile cuvenite şi cele efectiv achitate reclamanţilor, de la data scadenţei lunar până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 3823/19.06.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că acţiunea nu a fost formulată de Sindicat în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al reclamanţilor persoane fizice, aceştia fiind titularii acţiunii, astfel încât Sindicatul a acţionat, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat care nu au domiciliul în Bucureşti.

Dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 14.07.2017 pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 11.08.2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrată sub nr. x/2017 a fost înregistrată acţiunea cu obiect similar celui din dosarul nr. x/2017 privind pe Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Petroşani prin Primar şi Primarul Municipiului Petroşani .

Prin încheierea din data de 19.10.2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia litispendenţei a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Tribunalului Hunedoara, dosarul fiind înaintat acestei din urmă instanţe.

Prin sentinţa nr. 3/CA/2018 din data de 11 ianuarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017 Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. şi X. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", împotriva pârâţilor Municipiul Petroşani reprezentat prin Primar şi Primarul Municipiului Petroşani, având ca obiect drepturi salariale.

Reclamanţii au declarat recurs împotriva acestei sentinţe, iar prin decizia nr. 3348 din data de 4 iunie 2018 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." pentru următorii membri: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. şi X. împotriva sentinţei nr. 3/CA/2018, pronunţate de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2017, a casat în tot sentinţa atacată şi rejudecând, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Hunedoara şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei competente, respectiv Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a apreciat că sentinţa atacată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă teritorial, dată fiind incidenţa Deciziei Î.C.C.J. pronunţate în interesul legii nr. 1/2013, a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi a alegerii instanţei competente făcute de sindicatul reclamant prin introducerea acţiunii pe rolul Tribunalului Bucureşti.

La Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal cauza a fost reînregistrată sub nr. x/2017*, iar prin încheierea din data de 22 octombrie 2018 această instanţă a constatat ivit conflictul de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra sesizării

Verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict de competenţă "când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Din cuprinsul acestei norme legale se desprind condiţiile necesar a fi întrunite pentru a ne afla în prezenţa unui conflict negativ de competenţă: - să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină; - instanţele să se fi declarat necompetente; - declinările de competenţă între instanţele sesizate să fie reciproce sau succesive; - cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze pricina.

În prezenta nu este îndeplinită condiţia existenţei declinărilor de competenţă reciproce, întrucât, astfel cum s-a expus la punctul 1 al prezentei decizii, singura instanţă care şi-a declinat competenţa este Tribunalul Bucureşti .

Tribunalul Hunedoara nu s-a declarat necompetent, a soluţionat fondul cererii de chemare în judecată, iar prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în exercitarea controlului judiciar, s-a dispus o casare cu trimitere spre competentă soluţionare - măsură obligatorie conform art. 501 C. proc. civ. şi nu a avut loc o declinare de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru considerentele expuse, constatând neîndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanţele implicate nu şi-au declinat reciproc sau succesiv competenţa de soluţionare a cauzei, Înalta Curte va respinge sesizarea pentru pronunţarea regulatorului de competenţă şi va dispune restituirea dosarului la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Dispune restituirea dosarului la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea cauzei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2018.

GGC - MP