Deduction of Italian sentence periods already granted by final judgments; execution contestation rejected as unfounded, costs awarded.

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 67 din 20 mai 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestaţia la executare formulată de persoana privată de libertate A. împotriva Sentinţei penale nr. 1 din 11 ianuarie 2017 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2017. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul să plătească suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin contestaţia la executare formulată, persoana privată de libertate A. a solicitat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deducerea din pedeapsa de 27 ani închisoare aplicată de Tribunalul din Tivoli - Italia, rămasă definitivă la data de 01 octombrie 2008, şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 1 din 11 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2017, a următoarelor perioade: 810 zile de eliberare anticipată, cele 3.884 zile închisoare executate până la 27 septembrie 2016 şi perioada executată de la acea dată până la zi, precum şi zilele cuvenite ca urmare a aplicării prevederilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017.

S-a menţionat că, la prezenta cauză, au fost ataşate Dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2019 ale Curţii de Apel Bacău.

Examinând susţinerile persoanei private de libertate prin raportare la dispoziţiile legale incidente şi la aspectele ce rezultă din actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat că solicitarea acestuia în sensul deducerii, din pedeapsa recunoscută şi dată spre executare în România, a unei perioade executate în străinătate, poate fi examinată ca motiv de micşorare a pedepsei în sensul cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atâta timp cât respectiva chestiune nu a fost antamată în cursul judecăţii şi nici nu a fost valorificată în calea de atac a apelului.

Cu toate acestea, a observat că perioadele menţionate de contestator au fost deja deduse din pedeapsa recunoscută pe care acesta o execută în România.

Astfel, s-a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 1 din 11 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, definitivă la 16 martie 2017, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale cu numărul de referinţă nr. 181/2006 Reg. Gen. nr. 400/2006 - R.G.N.R. 649/2006 pronunţată la 04 decembrie 2006 de Tribunalul din Tivoli - Italia, rămasă definitivă la data de 01 octombrie 2008, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa principală de 30 ani închisoare, din care, prin ordonanţa din 29 septembrie 2009, conform Legii nr. 241/2006, Curtea cu Juri de Apel din Roma - Italia, a declarat amnistiată pedeapsa de 3 ani închisoare, rămânând de executat o pedeapsă de 27 ani închisoare. Prin aceeaşi hotărâre, s-a constatat că persoana transferabilă a executat un număr de 3.884 zile închisoare până la data de 27 septembrie 2016, precum şi în continuare până la zi, perioade cu privire la care s-a dispus deducerea din pedeapsa de executat de 27 ani închisoare.

În plus, instanţa de fond a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 9 din 21 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deducerea din pedeapsa de 27 de ani închisoare aplicată condamnatului a celor 810 zile de eliberare anticipată.

În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr. 169/2017, Curtea a arătat că revine judecătoriei de pe lângă penitenciarul unde contestatorul execută pedeapsa competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri, acesta având deschisă, în continuare, posibilitatea formulării contestaţiei la executare pe respectivul temei.

Sub acest aspect, a apreciat relevante deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, nr. 15/2018 (publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018), prin care s-a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este cea în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere la data formulării cererii, şi nr. 8 din 11 martie 2019 (publicată în M. Of. nr. 427/30.05.2019), potrivit căreia "competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi care se regăseşte în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, pe calea contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.."

În atare situaţie, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., instanţa de fond a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de persoana privată de libertate A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie condamnatul A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei. În acest sens, a arătat că a fost arestat pe teritoriul Italiei în data de 08 februarie 2006, iar, în anul 2008, a fost condamnat la pedeapsa de 30 ani închisoare, care, ulterior, a fost redusă cu 3 ani ca urmare a amnistiei. Cu toate acestea, prin Sentinţa penală nr. 1 din 11 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, definitivă la 16 martie 2017, s-a dispus executarea pe teritoriul României a pedepsei de 27 ani închisoare din care s-a dedus perioada executată din 27 septembrie 2016 la zi, fără, însă, a fi scăzut şi intervalul începând cu 08 februarie 2006 în care s-a aflat în arest la domiciliu ori cele 810 zile de liberare anticipată de care beneficiază conform ordonanţei emisă de Procuratura Republicii Italia de pe lângă Tribunalul Ordinar din Tivoli. Astfel, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi stabilirea unei pedepse mai blânde, precizând că a fost condamnat pe teritoriul statului italian la o pedeapsă de 30 de ani închisoare cu executare pentru că este de naţionalitate român, precum şi că nu i s-au recunoscut circumstanţele atenuante ori perioadele care conduc la reducerea pedepsei.

Examinând, prin prisma dispoziţiilor art. 597 alin. (7) şi (8) C. proc. pen., contestaţia formulată de condamnatul A., în raport cu criticile invocate şi actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în mod corect prima instanţă reţinând că perioadele menţionate de contestator au fost deja deduse din pedeapsa de 27 de ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare italiene, ce a fost recunoscută, dispunându-se executarea ei într-un penitenciar din România.

Astfel, din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, prin Sentinţa penală nr. 1 din 11 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2017, definitivă la 16 martie 2017, în temeiul art. 154 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei principale a închisorii aplicate de Tribunalul din Tivoli - Italia.

Pe cale de consecinţă, a fost recunoscută sentinţa penală cu numărul de referinţă nr. 181/2006 Reg. Gen. nr. 400/2006 - R.G.N.R. 649/2006 din 04 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul din Tivoli - Italia, rămasă definitivă la data de 01 octombrie 2008, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa principală de 30 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni grave.

S-a constatat că, prin ordonanţa din 29 septembrie 2009, conform Legii nr. 241/2006, Curtea cu Juri de Apel din Roma - Italia, a declarat amnistiată pedeapsa de 3 ani închisoare, rămânând de executat o pedeapsă de 27 ani închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de Tribunalul din Tivoli - Italia.

Totodată, s-a constatat că persoana transferabilă a executat, până la data de 27 septembrie 2016, un număr de 3.884 zile închisoare.

S-a dedus, în continuare, din pedeapsa de 27 ani închisoare şi perioada executată prin detenţie de la 27 septembrie 2016 la zi.

Ca urmare, în baza acestei sentinţe, a fost emis de către Curtea de Apel Bacău Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1/D din 23 martie 2017.

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 9 din 21 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva executării Sentinţei penale nr. 1 din 11 ianuarie 2017 a aceleiaşi instanţe, definitivă la 16 martie 2017.

În baza art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute ordonanţele indicate în certificatul N SIEP 227/2008 din 05 mai 2017 emis de Procuratura de pe lângă Tribunalul ordinar Tivoli- Biroul de executări penale cu privire la 810 zile de eliberare anticipată acordate condamnatului A. din executarea pedepsei de 27 ani închisoare, aplicată de Tribunalul Tivoli prin sentinţa penală cu nr. de referinţă 181/2006 din 04 decembrie 2006, definitivă la 01 octombrie 2008, ce a fost recunoscută la solicitarea autorităţilor italiene prin Sentinţa penală nr. 1 din 11 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, definitivă la 16 martie 2017.

În baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-au dedus din pedeapsa de 27 de ani închisoare aplicată condamnatului cele 810 zile de eliberare anticipată.

A fost menţinută deducerea dispusă prin Sentinţa penală nr. 1 din 11 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bacău, definitivă la 16 martie 2017, fiind, totodată, anulat Mandatul de executare nr. x din 23 martie 2017, emis în baza respectivei sentinţe, şi dispunându-se emiterea unui nou mandat potrivit noii hotărâri.

Ca urmare, a fost emis de către Curtea de Apel Bacău Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 9/D din 11 februarie 2020.

Se constată, astfel, că, în mod judicios, instanţa de fond a reţinut că toate perioadele executate în Italia de către persoana condamnată A. în condiţii de detenţie sau, după caz, de arest la domiciliu, precum şi cele 810 zile de eliberare anticipată de care acesta a beneficiat conform legislaţiei din statul italian au fost deduse prin cele două sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Bacău (nr. 1 din 11 ianuarie 2017 şi nr. 9 din 21 ianuarie 2020).

Sub acelaşi aspect, se observă, contrar susţinerilor apărării, că prin Sentinţa penală nr. 1 din 11 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bacău nu s-a dedus doar perioada executată în Italia de la 27 septembrie 2016 la zi, ci s-a constatat şi faptul că persoana condamnată a executat deja din pedeapsa de 27 ani închisoare un număr de 3.884 zile calculate la 27 septembrie 2016. Prin urmare, întrucât aceste zile au fost avute în vedere la pronunţarea sentinţei penale menţionate, nu pot fi primite criticile contestatorului în sensul că din pedeapsa recunoscută ce a rămas a fi executată în România nu s-a scăzut şi perioada executată din 08 februarie 2006 până la 27 septembrie 2016.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatorului condamnat de aplicare, prin prisma legii penale mai favorabile, a prevederilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, se constată că, în mod corect, s-a apreciat că nu îi revenea Curţii de Apel Bacău competenţa de soluţionare a unei asemenea cereri, ci, conform art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) şi alin. (6) C. proc. pen., instanţei de executare sau celei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii (deciziile nr. 15 din 17 septembrie 2018, publicată în M. Of. nr. 885/22.10.2018, şi nr. 8 din 11 martie 2019, publicată în M. Of. nr. 427/30.05.2019).

Din această perspectivă, se impune a se sublinia că, aşa cum s-a menţionat în considerentele Deciziei nr. 34 din 14 decembrie 2009 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, publicată în M. Of. nr. 742/05.11.2010, ce îşi produce în continuare efectele, competenţa exclusivă a curţii de apel în materia reglementată de Legea nr. 302/2004, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru acestea fiind aplicabile dispoziţiile referitoare la competenţă existente în C. proc. pen.

În consecinţă, având în vedere natura infracţiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul prin sentinţa pronunţată de autorităţile judiciare italiene, ce a fost recunoscută în România (printre care şi infracţiunea de omor calificat), Înalta Curte constată că, pentru a se aprecia asupra acordării, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013, modificată prin Legea nr. 169/2017, a zilelor executate efectiv în condiţii necorespunzătoare, persoana privată de libertate A. are deschisă calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cerere care trebuie adresată, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 553 C. proc. pen. şi art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tribunalului în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere.

Pentru motivele de mai sus, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 67 din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021, iar, faţă de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 67 din 20 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 septembrie 2021.

GGC - NN