Enforcement approval of framework agreement: Appellate court deemed incompetent, decision quashed and remanded to First Instance
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the debtor's appeal, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case to the Bucharest Court of First Instance to hear the appeal, ruling in favor of the debtor. The dispute concerned the approval of the enforcement of a framework agreement not endowed with an enforcement clause, initiated by the creditor under Article 3731 of the Code of Civil Procedure; while the first instance judge (a solo judge) issued the enforcement order in chambers, the creditor appealed to the Court of Appeal, which the debtor challenged on grounds of incompetence. The ICCJ determined that proceedings for enforcement approval are non-contentious and subject to a summary legality review, governed by the general provisions for non-contentious procedures (Articles 331–339 CPP). Relying on a systematic and teleological interpretation of Article 339(3) CPP, which assigns appeals against the president of the court to the High Court of First Instance (Tribunal), the court held that the appeal was filed with an incompetent instance, thereby violating the principle of the unity of appeal routes, necessitating the quashing of the appellate decision and its referral to the correct competent court.
Legislator headnote
AI generatedart. 3731 C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 721 C. proc. civ, art. 339 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 56 din Legea nr. 92/1992; Enforcement approval of framework agreement: Appellate court deemed incompetent, decision quashed and remanded to First Instance: The dispute concerned the approval of the enforcement of a framework agreement not endowed with an enforcement clause, initiated by the creditor under Article 3731 of the Code of Civil Procedure; while the first instance judge (a solo judge) issued the enforcement order in chambers, the creditor appealed to the Court of Appeal, which the debtor challenged on grounds of incompetence. The ICCJ determined that proceedings for enforcement approval are non-contentious and subject to a summary legality review, governed by the general provisions for non-contentious procedures (Articles 331–339 CPP). Relying on a systematic and teleological interpretation of Article 339(3) CPP, which assigns appeals against the president of the court to the High Court of First Instance (Tribunal), the court held that the appeal was filed with an incompetent instance, thereby violating the principle of the unity of appeal routes, necessitating the quashing of the appellate decision and its referral to the correct competent court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive as the legal basis for remanding the case to the competent appellate court (Tribunal) to adjudicate the appeal against the first-instance order.
Full text
Cu privire la recursul declarat constată următoarele:
Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviințarea executării silite a unei convenții – cadru, neinvestită cu formulă executorie, pe temeiul art. 3731 C. proc. civ.
Cererea introdusă de creditoarea B.C. I.Ț. SA a fost admisă prin încheierea din 26 mai 2004 a Judecătoriei sectorului 4 București, iar apelul debitoarei T.D.T. este respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1169/A din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.
Încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, după dispoziția din art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331 – 339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează celei din art. 331 – 339 C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal ...”, iar dispoziția art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este judecătoria ...”, care „încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților” [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeași lege atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil și faza executării silite, sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Așadar, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită, fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. – „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei” trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic.
În consecință, apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, Curtea de Apel București, ceea ce atrage casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 3125 C. proc. civ. pentru judecarea apelului contra încheierii din 26 mai 2004 a Judecătoriei sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T.D.T. împotriva deciziei civile nr. 1169/A din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare în apel potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. la Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.