Intent to kill inferred from repeated knife strikes to vital areas despite victim’s defense in attempted murder classification

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 75/F din data de 06 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A., avocat în Baroul Giurgiu, la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioada de 5 ani, conform art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioada de 1 an, conform art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 206 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare (persoană vătămată B.)

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioada de 1 an, conform art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 206 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare (persoana vătămată C., fostă C., C.).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioada de 1 an, conform art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 15 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A., prin Sentinţa penală nr. 74/F/6.05.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 453/A/18.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare, 3 luni închisoare, 4 luni închisoare, 5 luni închisoare şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute în regim de detenţie, pedeapsa rezultanta de 5 ani şi 10 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare.

În final, inculpatul A. va executa în regim de detenţie, pedeapsa rezultanta de 7 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară cea mai grea prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioada de 5 ani, conform art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie rezultantă cu acelaşi conţinut, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat), ce urmează a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A., cuţitul cu dimensiunea totală de 38 cm folosit la săvârşirea faptelor şi depus la camera de Corpuri delicte a IPJ Giurgiu, conform dovezii seria x nr. x

În baza art. 399 din C. proc. pen., a menţinut măsura arestului la domiciliu, luata faţă de inculpatul A. prin încheierea de şedinţa din data de 14.04.2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă, reţinerea şi arestul la domiciliu, de la data de 14.04.2020 la zi.

A admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de părţile civile B. şi C..

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 25 din C. proc. pen. şi art. 1357 din C. civ., a obligat inculpatul A. la 62,35 RON despăgubiri materiale şi 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, către partea civilă B..

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 25 din C. proc. pen. şi art. 1357 din C. civ., a obligat inculpatul A. la 3000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daune morale, către partea civilă C..

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 03.06.2020, emis în Dosarul nr. x/2020, a fost trimis în judecată inculpatul A., avocat în Barul Giurgiu, în stare de arest la domiciliu, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, tulburarea ordinii şi liniştii publice şi ameninţare, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (2 infracţiuni), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reţinut ca situaţie de fapt că, la data de 13.04.2020, în jurul orelor 17:00, în municipiul Giurgiu, în vecinătatea străzii Decebal, inculpatul A., având asupra sa un cuţit de vânătoare de tip macetă, în lungime totală de 38 de cm, din care lama în lungime de 24 de cm, a ieşit din locuinţa sa, aflată la parterul blocului menţionat, s-a îndreptat spre persoanele vătămate B. şi C., care aşteptau peste stradă, la o distanţă de circa 20 de metri, aşezaţi pe portbagajul autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, proprietatea numitului B..

Imediat, inculpatul ţinând cuţitul la vedere, pe măsură ce se apropia la o distanţă de circa 2 - 3 metri de cele două persoane, le-a adresat acestora întrebarea: "de ce staţi pe maşina mea ?" spunând, totodată, "bă eşti şmecher? te omor", după care s-a lansat într-un atac material, direct, asupra persoanei vătămate B., atacându-l pe acesta cu cuţitul în trei mişcări succesive, îndreptate spre abdomen şi spre părţile superioare ale corpului, gât şi cap, în tot acest timp persoana vătămată C., aflată lângă cel supus şarjei de lovituri, specificându-i agresorului faptul că este maşina lor. Aceste trei lovituri au constituit prima serie de lovituri cu cuţitul, comise nemijlocit asupra victimei, acţiunile de ameninţare verbală şi cele materiale, producând deopotrivă, temere şi numitei C..

După ce persoana vătămată B., în vârstă de 26 de ani, cu o constituţie atletică, a parat primele două lovituri cu antebraţul drept, aspect relevant în ceea ce priveşte zona superioară a corpului spre care au fost îndreptate loviturile, a reuşit prin realizarea unei prize cu ambele mâni, să imobilizeze mâna dreaptă a agresorului, cea în care acesta avea cuţitul.

La acest moment, inculpatul nu numai că nu a conştientizat fapta sa, însă mai mult decât atât, a apucat cu mâna stângă cuţitul aflat în cealaltă mână imobilizată, şi a ţintit o lovitură spre zona gâtului persoanei vătămate.

Numitul B. a reuşit să se redreseze, parând din nou cu mâna dreaptă acţiunea de agresiune, cuţitul penetrând zona muşchiului deltoid al umărului drept, rezultând astfel o plagă înjunghiată. Ulterior, inculpatul a scos cuţitul din corpul victimei, deţinând în permanenţă controlul asupra corpului delict. S-a precizat că după prima lovitură din această serie, cuţitul a rămas pentru câteva momente înfipt în caroseria autoturismului, în imediata apropiere a numitei C., după care inculpatul l-a scos din caroserie şi a continuat lansarea celorlalte două lovituri din această primă repriză.

După ce inculpatul a scos cuţitul înfipt în corpul persoanei vătămate, nu s-a îndepărtat nici de această dată şi în timp ce adresa repetat expresia "bă te omor", despre care persoanele vătămate au menţionat că a fost spusă de nenumărate ori pe parcursul agresiunii, a lansat o a doua serie de lovituri directe cu cuţitul spre zona superioară a corpului persoanei vătămate B., numărul acestora fiind de aproximativ de 5-6. Acestea au fost parate de persoana vătămată, care a reuşit să se îndepărteze prin căţărarea pe luneta autoturismului şi mai apoi, prin intervenţia martorului ocular D., care la acest moment s-a apropiat de locul agresiunii şi a oferit protecţie victimei. După prima serie de lovituri, victima a sângerat abundent în zona mâinii drepte şi a umărului drept, aspectele fiind vizibile şi martorului ocular indicat mai sus.

Acţiunile de agresiune fizică au fost înfăptuite prin ţinerea cuţitului în mâna dreaptă, cu excepţia celei de înjunghiere, inculpatul fiind dreptaci, printr-o mecanică de tăiere de la dreapta la stânga, cu direcţionarea vârfului cuţitului în scopul de a-l înfige. Nu a schimbat priza de pe mâner sau modalitatea de agresiune, prin acţiuni de sus în jos sau invers, de jos în sus. De asemenea, s-a precizat că acţiunea de înjunghiere a fost întreprinsă cu mâna stângă, nu cu cea de bază, dar numai ca urmare a faptului că mâna dreaptă o avea imobilizată de către persoana vătămată, fapt ce demonstrează îndârjirea în continuarea obţinerii rezultatului de a ucide.

În continuare, după a doua serie de lovituri, toate aceste acţiuni formând o acţiune unică de agresiune, persoana vătămată a resimţit dureri acute şi o stare de epuizare în urma înjunghierii, pierzând o cantitate vizibilă de sânge, însă toate acestea nu l-au determinat pe inculpat să înceteze agresiunea, cum nici intervenţia martorului D. nu a reuşit. Aşadar, inculpatul nu s-a îndepărtat nici de această dată, ci a continuat prin ameninţări materializate în expresii de genul:

"te omor", "vă omor" (aici şi cu referire la martorul D. care se afla lângă persoana vătămată), însoţite şi de o gestică ameninţătoare, fie prin aruncarea cuţitului către cei doi, fie prin simularea unor acţiuni de tăiere, de la o distanţă de 2 - 3 metri.

Martorul D. a început să arunce cu pietre spre inculpat, pentru a încerca să îl ţină la distanţă, ripostând la acţiunile de ameninţare, enunţate mai sus. Inculpatul s-a îndreptat spre scara blocului, continuând însă să îi ameninţe cu acte de violenţă, imediat, în succesiunea prezentată, sosind la faţa locului organele de poliţie, care l-au somat pe agresor să lase cuţitul jos. Acesta s-a conformat prin aşezarea cuţitului pe o balustradă din faţa blocului, după care a fost încătuşat şi condus la sediul Poliţiei. S-a precizat că de la momentul celei de-a doua reprize până la finalizarea acţiunii incriminatoare, persoana vătămată C. s-a îndepărtat şi s-a poziţionat într-o direcţie opusă inculpatului şi celorlalte persoane, ea fiind cea care a sunat la poliţie şi la ambulanţă, la numărul unic de urgenţă 112.

De asemenea, de faţă, la o distanţă de circa 15 metri, în faţa blocului învecinat cu cel menţionat mai sus, s-a aflat martorul ocular E..

Alertaţi de gălăgia produsă în stradă, au ieşit la ferestre mai multe persoane, trei dintre acestea fiind audiate în prezenta cauză, în calitate de martori, fiind vorba despre numiţii F., G. şi H.. În ceea ce îi priveşte pe aceştia, s-a precizat că doi dintre ei au fost şi martori oculari la acţiunile de agresiune psihică de la sfârşitul acţiunii inculpatului.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul A., la data de 13.04.2020, în jurul orelor 16:30, se afla în locuinţa sa, tip garsonieră, care pentru cabinetul său de avocat serveşte drept sediu profesional, situată la parterul blocului nr. 55/2D, apt. 44, din str. x, mun. Giurgiu, unde consuma băuturi alcoolice, în speţă coniac şi bere, în interiorul bucătăriei imobilului, potrivit mărturiei sale.

La un moment dat, pe fondul stării de urgenţă declarate la nivel naţional şi de spaima contractării coronavirusului, dat fiind anumite antecedente pulmonare suferite, continuând însă să fumeze, precum a menţionat în declaraţia de la dosar, a fost cuprins de indignare, privind de la geamul bucătăriei sale cum mai multe persoane nu ar fi respectat măsurile de izolare impuse şi care se eschivau la vederea maşinilor de poliţie aflate în patrularea zonei. Mai mult, persoanele în discuţie ar fi incitat persoanele aflate în locuinţe, să iasă afară. Nu a probat şi detaliat cele menţionate, nu a precizat dacă a observat anterior împrejurările pentru care persoanele vătămate se aflau în vecinătatea respectivului imobil.

În continuare, a observat la circa 20 de metri distanţă, în diagonală, peste stradă, două persoane, una de sex masculin şi una de sex feminin, care stăteau aşezate pe portbagajul unei maşini, despre care a menţionat că nu îi aparţinea, aceştia fumând şi instigând potrivit afirmaţiilor sale, persoanele din bloc să părăsească locuinţele. Deranjat de atitudinea celor două persoane, a afirmat că le-a solicitat să plece de la faţa locului şi să respecte măsurile de izolare, la care persoana de sex feminin, în speţă C., i-ar fi adresat gestul obscen cu degetul mijlociu de la mână. Acest din urmă aspect l-a determinat imediat să apuce un cuţit vânătoresc cu o lamă de 24 de cm şi să se îndrepte spre aceştia cu intenţia de a-i goni, în condiţiile în care inculpatul afirmase că maşini de poliţie patrulau zona în mod frecvent. A justificat că a luat respectivul cuţit, deoarece a crezut că odată ce persoanele îl vor, vor pleca de îndată, fără a fi nevoie de alte acte suplimentare din partea sa. Prin urmare, inculpatul a recunoscut intenţia de a-i ameninţa, simpla deţinere a unui cuţit fiind de natură a prefigura condiţiile infracţiunii menţionate. Inculpatul a explicat că nu a sunat la poliţie, deoarece persoanele s-ar fi ascuns la vederea maşinilor de poliţie, şi astfel ar fi primit o amendă pentru sesizare neîntemeiată.

Cu privire la evenimentele, inculpatul a oferit o versiune care nu are niciun suport probator, fiind contrazisă de elementele probatorii administrate. Astfel, a menţionat că odată ce s-a apropiat de cele două persoane, ţinând cuţitul la vedere, le-a rugat să plece, context în care nu numai că nu a întreprins nicio acţiune de agresiune fizică asupra persoanei vătămate B., însă aceasta din urmă s-ar fi dat jos de pe portbagajul maşinii şi s-a repezit asupra sa, fără a reuşi să o lovească efectiv. Dat fiind că inculpatul s-a repliat pentru a se apăra, a lovit cu mânerul de la cuţit (ceea ce presupune în primul rând, priză inversă şi lama cuţitului îndreptate spre sine), în zona umărului persoanei vătămate.

La solicitarea procurorului de caz, în procedura audierii, inculpatul a precizat că este dreptaci, dar că a apucat cuţitul şi cu mâna stângă, după care, urmare a unui schimb de replici avute cu apărătorul său, redată în cuprinsul declaraţiei scrise, inculpatul a revenit şi a precizat că nu a pus mâna stângă pe cuţit. A mai declarat că plaga pe care a produs-o semăna cu o tăietură, deoarece lovitura cu mânerul ar fi fost una superficială, după care persoana vătămată s-a îndepărtat ca urmare a loviturii primite, inculpatul retrăgându-se la rândul său, îngrozit de ceea ce făcuse. A mai declarat că persoana vătămată i-a adresat întrebarea:" de ce m-ai tăiat" şi că a observat că aceasta sângera, astfel că s-a retras în scara blocului cu gândul să aştepte poliţia. A mai relatat că nu a intrat în domiciliu, pentru a nu se susţine că a dorit să se sustragă, precizând şi că a auzit când numita C. a solicitat telefonic intervenţia poliţiei. Nu a putut explica însă celelalte leziuni constatate pe corpul persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte declaraţiile persoanei vătămate B., aceasta a declarat că în data de 13.04.2020, se afla împreună cu concubina sa, C., în dreptul imobilului menţionat din strada x, municipiul Giurgiu, unde i-a ajutat pe numiţii I., sora concubinei sale, şi prietenul acesteia J., să se mute din apartamentul învecinat cu al inculpatului, în care aceştia locuiseră timp de o lună, la etajul unu. După ce au încărcat mai multe lucruri în autoturismul persoanei vătămate, dar şi în cel al rudelor concubinei sale, aceştia din urmă s-au deplasat mai departe la un magazin K., după care urmau să plece mai departe în comuna Vedea, judeţul Giurgiu, iar persoana vătămată împreună cu martora/persoană vătămată C. şi-au comandat o pizza, şi în aşteptarea livrării acesteia, s-au aşezat pe portbagajul autoturismului, fumând o ţigară. Fără a auzi niciun zgomot sau vorbe adresate, fără a o observa pe concubina sa adresând vreun gest obscen cuiva, la un moment dat s-au trezit în faţa lor cu un individ pe care nu-l cunoşteau, nu-l mai văzuseră anterior, îndreptându-se spre ei cu un cuţit la vedere şi adresându-le expresii ca "bă eşti şmecher, te omor".

Persoana vătămată B. Imediat, a continuat precizând că imediat agresorul s-a năpustit asupra sa cu o serie de lovituri cu cuţitul, direcţionate în zona abdomenului, a gâtului şi a capului. A reuşit să se urce pe capota autoturismului, ulterior a prins mâna dreapta a agresorului, după care inculpatul a apucat cuţitul în mâna stângă şi l-a direcţionat spre zona superioară a corpului, reuşind să îl înjunghie în zona umărului drept, muşchiul deltoid aflându-se în apropierea arterei carotide şi a venei jugulare.

Nu a observat, în succesiunea de lovituri, momentul în care cuţitul a rămas înfipt în caroseria portbagajului, însă după lovituri a început să sângereze abundent. Ulterior agresorul a continuat să îl atace cu cuţitul vizând zone vitale, în partea superioară ale corpului, reuşind să le pareze. A detaliat mecanismul de tăiere şi a precizat că, în tot acest răstimp, inculpatul a continuat să îl ameninţe că îl omoară. L-a întrebat pe agresor de ce l-a lovit cu cuţitul, acesta replicându-i că ar fi stat aşezat pe maşina sa. Persoana vătămată însă i-a replicat că maşina nu îi aparţine şi i-a spus concubinei sale să sune la Poliţie. Aceasta a apelat serviciul de urgenţă 112. După a doua serie de lovituri, persoana vătămată a arătat că a fost ajutată de martorul D. pentru a face faţă agresorului, care din acel moment s-a rezumat la ameninţări cu alte acte de violenţă, fluturând în acest scop cuţitul înspre cei doi, susţinând că îl va omorî. A precizat că pe toată durata actelor de agresiune s-a temut pentru viaţa sa.

Persoana vătămată a mai arătat că inculpatul era foarte stabil pe picioarele sale, că nu avut impresia că era în stare de ebrietate, ci mai degrabă sub influenţa drogurilor, iar expresia facială a inculpatului a perceput-o ca fiind consecinţa unei tulburări de natură psihică.

Prin expertiza medico-legală s-a constatat că persoana vătămată B. a prezentat în seara zilei de 13.04.2020, data examinării, o plagă înjunghiată, la nivelul muşchiului deltoid drept, de 6 cm, la nivelul articulaţiei mâinii drepte plăgi punctiforme pe o suprafaţă de 4,5/2,5 cm, pe antebraţul drept, parte dorsală, o excoriaţie liniară de 5,5 cm, precum şi 6 excoriaţii liniare, având spaţiu liber între ele, dispuse pe o suprafaţă de 5/4 cm, pe antebraţul drept, antero-intern. S-au efectuat şi fotografii criminalistice la momentul examinării fizice a persoanei vătămate, la dosar fiind ataşată şi copia fişei medicale eliberate de Spitalul de Urgenţă Giurgiu, care atestă îngrijirile medicale subsecvente agresiunii.

Expertiza medico-legală a concluzionat că leziunile au putut fi produse la data de 13.04.2020, prin lovire cu un corp tăietor-înţepător, pentru care victima a necesitat 12 - 15 zile de îngrijiri medicale, precum şi că leziunile nu au pus în pericol viaţa victimei, nu constituie infirmitate posttraumatică, nu au prezentat prejudiciu estetic grav şi permanent, fără să se facă aprecieri cu privire la intensitatea şi succesiunea producerii leziunilor traumatice.

În ceea ce priveşte declaraţia numitei C., pe lângă aspectele deja menţionate, cu privire la motivul pentru care se afla împreună cu concubinul său în ziua respectivă, în acea zonă, pe care le-a confirmat, a menţionat că nu îl cunoştea pe agresor, a negat orice contact cu acesta până la momentul agresiunii, a precizat că nu a făcut niciun gest obscen şi nu a sesizat alte aspecte până la momentul apariţiei inculpatului. A precizat că inculpatul s-a îndreptat cu un cuţit către ei, le-a reproşat că stau pe maşina sa, ar fi dorit să îi arate faptul că maşina le aparţine, cu acte, dar inculpatul a început să îl lovească cu cuţitul pe concubinul său, ea aflându-se chiar lângă acesta. După prima lovitură, cuţitul a rămas pentru un moment înţepenit în caroseria autoturismului, după care inculpatul a continuat agresiunea. După prima serie de lovituri, s-a îndepărtat şi a sunat la poliţie, în timp ce agresorul continua să îl lovească pe concubinul său, vizând zone vitale ale corpului. A detaliat întocmai locul, poziţia loviturilor, reacţia victimei şi ameninţările inculpatului, până la finalul acţiunii, menţionând că s-a temut atât pentru viaţa sa, cât şi pentru a concubinului, şi a apreciat starea sa ca fiind una de şoc pe parcursul derulării evenimentului.

Faţă de cele precizate, s-a reţinut că există probe în sensul săvârşirii infracţiunii de ameninţare şi faţă de numita C., pentru partea de început a agresiunii, când inculpatul a lansat atacul, iar aceasta se afla lângă persoana vătămată B., simpla prezenţă a inculpatului cu un cuţit la o distanţă de 2 - 3 metri fiind un act de ameninţare faţă de ambele persoane. Suplimentar, s-a avut în vedere faptul că inculpatul a atacat cu cuţitul una din cele doua persoane prezente, lovind repetat, după ce ambii au fost întrebaţi ameninţător de ce stau pe maşina inculpatului, probează elementele infracţiunii menţionate, starea de temere fiind evidenţiată din circumstanţele faptice. Din procesele-verbale ataşate la dosar, care conţin transcrierea apelurilor persoanei vătămate/martor C. către serviciul de urgenţă 112, a rezultat că aceasta era cuprinsă de o stare accentuată de temere, repetând de mai multe ori acţiunea de tăiere şi consecinţele acestora şi solicitând venirea urgentă a poliţiei şi a ambulanţei la faţa locului.

Au fost audiaţi în stabilirea unor circumstanţe relevante, sora numitei C., numita I., dar şi J., care au confirmat că în ziua respectivă, în intervalul orar declarat, au fost ajutaţi de persoanele vătămate să se mute din imobil, după care au plecat, iar în răstimpul şederii în acel blocul au avut un singur diferend cu inculpatul referitor la un loc de parcare.

Martorul D., care a participat ulterior şi la cercetarea la faţa locului, a precizat că în ziua respectivă se afla în dreptul blocului de la nr. 50, pe str. x A menţionat că l-a văzut pe inculpat cum s-a îndreptat spre două persoane ce se aflau pe portbagajul unei maşini, nu l-a auzit pe acesta rostind vreun cuvânt către respectivii, după care a sesizat o smuceală între acesta şi o altă persoană de sex masculin, în urma căreia aceasta din urmă l-ar fi întrebat "de ce mă tai". A precizat că până la acel moment nu sesizase cuţitul, apoi l-a auzit din nou pe cel vătămat întrebând " de ce mă tai", iar fata care îl însoţea era din ce în ce mai speriată.

Martorul E., vecin cu inculpatul, se afla în după-amiaza zilei de 13.04.2020, în jurul orelor 17:20, în dreptul imobilului în care domiciliază, îşi aştepta fiul pentru a îi înmâna un pachet, iar după plecarea acestuia a auzit gălăgie în apropriere, moment în care a observat o altercaţie între doi bărbaţi care se trăgeau reciproc, iar unul dintre aceştia îl întreba pe celălalt de ce dă în el. Anterior observase, la circa 15 metri distanţă, un băiat şi o fată care stăteau rezemaţi pe portbagajul unei maşini. După ce a sesizat respectiva altercaţie, s-a apropiat de fată şi i-a spus adresa la care trebuie chemată poliţia şi ambulanţa, după care a menţionat că l-a văzut pe celălalt martor, respectiv D., exclamând "bă îl omori" şi intervenind pentru a-i despărţi, moment în care martorul a aruncat cu piatra, atunci realizând, la rândul său, că agresorul avea un cuţit în mână. A precizat că a avut o stare de temere în momentul în care a sesizat că persoanei vătămate îi curgea sânge, a păstrat distanţa faţă de aceştia, a declarat că nu crede că agresorul i-ar fi observat prezenţa, iar la finele declaraţiei a menţionat că îl cunoaşte din vedere pe agresor, însă nu se salută cu acesta. A menţionat că ulterior au sosit organele de poliţie, moment în care s-a apropiat de locul agresiunii şi a discutat cu aceştia despre cele întâmplate.

Din investigaţiile dispuse şi efectuate de organele de poliţie din cadrul Biroului de Investigaţii Criminale a Poliţiei Municipiului Giurgiu, a rezultat că aspectele finale ale incidentului petrecut în după-amiaza zilei de 13.04.2020, au fost observate şi de mai mulţi vecini care locuiau în acelaşi imobil cu inculpatul, fiind audiate un număr de 3 persoane.

Martorul F. (care domiciliază în acelaşi bloc cu inculpatul), a menţionat că a fost alertat de gălăgia foarte mare auzită pe stradă la un moment dat, când soţia sa L. i-a spus că un băiat este tăiat la mână, în stradă, iar de la fereastră a observat că unui tânăr îi curgea mult sânge în zona umărului, că mai multe persoane îi strigau unei alte persoane "aruncă cuţitul, băi alcoolistule, băi drogatule aruncă cuţitul", a sesizat pe suprafaţa asfaltului o pată de culoare roşie, a apreciat că era vizibilă sângerarea abundentă a victimei, după care a observat poliţia sosind la faţa locului, recunoscându-l pe agresor ca fiind vecinul său A..

A precizat că are o stare de sănătate precară, că a fost deranjat de zgomotele produse, însă nu se poate declara revoltat sau indignat de cele văzute, aceste din urmă aspecte neputând fi resimţite de martor, cât timp pe de o parte nu a observat agresiunile fizice şi nici nu le-a auzit pe cele psihice, iar pe de altă parte se afla înăuntru în domiciliu. S-a apreciat în actul de inculpare că starea însă de deranj, coroborată mai ales şi cu starea de urgenţă care presupune o ordine publică accentuată, la un loc cu aspectele pe care le-a sesizat de la finalul acţiunii inculpatului, cuţitul inculpatului, urmele de sânge, sângerarea victimei, cuvintele adresate, precum şi menţiunea soţiei sale care l-a alertat asupra evenimentului, relevă gravitatea prevăzută de art. 371 din C. pen. în raport de acest martor.

În ceea ce-i priveşte pe martorii H. şi G. (care locuieşte în fapt în acelaşi bloc cu inculpatul), s-a arătat că tulburarea în ceea ce o priveşte pe prima în sensul celor sesizate şi în sensul infracţiunii prevăzute de art. 371 din C. pen., este relevată pe deplin de faptul că de îndată ce a sesizat aspectele petrecute în stradă, a căutat imediat prin casă telefonul mobil pentru a-l suna pe soţul său şi a-l avertiza asupra celor ce se întâmplau în faţa imobilului, acesta aflându-se prin cartier la o plimbare cu câinele, martora sesizând aspectele subsecvente celei de-a doua reprize de agresiune fizică, până la sosirea organelor de poliţie, detaliind aceste aspecte care se coroborează cu şirul evenimentelor deja expus.

În ceea ce o priveşte pe a doua martoră menţionată, aceasta a fost alertată tot de gălăgia de afară, auzind o persoană somând "lasă cuţitul jos". A menţionat în continuare aspectele ulterioare sosirii organelor de poliţie la faţa locului, dar şi fapte sesizate anterior, însă s-au apreciat incidente dispoziţiile art. 371 din C. pen. şi în raport de acest martor, deoarece alertarea unei persoane aflată la domiciliu de o somaţie referitoare la a lăsa cuţitul, în faţa imobilului său, somaţie ce venea din partea organelor de poliţie, în condiţiile stării de urgenţă, creează în sine o stare de tulburare gravă, intensitatea zgomotelor fiind evidentă chiar de apariţia martorei la fereastră.

În drept, s-a apreciat că, fapta inculpatului A. care, la data de 13.04.2020, înarmat cu un cuţit de vânătoare de tip macetă, cu o lamă de 24 cm, şi cu mâner de aproximativ 14 cm (aspectul mânerului fiind deopotrivă esenţial, deoarece a creat premisele unei prize sigure asupra cuţitului, aspect favorizat şi de textura mânerului), l-a atacat prin două acţiuni succesive, într-un total de aproximativ 10 lovituri, pe numitul B., loviturile fiind îndreptate în mod direct spre abdomenul, capul şi gâtul persoanei vătămate, acţiuni parate de persoana vătămată, cu excepţia uneia materializată într-o plagă înjunghiată în zona deltoidiană dreaptă, ulterior respinse definitiv prin acţiunea martorului D. şi, într-un final, sistate prin sosirea organelor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzute de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, procurorul a menţionat că fapta inculpatului A. de a se prezenta fără vreun avertisment prealabil cu un cuţit având dimensiunile menţionate, în faţa numitei C., interpelând-o pe aceasta şi pe numitul B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 206 alin. (1) din C. pen., elemente completate ulterior de acţiunea de agresiune fizică îndreptată spre concubinul ei, aflat chiar lângă aceasta, alături de blocarea cuţitului în caroserie chiar lângă persoana menţionată, toate acestea creând în mod legitim starea de temere prevăzută de textul de lege şi relevată de persoana vătămată C..

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului A., care în data de 13.04.2020, orele 17:00 - 17:30, a întreprins succesiv acţiuni de agresiune fizică, prin folosirea unui cuţit de dimensiunile menţionate, şi agresiune psihică faţă de numiţii B., C. şi D., ce au condus la sângerarea abundentă a persoanei vătămate B., urmare a acţiunilor de tăiere şi de înjunghiere, şi pentru încetarea cărora a fost nevoie de aruncarea unui pietroi de dimensiuni consistente, pentru ca inculpatul să fie îndepărtat şi să nu continue acţiunile de agresiune fizică şi morală, aspecte sesizate de alte (4) persoane, în diferite momente, faţă de cele deja menţionate (3), până la apariţia organelor de poliţie, care l-au somat pe inculpat să lase arma, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 371 din C. pen., tulburarea ordinii şi liniştii publice.

S-a arătat că, în faza de urmărire penală, persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 euro, reprezentând daune morale şi aproximativ 1.000 RON daune materiale, menţiune pe care a inserat-o la finalul plângerii penale prealabile.

În ceea ce o priveşte pe persoana vătămată C., aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro, reprezentând daune morale în raport de infracţiunea de ameninţare reţinută, în cuprinsul declaraţiei din aceeaşi dată. Partea a susţinut şi solicitarea cu privire la telefonul mobil x, despre care a menţionat că i-a scăpat din mână ca urmare a acţiunilor inculpatului, instanţa evaluând dacă acesta poate fi daună previzibilă în raport de acţiunea agresorului de ameninţare, deoarece în raport de infracţiunea de distrugere despre care a făcut menţiune că doreşte tragerea la răspundere penală a inculpatului, s-a dispus clasarea, nefiind întrunite elementele infracţiunii de distrugere sub aspect subiectiv (neputându-se reţine intenţia, directă sau indirectă, în sensul art. 253 din C. pen., spre deosebire de acţiunea produsă asupra caroseriei din zona portbagajului autoturismului).

Spitalul Clinic de Urgenţă Giurgiu nu s-a constituit parte civilă, exemplificând că îngrijirile medicale acordate numitului B., au fost efectuate în regim de urgenţă, fără a necesita internare medicală.

La data de 03.06.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu art. 329 din C. proc. pen., a înaintat Rechizitoriul nr. x/2020, în vederea efectuării procedurii de cameră preliminară şi a judecării inculpatului A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Completul C5F, la data de 03.06.2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28.07.2020, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul, din data de 3.06.2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, în Dosarul nr. x/2020 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus începerea judecăţii.

Prin încheierea din data de 4.08.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpat împotriva Încheierii nr. F/CP din data de 28.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În şedinţa din data de 01.09.2020 au fost audiate părţile civile B. şi C., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Partea civilă B. a declarat că îşi menţine pretenţiile civile solicitate în faza de urmărire penală, respectiv 60.000 euro daune morale şi 1000 RON daune materiale.

În dezvoltarea motivului privind solicitarea de daune morale, partea civilă B. a susţinut că a fost afectat din punct de vedere fizic şi psihic ca urmare a infracţiunii de tentativă de omor săvârşită asupra sa. În acest sens a arătat că, a fost înjunghiat în zona umărului, rana fiind adâncă, având dureri şi în prezent, motiv pentru care nu poate să facă efort fizic cu mâna dreaptă. Mai mult, a arătat că are coşmaruri generate de tentativă de omor săvârşită asupra sa de către inculpatul A..

Referitor la daunele materiale a susţinut că, suma de 1.000 RON reprezintă cheltuieli pe care le-a efectuat cu privire la recuperarea sa respectiv transportul la medic şi contravaloarea medicamentelor, pe care le va dovedi pe bază de acte.

C. a susţinut la termenul de judecată din 01.09.2020 că, îşi menţine pretenţiile civile în sumă de 40.000 euro, reprezentând daune morale cu care s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală. A motivat constituirea de parte civilă în sensul că, la data săvârşirii faptei 13.04.2020 de către inculpatul A. era însărcinată în şapte săptămâni. Dacă nu s-ar fi internat în spital ar fi pierdut sarcina, iar, în prezent, urmează un tratament medical pentru menţinerea sarcinii. Din cauza stresului cauzat de fapta inculpatului A., are coşmaruri şi nu poate să meargă singură pe stradă.

În şedinţa din data de 01.09.2020, inculpatul A. a declarat că nu doreşte să beneficieze de prevederile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în sensul ca judecata cauzei să se desfăşoare conform procedurii simplificate prevăzute de art. 375 din C. proc. pen.

În şedinţa din data de 29.09.2020, a fost audiat martorul F., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Martorul a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală, făcând următoarele precizări: În data de 13.04.2020, după-amiază era acasă şi a auzit gălăgie în faţa blocului în care locuieşte, fiind vecin cu inculpatul A.. A ieşit în balcon şi a văzut în faţa blocului multă lume, respectiv oameni mai în vârstă şi copii. A văzut un băiat, care era rănit la mână şi sângera. De asemenea cei care erau în faţa blocului, strigau:

"aruncă cuţitul". A văzut pete de sânge pe stradă şi o pată de sânge mai mare unde se afla băiatul căzut, respectiv partea civilă B., prezent în instanţă. De asemenea, martorul a mai declarat că a văzut un poliţist cu bastonul în mână, care spunea "aruncă cuţitul". În declaraţia sa, martorul a mai arătat că l-a văzut pe vecinul său, A. când a aruncat cuţitul pe care poliţistul l-a ridicat de jos. Cuţitul avea dimensiunea de circa 30 cm. Totodată, a arătat că a văzut o ambulanţă la faţa locului care i-a acordat primul ajutor părţii civile B.. Referitor la inculpatul A., martorul a mai arătat, că a văzut când acesta a fost încătuşat de organele de poliţie şi că acesta nu a opus rezistenţă.

La acelaşi termen de judecată din 29.09.2020 a fost audiat şi martorul E., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Martorul a arătat că îşi menţine în totalitate declaraţiile date în faza de urmărire penală. De asemenea a precizat că, în data de 13.04.2020, se afla pe o bancă în faţa blocului 56/2 D, în care locuieşte, bloc vecin cu cel al inculpatului A.. Când a ieşit din bloc pentru a lua un pachet de la fiul său, a văzut un băiat şi o fată stând pe portbagajul unei maşini. Martorul a mai arătat că, după ce a plecat fiul său, s-a aşezat pe o bancă, cu spatele la maşina unde se aflau cei doi tineri. Întrucât a auzit gălăgie s-a ridicat de pe bancă şi a văzut două persoane care se îmbrânceau. Cei care se îmbrânceau erau, vecinul său, A. şi băiatul care stătea pe portbagajul maşinii. Acesta din urmă i-a spus:

"m-ai tăiat". Când inculpatul A. a ajuns în scara blocului unde locuieşte, l-a văzut că avea un cuţit în mână, de dimensiune mare. Când au venit organele de poliţie i-au spus inculpatului A. să arunce cuţitul, după care l-au încătuşat, fără ca acesta să opună rezistenţă. A mai arătat martorul, la întrebarea părţii civile B., că, nu l-a auzit pe inculpatul A. spunând "vă omor".

La termenul de judecată din 29.09.2020, a fost audiat martorul D., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Martorul a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, făcând următoarele precizări: În data de 13.04.2020, în jurul orei 17:00, l-a văzut pe inculpatul A. când traversa strada, dar nu a văzut dacă acesta avea un cuţit în mână. După câteva minute l-a văzut pe băiatul care se află în sala de judecată, întrebându-l pe inculpatul A. "de ce m-ai tăiat?". A mai arătat martorul D. că, l-a văzut pe băiat în timp ce stătea pe capota maşinii. Lângă el s-a afla o tânără în picioare, în faţa autoturismului. În declaraţia sa, martorul a mai arătat că, a doua oară când băiatul a întrebat-o pe persoana care avea cuţitul în mână de ce l-a tăiat, acesta a replicat "de ce stă pe acea maşină". Potrivit declaraţiei martorului, partea civilă B. i-a răspuns că maşina este a lui, A., reproşându-i apoi "de ce stă afară". Întrucât inculpatul A. se îndrepta din nou cu cuţitul în mână spre partea civilă B., atunci martorul a intervenit, spunându-i:

"de ce l-a tăiat pe băiat". Răspunsul inculpatului A. a fost că "te tai şi pe tine", a susţinut martorul. Acesta a făcut un gest cu cuţitul spre toate persoanele care erau prezente la faţa locului. Inculpatul avea în mână o macetă. Au sosit vreo 4-5 maşini de poliţie. În timpul în care a venit poliţia, inculpatul A. era cu maceta în mână şi îi ameninţa pe cei prezenţi, spunând că îi omoară pe toţi cei prezenţi la faţa locului. Echipajele au fost formate şi din jandarmi nu numai din poliţişti. La a doua somaţie, inculpatul A. a aruncat cuţitul, a fost încătuşat şi urcat în maşina poliţiei. În acest timp, victima stătea pe bancă, sângera foarte mult. A venit ambulanţa, i-a dat primul ajutor şi a fost transportat la spital.

La data de 29.09.2020, a fost audiată martora H., declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

În declaraţia sa, martora a arătat că în data de 13.04.2020, în jurul orei 17:00, a văzut o femeie vorbind la telefon cu un operator de la 112. A precizat martora, că locuieşte la parterul blocului 56/2D care se află vis a vis de blocul în care locuieşte inculpatul A.. Pe acesta îl cunoaşte din vedere. A văzut că a existat un schimb de replici între inculpatul A. şi persoana vătămată B., dar nu a auzit ce au spus. În tot acest timp, inculpatul A. ţinea cuţitul în mână. A văzut când i s-a acordat primul ajutor persoanei vătămate B. de către un echipaj medical şi când poliţia a venit la faţa locului.

În şedinţa din data de 29.09.2020, a fost audiată martora I., care a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală.

Martora a declarat că nu cunoaşte nimic în legătură cu incidentul din 13.04.2020 şi că, a stat cu chirie timp de o lună în blocul unde locuieşte inculpatul A.. A mai arătat că este sora părţii civile C..

Martorul J. a declarat că nu a fost la faţa locului în data de 13.04.2020, orele 17:00 şi că nu a avut nicio discuţie contradictorie în legătură cu locul de parcare, cu inculpatul. A mai precizat martorul că a locuit cu chirie în acelaşi bloc.

La dosarul cauzei au fost depuse acte medicale de către părţile civile B. şi C., precum şi alte înscrisuri.

În ceea ce priveşte audierea martorei G., Curtea, la termenul de judecată din 16.02.2021 s-a constatat imposibilitatea audierii în raport de cererea depusă la dosarul cauzei.

Prin încheierea din data de 23.02.2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, din două infracţiuni de ameninţare prevăzute de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

A respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., prin apărător, din infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., în infracţiunea de loviri şi alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că probele dosarului nu confirmă incidenţa dispoziţiilor art. 193 alin. (1) din C. pen., aşa încât cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, este neîntemeiată.

S-a arătat că neîntemeiată este şi cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din două infracţiuni de ameninţare prevăzute de art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune de ameninţare, numai în ceea ce o priveşte pe persoana vătămată B.. Contrar opiniei procurorului, Curtea a constatat că în cauză nu se poate reţine o singură infracţiune de ameninţare, atâta timp cât inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni de ameninţare, raportat la ambele persoane vătămată B. şi C. care s-au constituit părţi civile în cauză.

În şedinţa din data de 16.03.2021, a fost audiat inculpatul A., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Inculpatul A. nu a recunoscut infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă de omor, tulburarea ordinii şi liniştii publice şi ameninţare (două fapte), astfel cum au fost descrise în actul de inculpare. În apărarea sa, inculpatul a susţinut că, în data de 12.03.2021, şi-a suspendat activitatea de avocat din cadrul Baroului Giurgiu, din cauza pandemiei. A luat această măsură deoarece suferă de boli grave, respectiv afecţiune pulmonară de peste 10 ani, obezitate, hipertensiune arterială şi gută. La data de 13.04.2020 le-a văzut pe persoanele vătămate B.

şi C., stând pe capota maşinii, bând cafea şi fumând. Stăteau de vorbă cu persoane din bloc care locuiesc deasupra sa, invitându-le şi pe acestea să coboare. A strigat la persoanele vătămate să plece de acolo, persoana vătămată B. "a murmurat ceva dar nu a auzit ce, şi s-a întors cu spatele". În acel moment soţia acestuia i-a făcut un gest obscen. S-a enervat, a pus mâna pe cuţitul despre care se reţine în rechizitoriu şi a ieşit afară cu intenţia de a-i alunga pe cei doi. Era o zi mai călduroasă, oamenii au ieşit din bloc, dar stăteau la scara în care locuiau, pentru că poliţia trecea din când în când, fiind stare de urgenţă.

Persoanele vătămate aveau un comportament ostentativ prin modul în care stăteau pe maşină şi beau cafeaua. Inculpatul A., a susţinut că cel care s-a aruncat asupra sa a fost partea civilă B., la aproximativ doi metri după ce s-a apropiat de maşina acestora. Aruncându-se asupra sa, partea civilă B. a încercat să-l prindă de mâini. Întrucât avea cuţitul în mână, îndreptat cu partea din spate, cu fierăstrăul nu cu lama, partea civilă B. s-a zgâriat, aşa se explică cele 6 - 7 zgârieturi identice, paralele. După ce s-a retras, s-a repliat şi i-a aplicat persoanei vătămate B. o lovitură cu mânerul cuţitului în umăr.

Lovitura a fost ştearsă, nu directă pentru că a încercat să lovească cu mânerul cuţitului. A mai declarat că acţiunea persoanei vătămate B. l-a luat prin surprindere şi a uitat de pintenul cuţitului. După ce a aplicat lovitura, a simţit cum pintenul cuţitului s-a blocat în tricoul persoanei vătămate B. şi atunci şi-a dat seama că l-a rănit. S-a retras în scara blocului, cu intenţia de a aştepta poliţie. În timp ce stătea pe treptele scării blocului, persoana vătămată B., încurajat de martorul D. şi încă doi cetăţeni, au început să arunce cu pietre spunându-i "lasă cuţitul şi vino încoace dacă eşti şmecher".

S-a ridicat în picioare şi a evitat în acest mod să fie lovit de pietrele care erau aruncate spre el. A venit poliţia, a pus cuţitul pe balustradă, unde sunt jardiniere, a ridicat mâinile deasupra capului, după care a urcat în maşina de poliţie, fiind dus la secţia de poliţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea din rechizitoriu, în sensul că, în data de 13.04.2020 în jurul orelor 17:00, în municipiul Giurgiu, în vecinătatea străzii Decebal, inculpatul A., având asupra sa un cuţit de vânătoare de tip macetă, în lungime totală de 38 de cm, din care lama în lungime de 24 de cm, a ieşit din locuinţa sa, aflată la parterul blocului menţionat şi s-a îndreptat spre părţile civile B. şi C., care aşteptau peste stradă, la o distanţă de circa 20 de metri, aşezaţi pe portbagajul autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, proprietatea numitului B..

Apărarea inculpatului A., în sensul că, partea civilă B. a sărit asupra sa şi că, în momentul în care a încercat să-l prindă de mâini, prin mişcări de rotaţie, a fost zgâriat de fierăstrăul cuţitului, a fost înlăturată din materialul probator administrat în cauză.

Astfel, conform declaraţiilor părţilor civile B. şi C. coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi cu Raportul de expertiză medico-legală nr. x emis de Serviciul Judeţean Medicină Legală Giurgiu, din data de 13.04.2020, preliminar şi final 14.04.2020, Curtea a constatat următoarele:

Inculpatul A. s-a apropiat la o distanţă de 2 - 3 m de părţile civile B. şi C., le-a adresat acestora întrebarea "de ce staţi pe maşina mea", deşi aparţinea părţii civile B., spunându-le totodată "bă eşti şmecher?".

Astfel, cum în mod corect s-a reţinut şi de către procuror prin rechizitoriu, inculpatul A. a exercitat un atac direct, asupra părţii civile B., atacându-l cu cuţitul în trei mişcări succesive, îndreptate spre abdomen, spre părţile superioare ale corpului, gât şi corp.

În tot acest timp, partea civilă C. însărcinată în cinci săptămâni, s-a aflat lângă partea civilă B..

S-a arătat că probele administrate în cauză au confirmat faptul că aceste trei lovituri au constituit prima serie din cele aplicate cu cuţitul, nemijlocit asupra părţii civile B., acţiunile de ameninţare verbale şi cele materiale producând deopotrivă temere părţii civile C., conform declaraţiei acesteia.

Deşi partea civilă B., reuşise să imobilizeze mâna dreaptă a inculpatului A., acesta a smuls cuţitul cu ajutorul mâinii stângi. Partea civilă B. a reuşit să se redreseze, parând din nou cu mâna dreaptă acţiunea de agresare, cuţitul penetrând zona muşchiului deltoid al umărului drept, rezultând astfel o plagă înjunghiată.

Conform declaraţiilor date în cauză, inculpatul A., a scos cuţitul din corpul părţii civile B., spunând de nenumărate ori "bă, te omor".

După prima lovitură din prima serie, cuţitul a rămas pentru moment înfipt în caroseria autoturismului, în imediata apropiere a părţii civile C., după care inculpatul A. l-a scos şi a continuat aplicarea de lovituri.

Prima instanţă a reţinut că gradul de pericol social al infracţiunii de tentativă de omor, cât şi periculozitatea deosebită a inculpatului A. rezultă fără putinţă de tăgadă şi din faptul că acesta a lansat şi o a doua serie de lovituri directe cu cuţitul spre zona superioară a corpului părţii civile B., numărul acestora fiind de 5 - 6 lovituri.

Partea civilă B. a reuşit să se apere de acţiunea agresivă a inculpatului A., prin căţărarea pe luneta autoturismului, ulterior intervenind şi martorul D..

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. x emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legal Giurgiu la data de 14.04.2020, B., în vârstă de 26 ani, a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 13.04.2020 prin lovire cu corp tăietor-înţepător pentru care a necesitat 12 - 15 zile de îngrijiri medico-legale. Leziunile traumatice suferite nu au pus viaţa victimei în primejdie şi nu se constată infirmitate posttraumatică. Nu prezintă prejudiciu estetic grav şi permanent. Nu se pot face aprecieri medico-legale obiective cu privire la intensitatea şi succesiunea producerii leziunilor traumatice.

În schimb, conform probelor dosarului, Curtea a constatat că agresiunea fizică asupra părţii civile B. a avut loc prin ţinerea cuţitului în mâna dreaptă de către inculpatul A., mecanismul de tăiere fiind de la dreapta la stânga cu direcţionarea vârfului cuţitului cu scopul de a înfige.

Mai mult, acţiunea de înjunghiere a fost exercitată cu ajutorul mâinii stângi, întrucât mâna dreaptă a inculpatului era imobilizată de partea civilă B..

Ulterior, inculpatul A., a continuat să adreseze ameninţări de genul "te omor", "vă omor", aruncând cuţitul către partea civilă B. şi martorul D..

De asemenea, s-a reţinut de către instanţa de fond că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpatul A., aflându-se la o distanţă de 2 - 3 m faţă de cei doi, a simulat acţiuni de lovire cu cuţitul. Atunci pentru a-l ţine la distanţă pe inculpatul A., martorul D. a început să arunce cu pietre înspre acesta. Inculpatul A., s-a îndepărtat spre scara blocului, continuând să ameninţe cu acte de violenţă, moment în care au sosit şi organele de poliţie care l-au somat să lase cuţitul, fiind imobilizat şi dus la secţia de poliţie.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la data de 13.04.2020, înarmat cu un cuţit de vânătoare de tip macetă cu o lamă de 24 cm, şi cu mâner de aproximativ 14 cm, (aspectul mânerului fiind deopotrivă esenţial, deoarece a creat premisele unei prize sigure asupra cuţitului, aspect favorizat şi de textura mânerului) a atacat prin două acţiuni succesive, în total aproximativ 10 lovituri, pe partea civilă B., loviturile fiind îndreptate în mod direct spre abdomenul, capul şi gâtul acesteia, acţiuni parate de B., cu excepţia uneia materializată într-o plagă înjunghiată în zona deltoidiană dreaptă, ulterior respinse definitiv prin acţiunea martorului D. şi într-un final sistate prin sosirea organelor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prevăzute de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de tentativă la omor, Curtea a reţine că, elementul material constă în acţiunea directă a inculpatului A. de ucidere a părţii civile B., cu un cuţit de vânătoare de tip macetă cu o lamă de 25 cm şi cu mâner de aproximativ 14 cm.

Fapta a rămas sub forma tentativei, ca urmare a modului în care partea civilă B. a reuşit să pareze loviturile aplicate cu cuţitul de către inculpatul A., cât şi ca urmare a intervenţiei martorului D..

Urmarea imediată constă în leziunile ce au fost produse în data de 13.04.2020 prin loviri cu un corp tăietor-înţepător de către inculpatul A., pentru care partea civilă a necesitat 12 - 15 zile de îngrijiri medicale.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din declaraţiile părţilor civile B. şi C., a martorilor audiaţi în cauză, prin coroborare cu raportului de expertiza medico-legală efectuat în cauza.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii de tentativă de omor, s-a constatat intenţia directă a inculpatului A. de a suprima viaţa părţii civile B. care se concretizează prin tipul armei folosite (cuţit cu lama de aproximativ 24 cm, tip macetă, numărul loviturilor aplicate în cadrul dinamicii acţiunilor violente, zona corporală vizată, continuitatea şi repetabilitatea loviturilor după prima acţiune de imobilizare a mâinii de atac a inculpatului şi ulterior, după realizarea unei acţiuni de înjunghiere, soldată cu sângerarea abundentă şi dificultatea victimei de a se mai apăra.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului A. de a adresa cuvinte ameninţătoare repetate "te omor", însoţite de gesturi prin care mima de la o distanţă de 2 - 3 metri aruncarea sau proiectarea cuţitului către partea civilă B., după încheierea actelor de agresiune fizică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, prevăzute de art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de ameninţare, Curtea a reţinut că elementul material constă în acţiunea inculpatului A. de a ameninţa cu moartea pe partea civilă B., atât anterior, cât şi ulterior, după ce aceasta a fost lovită de 10 ori cu cuţitul de tip macetă, provocându-i în acest mod cert o stare de temere.

Urmarea imediată constă în starea de pericol creată cu privire la libertatea psihică a părţii civile B., în condiţiile în care în acelaşi timp inculpatul A. se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii de ameninţare, cu privire la partea civilă B., Curtea a avut în vedere intenţia directă a inculpatului A. în săvârşirea acestei infracţiuni, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză.

Totodată, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului A. care, la data de 13.04.2020, orele 17:00 - 17:30, a întreprins succesiv acţiuni de agresiune fizică, prin folosirea unui cuţit de dimensiunile menţionate, şi agresiune psihică faţă de numiţii B., C. şi D., acţiuni care au condus la sângerarea abundentă a părţii civile B., urmare a acţiunilor de tăiere şi de înjunghiere şi pentru încetarea cărora a fost nevoie de aruncarea cu pietre, pentru ca inculpatul să fie îndepărtat şi să nu continue acţiunile de agresiune fizică şi morală, aspecte sesizate şi de persoanele prezente la faţa locului, până la apariţia organelor de poliţie, care l-au somat pe inculpat să lase arma, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzute de art. 371 din C. pen.

S-a mai avut în vedere faptul că inculpatul A. a săvârşit infracţiunea, în public, respectiv în stradă, de faţă fiind mai multe persoane, astfel cum a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi în cauza.

Urmarea imediată şi legătura de cauzalitate cu privire la această infracţiune rezultă din modalitatea de săvârşire a infracţiunii, conform probelor administrate în cauză

Sub aspectul laturii subiective, rezultă intenţia directă a inculpatului A. în săvârşirea infracţiunii, în condiţiile în care în faţa blocului în care locuia, în prezenţa mai multor persoane aflate la faţa locului, a înjunghiat-o pe partea civilă B., cu un cuţit tip macetă, după ce în prealabil i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în diferite zone ale corpului.

Totodată inculpatul A., a adresat ameninţări cu moartea aşa cum mai sus s-a arătat, atât părţii civile M., cât şi martorului D..

În egală măsură, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului A. de a se prezenta fără vreun avertisment prealabil cu cuţitul de tip macetă, în faţa părţilor civile, C. şi B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., elemente completate ulterior prin agresiunea fizică îndreptată împotriva concubinului acesteia, aflat în imediata sa apropiere, cât şi înfingerea cuţitului în caroseria maşinii.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de ameninţare, Curtea a avut în vedere crearea unei stări de pericol, unei presiuni psihice asupra părţii civile C., în condiţiile în care inculpatul A., având cuţitul în mână, tip macetă, s-a adresat părţilor civile, în modalitatea mai sus arătată. Ameninţarea părţii civile C. cu cuţitul, este o ameninţare serioasă de natură să o alarmeze, astfel cum aceasta a susţinut. Conform declaraţiilor şi actelor existente la dosar, la data săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii, 13.04.2020, partea civilă era însărcinată în şapte săptămâni.

S-a arătat că latura subiectivă a infracţiunii de ameninţare, constă în intenţia directă a inculpatului A. în săvârşirea acesteia, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză, în condiţiile în care s-a prezentat în faţa celor doi cu cuţitul, după care a lovit în nenumărate rânduri pe partea civilă B., ulterior cuţitul fiind blocat în caroseria maşinii.

Legătura de cauzalitate există şi urmarea imediată ce constă în starea de temere, de nesiguranţă în care s-a aflat partea civilă C., s-a produs în momentul în care inculpatul A., vizibil tulburat conform declaraţiei martorului D., s-a prezentat fără un motiv real în faţa celor doi cu cuţitul în mână.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere criteriile stabilite prin art. 74 din C. pen., respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În raport de criteriile generale mai sus enunţate, Curtea a reţinut gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii de tentativă de omor săvârşită de inculpatul A., cât şi gradul de pericol social al celorlalte fapte deduse judecăţii, astfel cum rezultă din modalitatea de săvârşire a acestora.

De asemenea, la individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere starea de recidivă prevăzută de art. 41 alin. (1) din C. pen., în care s-a aflat acesta la data săvârşirii infracţiunilor, 13.04.2020.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, Curtea a avut în vedere jurisprudenţa CEDO, cauzele Sabău şi Pârcălab contra României şi Hirst contra Marii Britanii), potrivit căreia exerciţiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate.

S-a apreciat că natura faptelor comise de inculpatul A. reflectă o atitudine de sfidare în raport cu valori sociale importante, ceea ce relevă în mod indubitabil existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a arătat că răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale ce revine fiecărei persoane pentru faptele sale. Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii angajează răspunderea civilă delictuală care, ca natură juridică, este o sancţiune specifică dreptului civil, cu caracter reparator, fără a fi în acelaşi timp o pedeapsă. Aşadar, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.

În cazurile în care faptele ilicite cauzatoare de prejudicii constituie, în acelaşi timp, şi infracţiuni, pe lângă răspunderea penală şi cumulativ cu această răspundere, se va angaja şi răspunderea civilă delictuală. În acest sens, prevederile art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., dispun că acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru producerea prejudiciului produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului, iar conform alin. (5) repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

Potrivit art. 1349 alin. (1) din C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar conform alin. (2), cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit art. 1357 alin. (1) din C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, iar conform alin. (2) autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că, deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C. civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei. Prejudiciul moral a fost definit ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane - dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 noul C. civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În ce priveşte modul de calcul, cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc, dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Aşadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat. (Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016 pronunţată în recurs de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acţiune în daune morale)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Aşadar, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, Curtea a avut în vedere următoarele criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.

Partea civilă B. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 RON reprezentând despăgubiri materiale, deşi în baza actelor depuse la dosar a dovedit numai suma de 62,35 RON.

În ceea ce priveşte daunele morale, Curtea a apreciat că suma de 10.000 euro acordată părţii civile B., corespunde exigenţelor textelor de lege mai sus invocate.

În acest sens, s-a reţinut că, suma de 10.000 euro reprezintă o compensaţie rezonabilă, în raport cu trauma psihică suferită de către partea civilă B. ca urmare a infracţiunii de tentativă de omor săvârşită de inculpatul A..

Raportat la dispoziţiile legale mai sus invocate cât şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi CEDO, Curtea a apreciată suma de 3.000 euro acordată părţii civile C. este de natură a compensa traumele psihice suferite de către aceasta, ca urmare a infracţiunii de ameninţare (cu cuţitul) săvârşită de inculpatul A..

Împotriva Sentinţei penale nr. 75/F din data de 06 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat apel inculpatul A..

Inculpatul A. a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa pentru toate cele trei infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

În susţinerea motivelor de apel, inculpatul A. a invocat faptul că instanţa de fond nu a apreciat corect gravitatea faptelor şi caracterizarea în drept, aspect reflectat în cuantumul pedepselor.

A considerat că în cauză a fost administrat numai probatoriul acuzării, fără a-şi putea valorifica apărările.

A mai susţinut că nu a fost respectată publicitatea şedinţelor de judecată întrucât din cauza pandemiei accesul la instanţa a fost restricţionat fiind prezente numai părţile, sens în care a apreciat că hotărârea apelată este nulă, impunându-se rejudecarea cauzei.

În cadrul dezbaterilor, în legătură cu latura penală, inculpatul a invocat următoarele chestiuni: cu privire la infracţiunea de tentativă de omor, faptul că a fost provocat de partea civilă B., că a lipsit intenţia sa de ucide şi a solicitat achitarea faţă de lipsa probelor din care să rezulte că ar fi urmărit producerea decesului acestuia.

Referitor la infracţiunea de ameninţare a solicitat achitarea având în vedere că între părţi (inculpat şi partea civilă) au existat doar schimburi de replici şi injurii, iar declaraţiile martorilor, cu privire la această infracţiune, sunt contradictorii.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tulburarea liniştii şi ordinii publice, a solicitat, de asemenea, achitarea întrucât fapta se reţine că ar fi fost săvârşită într-un moment în care inculpatul era în stare de pasivitate.

În ceea ce priveşte latura civilă, în motivele de apel inculpatul a arătat că s-a realizat o îmbogăţire fără justă cauză a părţilor civile, fiind acordate despăgubiri disproporţionate în raport de suferinţa acestora. Aceste aspecte însă nu au mai fost susţinute în cadrul dezbaterilor, nefiind puse în discuţia contradictorie a părţilor, astfel că instanţa apreciază că inculpatul a renunţat la evocarea laturii civile în apel.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

1. 26 mai 2021, când s-a admis cererea de amânare formulată de apelantul inculpat A. pentru angajarea unui apărător şi s-a discutat măsura preventivă;

2. 22 iulie 2021, când s-a discutat măsura preventivă;

3. 08 septembrie 2021, când s-a dezbătut cererea de probatorii, instanţa dispunând, la cererea inculpatului, admiterea probei constând în audierea martorilor L. şi D..

Instanţa a respins, ca lipsite de utilitate, probele solicitate de inculpatul A. constând în audierea părţilor vătămate, prezentarea în instanţă a tricoului purtat de partea vătămată, expertiza criminalistică a cuţitului, efectuarea unei adrese către Curtea de Apel Bucureşti, precum şi expertiza comportamentului simulat al părţilor vătămate şi a martorului D., faţă de maniera în care au fost prezentate tezele probatorii;

4. 14 septembrie 2021, când s-a discutat măsura preventivă;

5. 20 octombrie 2021, termen stabilit în vederea administrării de probe şi discutării măsurii preventive;

6. 15 decembrie 2021, când au fost audiaţi martorii L. şi D. şi s-a discutat măsura preventivă;

7. 02 februarie 2022, când a fost audiat inculpatul A., s-a discutat măsura preventivă şi au avut loc dezbaterile.

Prealabil, instanţa de apel arată că judecata în fond şi apel s-a realizat în şedinţe publice, iar determinarea şi respectarea unor reguli pentru accesului în sediul instanţei ori în sala de şedinţă, în intervale orare predeterminate şi anunţate pe site-ul, menite a înlătura aglomerările de persoane şi contagiunea în context pandemic, nu au împietat asupra dreptului la apărare. Astfel, părţile şi martorii au avut posibilitatea de a se prezenta în persoană, inculpatul a fost prezent în sală alături de apărătorul său, participând nemijlocit la administrarea probatoriului.

La termenul din data de 15 decembrie 2021, martorul D. a declarat: Menţin declaraţiile date în faza urmăririi penale şi în faţa primei instanţe. Acestea corespund adevărului. Nu îi cunosc pe cei implicaţi în acest dosar.

Eu am coborât în faţa blocului pentru a ridica un colet, am observat o persoană vătămată stând pe capota maşinii cu o altă persoană. Am observat şi inculpatul traversând, după 1 minut am auzit strigându-se "de ce m-ai tăiat". Băiatul era tăiat, îi curgea sânge, şi am observat o macetă în mâna inculpatului. Apoi am intervenit şi am strigat la inculpat "de ce l-a tăiat", iar el a răspuns "că ce caută afară". Ulterior a venit cu maceta şi către mine, şi către acel băiat. (...) i-am zis fetei cu care era băiatul tăiat să anunţe poliţia la 112. Eu nu ştiam unde locuieşte inculpatul, am crezut că vrea să iasă prin scara blocului să fugă prin spate, motiv pentru care am încercat să îl reţin până la sosirea poliţiei, dar m-a ameninţat cu cuţitul, respectiv cu acea macetă despre care am vorbit. Am fost fugărit cu maceta, m-am ferit din faţa acestuia, tot venea către noi cu maceta, respectiv către mine şi băiatul tăiat. La un moment dat băiatul nu a mai rezistat şi a căzut pe o bancă până la sosirea poliţiei. Inculpatul nu a lăsat maceta din mână până la sosirea poliţiei. Apoi a fost încătuşat şi dus la poliţie.

Întrebare adresată de procurorul de şedinţă: Pe perioada derulării altercaţiei, au mai existat şi alte persoane care asistau ?

Răspuns: Zeci de persoane, care chiar au şi filmat.

Întrebare adresată de procurorul de şedinţă: Fata care era cu persoana vătămată, a fost şi ea ameninţată de inculpat şi în ce mod?

Răspuns: Da, ne ameninţa pe toţi că ne omoară, pentru că suntem şmecheri că stăm afară.

Întrebare adresată de procurorul de şedinţă: au fost adresate de martori sau de cele 2 persoane vătămate, injurii inculpatului?

Răspuns: Da, în perioada acestui conflict persoanele vătămate l-au înjurat pe inculpat.

Întrebare adresată de procurorul de şedinţă: Inculpatul a fost ameninţat de către persoanele vătămate în timpul conflictului?

Răspuns: Nu. Acestea îl întrebau pe inculpat de ce le-a tăiat, ce au avut cu ei, de ce a vrut să îl omoare pe partea vătămată. Băiatul şi fata exact asta spuneau "de ce l-a tăiat".

Întrebare adresată de procurorul de şedinţă: Dacă a înţeles, în acel context, de ce inculpatul a atacat persoanele vătămate?

Răspuns: Inculpatul afirma că nu aveam voie să stăm afară pentru că era pandemie şi ar fi trebuit să stăm cu toţii în case.

Întrebare adresată de avocat: Ce înseamnă acea "balamuceală" despre care a făcut vorbire anterior?

Răspuns: Înseamnă că eram ameninţaţi cu maceta în continuu.

Întrebare adresată de avocat: Aţi observat ca inculpatul şi victima să fie încleştaţi, luptându-se între ei?

Răspuns: Nu, nu aveam cum pentru că inculpatul avea o macetă. Nu ne-am apropiat niciunul de inculpat. Eu am fost la 1 metru de acesta. Partea vătămată era foarte tăiat, nu mai putea mişca braţul drept.

Întrebare adresată de avocat: De ce aţi declarat în faza de urmărire penală că aţi văzut "prize reciproce" ?

Răspuns: După ce mi s-a citit de către apărător cele menţionate în declaraţia din data de 14.04.2020, fila x a declaraţiei, paragraful 3, precizez că nu îmi amintesc ca eu să fi observat elementele conţinute şi descrise acolo.

Întrebare adresată de avocat: Aţi aruncat cu pietre către inculpat?

Răspuns: Da. Pentru a-l face să nu fugă, să îl reţin până la sosirea poliţiei, cât şi pentru a mă proteja, dar în momentele acelea nu mi-am dat prea bine seama.

Întrebare adresată de avocat: Evaluaţi că acest conflict a avut 2 faze? Ce s-a întâmplat în cea de-a doua fază ?

Răspuns: Nu a avut 2 faze. Inculpatul a urcat 2-3 trepte de la scara blocului, iar apoi s-a întors şi ne-a luat la fugărit cu maceta pe ambii. Cuvintele inculpatului erau că "ne omoară", pe mine şi pe partea vătămată. La acel moment deja îl lovise pe partea vătămată, era spre sfârşitul conflictului, aproape de sosirea ambulanţei. Conflictul a durat aproximativ 10 minute, după evaluarea mea, în perioada în care eu am fost prezent.

Martora L. a declarat următoarele: Nu am mai dat declaraţii în cauză. Sunt vecină cu inculpatul A..

În ziua respectivă eram în balcon să şterg geamurile, apoi am ajuns în balconul din faţă, care dă către zona în care s-a petrecut incidentul. Nu am fost de la începutul conflictului, nu am văzut nimic, nu am văzut altercaţia. Îl cunosc pe inculpat de mult timp. Eu stau de 30 de ani acolo. Pentru noi a fost o persoană decentă, o persoană care ne respecta şi pe care îl respectam. Am ajuns în balcon exact în momentul în care sosise poliţia. Poliţia a spus "lăsaţi arma jos" dar nu ştiu cui. Acea persoană a aruncat arma. Am văzut acea persoană când a fost condusă de poliţie la maşină şi l-am recunoscut pe vecinul nostru. Nu mă aşteptam de la dumnealui la aşa ceva. Cu acea ocazie am mai văzut că au fotografiat arma, l-au condus la maşină unde l-au încătuşat. Acesta nu a opus rezistenţă. Nu am văzut partea vătămată. Nu am coborât din balcon.

Întrebare adresată de avocat: Aţi auzit gălăgie înainte de a veni poliţia? Răspuns. Nu, eu am ajuns în balcon când a sosit şi poliţia.

La termenul din data de 02 februarie 2022, inculpatul A. a declarat: Menţin în totalitate declaraţiile date în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond.

Întrebare adresată de procurorul de şedinţă: Menţine declaraţiile inclusiv în privinţa menţiunii că persoanele vătămate au provocat atitudinea dvs., având în vedere declaraţiile martorilor?

Răspuns Da. Am declarat aşa cum s-a întâmplat şi nu mai am nimic de adăugat.

Examinând apelul formulat de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Acuzaţiile formulate în prezenta cauză se circumscriu infracţiunilor de tentativă de omor, ameninţare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

La fundamentarea prezentei decizii, instanţa va avea în vedere declaraţiile inculpatului şi martorilor audiaţi în faza apelului, declaraţii al căror conţinut informaţional nu a avut abilitatea de a răsturna concluzia primei instanţe în ceea ce priveşte baza factuală şi existenţa temeiurilor angajării răspunderii penale. De asemenea, instanţa de apel va evalua conţinutul raportului de expertiză medico-legală ce a avut în vedere, la stabilirea concluziilor, actele medicale eliberate de unitatea spitalicească unde victima a fost tratată imediat după agresiune, dar şi procesul-verbal de examinare fizică a persoanei vătămate B. şi planşa fotografică ce prezintă leziunile produse, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi fişa de intervenţie şi procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice cu operatorul S.N.A.U. 112

Inculpatul A. nu a contestat existenţa unui conflict între sine şi părţile civile, însă a considerat că acţiunile sale au fost provocate de atitudinea celor din urmă, respectiv de prezenţa persoanelor vătămate în stradă în condiţii pandemice, iar latura subiectivă nu poate fi reţinută ca fiind intenţia în raport cu infracţiunea de omor rămasă în faza tentativei.

Instanţa de apel reţine că inculpatul A. nu a contestat şi nu a solicitat readministrarea probelor privind audierea martorilor H., E. şi F. ori a părţilor civile, drept pentru care constată că a achiesat la conţinutul acestor declaraţii.

În urma evaluării coroborate a probatoriilor menţionate, inclusiv a declaraţiilor inculpatului, se va reţine că situaţia de fapt a fost riguros stabilită, caracterizarea în drept este judicioasă, iar condiţiile angajării răspunderii penale corect reţinute de către prima instanţă.

Instanţa de control judiciar, în urma evaluării materialului probator, reţine la rândul său, în fapt, că, în data de 13.04.2020, în jurul orelor 17:00, în municipiul Giurgiu, în vecinătatea străzii Decebal, inculpatul A., având asupra sa un cuţit de vânătoare de tip macetă, cu lama în lungime de 24 de cm, a ieşit din locuinţa sa, aflată la parterul blocului menţionat şi s-a îndreptat spre părţile civile B. şi C., care stăteau aşezaţi pe portbagajul propriului autoturismului, interpelându-i într-o manieră agresivă:

"de ce staţi pe maşina mea", "bă eşti şmecher?". În acest context, inculpatul A. a exercitat un atac material, direct, imediat cu cuţitul asupra părţii civile B., corect descris de instanţa de fond. Partea civilă B. a reuşit să se apere eficient de loviturile repetate cu cuţitul, imobilizând mâna dreaptă a inculpatului, însă una dintre lovituri a penetrat zona muşchiului deltoid al umărului drept. Acţiunea de înjunghiere a fost exercitată cu ajutorul mâinii stângi, întrucât mâna dreaptă a inculpatului era imobilizată de partea civilă. În timpul acţiunii violente cuţitul a rămas pentru scurt timp înfipt în caroseria autoturismului, în imediata apropiere a părţii civile C., după care inculpatul A. l-a eliberat şi a continuat acţiunea de lovire.

Partea civilă B. a reuşit să pareze, în mare parte, loviturile, apoi, pentru a se apăra de acţiunea agresivă a inculpatului A. ce continua, s-a urcat pe luneta autoturismului său, pentru ca, în final, să intervină în apărarea sa şi martorul D., în timp ce persoana vătămată C. apela 112 şi solicita intervenţia echipajului de poliţie.

În ceea ce priveşte contextul intervenţiei martorului menţionat, acesta a observat cum inculpatul A., continuând să adreseze ameninţări de genul "te omor", "vă omor", a aruncat cuţitul către partea civilă B. şi martor. Totodată, aflându-se la o distanţă de 2 - 3 m faţă de cei doi, inculpatul a simulat acţiuni de lovire cu cuţitul. Atunci, martorul D., pentru a-l ţine la distanţă pe inculpatul A., a început să arunce cu pietre spre acesta. Inculpatul A. s-a îndepărtat spre scara blocului, continuând să ameninţe cu acte de violenţă, moment în care au sosit şi organele de poliţie care l-au somat să abandoneze cuţitul, fiind imobilizat şi condus la secţia de poliţie.

Înalta Curte evocă, sub aspectul infracţiunii de tentativă de omor, declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit în faţa instanţei de apel şi cele ale martorilor la care inculpatul a achiesat, respectiv declaraţia martorului D., reaudiat în faţa instanţei de apel şi a martorei L., precum şi declaraţiile părţilor civile B. şi C., ce dovedesc, dincolo de orice dubiu, săvârşirea faptelor de către inculpatul A., în modalitatea expusă în actul de sesizare şi reţinută, ulterior, de către prima instanţă.

Astfel, martorul D. a precizat în faţa instanţei de apel că l-a observat pe inculpat cu maceta în mană şi pe persoana vătămată lovită şi sângerând abundent, a descris acţiunile violente sau ameninţătoare realizate de inculpat şi contribuţia sa (a martorului) menită a proteja victima agresiunii fizice: Am observat şi inculpatul traversând, după 1 minut am auzit strigându-se "de ce m-ai tăiat". Băiatul era tăiat, îi curgea sânge, şi am observat o macetă în mâna inculpatului. Apoi am intervenit şi am strigat la inculpat "de ce l-a tăiat", iar el a răspuns "că ce caută afară". Ulterior a venit cu maceta şi către mine, şi către acel băiat" (...) "Inculpatul a urcat 2-3 trepte de la scara blocului iar apoi s-a întors şi ne-a luat la fugărit cu maceta pe ambii. Cuvintele inculpatului erau că "ne omoară", pe mine şi pe partea vătămată. La acel moment deja îl lovise pe partea vătămată, era spre sfârşitul conflictului, aproape de sosirea ambulanţei. Conflictul a durat aproximativ 10 minute, după evaluarea mea, în perioada în care eu am fost prezent."

Elementele relatate de acest martor au fost menţinute de-a lungul procesului penal, de la cele date în faza urmăririi penale până în apel, şi nu conţin elemente contradictorii cum susţine apărarea.

Martora L., audiată în faţa instanţei de apel, a confirmat faptul că inculpatul avea un cuţit în mână la momentul sosirii organelor de poliţie: Am ajuns în balcon exact în momentul în care sosise poliţia. Poliţia a spus "lăsaţi arma jos" dar nu ştiu cui. Acea persoană a aruncat arma. Am văzut acea persoană când a fost condusă de poliţie la maşină şi l-am recunoscut pe vecinul nostru. Nu mă aşteptam de la dumnealui la aşa ceva. Cu acea ocazie am mai văzut că au fotografiat arma, l-au condus la maşină unde l-au încătuşat.

Martorii audiaţi în cauză au calitatea de martori oculari relatând cele percepute ex propriis sensibus în diferite faze ale conflictului. Declaraţiile martorilor oculari susţin datele furnizate de declaraţiile persoanelor vătămate.

Expertiza medico-legală a atestat faptul că B. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 13.04.2020 prin lovire cu corp tăietor - înţepător pentru care a necesitat 12 - 15 (douăsprezece - cincisprezece) zile de îngrijire medico-legală. Leziunile traumatice suferite nu au pus viaţa victimei în primejdie şi nu constituie infirmitate posttraumatică ori prejudiciu estetic grav şi permanent. În ceea ce priveşte descrierea leziunii, expertiza atestă plagă cu marginile suple, netede, curate, afrontate chirurgical cu prezenţa a 5 fire de sutură, de 6 cm lungime, dispusă pe fond relativ tumefiat şi indurat; durere şi impotenţă funcţională relativă. Descrierea leziunii este esenţială pentru forţa loviturii şi determinarea inculpatului de a-şi asigura rezultatul urmărit.

Instanţa de apel constată că elementele cu conţinutul informaţional generat de mijloacele de probă se coroborează şi sunt concordante în susţinerea acuzaţiilor.

Inculpatul A. a negat anumite aspecte ori momente în derularea activităţii infracţionale pentru a minimiza ori înlătura consecinţele actului său violent asupra persoanelor vătămate, susţinând că a fost provocat de atitudinea acestora, precum şi că nu a avut intenţia de a ucide.

Verificând elementele invocate în apărare, respectiv lipsa intenţiei de a suprima viaţa victimei, analizată în contextul laturii subiective ca element constitutiv al infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen. şi provocarea analizată în contextul circumstanţei atenuante legale, prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a), Înalta Curte nu poate reţine întrunirea exigenţelor valorificării acestora.

Astfel, reluând elementele faptice relevante, inculpatul, înarmat cu un cuţit de vânătoare de tip macetă cu o lamă de 24 cm, l-a atacat şi lovit, într-un total de aproximativ 10 lovituri, pe numitul B., loviturile fiind îndreptate în mod direct spre abdomen, cap şi gât, materializate într-o plagă înjunghiată în zona deltoidiană dreaptă şi multiple escoriaţii. Faptul că victima s-a apărat eficient ori că a fost benefică intervenţia martorului D. pentru sistarea loviturilor directe nu schimbă caracterizarea în drept ori forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul. Infracţiunea este rămasă în faza tentativei tocmai datorită apărării eficiente a victimei, intervenţiei martorilor oculari şi, în final, lucrătorilor de poliţie.

Fapta astfel descrisă întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) C. pen. Pentru caracterizarea faptei ca tentativă de omor trebuie avut în vedere ansamblul circumstanţelor reale, cum sunt: natura instrumentului folosit, intensitatea, numărul şi efectele loviturilor, zona corpului vizată, raportul de forţe agresor-victimă, urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Este de subliniat că inculpatul nu a criticat abilitatea acţiunilor de lovire ori a instrumentului vulnerant de a produce leziuni incompatibile cu viaţa. Critica sa principală a vizat lipsa intenţiei de a suprima viaţa victimei.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, în sensul că autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte (în cazul intenţiei directe) sau acceptă (în cazul intenţiei indirecte) producerea acestuia. Inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind producerea rezultatului faptelor sale.

Apărările inculpatului conform cărora nu ar fi urmărit suprimarea vieţii victimei agresiunii fizice sunt infirmate de modalitatea concretă în care a acţionat, gravitatea şi violenţa atacului, arma folosită, numărul, insistenţa şi forţa loviturilor aplicate, zona vitală vizată. Folosirea unei arme albe cu caracteristicile descrise anterior (cuţit cu lamă 24 cm), încercarea de a lovi repetat în zone vitale (partea superioară a corpului), acţiuni în mare parte eşuate datorită apărării eficiente a victimei (persoană tânără cu abilităţi reale de reacţie fizică şi prezenţă de spirit) ori intervenţiei unor terţi, se circumscriu unor acţiuni violente comise cu intenţie, fiind astfel realizat elementul subiectiv al infracţiunii. Caracterul intenţionat rezidă şi din maniera declanşării conflictului, fără un aparent motiv, inculpatul a exercitat acţiuni multiple (repetate), de o violenţă gravă, gratuită, susţinută, împotriva a două persoane necunoscute, pentru motive volatile sau lipsite de conţinut. Lipsa motivului plauzibil al violenţei nu are abilitatea de a nega forma vinovăţiei, dar susţine gradul de periculozitate sporit al faptei şi făptuitorului.

Jurisprudenţa anterioară este constantă în evaluarea legată de maniera aprecierii intenţiei, ca element constitutiv al infracţiunii de omor simplu ori calificat. Astfel s-a reţinut că, infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţia de ucidere, iar nu cu intenţia generală de a vătăma, expresia uciderea unei persoane cuprinzând implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Dacă inculpatul a lovit cu un cuţit de mai multe ori în direcţia părţii vătămate, reuşind să îi aplice o lovitură în zona inimii şi două lovituri în zona anatomică stângă, fapta constituie tentativă la infracţiunea de omor, întrucât îndreptarea conştientă a acţiunii violente spre o zonă vitală a corpului şi folosirea cuţitului, obiect apt de a produce moartea, relevă intenţia de ucidere (ICCJ, S.p, Decizia nr. 4526 din 14 decembrie 2010, www.x.ro); Pentru a stabili existenţa intenţiei de a ucide, este necesar a se face o analiză complexă a tuturor împrejurărilor săvârşirii faptei, semnificative cu privire la poziţia subiectivă a făptuitorului. Lovind victima într-o regiune vitală, unde se află vase importante de sânge, cu un obiect tăietor, apt a produce moartea şi cu mare intensitate, se impune concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide (CSJ, Decizia nr. 1130 din 9 mai 1996, în BJ 1996, p.154); Aplicarea unor lovituri repetate cu o coadă de topor în direcţia capului unei persoane, care, pentru a se feri, ridică braţele, suferind o fractură a braţului stâng ce necesită 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare constituie tentativă la infracţiunea de omor. În raport de obiectul vulnerant, apt pentru a ucide în modul în care a fost folosit, asupra capului victimei, cu intensitate deosebită, concluzia este aceea că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, iar nu cu aceea de a cauza victimei numai leziuni corporale. (CSJ, Decizia nr. 1901 din 16 septembrie 1996, în BJ 1996, p. 153).

În ceea ce priveşte concluzia expertizei dispuse în cauză, conform cărora leziunile traumatice nu au pus viaţa victimei în primejdie, în jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut că fapta de a lovi victima în abdomen cu o sticlă spartă, cauzându-i o plagă înjunghiată cu evisceraţie de intestin subţire, care a necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, constituie tentativă la infracţiunea de omor, indiferent dacă, potrivit actelor medico-legale, leziunile traumatice au pus sau nu în primejdie viaţa victimei, întrucât existenţa tentativei la infracţiunea de omor nu este condiţionată de punerea în primejdie a vieţii. Noţiunea de punere în primejdie a vieţii, utilizată în actele medico-legale, priveşte aspectele medicale, în timp ce tentativa la infracţiunea de omor, aspectele juridice. (ICCJ, S.p., Decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010, www.x.ro). Lovirea unei persoane cu gâtul tăios al unei sticle, cu urmarea unor plăgi care, după suturare, au necesitat 8 - 9 zile îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei constituie tentativă la infracţiunea de omor, deoarece într-o atare situaţie numai datorită întâmplării rezultatul letal sau unul periculos periculos pentru viaţă nu se produce (ICCJ, S.p, Decizia nr. 3750 din 8 iunie 2015, www.x.ro). Lovirea cu cuţitul în abdomen, cu consecinţa unei evisceraţii, fără a pune în primejdie viaţa victimei, în condiţiile în care aceasta, apărându-se a reuşit să atenueze forţa loviturii şi consecinţele ei, constituie tentativă de omor. Sub acest aspect, este semnificativă împrejurarea că partea vătămată s-a apărat reuşind să diminueze forţa loviturii, ceea ce a făcut ca lama cuţitului să nu atingă un organ vital şi ca rezultatul mai grav, moartea victimei, să nu se producă (CSJ, Decizia nr. 329 din 13 februarie 1995, în BJ 1995, p.166).

În egală măsură, se are în vedere că jurisprudenţa instanţei supreme a decelat modalitatea de evaluarea a infracţiunii de tentativă de omor în raport de infracţiunea de vătămare corporală gravă ori loviri sau alte violenţe. Pentru delimitarea infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la infracţiunea de omor se impune să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta, cum sunt natura instrumentului folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată, ca şi urmările produse. (CSJ, Decizia nr. 3037 din 24 noiembrie 1998, în BJ 1998, p. 451).

Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă, infractorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, faptele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve, prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise, că infractorul a avut intenţia de a ucide şi nu intenţia generală de a vătăma. Fapta constituie tentativă de omor, fiind relevată intenţia de ucidere, dacă a fost săvârşită pe fondul unui conflict anterior, urmat de înarmarea acestuia cu un obiect apt de a produce moartea (cuţit), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona toraco-abdominală), lovitură puternică de mare intensitate, care a avut consecinţe grave (plagă penetrată în zona abdominală). (ICCJ, S.p., Decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009, www.x.ro).

Modul de săvârşire a faptei, respectiv împrejurările concrete ori circumstanţele reale, astfel cum au fost decelate din probele administrate, exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei (cu intenţia de omor). Forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, fiind fără relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale. Fără relevanţă caracterizării în drept este şi faptul că rezultatul letal nu s-a produs datorită autoapărării sau a intervenţiei unui terţ.

Ca urmare, şi instanţa de control judiciar reţine îndeplinirea condiţiilor necesare angajării răspunderii penale sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 188 alin. (1) rap. la art. 32 din C. pen.

Sub aspectul stării de provocare, din susţinerile inculpatului rezultă că acestea se raportează la următoarele elemente faptice: acţiunile părţilor civile de incitare a locuitorilor imobilelor învecinate la nerespectarea măsurilor impuse de starea de urgenţă sau la gestica injurioasă a părţii civile C..

Potrivit art. 75 alin. (1) lit. a) din C. pen., constituie circumstanţă atenuantă legală săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

În ceea ce priveşte existenţa provocării, ca circumstanţă atenuantă judiciară, aceasta ar avea legătură sau ar fi fost generată de spiritul civic resimţit de inculpat la vederea persoanelor ce nu valorizau la acelaşi nivel elementele pandemice. Oricât de benefică social ar fi unitatea de evaluare în caz de pandemie, această nu poate explica o conduită violentă îndreptată împotriva vieţii. De asemenea, plasarea persoanelor vătămate în aer liber, în proximitatea propriului autoturism, la distanţă de inculpatul aflat în domiciliul său ori gestica injurioasă, nu pot susţine în nicio limită, manieră ori modalitate generarea unei puternice tulburări sau emoţii inculpatului care să fi constituit resortul trecerii la act.

Ca urmare, instanţa de control judiciar constată că elementele faptice de provocare susţinute de inculpat nu au suport probator, singurele mijloace de probă ce le amintesc fiind numai declaraţiile inculpatului şi, în plus, chiar probate de ar fi, nu au abilitatea de a întruni exigenţele legale.

Sub aspectul infracţiunii de ameninţare se reţine că, potrivit art. 206 alin. (1) din C. pen., fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.

Prin ameninţare se înţelege transmiterea unui mesaj privind plasarea victimei sau a unui terţ în stare imediată de pericol ca urmare a acţiunii inculpatului, apt a genera o stare de temere reală.

Ameninţarea trebuie caracterizată ca serioasă, respectiv să aibă un potenţial intimidant, de natură să producă o stare de temere. Pentru a constata îndeplinirea acestei cerinţe a laturii obiective, trebuie evaluate elementele faptice ca: mediul ori locul comiterii faptei, dar şi elemente de natură subiectivă ce ţin de persoana victimei, starea sa psihică, gradul de instruire, experienţă, pricepere, pregătire, etate, ş.a.

Jurisprudenţa instanţei supreme a relevat faptul că pentru existenţa infracţiunii de ameninţare nu este necesar ca persoana vătămată să se manifeste prin gesturi sau atitudini care să reflecte starea sa de alarmare, legiuitorul folosind sintagma de natură să îi producă o stare de temere, ceea ce înseamnă că infracţiunea este prin natura sa o infracţiune de pericol, nu de rezultat (ICCJ, S. P, Decizia nr. 480 din 21 decembrie 2015, www. scj.ro).

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de ameninţare. Astfel, folosirea, în mod repetat, înaintea lovirii victimei, dar şi ulterior încheierii actelor de agresiune fizică, de cuvinte ameninţătoare, respectiv expresii precum "te omor", "vă omor pe toţi", în condiţiile deţinerii obiectului vulnerant (armei albe) asupra sa, dublate de gesturi prin care mima aruncarea cuţitului de tip macetă către persoanele prezente, inclusiv către persoanele vătămate, de la o distanţă de 2-3 metri, şi în contextul în care chiar lezase serios integritatea fizică a victimei B., aveau aptitudinea de a produce o efectivă şi reală temere oricărei persoane prezente la incident. Faptele concrete ale inculpatului A. au generat o stare puternică de temere persoanelor vătămate, relevante pentru concluzie fiind, nu numai declaraţiile victimelor şi martorilor oculari ori chestiunile de fapt consemnate în procesul-verbal al infracţiunii flagrante, ci şi apelul repetat la 112 şi procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice (numita C. a apelat de două ori numărul unic de urgenţă 112 pentru a solicita ajutor organelor abilitate, "vă rog din suflet veniţi mai repede!" - f. x verso).

Practica instanţei supreme a relevat că dacă ameninţarea, prin gesturi şi cuvinte, nu este urmată de acte de executare se va reţine doar infracţiunea de ameninţare (Tribunalul Suprem, secţia penală, Decizia nr. 1493/1979, Repertoriu 1976-1980, p. 22), în schimb, dacă făptuitorul trece la punerea în aplicare a ameninţării, adică la executarea hotărârii de a comite infracţiunea vizată, ameninţarea se consideră absorbită. În prezenta cauză, actele materiale de ameninţare au existat prealabil, au însoţit acţiunea de lovire a victimei cu cuţitul, şi s-au prelungit în timp ulterior stopării loviturilor, astfel că se va reţine o pluralitate infracţională. În plus, actele de ameninţare au vizat o pluralitate de victime, depunând plângere prealabilă, însă, numai numiţii B. şi C..

În ceea ce priveşte latura subiectivă, Înalta Curte reţine că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru libertatea psihică a persoanelor vătămate şi o stare evidentă şi susţinută de temere, mai ales în contextul în care, deşi oprit, atacul material putea fi oricând reluat, inculpatul având asupra sa cuţitul până la intervenţia lucrătorilor de poliţie.

Ca urmare, şi instanţa de control judiciar constată întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de ameninţare reţinute în sarcina inculpatului.

Sub aspectul infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice se reţine că, potrivit art. 371 din C. pen., fapta celui care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Instanţa de apel reţine că situaţia de fapt relevantă pleacă de la aspectele evocate anterior. Elementul material al infracţiunii, prevăzute de art. 371 din C. pen., îl constituie, în cauză, actele de violenţă fizică şi psihică (ameninţările) îndreptate împotriva persoanelor (victime şi martori oculari), în public şi care constituie, ele însele, infracţiuni distincte. Actele de violenţă au fost comise de către inculpat în public, producând rumoare, indignare, intervenţia reprezentanţilor comunităţii, temere. Declaraţiile martorilor şi procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante relevă numărul persoanelor alertate de acest conflict, vecini cu părţile, ce au asistat pasiv ori au intervenit (martorii E., D., N. şi L., H., G.).

În ceea ce priveşte latura subiectivă, Înalta Curte constată că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, a prevăzut rezultatul faptelor sale acceptând, cel puţin, producerea acestuia.

Ca urmare, instanţa de control judiciar constată întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice reţinute în sarcina inculpatului.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că evaluarea probatoriilor conduce la răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie, fiind întrunite toate condiţiile angajării răspunderii penale, faptele există şi au fost săvârşite de inculpat, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Sub aspectul individualizării pedepselor, Înalta Curte consideră că prima instanţă a realizat o justă analiză a criteriilor enumerate de art. 74 din C. pen., dispunând, în final, condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă în cuantum de 7 ani şi 10 luni închisoare.

Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă s-a orientat sau chiar a stabilit minimul special prevăzut de lege (5 ani în cazul tentativei la infracţiunea de omor, pedeapsă principală aplicată 5 ani şi 6 luni; 3 luni în cazul infracţiunii de ameninţare, pedeapsă aplicată 4 luni; 3 luni în cazul infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, pedeapsă aplicată 3 luni).

În condiţiile perseverenţei infracţionale susţinute de starea de recidivă, a pluralităţii infracţionale şi a caracterului violent al infracţiunilor, nu se poate susţine lipsa pertinenţei în evaluarea cuantumului pedepselor principale, iar rezultanta este numai consecinţa cumulului realizat în temeiul legii.

În ceea ce priveşte antecedenţa penală, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanţa de fond a stabilit tratamentul sancţionator revocând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului A., prin Sentinţa penală nr. 74/F/6.05.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 453/A/18.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi dispunând executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare.

Prin Decizia penală nr. 453/A/18.11.2016, a rămas definitivă măsura dispusă în baza art. 81 şi 82 C. pen. din 1969, respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, ce se împlinea la data de 17.11.2020, ulterior conduitei infracţionale cercetate în prezenta cauză ce a fost săvârşită la data de 3.06.2020.

Mai mult, se reţine că în calitatea sa de avocat inculpatul trebuia să conştientizeze gravitatea faptelor, urmările acestora şi consecinţele reale ale activităţii infracţionale, inclusiv în planul răspunderii penale, aspecte ce nu l-au împiedicat în trecerea la act. Conduita în cursul judecăţii decelată din actele dosarului şi poziţiile exprimate în fond şi în faţa instanţei de apel de către inculpat, precum şi refuzul de a-şi asuma răspunderea pentru faptele probate săvârşite, conduc la concluzia că nu a înţeles şi nu a conştientizat consecinţele negative ale faptelor comise. Toate acestea sunt argumente suficiente pentru a constata că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate. Conduita corectă ulterior condamnării anterioare şi anterior activităţii infracţionale susţinută de caracterizarea depusă din partea Baroului Giurgiu, precum şi argumentul apărării conform căruia, după finalizarea agresiunii, inculpatul a regretat fapta şi s-a retras în scara blocului, nu sunt suficiente ori apte a reduce cuantumul pedepselor care oricum se apropie sau se confundă cu minimul special. Înscrisurile în circumstanţiere, poziţia procesuală exprimată ori datele probatorii, în general, nu justifică reţinerea vreunei circumstanţe atenuante judiciare.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 75/F din data de 06 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 72 din C. pen., va menţine dispoziţia de deducere a măsurii preventive (reţinerea şi arestul la domiciliu) şi, în continuare, va deduce prevenţia la zi.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 1.400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat O., în cuantum de 300 de RON, va rămâne în sarcina statului, ca şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu exclusiv pentru termenul din data de 22 iulie 2021, avocat P., în cuantum de 313 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 75/F din data de 06 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 72 din C. pen., deduce reţinerea şi arestul la domiciliu, de la data de 14.04.2020 la zi.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de 300 de RON şi distinct de 313 RON (pentru termenul din data de 22 iulie 2021), rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.

GGC - NN