Finality of inadmissibility rulings in plea of annulment procedure and unavailability of ordinary appeal against preliminary admissibility decisions

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1342 din data de 29 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de către contestatoarea-condamnată A., împotriva Deciziei penale nr. 1557 din data de 08.12.2020, pronunţată în dosarul numărul x/2017 al Curţii de Apel Craiova.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2251 din data de 09 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen. rap. la art. 83 din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 5 luni închisoare în sarcina inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă prev. de art. 255 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 374,art. 375 şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în baza art. 83 alin. (1) din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 5 luni închisoare, determinată mai sus, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen., în temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă; în temeiul art. 85 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatei să presteze muncă neremunerată pe o perioadă de 30 zile, în folosul Primăriei comunei Şimnicu de Sus; în baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 88 din C. pen., referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 25 raportat la art. 397 din C. proc. pen. şi art. 1375 din C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B. şi a fost obligată inculpata la plata sumei de 80.000 RON cu titlu de daune materiale către aceasta; s-a respins acţiunea civilă formulată de persoana vătămată B. constând în acordarea daunelor morale (100.000 RON), ca tardiv formulată.

Împotriva sentinţei anterior menţionate a formulat apel inculpata A..

Prin Decizia penală nr. 1557 din data de 08.12.2020, pronunţată în dosarul numărul x/2017 al Curţii de Apel Craiova, a fost admis apelul formulat de partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 2251 din data de 09 iulie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2017.

A fost respins apelul formulat de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 2251 din data de 09 iulie 2019, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată, sub aspectul laturii civile.

A fost majorat cuantumul daunelor materiale cu suma de 2.825 RON şi a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 82.825 RON daune materiale, precum şi la plata sumei de 2.000 RON daune morale către partea civilă B..

A fost menţinută măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei A., dispusă prin încheierea de şedinţă de la 23 ianuarie 2020.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a formulat contestaţie în anulare condamnata A., invocând ca temei dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

În contextul prezentat, procedând la examinarea, în condiţiile art. 431 din C. proc. pen., a admisibilităţii în principiu a căii extraordinare de atac cu care a fost învestită, Curtea de Apel Craiova a constatat, în esenţă, că, deşi cererea formulată de condamnata A. se referă la o hotărâre penală definitivă, este formulată în termen şi este întemeiată, în drept, pe cazul prev. art. 426 lit. b) din C. proc. pen., nu îndeplineşte condiţia prev. de art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât, condamnata nu a indicat nicio cauză de încetare a procesului penal care ar fi fost incidentă în cauză, criticile acesteia vizând, în concret, repararea unei erori judiciare bazate pe incorecta evaluare a probatoriului administrat, cu consecinţa pronunţării unei soluţii eronate, respectiv aceea a condamnării.

Cu privire la încetarea procesului penal prin prescripţie, potrivit Deciziei 10/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că instanţa nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi analizat incidenţa acestui caz.

În consecinţă, constatând caracterul strict formal al invocării de către condamnată a cazului prev. de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. şi reţinând că, în concret, motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11.01.2022, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2 pentru termenul de judecată din data de 15 februarie 2022, când s-a dispus amânarea cauzei faţă de imposibilitatea de prezentare a contestatoarei din motive medicale pentru termenul de judecată din data de 29 martie 2022.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, arătând că a fost promovată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea apelului formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 1342 din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Deciziei penale nr. 1557 din data de 08 decembrie 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2017.

Decizia apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. având în vedere următoarele argumente:

Dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (reflectată, exemplificativ, în Deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 şi nr. 251/A/2020, toate ale I.C.C.J., secţia penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., care prevăd că "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), a reţinut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatoarea A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 1342 din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 1342 din data de 29 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelanta-contestatoare la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 martie 2022.

GGC - NN