Inadmissibility of appeal against revision dismissal for non-merits decisions

Asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent A. împotriva încheierii pronunţate la 06.10.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2021, petentul A. a solicitat revizuirea încheierii pronunţate la 06.10.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, susţinând că încheierea antemenţionată este nelegală şi netemeinică.

S-a mai reţinut că în motivarea cererii petentul a susţinut că încheierea F/CP din 6 octombrie 2020 s-a întemeiat numai pe opinia unui expert, care era şi partea cu privire la care a formulat plângerea, respectiv un executor judecătoresc, care prin profesia lui este un expert în domeniul judiciar, expert ce a săvârşit infracţiunea de declaraţie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire o solicită, influenţând, astfel, soluţia pronunţată. În drept, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului dar şi art. 20 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 17, art. 21, alin. (1), art. 25, alin. (1) şi alin. (2), art. 31, art. 44, alin. (1), alin. (3) şi alin. (8), art. 52, alin. (2), art. 126, alin. (1) din Constituţia României, precum şi Legea nr. 248/2005.

Analizând cererea de revizuire, sub aspectul admisibilităţii în principiu, instanţa a reţinut că prin încheierea pronunţată la 06.10.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. şi a fost menţinută Ordonanţa nr. 7/P/2020 din data de 08.05.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, apreciind că este inadmisibilă.

În acest sens s-a reţinut că, prin Decizia nr. XVII/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi în consecinţă, a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) din C. proc. pen., este inadmisibilă.

Totodată, s-a mai reţinut că pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, astfel că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, prin încheierea pronunţată la 06.10.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. şi a fost menţinută ordonanţa nr. 7/P/2020 din data de 08.05.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nefiind soluţionat fondul cauzei pentru a fi incident vreunul din cazurile de revizuire.

Pentru aceste motive, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuentul A., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 25 februarie 2022.

În motivarea apelului, revizuentul a solicitat admiterea apelului cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina sa prin Sentinţa penală nr. 163/F din data de 08.09.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti. A susţinut că instanţa le-a stabilit într-un cuantum prea mare, respectiv 400 RON, faţă de cât s-a cheltuit în dosarul de revizuire. În acest context, a făcut referiri cu privire la un alt dosar de revizuire unde a fost obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Examinând admisibilitatea apelului, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se cere reformarea hotărârii atacate.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea, sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu.

Aplicând aceste consideraţii teoretice cauzei de faţă, Înalta Curte constată că apelantul revizuent A. a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petent împotriva încheierii pronunţate la 06.10.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, încheiere ce viza plângerea formulată de revizuent împotriva Ordonanţei nr. 7/P/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 341 din C. proc. pen., hotărâre definitivă.

În acest context argumentativ, Înalta Curte reţine că prezentul apel a fost exercitat împotriva unei hotărâri penale definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare, aspectul fiind de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţii ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. revizuentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 163/F din data de 08 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 martie 2022.

GGC - NN