Appellate jurisdiction for non-contentious execution authorization: Tribunal versus Court of Appeal under Art. 339(3) CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case to the First-Instance Tribunal, ruling that the intermediate appellate court lacked jurisdiction. The dispute concerned the judicial authorization of forced execution based on a framework agreement without an execution formula, a non-contentious procedure where the lower court had granted the request via a chamber ruling. The Supreme Court held that because the initial decision was issued by a single judge rather than the court president, the appeal fell under the jurisdiction of the district court (Tribunal) pursuant to Article 339(3) of the Code of Civil Procedure, not the Court of Appeal, as the division of appellate competence must adhere to the principle of unity of appeal channels and be interpreted systematically rather than literally.
Legislator headnote
AI generatedart. 3731 C. proc. civ, art. 3731 alin. (2) C. proc. civ, art. 721 C. proc. civ, art. 339 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 56 din Legea nr. 92/1992; Appellate jurisdiction for non-contentious execution authorization: Tribunal versus Court of Appeal under Art. 339(3) CPC: The dispute concerned the judicial authorization of forced execution based on a framework agreement without an execution formula, a non-contentious procedure where the lower court had granted the request via a chamber ruling. The Supreme Court held that because the initial decision was issued by a single judge rather than the court president, the appeal fell under the jurisdiction of the district court (Tribunal) pursuant to Article 339(3) of the Code of Civil Procedure, not the Court of Appeal, as the division of appellate competence must adhere to the principle of unity of appeal channels and be interpreted systematically rather than literally.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule determining that the appeal against the first-instance decision was within the competence of the Tribunal, leading to the remittance of the case for competent solution.
Full text
Cu privire la recursul declarat constată următoarele:
Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviințarea executării silite a unei convenții – cadru, neinvestită cu formulă executorie, pe temeiul art. 3731 C. proc. civ.
Cererea introdusă de executorul judecătoresc M.I. a fost admisă prin încheierea nr. 3591 din 28 iunie 2004 a Judecătoriei Satu Mare, iar apelul debitoarei C.M. este admis ca fondat prin decizia civilă nr. 1051/A din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.
Încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, după dispoziția din art. 3731 alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite fiind, fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 721 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă...”, iar în Cartea a III-a (art. 331 – 339 C. proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase”, astfel că norma din art. 3731 C. proc. civ. se interpretează celei din art. 331 – 339 C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal ...”, iar dispoziția art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este judecătoria ...”, care „încuviințează executarea silită prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților” [art. 3731 alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeași lege atribuie și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil și faza executării silite, sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Așadar, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.].
O asemenea divizare a competenței judecării apelului în aceeași cerere nu poate fi primită, fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. – „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei” trebuie interpretată nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic.
În consecință, apelul a fost judecat de o instanță necompetentă, Curtea de Apel Oradea, secția civilă, ceea ce atrage casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, conform art. 3125 C. proc. civ. pentru judecarea apelului contra încheierii nr. 3591 din 28 iunie 2004 a Judecătoriei Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC P.C. SRL Baia Mare, lichidator al C.C.S. Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 1051/A din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza pentru competentă soluționare în apel potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ. la Tribunalul Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.