Embezzlement by corporate director: objective element of appropriation satisfied by direct fraudulent transfer of funds to third party without personal possession

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 584 din 11.11.2020, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dispus următoarele:

În temeiul art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 în referire la 309 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat-o pe inculpata A., la pedeapsa de 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 295 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a ocupa funcţia ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (aceea de administrator, asociat sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, a unei întreprinderi individuale sau cooperative meşteşugăreşti), precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, care se va executa pe o perioadă de 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, a dreptului de a ocupa funcţia ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (aceea de administrator, asociat sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, a unei întreprinderi individuale sau cooperative meşteşugăreşti), precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, care se va executa în măsura în care pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

În temeiul art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat-o pe inculpata A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. a impus condamnatei să execute următoarea obligaţie: să urmeze un program de reintegrare sociala derulat de serviciul de probaţiune.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere a dispus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Administraţiei Domeniului Public, Bucureşti sau în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 alin. (1) C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A luat act de faptul că persoana vătămată B. "B." nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 20 alin. (4) C. proc. pen. a respins acţiunea civilă exercitată de membrii Cooperativei Meşteşugăreşti "B.", în persoana numiţilor C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., ca nefondată.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 72 C. pen. a dedus perioada reţinerii de la 27.06.2016 la 28.06.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanţa nr. 5948/P/2013 din data de 27.06.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, după cum urmează:

- imobil înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, imobil situat pe raza localităţii Pantelimon, jud. Ilfov, str. x, estimat la o valoare totală de 252.411,5 euro, compus din teren în suprafaţă de 1.100 m2 şi construcţii având o suprafaţă construită desfăşurată de 346,5 m2 (conform Autorizaţiei de construire nr. x/2011) compus din imobil P+1 şi garaj + subsol - terenul cu o valoare de 100.000 euro/m2 = 110.000 euro (conform site-ului www.x.ro), iar imobilul cu o valoare de 411 euro/m2 = 142.411,5 euro (conform Ghidul privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare din Jud. Ilfov);

- imobil înscris în cartea funciară nr. x-C1-U81 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, imobil situat în localitatea Bucureşti, B-dul x nr. 64, compus din 3 (trei) camere, suprafaţă utilă 97,00 m2 - cu o valoare estimată de 140.000 euro (conform site-ul imobiliare.ro);

- -imobil înscris în cartea funciară nr. x-C1-U5 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, imobil situat în localitatea Bucureşti, Calea x, compus din 3 (trei) camere, suprafaţă utilă 72,00 m2 - cu o valoare estimată de 110.000 euro (conform site-ul imobiliare.ro);

- supra unui nr. de 7000 părţi sociale, în valoare de 70.000 RON, deţinute de inculpată, reprezentând o cotă de 18,49%, din părţile sociale ale B. ŞI TAPIŢERIE - CIF x, cu sediul social declarat în mun. Bucureşti;

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 3.500.000 RON ce a fost sustrasă din patrimoniul B.. "B.", sumă retrasă în numerar integral la data de 27.12.2010 de către numitul U..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 7000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Analizând materialul probator în ansamblul sau, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2013 din noiembrie 2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., reţinându-se în fapt următoarele:

Inculpata A., în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie al B. şi Tapiţerie, intenţionând să sustragă o sumă de bani, pentru altul (inc. V.) din patrimoniul societăţii, mai întâi a obţinut aprobarea adunării generale a cooperatorilor, de vânzare imobilului situat în municipiul Bucureşti, bulevardul x, compus din parter şi mezanin, având o suprafaţă utilă de 1185,13 mp şi o suprafaţă construită de 1667 mp (la data de 08.04.2009). Ulterior, inculpata a încheiat, în numele societăţii, în mod formal, cu inculpatul V. o promisiune bilaterală, de vânzare-cumpărare, care a fost prelungită până la data de 31.12.2010.

În paralel cu încheierea promisiunii de vânzare cumpărare, inculpata A. a mandatat pe inculpatul V. să găsească un cumpărător pentru imobilul respectiv.

Inculpatul a găsit cumpărător - Poliţia Comunitară din cadrul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti, cu care a negociat preţul de 7.000.000 RON.

După ce Poliţia Comunitară a hotărât achiziţionarea imobilului de la B.. B. cu suma de 7.000.000 RON, inculpata A., prin manopere frauduloase (fără a supune aprobării Adunării generale a membrilor cooperatori - aşa cum cerea actul constitutiv al societăţii) a încheiat cu inculpatul o convenţie prin care B.. B. despăgubea pe inculpat cu suma de 3.500.000 RON pentru neexecutarea obligaţiei prevăzută în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, iar la data de 23.12.2010 a transferat din contul societăţii în contul inculpatului U. suma de bani, fiind astfel prejudiciată B. şi Tapiţerie cu suma de 3.500.000 RON.

Cercetarea penală efectuată în cauză a evidenţiat că, B. şi Tapiţerie (provine din reorganizarea organizaţiei cooperatiste în societate cooperativă), are ca obiect principal de activitate "fabricarea de mobilă", capitalul social subscris şi vărsat este de 378.590 RON, iar asociaţii sunt doar persoane fizice membrii cooperatori cu diferite cote de participaţie.

Principalii asociaţi, membrii cooperatori sunt, W., cu o cotă de participaţie de 20,003% şi un aport social vărsat de 75.730 RON şi A., cu o cotă de participaţie de 18,49% şi un aport social vărsat de 70.000 RON, aceasta din urmă ocupând şi funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie.

A. a fost numită în funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al B.. B. la data de 30.09.2005, mandatul său expirând în data de 04.04.2017.

La data de 22.06.2009, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x prin care promitenta-vânzătoare B. şi Tapiţerie reprezentată de către inc. A., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie, se obligă să vândă inculpatului U., în calitate de promitent-cumpărător, până la data de 22.10.2009, dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial situat în municipiul Bucureşti, Bulevardul x, bloc 104 (fostul ansamblu de locuinţe "Izvor-Coşbuc"), compus din parter şi mezanin, având o suprafaţă utilă de 1185,13 mp şi o suprafaţă construită de 1667 mp, precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent spaţiului comercial în suprafaţă indiviză de 143,58 mp, bun mijloc fix în patrimoniul societăţii.

Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 1.200.000 euro, din care un avans de 1.000 euro trebuia să fie virat în termen de 10 zile prin transfer bancar în RON, în contul promitentei vânzătoare COD IBAN x deschis la X., urmând ca diferenţa să fie achitată la data de încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Conform clauzelor contractuale stipulate, în cazul în care, în termenul de 10 zile lucrătoare, promitentul-cumpărător nu îşi îndeplinea obligaţia de plată a avansului de 1.000 euro, promitenta-vânzătoare este îndreptăţită să considere antecontractul desfiinţat de drept, printr-o simplă notificare adresată promitentului-cumpărător.

În cazul în care, din motive imputabile promitentului-cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare nu se perfecta la data scadentă, acesta din urma pierdea avansul plătit.

De asemenea, conform clauzelor contractuale stipulate, în situaţia în care contractul de vânzare-cumpărare, în forma autentică, nu se poate perfecta din motive imputabile promitentului-vânzător, promitentul cumpărător va avea posibilitatea fie să se adreseze instanţei judecătoreşti competente solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu respectarea condiţiilor din antecontract (respectiv plata restului de preţ în cuantum de 1.199.000 euro), fie să solicite promitentei-vânzătoare returnarea dublului avans încasat până la acea dată, care include atât avansul încasat, cât şi daune (aşadar, în noţiunea "dublului avans încasat" intra avansul plătit de promitentul-cumpărător, iniţial şi daune echivalente cu încă un avans). Cursul RON/euro valabil la acea data a fost de 4,2209 RON/euro.

La dosar nu există dovada achitării acestui avans de 1.000 euro în termenul stabilit de 10 zile.

Această vânzare nu a fost perfectată în termenul stabilit, motiv pentru care, de comun acord al părţilor, data încheierii contractului de vânzare cumpărare a fost prelungită în repetate rânduri după cum urmează:

- prin actul adiţional autentificat sub numărul x/22.10.2009, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost prelungită până la data de 15.01.2010, restul dispoziţiilor prevăzute în antecontract rămânând neschimbate;

- prin actul adiţional autentificat sub numărul x/15.01.2010, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost prelungită până la data de 16.02.2010, restul dispoziţiilor prevăzute în antecontract rămânând neschimbate;

- prin actul adiţional autentificat sub numărul x/15.02.2010, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost prelungită până la data de 01.06.2010, restul dispoziţiilor prevăzute în antecontract rămânând neschimbate;

- prin actul adiţional autentificat sub numărul x/02.06.2010, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost prelungită până la data de 31.12.2010, restul dispoziţiilor prevăzute în antecontract rămânând neschimbate.

Din analiza acestor înscrisuri, s-a constatat faptul că ultimul act adiţional a fost încheiat la o zi după expirarea termenului în care se puteau perfecta documentele, respectiv termenul era 01.06.2010, iar antecontractul prin care s-a prelungit acest termen a fost încheiat în data de 02.06.2010.

Toate aceste antecontracte au fost semnate de către inculpata A. - în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al B.. B., în calitate de promitentă-vânzătoare, şi U., în calitate de promitent cumpărător.

S-a menţionat faptul că prelungirea succesivă a antecontractului de vânzare-cumpărare sus-menţionat, prin mai multe acte adiţionale a fost una formală, în condiţiile în care, de la început, promitentul-cumpărător U. nu a avut intenţia de a cumpăra efectiv imobilul respectiv, nedepunând nicio diligenţă în acest scop (credit bancar etc.), acesta urmărind doar o afacere (care s-a dovedit) extrem de profitabilă, în urma "identificării" unui cumpărător cu bonitate (o instituţie publică), iar prelungirea antecontractului de vânzare-cumpărare a urmărit, printr-o înţelegere frauduloasă cu inculpata A., menţinerea "legăturii juridice" cu societatea promitentă-vânzătoare, care să-i permită să încaseze despăgubiri, deşi, după cum rezultă în mod evident, aceasta nu a avut nicio culpă în perfectarea contractului de vânzare-cumpărare cu promitentul-cumpărător U..

S-a arătat că, pentru a se constata caracterul fraudulos al antecontractului de vânzare - cumpărare sus-menţionat, precum şi al actelor adiţionale încheiate la acesta, acestea nu pot fi disociate de procedura de achiziţie de către fosta Poliţie Comunitară a Municipiului Bucureşti (actuala Poliţie Locală Bucureşti) a unui spaţiu în care să funcţioneze, spaţiu care este cel ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între B. şi Tapiţerie reprezentată de către A., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie, şi U..

Astfel, prin Adresa nr. x/25.11.2010, Primăria Municipiului Bucureşti (în subordinea căreia se afla Poliţia Comunitară Bucureşti) a comunicat Poliţiei Comunitare Bucureşti bugetul aprobat pentru această instituţie pe anul 2010, rectificat prin H.C.G.M.B. nr. 312/17.11.2010, incluzând virările de credite aprobate de Ordonatorul principal de credite cu nr. 4615/25.11.2010, precum şi Lista obiectivelor de investiţii rectificată prin aceeaşi Hotărâre, în care, la pct. C lit. a) - "Achiziţii de imobile" s-a alocat suma de 7.100.000 RON în acest scop.

În consecinţă, Poliţia Comunitară Bucureşti a demarat procedura de achiziţionare a unui imobil cu destinaţia de sediu social, aprobându-se caietul de sarcini (întocmit de Y. - din cadrul Compartimentului Achiziţii, Urmărire Contracte), de către directorul general al Poliţiei Comunitare a Municipiului Bucureşti - Z..

În urma publicării anunţului de achiziţionare a imobilului respectiv (pe site-ul instituţiei şi în ziarul "AA."), au fost depuse şi prezentate 3 oferte:

1. U. - imobil în suprafaţă de 1667 mp, la preţul de 9.000.000 RON (2.093.023 euro);

2. S.C. BB. S.R.L. - imobil în suprafaţă de 1676,50 mp la preţul de 21.500.000 RON (5.000.000 euro) - cu teren parcare sau 14.620.000 RON (3.400.000 euro) - doar construcţie şi teren aferent;

3. CC. şi DD. - imobil în suprafaţă de 675 mp la preţul de 7.826.000 RON (1.820.000 euro).

S-a precizat faptul că din procesul-verbal de negociere a preţului, încheiat în data de 13.12.2010 (şi vizat de directorul Poliţiei Comunitare Bucureşti, Z.) între membrii Comisiei de evaluare a ofertelor şi ofertantul U., deşi acesta solicitase în cadrul ofertei suma de 9.000.000 RON, a menţionat că "este de acord cu suma de 7.000.000 RON oferită de Poliţia Comunitară, cu condiţia ca preţul să fie plătit de îndată, până la Crăciun, prin transfer bancar" - fapt acceptat de membrii Comisiei de evaluare a ofertelor.

În aceste condiţii, a fost selectată oferta inculpatului U., privind imobilul situat Bucureşti, Bulevardul x, pentru suma de 7.000.000 RON, fiind emisă de Poliţia Comunitară a Municipiului Bucureşti către B.. B. - cu menţiunea "în atenţia domnului U., - Adresa nr. x/16.12.2010, prin care se comunica faptul că instituţia publică "este de acord cu virarea sumei până la Crăciun într-un cont bancar".

Ulterior primirii acestei adrese de către B.. B., prin actul adiţional autentificat sub numărul x din 20.12.2010, părţile contractante, respectiv promitenta-vânzătoare B. şi Tapiţerie reprezentată de către A. în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie, şi U., în calitate de promitent cumpărător, au hotărât de comun acord desfiinţarea Antecontractului nr. x/22.06.2009 şi a actelor adiţionale ulterioare, precum şi restituirea către U. a avansului de 1.000 euro.

Astfel, în data de 20.12.2010 (înainte cu o zi de încheierea contractului de vânzare-cumpărare al imobilului dintre această societate şi Poliţia Comunitară a Municipiului Bucureşti), este încheiată o convenţie prin care B. şi Tapiţerie - reprezentată de către A., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie, este de acord să achite domnului U., suma de 3.500.000 RON, cu titlu de "daune-interese", pentru nerespectarea de către promitenta-vânzătoare a obligaţiei principale izvorâtă din Antecontractul nr. x/22.06.2009, constând în obligaţia de a transmite către acesta dreptul de proprietate asupra imobilul situat în Bucureşti, Bulevardul x, bloc 104. Mai este menţionat faptul că în respectiva convenţie se stipulează că plata acestei sume se va efectua până la data de 24.12.2010 în contul lui U., iar promitentul-cumpărător se obligă să încheie cu promitenta-vânzătoare un act adiţional prin care să rezilieze de comun acord Antecontractul nr. x/22.06.2009 - act adiţional încheiat, de asemenea, tot la data de 20.12.2010.

A doua zi, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul x/21.12.2010 prin care vânzătoarea B. şi Tapiţerie - reprezentată de către A. în calitate de Preşedinte al Consulului de Administraţie, vinde cumpărătorului Poliţia Comunitară a Municipiului Bucureşti reprezentată de Z., în calitate de director general, EE. în calitate de şef serviciu buget financiar şi Y. în calitate de şef serviciu-compartiment achiziţii, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, Bulevardul x, compus din subsol, parter şi mezanin, având o suprafaţă desfăşurată de 1667 mp, precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent spaţiului comercial în suprafaţă indiviză de 143,58 mp, pentru suma de 7.000.000 RON ce urmează a fi virată vânzătoarei în contul cod IBAN nr. x deschis la X.

Un element care dovedeşte înţelegerea frauduloasă dintre inculpaţii A. şi U., este probat de faptul că inculpata a convocat Adunare generală extraordinară a membrilor cooperatori ai societăţii la data 13.12.2010, adunare în cadrul căreia ar fi propus şi s-ar fi votat în unanimitate de către toţi membrii cooperatori prezenţi acordarea unor daune promitentului-cumpărător în cazul în care se va realiza vânzarea către Poliţia Locală.

În legătură cu Adunarea generală din data de 13.12.2010, s-a apreciat că nu există probe că s-ar fi întrunit în mod legal, iar dacă acest lucru a avut loc, în cadrul acesteia nu s-a pus în discuţie vânzarea imobilului respectiv şi nici acordarea de despăgubiri/daune promitentului-cumpărător.

Având în vedere că în cadrul adunării generale nu s-au discutat aspectele menţionate mai sus, s-a constatat că inculpata a făcut în aşa fel încât în conţinutul procesului-verbal să fie menţionată această chestiune, în scopul acoperirii activităţii infracţionale.

Conform extrasului contului x din data de 23.12.2010, aparţinând B.. B., ataşat dosarului, contul bancar al acesteia a fost creditat cu suma de 7.000.000 RON provenind din contul de Trezorerie al Poliţiei Comunitare a Municipiului Bucureşti şi, în aceeaşi zi, a fost debitat cu suma de 3.500.000 RON, virată către U., cu justificarea "Convenţia nr. 1485/21.12.2010" (sumă de bani ce a fost retrasă integral în numerar de către U. la data de 27.12.2010, respectiv suma de 3.482.500 RON, diferenţa fiind reprezentată de comisioane bancare).

Cu privire la acuzaţia ce i se aduce, inculpata a precizat următoarele: În ceea ce priveşte hotărârea de a vinde imobilul situat în bld. Libertăţii, aceasta a arătat că a supus aprobării adunării generale, iar cu privire la preţul de vânzare s-a luat hotărârea în Consiliul de administraţie. Legat de suma plătită inculpatului U., inculpata a arătat că a adus la cunoştinţa membrilor cooperatori în Adunarea generală din data de 13.12.2010, faptul că societatea urma să plătească despăgubiri inculpatului U. şi că Adunarea generală a votat acest lucru.

S-a arătat că apărarea formulată de inculpata A. nu poate fi reţinută sub acest aspect.

Cu privire la Adunarea generală din data de 13.12.2010, au fost audiaţi 99 de martori, membri cooperatori care trebuiau convocaţi în Adunarea generală (C., FF., GG., W., HH., II., JJ., D., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., E., F., SS., TT., G., UU., VV., H., WW., XX., YY., ZZ., AAA., I., J., BBB., CCC., DDD., K., EEE., L., FFF., GGG., HHH., III., M., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., N., UUU., O., VVV., P., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., Q., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., R., WWWW., XXXX., YYYY., S., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., T., FFFFF. şi GGGGG.

Toţi aceşti martori au declarat, pe parcursul urmăririi penale, că nu au avut cunoştinţă de faptul că A. a încheiat o convenţie în numele Cooperativei prin care era de acord să se plătească U. suma de 3.500.000 RON cu titlu de despăgubiri şi mai mult, nu au avut cunoştinţă despre faptul că s-au plătit despăgubiri.

Martorii au declarat că nu s-a discutat în cadrul vreunei adunări generale despre plata unor despăgubiri/daune ori comision unui eventual cumpărător. De altfel, martorii au arătat că în Adunarea generală nu s-a discutat nici despre preţul de vânzare.

Unii martori (HHHHH., IIIII., FF., UU. şi EEE.), precum şi suspecţii JJJJJ. şi KKKKK. au afirmat cu certitudine că această chestiune nu s-a discutat în nicio Adunare generală.

S-a arătat că este adevărat ca, reaudiaţi de către instanţă, majoritatea celor mai sus menţionaţi (persoane care au calitatea de angajaţi ai cooperativei şi în prezent) au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, fiind mai mult decât evidentă intenţia acestora de a o ajuta (mai mult sau mai puţin voit), pe inculpată. S-a reţinut aici că, deşi apărarea a insistat pe ideea că toţi martorii audiaţi au fost supuşi la presiuni psihice din partea anchetatorilor, nu exista nicio dovadă în acest sens, iar faptul ca li s-a cerut sa se constituie parte civilă contrar propriei voinţe, nu reprezintă o formă de constrângere pentru că, în general, fiind persoane fără cunoştinţe juridice, nu ştiau ce înseamnă exact constituirea de parte civilă.

Cu toate acestea, au existat şi martori care, pe parcursul cercetării judecătoreşti nu au revenit asupra declaraţiilor din faza de urmărire penală, cum este de exemplu martorul KKKKK., a cărui declaraţie a fost mai sus redată şi din care, în esenţă, rezultă că, despre existenţa antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu numitul U. nu s-a discutat în nicio adunare generală (nici în cea din 13.12. 2010, nici în cele anterioare), după cum nici despre plata comisionului în legătură cu vânzarea spaţiului respectiv, nu s-a discutat. Potrivit acestuia, despre existenţa comisionului a aflat după ce a fost audiat de către politie când, personal a făcut verificări discutând în acest sens cu martora LLLLL. care i-a spus despre existenţa procesului-verbal al adunării generale din 13.12.2010 în care se menţionează plata comisionului, fără să se fi pus în discuţia din cadrul acelei adunări, aceasta plată. Din declaraţia acestuia mai rezultă şi faptul că în aceste adunări generale se vota aşa cum se dorea de către conducere (în speţă, inc. A.), nimeni nu avea curajul sa aibă altă opinie, iar la momentul la care a întocmit OP cu plata comisionului către U., a acţionat la solicitarea contabilului şef MMMMM. care i-a cerut sa întocmească OP-ul şi să insereze la rubrica explicaţii menţiunea "despăgubiri conform contract" fără să vadă fizic un astfel de înscris (numitul MMMMM. fiind cel care ulterior, întrebat fiind de martor în legătură cu despăgubirile, i-a replicat "KKKKK. (...) lasă-mă (...) că mă duc la puşcărie pentru ce am făcut").

În legătură cu declaraţiile celor 7 martori mai sus menţionaţi s-a reţinut, în esenţă că, din cuprinsul acestora, rezultă că respectivele persoane (cu excepţia martorei RR.), nu au auzit de existenta unei înţelegeri dintre inculpata A. şi numitul U., în adunarea generala din 13.12.2010 nu s-a discutat despre plata comisionului către acesta iar convocarea membrilor cooperatori pentru participarea la aceste şedinţe se realiza printr-un convocator primit cu o săptămână sau două înaintea şedinţei, fără ca acesta sa fie însoţit de ordinea de zi a şedinţei. Mai mult, în legătură cu plata comisionului martorul C. a precizat că nu a cunoscut ca, în fapt, au fost plătiţi 3.500.000 RON cu titlu de despăgubiri, iar dacă ar fi avut cunoştinţă de suma comisionului nu ar fi fost de acord cu acesta pentru ca era prea mare faţă de suma cu care s-a stabilit să se vândă imobilul. De asemenea, acesta a mai precizat ca nu ştie să se fi stabilit un preţ minim de vânzare, iar situaţia financiară din 2009 - 2010 a cooperativei era mai bună decât acum. Potrivit acestuia nu trebuia vândut imobilul din B-dul x, întrucât este situat într-o zonă foarte bună şi se putea obţine o chirie pe măsură. În legătură cu folosirea spaţiului înainte de vânzare martorul a precizat ca acolo a funcţionat o bancă, fără să ştie dacă respectivul chiriaş mai era acolo în perioada 2008 - 2010. A mai arătat martorul că banii obţinuţi din toate vânzările realizate de cooperativă nu au fost investiţi în tehnologie.

În sprijinul apărării, inculpata a depus la dosar un proces-verbal datat în 13.12.2010 din care a rezultat că aceasta ar fi propus în Adunarea generală din data de 13.12.2010 aprobarea plăţii despăgubirilor (fără a se menţiona un cuantum) către promitentul-cumpărător, dar cu condiţia ca preţul final să nu fie mai mic de 800.000 euro, propunere care ar fi fost votată în unanimitate de membrii cooperatori în Adunarea generală.

Legat de Adunarea generală care ar fi avut loc la data de 13.12.2010, din verificările efectuate de parchet a rezultat în primul rând că, în ziarul Bursa din data de 25.11.2010 s-a publicat anunţul privind convocarea adunării generale extraordinare, iar la ordinea de zi este menţionat doar "înfiinţare/desfiinţare punct de lucru şi diverse", încălcându-se astfel art. 15 pct. 6 din Actul Constitutiv al B. şi B. care obliga la menţionarea în anunţ a ordinii de zi complete.

Din aceleaşi verificări a rezultat că în cadrul societăţii nu există convocatorul membrilor cooperatori aşa cum obligă Legea nr. 1/2005 şi actul constitutiv (cum, spre exemplu, există convocatorul pentru adunările din datele de (25.03.2011, 12.08.2016, 28.10.2016); nu există procesul-verbal de validare a adunării generale (care să ateste câţi membri au fost prezenţi şi dacă Adunarea a fost legal constituită), iar cu privire la acest aspect inculpata nu a dat o explicaţie plauzibilă afirmând că nu îşi explică lipsa acestor documente.

Cu privire la neregulile constatate în legătură cu procesul-verbal în discuţie, s-a arătat că, dintre membrii comisiei de secretariat, IIIII. care apare menţionată în finalul procesului-verbal, nu a semnat documentul. Din audierea martorilor a rezultat că într-adevăr procesele-verbale erau întocmite de martora HHHHH. ulterior, şi, poate din acest motiv IIIII. nu a putut semna procesul-verbal, însă martora IIIII. a declarat că a semnat toate procesele-verbale care i-au fost prezentate spre semnare. În această privinţă, suspectul KKKKK. arată că este posibil ca procesul-verbal să fi fost întocmit după ce martora IIIII. a ieşit la pensie (în anul 2012).

La dosar, martora HHHHH. a depus în copie opt pagini din agenda personală în care a luat notiţe cu privire la Adunarea generală din data de 13.12.2010 . Din cuprinsul notiţelor martorei a rezultat că singurele referiri la vânzarea imobilului din bld. Libertăţii sunt următoarele: "încă nu s-a materializat vânzarea din B-dul x" şi "pierderea din 2010 nu o putem acoperi numai cu o vânzare mai substanţială".

Astfel, deşi notiţele martorei par a fi destul de complete (opt pagini de agendă) singurele menţiuni legate de vânzarea imobilului sunt cele de mai sus, fără precizări legate de despăgubiri, comisioane, promitent-cumpărător.

Aspectele rezultate din notiţele martorei, precum şi declaraţiile acesteia s-au coroborat cu restul declaraţiilor luate în cauză (pe parcursul urmăririi penale, dar şi în faza cercetării judecătoreşti, în acest sens fiind declaraţiile martorilor reţinuţi ca relevanţi de către instanţă, mai puţin declaraţia martorei RR.) din care rezultă clar că în nicio Adunare generală nu s-a discutat nimic despre preţ ori despre eventuale despăgubiri/comisioane care trebuiesc plătite vreunui promitent-cumpărător.

În legătură cu agenda personală a martorei HHHHH., aceasta a precizat, că atunci când au început cercetările în prezentul dosar i-a înmânat-o inculpatei A., gândindu-se că îi va fi de ajutor. Inculpata însă pe parcursul urmăririi penale, nu a recunoscut acest lucru.

Cu privire la redactarea procesului-verbal cu ocazia adunării generale din 13.12.2010, din declaraţia martorei HHHHH. a rezultat că aceasta întocmea acele procese-verbale împreună cu secretara (la dictarea martorei); fiind întrebată despre menţiunile din cuprinsul procesului-verbal privind presupusa propunere a inculpatei de a se plăti despăgubiri promitentului cumpărător, martora a arătat că nu îşi aminteşte de această propunere(aspect care se coroborează şi cu menţiunile făcute în agenda personală în care nu se regăseşte această chestiune), iar în această situaţie cel mai probabil a făcut acele menţiuni la sugestia inculpatei A..

Studiind procesul-verbal menţionat s-a constatat că acesta nu este complet, lipsindu-i cel puţin o pagină şi anume pagina în care s-ar fi consemnat discuţiile privind înfiinţarea punctului de lucru, subiect pentru care s-a convocat Adunarea generală.

Legat de ordinea zi, pe parcursul urmăririi penale, inculpata A. a arătat că la data convocării nu cunoştea cu certitudine că imobilul se va vinde către Poliţia Comunitară şi din acest motiv nu a menţionat pe ordinea de zi subiectul legat de vânzarea imobilului şi necesitatea plăţii despăgubirilor către inculpatul U..

Această apărare, a arătat instanţa, nu poate fi reţinută întrucât potrivit statutului (aşa cum a susţinut şi martora HHHHH.) ordinea de zi putea fi suplimentată, iar acest lucru ar fi trebuit să fie consemnat atât în procesul-verbal cât şi în hotărârea adunării generale (în cazul în care se lua o hotărâre), or, potrivit declaraţiei martorei HHHHH. (din faza de urmărire penală), ordinea de zi nu a fost suplimentată, iar din procesul-verbal lipseşte pagina unde ar fi trebui să fie consemnat acest lucru (la începutul şedinţei). În hotărârea luată de Adunarea generală la data de 13.12.2010 (hotărâre publicată în Monitorul Oficial) nu s-a menţionat nimic despre vânzarea imobilului în discuţie .

S-a mai stabilit că inculpata nu a informat şi nu s-a consultat cu martora HHHHH., avocat definitiv care avea contract de colaborare cu B. B. în legătură cu vânzarea imobilului, nici când s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare ori prelungirea promisiunii, nici în privinţa convenţiei cu inculpatul U., deşi de la încheierea promisiunii de vânzare cumpărare şi până la vânzarea efectivă a trecut un an şi jumătate în condiţiile în care martora HHHHH. era prezentă permanent în cadrul societăţii, fiind cunoscută de toţi angajaţii ca fiind "jurista" (contract de colaborare pentru anul 2010, fila x, vol. 10).

Inculpata a mai arătat că a informat membrii Adunării Generale ulterior vânzării, prin "Raportul de gestiune pe anul 2010", însă, studiind acest raport se constată că la nicio rubrică nu este prevăzută suma de 3.500.000 RON care a fost remisă inculpatului U..

Legat de acest raport, s-a arătat că potrivit art. 67 alin. (1) din actul constitutiv al societăţii, Consiliul de administraţie (condus de inculpata A.) prezintă cenzorilor situaţia financiară anuală, iar ulterior această situaţie este prezentată membrilor adunării generale spre aprobare.

În concluzie, s-a constatat că nu există nici un dubiu că inculpata nu a supus dezbaterii Adunării generale (organului de conducere al societăţii), plata despăgubirilor către inculpatul U., nu a adus la cunoştinţă Consiliului de administraţie al societăţii, nu s-a consultat cu avocatul societăţii în legătură cu acest aspect cu scopul de a putea sustrage din patrimoniul societăţii a sumei de 3.500.000 RON, iar ulterior, a ascuns membrilor adunării generale plata acestui comision (aşa cum rezultă din declaraţiile tuturor membrilor cooperatori, din faza de urmărire penală, pentru ca, pe parcursul cercetării judecătoreşti, aşa cum s-a arătat mai sus martorii, cu câteva excepţii au revenit cu declaraţii în favoarea inculpatei dar şi din raportul de gestiune). În acest fel au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 1/2005 şi actul constitutiv, fiind prejudiciată societatea cu suma de 3.500.000 RON.

S-a apreciat că, prin modul în care inculpata A. a acţionat au fost încălcate prevederile statutare şi legale ale art. 13 din Actul Constitutiv al B. şi B.., art. 15- pct. 1., pct. 6, Legea nr. 1/2005 - art. 34, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 1/2005.

Relativ la apărările inculpatei, prima instanţă le-a respins punctual în raport de probatoriul administrat în cauză, reţinându-se, în ceea ce priveşte apărarea acesteia în sensul că ar fi avut mandatul Consiliului de administraţie pentru încheierea tuturor actelor în privinţa vânzării, precum şi faptul că preţul de vânzare a fost hotărât în Consiliul de administraţie şi ulterior supus aprobării adunării generale, că aceasta nu poate fi primită deoarece, din declaraţiile martorilor NNNNN., OOOOO., PPPPP., K., UUUU., QQQQQ., RRRRR. şi WWWW. (membri în Consiliul de administraţie în anul 2010) rezultă că în şedinţele adunării generale ori ale Consiliului de administraţie nu s-a pus problema plăţii eventualelor despăgubiri ori comision vreunui intermediar ori promitent-cumpărător. De altfel, membrii Consiliului de administraţie au declarat că nu au avut cunoştinţă de existenţa unui antecontract de vânzare-cumpărare ori despre mandatarea inculpatului U. în vederea găsirii unui cumpărător.

Unii dintre membrii Consiliului de administraţie (QQQQQ., RRRRR., K.) au declarat că nu au ştiut despre preţul de vânzare, iar martorii RRRRR. şi QQQQQ. au arătat că societatea era condusă în fapt de preşedintele Consiliului de administraţie inculpata A., vice-preşedintele, numita LLLLL. şi contabilul şef SSSSS., iar ceilalţi membri ai Consiliului erau preocupaţi de producţie; acelaşi lucru este susţinut şi de martorii PPPPP. şi WWWW.. S-a precizat aici ca este vorba de declaraţiile pe care aceşti martori le-au dat în faza urmăririi penale, declaraţii pe care le-au menţinut în faţa instanţei, şi din care rezultă aceleaşi aspecte.

Prin urmare, s-a concluzionat ca inculpata nu a informat Consiliului de administraţie al societăţii în legătură cu încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare (cu preţul de 1.200.000 euro), cu mandatarea inculpatului U. ori în legătură cu înţelegerea pe care ar fi avut-o cu acesta de a plăti un onorariu pentru serviciile sale.

O altă apărare formulată de inculpata A. a fost aceea că B. B. nu a fost prejudiciată prin plata sumei de 3.500.000 RON (fără a avea mandat din partea organului de conducere al societăţii) către inculpatul U..

În legătură cu acest aspect, s-a reţinut că, stabilirea unui preţ inferior de vânzare a unui imobil al societăţii (800.000 euro), chiar aprobat de Adunarea generală, nu o îndrituia pe inculpata A. să încheie o convenţie/clauză penală frauduloasă cu numitul U. (chiar dacă societatea ar încasa limita minimă "stabilită" de 800.000 euro), în condiţiile în care, potrivit propriei declaraţii "societatea se afla într-o situaţia economică dificilă" - iar încasarea preţului total de 7.000.000 RON de la Poliţia Comunitară Bucureşti ar fi constituit, cu evidenţă, un avantaj patrimonial semnificativ atât pentru societate, cât şi pentru membrii cooperatori.

Totodată, s-a subliniat faptul că în Antecontractul nr. x din 22.06.2009 şi în actele adiţionale ulterioare nu este menţionată o clauză penală în valoare de 3.500.000 RON, pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale de către promitenta vânzătoare B. şi Tapiţerie, fiind stipulat doar faptul că în situaţia în care contractul de vânzare-cumpărare, în forma autentică, nu se poate perfecta din motive imputabile promitentului-vânzător, promitentul cumpărător va avea posibilitatea fie să se adreseze instanţei judecătoreşti competente solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu respectarea condiţiilor din antecontract (respectiv plata restului de preţ în cuantum de 1.199.000 euro), fie să solicite promitentei-vânzătoare returnarea dublului avans încasat până la acea dată, care include atât avansul încasat, cât şi daune (aşadar, în noţiunea "dublului avans încasat" intra avansul plătit de promitentul-cumpărător, iniţial şi daune echivalente cu încă un avans).

S-a mai adăugat faptul că prin această tranzacţie încheiată cu Poliţia Comunitară a Municipiului Bucureşti, B.. B. a obţinut doar 3.500.000 RON, un preţ net inferior celui stabilit iniţial, prin antecontractul de vânzare sus-menţionat, cu numitul U., de 1.200.000 euro, care în luna decembrie 2010 echivala cu 5.141.760 RON, întrucât cursul RON/euro era de 4,2848 RON/euro.

Astfel, s-a apreciat că nu se justifică motivul pentru care a fost încheiată convenţia sus-menţionată dintre B. şi Tapiţerie - reprezentată de către inculpata A., în calitate de Preşedinte al Consiliului de Administraţie, şi numitul U., pentru suma de 3.500.000 RON, cu titlu de "daune-interese", pentru nerespectarea obligaţiei principale izvorâte din antecontractul nr. x/22.06.2009 - fapt ce denotă fără dubiu, ţinând cont de tot probatoriul administrat că prin încheierea convenţiei respective, inculpata A., cu complicitatea numitului U., a prejudiciat B. şi Tapiţerie şi, în final, drepturile celorlalţi membrii ai cooperativei cu suma de 3.500.000 RON.

Admiţând că inculpata A. s-a înţeles cu numitul U., ca acesta din urmă să încaseze tot ce va depăşi valoarea de 800.000 euro din preţul încasat, pentru serviciile de reprezentare efectuate în faţa Poliţiei Comunitare Bucureşti (deşi acesta, prin prisma calităţii sale, a fost într-o poziţie flagrantă de contrarietate de interese - el neputând fi în acelaşi timp promitent-cumpărător serios, dar şi mandatar al promitentei-vânzătoare în procedura de vânzare a aceluiaşi bun către un terţ), ar fi putut stabili în mod transparent (faţă de membrii cooperatori), şi expres acest "onorariu" având la bază contractul de mandat, lucru care nu s-a întâmplat.

În ceea ce priveşte legătura dintre inculpata A. şi numitul U., probele au evidenţiat următoarele:

Inculpata A. se cunoştea cu numitul U. înainte să încheie cu acesta promisiunea de vânzarea cumpărare întrucât, anterior, acesta închiriase un spaţiu al societăţii (potrivit declaraţiei martorei J., martora care, în fata instanţei, a mai arătat ca, după părerea sa, adunarea generală din 13.12.2010 nu a avut loc). Fiind întrebată dacă a primit de la inculpatul U. vreo sumă de bani după încheierea tranzacţiei cu imobilul deţinut de B. B., inculpata A. a declarat că a primit suma de 40.000 euro de la inculpat cu titlul de avans pentru vânzarea unui apartament deţinut în Bucureşti pe Calea x, suma de bani ce a fost primită în numerar.

Cu toate că nu s-a dovedit o legătură directă între suma primită de inculpat de la B. B. (3.500.000 RON) şi suma primită de inculpata A. de la inculpat (la scurt timp), nu se poate face abstracţie de această tranzacţie, respectiv, inculpata ar fi primit suma de 30 ori 40.000 euro, avans din preţul apartamentului, în acest sens fiind întocmită o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare (ridicată de la domiciliul numitului U. cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare - filele x, vol. 1), la data de 05.01.2011, la aproximativ două săptămâni de la vânzarea imobilului societăţii cooperative, iar apartamentul a rămas în proprietatea inculpatei până în prezent, suma de bani primită ca avans nefiind restituită.

Un alt element care arată legătura frauduloasă dintre inculpata A. şi inculpatul U. este faptul că, în procura emisă de inculpată, prin care îl împuternicea pe inculpat să reprezinte B. B. în relaţia cu Poliţia Locală nu s-a menţionat un preţ de vânzare, ori un preţ minim, aşa cum susţine inculpata că avut şi ea mandatul dat de Consiliul de administraţie.

La capătul acestei analize, instanţa a subliniat faptul că audiată la finalul cercetării judecătoreşti (în opinia judecătorului, având şi un suport psihologic considerabil în soluţia de clasare dispusă faţă de inculpatul U.), inculpata a precizat ca au fost respectate toate dispoziţiile legale şi statutare în procedura de vânzare a imobilului din Bdul x, iar cei care au declarat că nu s-a supus discuţiei în cadrul adunării generale din decembrie 2010, vânzarea respectivului imobil şi a comisionului convenit cu numitul U. nu spun adevărul, pentru că fac parte dintre cei care au vrut să o înlăture de la conducerea cooperativei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut că situaţia de fapt prezentată în actul de inculpare are ca suport probator materialul probator mai sus dezvoltat, motiv pentru care a reţinut-o ca atare.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatei A. care, în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie al B. şi Tapiţerie, intenţionând să sustragă o sumă de bani, pentru altul (inc. V.) din patrimoniul societăţii, după ce a obţinut aprobarea Adunării generale a cooperatorilor de vânzare imobilului situat în municipiul Bucureşti, bulevardul x, compus din parter şi mezanin, având o suprafaţă utilă de 1185,13 mp şi o suprafaţă construită de 1667 mp,

- a încheiat în mod formal cu inculpatul V. o promisiunea bilaterală, care a fost prelungită până la data de 31.12.2010; prin această convenţie, societatea reprezentată de inc. A. se obliga să vândă imobilul iar inc. U. se obliga să cumpere;

- în paralel l-a mandatat pe inculpat să găsească un cumpărător pentru imobilul respectiv, fără a stabili în împuternicire preţul de vânzare ori vreun eventual onorariu;

- după ce inculpatul a găsit cumpărător - Poliţia Comunitară din cadrul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti, cu care s-a negociat preţul de 7.000.000 RON, inculpata A. a încheiat cu inculpatul V. o convenţie(fără a avea aprobarea Adunării generale a membrilor cooperatori), prin care B.. B. despăgubea pe inculpat cu suma de 3.500.000 RON pentru neexecutarea de către promitentul-vânzător a obligaţiei prevăzută în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare,

- la data de 23.12.2010, după ce s-a perfectat vânzarea către Poliţia Comunitară, în baza convenţiei frauduloase încheiate cu inculpatul U., inculpata A. a transferat suma de 3.500.000 RON în contul acestuia, fiind astfel prejudiciată B. B. cu suma de 3.500.000 RON, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În privinţa subiectului activ, s-a constatat că inculpata în calitate preşedinte al Consiliului de administraţie al B. şi Tapiţerie este indiscutabil administrator, în sensul prevăzut de art. 295 C. pen., întrucât prin atribuţiile prevăzute de Legea nr. 1/2005 şi de Actul constitutiv al Societăţii, aceasta "(...) asigură conducerea activităţii curente a societăţii cooperative, îndeplinirea hotărârilor adunării generale şi a deciziilor Consiliului de administraţie" (art. 55 din Legea nr. 1/2005).

S-a apreciat că elementul material al infracţiunii săvârşite de inculpata A. a constat în sustragerea definitivă pentru altul a sumei de 3.500.000 RON din patrimoniul B.. B. prin manevre frauduloase (descrise în situaţia de fapt), conduită care se circumscrie acţiunii alternative de însuşire, prevăzute de textul incriminator.

S-a mai apreciat că urmarea imediată a constat în prejudicierea B. şi Tapiţerie cu suma de 3.500.000 RON, suma care se cuvenea întru totul acestei societăţi.

În sarcina inculpatei a fost reţinută şi agravanta prevăzută de art. 309 C. pen., având în vedere cuantumul prejudiciului, mai mare de 2.000.000 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, iar pe fond, rejudecând, achitarea sa şi, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, ca urmare a intervenirii termenului special al prescripţiei răspunderii penale.

În apel, inculpata a mai susţinut că nu s-a făcut dovada că ea ar fi intrat în posesia sumei pretins delapidată sau că ar fi beneficiat de aceasta, ci doar că banii ar fi fost transferaţi de către U..

Prin Decizia penală nr. 709/A din 13 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins apelul declarat de apelanta - inculpată A. împotriva Sentinţei penale nr. 1406/F din 27.11.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia penală, ca nefondat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta - inculpată la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 300 RON.

Instanţa de apel a constatat că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că fapta imputată inculpatei există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Împotriva Deciziei penale nr. 709/A din 13 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2017, inculpata A. a formulat cerere de recurs în casaţie, prin avocat TTTTT., invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia a susţinut lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii de delapidare pentru care a fost condamnată, în sensul că nu este realizată condiţia sine qua non a însuşirii sumei de 3.500.000 RON din preţul total al vânzării imobilului aparţinând B. "B." Bucureşti.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că lipeşte elementul material al laturii obiective al infracţiunii de delapidare, în condiţiile în care inculpata nu a intrat niciodată în posesia sumei de bani pretins a fi fost delapidată pentru a putea dispune de aceasta, suma de 3.500.000 RON fiind virată direct şi imediat din contul B. "B." în contul numitului U.; ca atare, nefiind precedat de împosedarea inculpatei A., transferul acestei sume direct în contul numitului U., pe baza dispoziţiei organelor statutare ale Societăţii, nu poate fi considerat delapidare în sensul art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 şi art. 309 C. pen.

În acest context, s-a invocat nelegalitatea confiscării sumei de 3.500.000 RON de la inculpată şi valorificarea acesteia pe calea sechestrului instituit asupra bunurilor inculpatei, confiscarea specială fiind dispusă asupra altor bunuri decât cele ce fac obiectul infracţiunii de delapidare în cauză.

S-a mai arătat că lipsa conformităţii faptei penale pentru care inculpata a fost condamnată cu tiparul abstract al incriminării infracţiunii de delapidare de la art. 295 C. pen. rap. la art. 308 şi art. 309 C. pen. reprezintă în mod distinct o violare a art. 6 şi 7 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului.

Inculpata A. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi achitarea sa pentru lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de delapidare, cu consecinţa revocării confiscării speciale a sumei de 3.500.000 RON.

Prin încheierea din 21 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 709/A din 13 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanţiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, aşadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (Decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...) Verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. şi care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casaţie nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanţa supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanţelor de fond şi nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul deciziei atacate, pe baza probelor administrate, a fost descrisă în amănunt fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen., fiind reţinută în concret contribuţia inculpatei A. şi motivele pentru care s-a considerat că acesta a săvârşit fapta.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut caracterul profund fraudulos al antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul x din 22.06.2009, prin care societatea reprezentată de inculpata A., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, se obliga să vândă numitului U., până la data de 22.10.2009, dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial situat în municipiul Bucureşti, Bulevardul x, compus din parter şi mezanin, având o suprafaţă utilă de 1185,13 mp şi o suprafaţă construită de 1667 mp, precum şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent spaţiului comercial în suprafaţă indiviză de 143,58 mp, bun mijloc fix în patrimoniul societăţii, Curtea notând şi disproporţia vădită între preţul vânzării stabilit la suma de 1,2 euro şi avansul de 1.000 euro care trebuia să fie virat în termen de 10 zile prin transfer bancar în RON în contul promitentei vânzătoare, urmând ca diferenţa să fie achitată la data de încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Deşi în cauză nu s-a făcut dovada achitării acestui avans de 1.000 euro în termenul stabilit de 10 zile, inculpata A. nu a dat eficienţă clauzei prin care trebuia să considere antecontractul desfiinţat de drept, printr-o simplă notificare adresată promitentului-cumpărător, continuând să angajeze răspunderea cooperativei, chiar şi în cazul încălcării în mod evident a obligaţiilor contractuale de către cumpărător, care în cazul unei tranzacţii licite, ar fi trebuit să aducă un profit.

Totodată, instanţa de apel a observat că, în cuprinsul contractului nu au fost enunţate sau măcar exemplificate motivele imputabile de natură a conduce la imposibilitatea încheierii vânzării şi în situaţia în care contractul de vânzare-cumpărare, în forma autentică, nu se putea perfecta din motive imputabile promitentului-vânzător, promitentul cumpărător avea posibilitatea fie să se adreseze instanţei judecătoreşti competente solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu respectarea condiţiilor din antecontract (respectiv plata restului de preţ în cuantum de 1.199.000 euro), fie să solicite promitentei-vânzătoare returnarea dublului avans încasat până la acea dată, care include atât avansul încasat, cât şi daune (aşadar, în noţiunea "dublului avans încasat" intra avansul plătit de promitentul - cumpărător, iniţial şi daune echivalente cu încă un avans). Pe lângă faptul că prima modalitate de reziliere este în mod evident împovărătoare pentru societatea vânzătoare reprezentată de inculpata A., aceasta nici nu a invocat-o la momentul desfiinţării Antecontractului nr. x din 22.06.2009 şi a actelor adiţionale ulterioare şi, pe lângă prejudiciul creat prin vânzare, a agreat şi restituirea către promitentul cumpărător U. a unui avans de 1.000 euro, pe care acesta nu îl achitase.

De asemenea, instanţa de apel a constatat caracterul fraudulos şi în cazul actelor adiţionale încheiate ulterior Antecontractului nr. x/22.06.2009, ultimul dintre acestea fiind încheiat la o zi după expirarea termenului în care se puteau perfecta documentele, termenul fiind 01.06.2010, iar antecontractul prin care s-a prelungit acest termen a fost încheiat în data de 02.06.2010, conferindu-se astfel efecte juridice unui act încetat de drept.

În paralel, inculpata A. l-a mandatat pe numitul U. să găsească un comparator pentru imobilul situat în municipiul Bucureşti, Bulevardul x, compus din parter şi mezanin, având o suprafaţă utilă de 1185,13 mp şi o suprafaţă construită de 1667 mp, fără a stabili în împuternicire preţul de vânzare ori vreun eventual onorariu, instanţa de apel remarcând şi starea de vădită incompatibilitate în care s-a aflat promitentul-cumpărător U., cunoscută şi acceptată de către inculpată, acesta fiind atât mandatat de către cooperativă pentru a găsi un cumpărător al spaţiului vizat, cât şi potenţial client, aflat într-o pasivitate totală din acest punct de vedere.

Totodată, instanţa de apel a remarcat că, în privinţa prezumtivului cumpărător, inculpata A. nu a efectuat minime diligenţe pentru a verifica bonitatea acestuia, în condiţiile în care se obliga să plătească un preţ al unei vânzări de 1,2 mil. euro, în fapt acesta neavând intenţia de a cumpăra efectiv imobilul respectiv, nedepunând nici o diligenţă în acest scop (credit bancar, garanţii) şi nefăcând dovada unei situaţii financiare deosebite. De asemenea, inculpata nu a informat şi nu s-a consultat cu martora HHHHH., avocat definitiv care avea contract de colaborare cu B. B. în legătură cu vânzarea imobilului, nici când s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare ori prelungirea acesteia, nici în privinţa convenţiei cu promitentul-cumpărător U., deşi trecuse un an şi jumătate de la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare şi până la vânzarea efectivă, în condiţiile în care martora HHHHH. era prezentă permanent în cadrul societăţii, fiind cunoscută de toţi angajaţii ca fiind "jurista" (contract de colaborare pentru anul 2010, fila x, vol. 10).

S-a mai constatat de către instanţa de apel, că activitatea de însuşire în folosul altuia de către inculpata A. a unei sume de bani din preţul de vânzare a spaţiului comercial situat în municipiul Bucureşti, Bulevardul x, implică pe lângă caracterul fraudulos al antecontractului de vânzare-cumpărare analizat şi al actelor adiţionale încheiate la acesta şi demersurile făcute ulterior finalizării procedurii de achiziţie de către fosta Poliţie Comunitară a Municipiului Bucureşti.

Prin urmare, s-a constatat că, după ce numitul U. a găsit comparator - Poliţia Comunitară din cadrul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti, cu care s-a negociat preţul de 7.000.000 RON, inculpata A. a încheiat cu respectivul o convenţie (fără a avea aprobarea Adunării generale a membrilor cooperatori), prin care B. "B." despăgubea pe promitentul-cumpărător U. cu suma de 3.500.000 RON pentru neexecutarea de către promitentul-vânzător a obligaţiei prevăzută în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

Astfel, prin actul adiţional autentificat sub numărul x/20.12.2010, promitenta - vânzătoare B. B. reprezentată de către inculpata A. şi U., în calitate de promitent cumpărător, au hotărât de comun acord desfiinţarea Antecontractului nr. x din 22.06.2009 şi a actelor adiţionale ulterioare, precum şi restituirea avansului de 1.000 euro.

Acest fapt s-a materializat la data de 20.12.2010 (înainte cu o zi de încheierea contractului de vânzare-cumpărare al imobilului), când a fost încheiată o convenţie prin care B. B., reprezentată de către inculpata A., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, este de acord să achite lui U., suma de 3.500.000 RON, cu titlu de "daune-interese" pentru nerespectarea de către promitenta-vânzătoare a obligaţiei principale izvorâtă din Antecontractul nr. x din 22.06.2009.

Totodată, în respectiva convenţie s-a stipulat că plata acestei sume se va efectua până la data de 24.12.2010 în contul lui U., iar promitentul-cumpărător se obligă să încheie cu promitenta-vânzătoare un act adiţional prin care să rezilieze de comun acord Antecontractul nr. x din 22.06.2009, perfectat la data de 20.12.2010.

Instanţa de apel a subliniat faptul că, în Antecontractul nr. x din 22.06.2009 şi în actele adiţionale ulterioare, nu este menţionată o clauză penală în valoare de 3.500.000 RON, pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale de către promitenta-vânzătoare.

Conform extrasului contului x din data de 23.12.2010, aparţinând B.. B., ataşat dosarului, contul bancar al acesteia a fost creditat cu suma de 7.000.000 RON provenind din contul de Trezorerie al Poliţiei Comunitare a Municipiului Bucureşti şi, în aceeaşi zi, a fost debitat cu suma de 3.500.000 RON, virată către U., cu justificarea "convenţia nr. 1485/21.12.2010" (sumă de bani ce a fost retrasă integral în numerar de către U. la data de 27.12.2010, respectiv suma de 3.482.500 RON, diferenţa fiind reprezentată de comisioane bancare).

Astfel, prin tranzacţia încheiată cu Poliţia Comunitară a municipiului Bucureşti, B.. B. a obţinut doar 3.500.000 RON, un preţ net inferior celui stabilit iniţial, prin antecontractul de vânzare sus-menţionat, cu numitul U., de 1.200.000 euro.

Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză, pe baza probatoriului administrat, instanţa de apel a constatat că elementul material al infracţiunii săvârşite de inculpata A. constă în sustragerea definitivă pentru altul a sumei de 3.500.000 RON din patrimoniul B. B. prin manevre frauduloase (descrise în situaţia de fapt), conduită care se circumscrie acţiunii alternative de însuşire, prevăzute de textul incriminator, reţinându-se că, în drept, fapta inculpatei A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpata A. a susţinut că fapta sa nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de delapidare, întrucât nu a intrat în posesia sumei de 3.500.000 RON, pentru a putea dispune de aceasta, suma fiind virată direct şi imediat din contul B. "B." în contul numitului U..

Pentru a verifica dacă inculpata A. a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. pen., însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Aşadar, sub aspectul laturii obiective, delapidarea este o infracţiune comisivă, ce poate fi săvârşită prin trei tipuri de acţiuni determinate, care îi sunt cerute subiectului activ şi care caracterizează infracţiunea ca fiind una cu conţinut alternativ - însuşirea, folosirea sau traficarea, toate acestea fiind modalităţi de sustragere. Din punct de vedere al întrunirii tipicităţii delapidării, este irelevant dacă sustragerea s-a realizat în interes propriu sau în interesul altei persoane.

În speţă, esenţa acţiunilor inculpatei, astfel cum a fost reţinute pe fondul cauzei şi confirmate de instanţa de apel, constă în aceea că, inculpata A., în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie al B. "B.", intenţionând să sustragă o sumă de bani, pentru V., din patrimoniul societăţii, mai întâi a obţinut aprobarea adunării generale a cooperatorilor, de vânzare a imobilului situat în municipiul Bucureşti, bulevardul x, compus din parter şi mezanin, având o suprafaţă utilă de 1185,13 mp şi o suprafaţă construită de 1667 mp (la data de 08.04.2009).

Ulterior, inculpata a încheiat, în numele societăţii, în mod formal, cu V. o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, care a fost prelungită până la data de 31.12.2010, acesta din urmă obligându-se să cumpere imobilul aparţinând societăţii.

În paralel cu încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, inculpata A. a mandatat pe acelaşi V. să găsească un cumpărător pentru imobilul respectiv, fără a stabili în împuternicire preţul de vânzare ori vreun eventual onorariu. Acesta din urmă a găsit cumpărător - Poliţia Comunitară din cadrul Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti, cu care a negociat preţul de 7.000.000 RON.

După ce Poliţia Comunitară a hotărât achiziţionarea imobilului de la B.. B. cu suma de 7.000.000 RON, inculpata A., prin manopere frauduloase (fără a supune aprobării Adunării generale a membrilor cooperatori - aşa cum cerea actul constitutiv al societăţii) a încheiat cu U. o convenţie prin care B.. B. îl despăgubea pe acesta cu suma de 3.500.000 RON pentru neexecutarea obligaţiei prevăzută în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, iar la data de 23.12.2010 a transferat suma de bani, din contul societăţii în contul lui U., fiind astfel prejudiciată B. "B." cu suma de 3.500.000 RON.

Având în vedere baza factuală reţinută de instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că din modalitatea în care a acţionat inculpata A. reiese că prin încheierea contractelor s-a urmărit scoaterea unei sume de bani din patrimoniul B. "B.", pentru a fi însuşită de numitul V.. Manoperele frauduloase ale inculpatei, în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie al B. "B.", aşa cum au fost reţinute de instanţele inferioare, au condus la transferul sumei de 3.500.000 RON din contul societăţii în contul lui V., suma de bani fiind astfel sustrasă definitiv de inculpată din patrimoniul societăţii, printr-o conduită menită să ocolească trecerea banilor în sfera sa de stăpânire.

Se observă că acest ultim aspect a fost şi invocat de apărare, în sensul că transferul nefiind precedat de posesia banilor de către inculpată, aceasta nu putea dispune de suma respectivă, virarea banilor în contul lui V. făcându-se pe baza dispoziţiei organelor statutare ale societăţii, astfel că fapta sa nu constituie delapidare. Practic, recurenta inculpată aduce în discuţie împrejurări de fapt, lămurite definitiv de către instanţa de apel pe baza probelor administrate, în condiţiile în care motivele au la bază negarea conduitei sale, tinzându-se la reevaluarea acesteia, astfel încât activitatea sa să fie exclusă de sub incidenţa legii penale.

Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că activitatea inculpatei se circumscrie modalităţii alternative de săvârşire a infracţiunii de delapidare, respectiv însuşirea de către un funcţionar public, pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.

Prin urmare, în acord cu instanţa de apel, Înalta Curte reţine că inculpata A. a fost condamnată pentru o faptă care întruneşte elementele de tipicitate a infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen., elementul material constând în varianta însuşirii, reprezentată de sustragerea definitivă, pentru altul, prin manevre frauduloase, a sumei de 3.500.000 RON administrată de inculpată, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al B. "B." - sumă ce intrase în patrimoniul acestei societăţi, reprezentând parte a preţului imobilului vândut.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 709/A din 13 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală în Dosarul nr. x/2017.

Va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 709/A din 13 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 decembrie 2021.

GGC - NN