Legality of imposed prison sentences and validity of guilty plea procedure after statutory one-third reduction of punishment limits

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1497/17.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, cu privire la inculpatul A., s-au dispus, printre altele, următoarele:

În baza art. 336 alin. (2) C. pen. în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa unor substanţe psihoactive (faptă din 18.11.2017), în regim de detenţie.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu (faptă din 18.11.2017), în regim de detenţie.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de o lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu (faptă din 20.10.2018), în regim de detenţie.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc (faptă din 08.11.2018), în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc (faptă din 19.03.2019), în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu (faptă din 23.05.2019), în regim de detenţie.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc (faptă din 27.05.2019), în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. în referire la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen.

În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu (faptă din 27.05.2019), în regim de detenţie.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (faptă din 01.11.2018), în regim de detenţie.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (faptă din 21.02.2019), în regim de detenţie.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. în referire la art. 375 C. proc. pen.. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. prin raportare la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată (faptă din 27.02.2019), în regim de detenţie.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate acestuia, respectiv să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani, 10 luni şi 10 zile, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 3 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. combinat cu art. 45 alin. (2) C. pen., pe lângă pedeapsa principală de 3 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare şi pedepsele complementare mai sus arătate, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 27.05.2019 la data de 22.08 2019 inclusiv.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva Sentinţei penale nr. 1497/17.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de control judiciar a reţinut că Parchetul, printre altele, a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. faţă de inculpatul A., considerând că, în privinţa acestuia, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În acest context, Curtea de Apel, reanalizând situaţia juridică a inculpatului A., prin prisma art. 375 C. proc. pen.. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a constatat că în mod eronat prima instanţă a aplicat art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În acest sens, a precizat că pentru ca instanţa să dispună judecarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

1). Inculpatul trebuie să formuleze, verbal în şedinţă sau printr-un înscris în formă autentică, o cerere în acest sens - art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

2). Cererea trebuie formulată până la un anumit moment procesual: imediat după citirea actului de sesizare (rechizitoriul) prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - art. 374 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

3). Din perspectiva conţinutului concret al cererii, potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen.., inculpatul trebuie să precizeze, pe de o parte, că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, iar pe de altă parte, că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (şi, eventual, a probei cu înscrisuri), în sensul că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale.

Aşadar, s-a precizat că numai în urma constatării îndeplinirii cumulative a condiţiilor enunţate, instanţa poate admite cererea inculpatului, astfel încât acesta să beneficieze, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., de reducerea cu o treime/o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Or, raportând, în prezenta cauză, ansamblul prevederilor legale sus enunţate, Curtea a constatat, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., că nu este îndeplinită niciuna dintre condiţiile enumerate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1). La primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, din data de 16.01.2020, inculpatul A. nu a formulat, nici verbal în şedinţă, nici printr-un înscris autentic, o astfel de cerere, ci, în cuprinsul declaraţiei date la termenul din 16.01.2020 (declaraţie aflată la dosarul Tribunalului Bucureşti), acesta a precizat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, cu excepţia infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc din data de 27.05.2019.

Astfel, în continuarea declaraţiei din data de 16.02.2020, inculpatul a arătat că, în data de 27.05.2019, se afla acasă la domiciliul din str. x; la acea dată a avut loc o percheziţie domiciliară, iar în urma acesteia au fost găsite aproximativ 20 de grame de cannabis şi 39 de comprimate de MDMA; inculpatul achiziţionase toată cantitatea de droguri găsită la percheziţie în urmă cu ceva timp de la un prieten pe nume B., în vederea consumului propriu; inculpatul a mai arătat că este consumator de droguri şi consumă ocazional, la petreceri; inculpatul a mai menţionat că întreaga cantitate de droguri găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare o deţinea pentru consumul propriu, neavând niciodată intenţia să vândă această cantitate; în final, inculpatul a mai menţionat, încă o dată, că acea cantitate găsită la el în data de 27.05.2019 a fost doar pentru consumul propriu.

2). Din punctul de vedere al momentului procesual până la care inculpatul A. trebuia să formuleze cererea prin care să solicite aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii, Curtea a reţinut următoarele.

La termenul din data de 03.12.2020 inculpatul a formulat a doua cerere (consemnată în cuprinsul declaraţiei aflate la dosarul Tribunalului Bucureşti) - prin care a precizat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, îşi însuşeşte în totalitate probele aşa cum au fost administrate în timpul urmăririi penale şi solicită în mod expres judecarea sa în baza procedurii privind recunoaşterea învinuirii prevăzută.

Or, având în vedere că la termenul din data de 03.12.2020 era deja depăşit momentul procesual al citirii actului de sesizare, momentul fiind împlinit la termenul din data de 16.01.2020 - până la care inculpatul putea solicita judecarea potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii, Curtea a notat că cea de-a doua cerere nu îndeplineşte cerinţele legale în vederea admiterii sale de către instanţa de fond. Pentru aceste motive, Curtea a constatat că în mod nelegal, la termenul din data de 03.12.2020, Tribunalul a încuviinţat, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., aplicarea dispoziţiilor privind procedura recunoaşterii învinuirii.

3). Pe de o parte, din perspectiva conţinutului concret al cererii, Curtea a constatat că, prin declaraţia dată la termenul din 16.01.2020 - unicul moment procesual la care putea solicita, în condiţiile legii, judecarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii - inculpatul A. nu a recunoscut, în totalitate, faptele pentru care a fost trimis în judecată, deoarece nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc din data de 27.05.2019.

În acest sens, Curtea a evidenţiat următoarele: deşi, în aparenţă, strict din punctul de vedere al elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de droguri şi a celei de deţinere de droguri pentru consumul propriu, fără drept, acţiunea realizată de inculpatul A. este identică, totuşi, ceea ce diferenţiază cele două infracţiuni este latura subiectivă, reliefată prin scopul distinct al deţinerii drogurilor, reprezentat, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000, prin vânzarea acestora, iar în cazul infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, prin consumul propriu.

Or, din moment ce, prin declaraţia dată la termenul din 16.01.2020, inculpatul A. a arătat că drogurile găsite la percheziţia domiciliară efectuată în data de 27.05.2019 erau pentru consumul propriu, iar nu pentru vânzare, este evident că acesta a contestat situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, nerecunoscând, în totalitate, faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Pe de altă parte, la termenul din 16.01.2020 inculpatul A. a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând, astfel, administrarea probei testimoniale cu depoziţia martorului colaborator "C." - nume de cod şi a martorului D.

Mai mult decât atât, la acelaşi termen, inculpatul a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice în ceea ce priveşte fapta din data de 27.05.2019, din infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea de deţinere de droguri de risc şi de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. În aceste condiţii, Curtea a remarcat faptul că formularea unei cereri de schimbare a încadrării juridice constituie încă un argument care demonstrează că inculpatul A. nu a recunoscut, în totalitate, faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În raport de ansamblul considerentelor de fapt şi de drept anterior expuse, Curtea a concluzionat în sensul că în mod nelegal instanţa de fond a aplicat, în cazul inculpatului A., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., apreciind, în mod greşit, că, în privinţa acestui inculpat, este aplicabilă procedura recunoaşterii învinuirii.

Prin urmare, Curtea a constatat că primul motiv al apelului declarat de Parchet este întemeiat, astfel că a admis apelul, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, pe fond, rejudecând, a înlăturat, în raport de fiecare, dintre cele 11 infracţiuni pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen..:

1. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa unor substanţe psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 18.11.2017).

2. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 18.11.2017).

3. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 20.10.2018).

4. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 08.11.2018).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen.

5. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 19.03.2019).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen.

6. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 23.05.2019).

7. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 27.05.2019).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen.

8. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 27.05.2019).

9. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 01.11.2018).

10. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 21.02.2019).

11. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 27.02.2019).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv, 2 ani şi 4 luni închisoare, în final, inculpatul având de executat pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. şi art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., de la data pronunţării prezentei decizii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva Deciziei penale nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A..

Inculpatul A. prin cererea de recurs în casaţie formulată a solicitat, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, în sensul stabilirii pedepselor în limitele prevăzute de lege.

În concret, inculpatul a susţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", pentru următoarele infracţiuni:

1. Pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 din C. proc. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. (fapta din 18.11.2017), pedeapsa legală de 4 luni şi 15 zile, respectiv durata de 3 luni stabilită de instanţa de fond la care se adaugă fracţia de 1/3 aplicată ca urmare a înlăturării incidenţei dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

2. Pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 din C. proc. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 20.10.2018), 1 lună şi 15 zile, pedeapsa legală, calculată conform formulei menţionate la pct. 1;

3. Pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 din C. proc. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. (fapta din 23.05.2019), 4 luni şi 15 zile, pedeapsa legală;

4. Pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 din C. proc. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 27.05.2019), 4 luni şi 15 zile, pedeapsa legală;

5. Pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 din C. proc. pen. raportat la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. (fapta din 1.11.2018), 4 luni şi 15 zile, pedeapsa legală;

6. Pentru infracţiunea prevăzuta de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 din C. proc. pen. rap la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. (fapta din 21.02.2019), 4 luni şi 15 zile, pedeapsa legală;

7. Pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 375 din C. proc. pen. şi art. 396 din C. proc. pen. rap la art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. (fapta din 27.02.2019), 4 luni şi 15 zile, pedeapsa legală.

În acest context, s-a susţinut, în esenţă, că în operaţiunea de înlăturare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în cauză au fost stabilite pedepse în alte limite decât cele legale cu privire la infracţiunile prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 335 din C. pen., iar, în consecinţă, stabilirea pedepselor în afara limitelor legale a generat şi stabilirea unei pedepse nelegale rezultante de 5 ani şi 10 luni închisoare, în loc de pedeapsa legală de 5 ani, 6 luni şi 15 zile închisoare.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a dispus trimiterea cauzei Completului nr. 10, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 09 noiembrie 2021, ora 09:00, Sala Secţiilor Unite, cu citarea recurentului inculpat şi asigurarea apărării (încunoştinţarea apărătorului ales şi desemnarea unui apărător din oficiu).

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, a constatat că Decizia penală nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, fiind aşadar respectate dispoziţiile art. 434 - 436 din C. proc. pen.

S-a apreciat că, din examinarea cererii de recurs în casaţie rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., fiind menţionate: numele şi prenumele părţii care a exercitat recursul în casaţie, semnătura recurentului inculpat, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestuia.

Înalta Curte, constatând că motivele expuse de către inculpatul E. prin cererea de recurs în casaţie se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a dispus admiterea acesteia în principiu, în baza art. 440 C. proc. pen.

*

Examinând cauza, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de A., ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv reformarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de A. în actualul cadru procesual, care vizează, în esenţă, nelegalitatea pedepselor principale stabilite în sarcina lui de către instanţa de apel ca urmare a deciziei de înlăturare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Decizia penală nr. 333/A din data de 16 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a decis admiterea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva Sentinţei penale nr. 1497/17.12.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2019, şi înlăturând aplicarea dispoziţiilor art. 396 lin. 10 C. proc. pen.. a stabilit, pentru infracţiunile precizate, punctual, în cererea de recurs în casaţie, următoarele pedepse:

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 27.02.2019).

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 21.02.2019).

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 01.11.2018).

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 27.05.2019).

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 23.05.2019).

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 20.10.2018).

- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen. (faptă din data de 18.11.2017).

În continuare, Înalta Curte constată că în urma contopirii, conform art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., tuturor pedepselor aplicate recurentului prin decizia atacată (printre care şi cele anterior menţionate), s-a stabilit o pedeapsă rezultantă principală de 5 ani şi 10 luni închisoare.

Recurentul inculpat A. a susţinut că aceste pedepse indicate se află în afara limitelor legale întrucât modalitatea de stabilire a acestora de către instanţa de apel, ulterior deciziei de înlăturare a beneficiului dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., s-a realizat în mod greşit.

Evaluând, în acest context, legalitatea pedepselor precizate în cererea de recurs în casaţie şi aplicate recurentului A. prin hotărârea atacată, Înalta Curte reţine, prioritar, că acestea sunt rezultatul unui proces de individualizare judiciară realizat prin raportare la limitele de pedeapsă şi tratamentul sancţionator aferent dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen.

În acest sens, raportat la încadrarea juridică reţinută cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel, se constată că pedepsele indicate de recurent ca fiind nelegale au fost aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 335 alin. (2) C. proc. pen., art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen.

Or, în acest context, limitele de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute în sarcina recurentului se stabilesc potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., conform căruia: "în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime".

Notând însă că din cuprinsul deciziei recurate rezultă că, în operaţiunea de stabilire a limitelor de pedeapsă, instanţa de apel a dat efect dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen. din prisma reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. se constată că, în concret, această operaţiune are ca efect:

- în planul infracţiunii de conducere a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, limitele stabilite de art. 335 alin. (2) C. pen. se reduc cu 1/3, rezultând astfel noi limite între 4 luni - 2 ani închisoare;

- în planul infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, limitele speciale stabilite de art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se reduc cu 1/3, rezultând astfel noi limite între 4 luni - 2 ani închisoare;

- în planul infracţiunii de deţinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fără drept, limitele speciale stabilite de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000 se reduc cu 1/3, rezultând astfel noi limite între 2 luni - 1 an şi 4 luni închisoare.

Ca urmare, se constată că pedepsele de 6 luni închisoare aplicate recurentului inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000 precum şi pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se circumscriu limitelor prevăzute de lege, cuantumul lor fiind rezultatul stabilirii limitelor speciale de pedeapsă în condiţiile art. 76 alin. (1) C. pen.

În cadrul aceleiaşi evaluări Înalta Curte constată că pedeapsa principală rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare aplicată recurentului îndeplineşte condiţia de legalitate raportat la dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fiind rezultatul adiţionării la pedeapsa cea mai grea dintre cele contopite, de 3 ani şi 6 luni închisoare, a sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (2 ani şi 4 luni închisoare).

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 333/A din data de 16 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în cuantum de 157 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2021.

GGC - NN