Unconstitutionality exception regarding right to defense admissibility linked to late appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed as unfounded the criminal appeal of the defendant, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the request to refer unconstitutionality exceptions to the Constitutional Court and ordering the appellant to pay 200 RON in judicial fees. The dispute arose because the appellant, whose appeal against a first-instance criminal judgment had already been dismissed as late (tardive), attempted to raise unconstitutionality exceptions against specific provisions of the Code of Criminal Procedure regarding the right to defense, claiming the denial of a court-appointed lawyer violated constitutional and international human rights standards. Applying Article 29(1) and (5) of Law No. 47/1992, the court held that while the other admissibility conditions were met, the exceptions lacked a direct link to the resolution of the case; because the underlying appeal was time-barred and thus precluded substantive review, the questioned procedural norms could not produce a concrete effect on the final outcome, rendering the referral inadmissible. </think> The Supreme Court of Romania dismissed as unfounded the criminal appeal of the defendant, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the request to refer unconstitutionality exceptions to the Constitutional Court and ordering the appellant to pay 200 RON in judicial fees. The dispute arose because the appellant, whose appeal against a first-instance criminal judgment had already been dismissed as late (tardive), attempted to raise unconstitutionality exceptions against specific provisions of the Code of Criminal Procedure regarding the right to defense, claiming the denial of a court-appointed lawyer violated constitutional and international human rights standards. Applying Article 29(1) and (5) of Law No. 47/1992, the court held that while the other admissibility conditions were met, the exceptions lacked a direct link to the resolution of the case; because the underlying appeal was time-barred and thus precluded substantive review, the questioned procedural norms could not produce a concrete effect on the final outcome, rendering the referral inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 93 C. proc. pen, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Unconstitutionality exception regarding right to defense admissibility linked to late appeal: Prin Decizia penală nr. 13/R din 16 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, printre altele, în temeiul art. 29 alin. (1), (5) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea recurentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 13/R din 16 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, printre altele, în temeiul art. 29 alin. (1), (5) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea recurentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
Se reţine că, în cauză, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a fost învestită cu soluţionarea recursului declarat de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 104/S din data de 28 mai 2021, pronunţate de Tribunalul Braşov, în dosarul penal nr. x/2020, prin care, între altele, au fost respinse ca inadmisibile cererile formulate de contestatorul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.
Din cuprinsul deciziei recurate mai rezultă că, la termenul din data de 19.12.2021, recurentul A., pentru că i-a fost respinsă cererea de desemnare a unui apărător din oficiu, a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen., care, în opinia sa, intră în contradicţie cu Constituţia României art. 24 alin. (1), (2), celelalte prevederi în materie privind dreptul la apărare art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), (2), art. 2, 7, 8, 10, 17 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi altele în completare, respectiv se încalcă dreptul la un proces echitabil.
Având în vedere modalitatea de soluţionare a căii de atac cu care a fost învestită, respectiv, respingerea, ca tardiv, a recursului, Curtea de Apel Braşov a constatat că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile mai sus arătate este inadmisibilă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
S-a mai susţinut că, pentru a fi admisibilă o astfel de solicitare de sesizare a Curţii Constituţionale, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, trebuie îndeplinite cumulativ, patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă; excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Având în vedere obiectul cauzei (recurs împotriva unei încheieri prin care s-a respins solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale), împrejurarea că s-a constatat tardivitatea respectivei căi de atac, aşa încât instanţa de recurs nu a mai putut proceda la analiza pe fond a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respinsă în prima instanţă, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 din legea nr. 47/1992, în sensul că excepţiile invocate nu au legătură cu cauza.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, din cuprinsul Deciziei penale nr. 13/R din 16 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a formulat recurs A.
Examinând recursul declarat împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate din cuprinsul Sentinţei penale nr. 13/R din data de 16 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80, art. 81, art. 91, art. 93 C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.
Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 916/16.12.2014).
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că excepţiile de neconstituţionalitate invocate nu îndeplineşte una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, şi anume nu au legătură cu soluţionarea cauzei, respectiv cu soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 104/S din data de 28 mai 2021 pronunţate de Tribunalul Braşov, în dosarul penal nr. x/2020, care a fost introdus cu depăşirea termenului prevăzut de lege, Curtea de Apel Braşov constatând tardivitatea căii de atac.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte consideră că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale, în soluţionarea excepţiei, să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.
Scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica o judecată şi pronunţarea unei soluţii întemeiate pe o dispoziţie neconstituţională.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, din cuprinsul Deciziei penale nr. 13/R din 16 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, din cuprinsul Deciziei penale nr. 13/R din 16 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.
GGC - ED