Validity of periodic review of preventive seizure: violation of right to defense and double jurisdiction due to failure to summon heirs after party's death

Deliberând asupra contestaţiilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 04 martie 2022, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 2502 din C. proc. pen., a constatat legalitatea măsurii sechestrului asigurător dispusă în cauză prin ordonanţa din data de 19.07.2017 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, în dosarul penal nr. x/2013, asupra următoarelor bunuri:

- Imobilul situat în mun. Braşov str. x înscris în CF nr. x a loc. Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. x) cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafaţă de 2385 mp;

- Imobilul situat în mun. Braşov, str. x - Calea x înscris în CF nr. x a loc. Braşov (provenită din alipirea imobilelor cu nr. cadastral x şi 107603) compus din teren intravilan în suprafaţă de 26.773 mp şi construcţiile cu nr. cadastral x, în vederea confiscării speciale.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Braşov a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 165/06.10.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosar nr. x/2018, s-a dispus, între altele, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la spălare a banilor, prevăzute de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

De asemenea, în baza art. 295 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 308 şi art. 309 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul întoarcerii în patrimoniul părţii civile SC B. SA, prin lichidator judiciar C., a imobilelor (Spital Stejăriş) respectiv:

- imobilului situat în mun. Braşov str. x înscris în CF x a loc. Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafaţă de 2385 mp;

- imobilului situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x a localităţii Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. 2302 - curte în suprafaţă de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x şi cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafaţă de 9.751 mp;

- imobilului situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x a localităţii Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - teren în intravilan în suprafaţă de 16.986 mp.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 19.07.2017 în Dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov asupra bunurilor imobile (spital Stejăriş) deţinute de D. şi E., respectiv imobilul înscris în CF x Braşov, nr. top x şi imobilul înscris în CF nr. x Braşov.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, inculpatul A. şi partea civilă D.G.R.F.P Braşov.

La termenul din data de 24.02.2022, persoana interesată D. a solicitat ca, în temeiul art. 2501 C. proc. pen., să se procedeze la verificarea periodică a măsurii asigurătorii instituite în cauză, să se stabilească dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii şi să se dispună menţinerea măsurii dispuse până la înlocuirea bunului imobil sechestrat cu contravaloarea acestuia în cuantum de 3.984.300 RON pentru care va constitui scrisoarea de garanţie bancară în vederea soluţionării laturii civile a cauzei.

În susţinerea acestei cereri, s-a arătat în esenţă că, în cazul condamnării inculpatului A. pentru infracţiunea de delapidare, singura modalitate legală de rezolvare a acţiunii civile potrivit art. 20 alin. (5) din C. proc. pen., este repararea prejudiciului prin plata unei despăgubiri băneşti, deoarece repararea în natură nu mai este posibilă. A învederat petenta că, întrucât prin actul de dare în plată şi prin actele juridice subsecvente se atestă indubitabil drepturile de creanţă pe care le deţine la B. SA, precum şi calitatea de persoană interesată în valorificarea şi stingerea creanţei pe care o deţine asupra unui bun aflat sub sechestru asigurător, în această modalitate se va realiza şi soluţionarea laturii civile a cauzei.

În acest scop, petenta îşi exprimă disponibilitatea de a achita presupusul prejudiciu cauzat prin săvârşirea infracţiunii de delapidare şi de a stinge şi creanţa cu care este grevat în favoarea sa imobilul denumit generic Spitalul de Pneumoftiziologie Stejăriş. În continuarea, petenta critică soluţia dispusă de prima instanţă, de restabilire a situaţiei anterioare prin întoarcerea în natură a bunului în patrimoniul B. SA şi face o prezentare a condiţiilor în care s-a decis darea în plată a imobilului, menţionând apoi că restabilirea situaţiei anterioare nu mai este posibilă deoarece restituirea integrală în natură a bunului în natură a fost afectată de executarea silită efectuată de creditorul F. A mai solicitat petenta să se ia act că, până la pronunţarea unei hotărâri pe fondul cauzei, va depune o scrisoare de garanţie bancară cu suma de 3.984.300 RON care să fie depusă apoi la camera de corpuri delicte, până la ridicarea acesteia de partea civilă SC B. SA, prin lichidator C., iar în cazul condamnării inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de delapidare, în baza art. 2321 şi urm. C. civ., să fie pusă de către instanţă la dispoziţia părţii civile scrisoarea de garanţie bancară în original, în vederea punerii în executare a pretenţiilor civile. În această modalitate, învederează petenta, se va stinge orice drept născut din creanţa pe care o are în prezent asupra imobilului şi se va soluţiona latura civilă a cauzei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 92 alin. (7) raportat la art. 2501 C. proc. pen., art. 2502 C. proc. pen. şi art. 2321 şi urm. C. civ.

Analizând cererea formulată, Curtea de Apel Braşov a reţinut că potrivit art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător.

Analizând măsura sechestrului instituită asupra celor două bunuri imobile ce aparţin numiţilor D. şi E., Curtea a avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 249 din C. proc. pen., procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În plus, după cum s-a arătat şi în cuprinsul ordonanţei prin care a fost instituită această măsură, conform art. 32 din Legea nr. 656/2002 (în vigoare la data instituirii sechestrului, care are corespondent în prezent în dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 129/2019), în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

S-a arătat că textul este incident în cauză având în vedere că inculpatul este acuzat prin actul de sesizare a instanţei şi de săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la spălare a banilor, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., constând în aceea că pentru a deţine şi utiliza bunul despre care cunoştea că provine din săvârşirea infracţiunii de delapidare, inculpatul A., ca un adevărat proprietar, odată cu darea în plată către D. a bunului imobil (teren şi construcţii) cunoscut ca Spitalul de Pneumoftiziologie - Stejăriş, sub pretextul unei datorii de 1.200.000 RON, a disimulat adevărata natură a provenienţei şi proprietăţii asupra acestuia, dispunând în acest scop ca martora D., fără vinovăţie, să semneze o procura autentificată prin încheierea notarială nr. 123 din 15.01.2010 prin care îl împuternicea să dispună de bun cum va considera de cuviinţă (să administreze cu puteri depline, să aducă în garanţie cele trei loturi de teren şi să le vândă cui va crede de cuviinţă, la preţul şi condiţiile pe care le consideră mai favorabile) şi un testament pentru cazul morţii acesteia, autentificat prin încheierea nr. 124 din 15.01.2010, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de: participaţie improprie la spălarea banilor prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.

De asemenea, s-a constatat că procurorul a instituit măsura asigurătorie şi în considerarea dispoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., cu referire la dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 656/2002 (actualmente art. 51 din Legea nr. 129/2019), reţinând că bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală sunt supuse confiscării.

Prin urmare, în raport de acest cadru legal, instanţa de apel a constatat că în cauză era obligatorie instituirea de măsuri asigurătorii, astfel că ordonanţa a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, menţionându-se şi faptul că prin dispunerea măsurii se urmăreşte garantarea reparării pagubei rezultate în urma săvârşirii faptelor deduse judecăţii.

Pe de altă parte, a menţionat că, aceasta nu înseamnă că măsurile dispuse vor rămâne, ca atare, pe întreaga durată a procesului penal, în prezent C. proc. pen. reglementând expres obligaţia verificării periodice a măsurilor asigurătorii, pentru a se stabili dacă temeiurile care au fost avute în vedere la dispunerea măsurii se menţin. Această obligaţie există chiar şi în situaţiile în care dispunerea măsurii este obligatorie deoarece, în opinia Curţii, această obligativitate trebuie corelată şi cu scopul urmărit dar şi cu necesitatea respectării proporţionalităţii acestei măsuri, în condiţiile în care ea conduce la indisponibilizarea unor bunuri aparţinând inculpaţilor şi deci la lipsirea acestora de posibilitatea de a dispune de acestea bunuri. Or, fiind vorba de o restrângere de drepturi, ea trebuie să poată să fie analizată de instanţă periodic sau ori de câte ori apar elemente noi, care nu existau la momentul dispunerii acestor măsuri.

În cazul de faţă, Curtea a avut în vedere, pe de o parte, că, prin sentinţa pronunţată în cauză, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de participaţie improprie la spălarea banilor prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. Însă, s-a constatat că, pentru infracţiunea de delapidare, acesta a fost condamnat, şi s-a dispus, în condiţiile art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., restabilirea situaţiei anterioare a bunului, în sensul întoarcerii acestuia în patrimoniul B. SA.

În acelaşi timp însă, s-a constatat că, prin apelul formulat în cauză de Direcţia Naţională Anticorupţie se invocă netemeinicia soluţiei de achitare, solicitându-se condamnarea inculpatului, ceea ce ar avea efecte şi cu privire la latura civilă a cauzei sau în ceea ce priveşte posibilitatea dispunerii confiscării speciale.

Din această perspectivă, s-a apreciat că măsura asigurătorie corespunde în continuare scopurilor prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen.

În acelaşi timp însă, Curtea a constatat că s-a scurs un interval de timp relativ lung de la data dispunerii măsurilor (aproximativ 5 ani), situaţie în care trebuie analizat dacă, la acest moment, menţinerea măsurii nu ar fi disproporţionată.

Or, din această perspectivă, s-a menţionat că este relevant faptul că petenta nu a invocat faptul că subzistenţa acestei măsuri i-ar afecta în vreo modalitate normala desfăşurare a vieţii, dimpotrivă arătând că este de acord cu menţinerea în continuare a acesteia. Prin urmare, existenţa acestei măsuri deşi, în abstract, limitează drepturile petentei D. cu privire la dispoziţia asupra bunurilor indisponibilizate, în concret nu produce un efect, aceasta neintenţionând să realizeze acte cu privire la bunurile în discuţie. De altfel, s-a constatat că şi în prezent bunul figurează ca fiind închiriat Spitalului de Pneumoftiziologie Stejeriş, aşa încât situaţia juridică a acestuia nu este afectată de măsura asigurătorie dispusă în cauză.

În raport de acestea, Curtea a constatat că măsura dispusă, prin raportare la efectele concrete asupra petentei, este în continuare proporţională.

În ceea ce priveşte toate celelalte argumente din cererea formulată pentru termenul din data de 24.02.2022, referitoare la temeinicia şi legalitatea soluţiei dispuse de prima instanţă cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că acestea excedează prezentului cadru procesual, care este limitat la analiza subzistenţei motivelor care au determinat luarea măsurii asigurătorii.

De asemenea, în ceea ce priveşte solicitarea petentei de a se dispune menţinerea măsurii asigurătorii până la un anumit moment, când aceasta ar intenţiona să constituie o scrisoare de garanţie, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 2502 din C. proc. pen. nu prevăd, precum în cazul măsurilor preventive, un termen până la care să se dispună menţinerea unei măsuri procesuale provizorii. În lipsa unei astfel de norme, Curtea a considerat că nu este justificată indicarea unui anumit moment (care, oricum, nici în cererea petentei nu are un caracter cert) până la care să se dispună menţinerea sechestrului.

Împotriva încheierii din data de 04 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală au formulat contestaţie G., moştenitoarea contestatoarei D. şi A. solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea.

În susţinerea contestaţiei, G., moştenitoarea contestatoarei D. a invocat faptul că instanţa a pronunţat o hotărâre faţă de o persoană care nu mai avea calitatea de subiect de drept la momentul analizării cererilor formulate de aceasta (aspect verificat şi constatat chiar de instanţa de judecată din oficiu). A considerat că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea părţii interesate, iar acest motiv de ne legalitate nu poate fi înlăturat decât prin desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei.

De asemenea, a susţinut că verificarea măsurii asigurătorii s-a făcut în şedinţă publică şi cu participarea procurorului, dar fără citarea celei care a formulat cererea. Procedura de citare telefonică a fost viciată prin însăşi faptul constatării decesului titularului cererii. Calitatea de persoană interesată recunoscută şi expres prevăzută de dispoziţiile art. 250 din C. proc. pen., s-a transferat numitei G. care a preluat patrimoniul defunctei. Introducerea în cauză a moştenitorilor era obligatorie, întrucât cererea iniţială a rămas fără obiect, urmare a decesului titularei. În acest context, a apreciat că a fost încălcat dreptul la apărare fiind nevoită să exercite acest drept direct în faţa instanţei de control judiciar. A considerat că această situaţie echivalează cu privarea dreptului la dublu grad de jurisdicţie în materie penală.

În susţinerea contestaţiei, inculpatul A. a invocat faptul că prezenta contestaţie vizează exclusiv interesul de a se constata încetarea de drept a tuturor măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor sale. A invocat faptul că nu au fost respectate dispoziţiile de citare, instanţa fiind obligată să introducă în cauză şi să citeze moştenitorii persoanei interesate, iar prin soluţionarea cauzei, direct în contestaţie, partea ar fi lipsită de dublul grad de jurisdicţie.

Examinând contestaţiile formulate de contestatorii G. pentru D. şi A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 2501 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către de instanţa de apel, inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune, instanţa de apel care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

(3) Contestaţia formulată potrivit alin. (1) nu este suspensivă de executare. Contestaţia se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare, în şedinţă publică, cu participarea procurorului şi cu citarea inculpatului şi a părţilor interesate care au formulat-o. Prevederile art. 4251 şi următoarele se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 2502 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

În cursul soluţionării apelului împotriva sentinţei penale 165/06.10.2021 a Tribunalului Braşov, la data de 24.02.2022, persoana interesată D. a solicitat verificarea periodică a măsurilor asigurătorii dispuse, însă aceasta a decedat la data de 03.03.2022, înaintea şedinţei din data de 4. 03.2022, ulterior fiind depus la dosar şi certificatul de deces nr. x din 03.03.2022.

În faţa instanţei de apel, judecând cererea vizând măsura asigurătorie, Curtea a adus la cunoştinţa participanţilor procesuali că după primirea la dosarul cauzei a înscrisului din care a rezultat că persoana interesată D. se află internată la Spitalul de Urgenţă Floreasca, au fost efectuate verificări de către grefierul de şedinţă şi s-a constatat că a decedat în decursul zilei anterioare şedinţei. La termenul menţionat, după ce a pus în discuţia părţilor chestiunile legate de situaţia persoanei interesate, inclusiv lipsa de apărare şi solicitarea apărătorului ales al intimatului A. de amânare, Curtea a procedat la judecată.

Înalta Curte constată că această manieră a soluţionării cauzei, în condiţiile lipsei de procedură şi de apărare, generează o nulitate relativă a hotărârii, ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin rejudecare cu respectarea dublului grad de jurisdicţie.

În ce priveşte lipsa de procedură, se impunea citarea moştenitorilor contestatoarei chiar dacă aceasta nu avea calitatea de parte civilă, ci numai de parte interesată. Astfel, instanţa avea obligaţia de a evalua cererea contestatoarei D. în prezenţa moştenitorilor săi, citarea părţii, anterioară decesului, nefiind suficientă în raport cu situaţia succesorilor ce trebuiau încunoştiinţaţi despre limitele şi condiţiile participării la procedură, după o prealabilă citare.

În egală măsură, Înalta Curte constată încălcarea dreptului la apărare a părţilor, moştenitorii persoanei interesate fiind în imposibilitate de a valorifica dreptul la apărare, personal sau prin intermediul apărătorului ales, mai ales în ipoteza în care apărătorul autorului lor avea o cerere expresă de amânare a cauzei şi nu era prezent la judecată. Amintim că avocatul ales al contestatoarei a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitatea de a se prezenta din motive medicale, judecătorul fondului apreciind că cererea nu este dovedită şi mai mult, că asistenţa juridică nu este obligatorie.

În considerarea cererii cu care fusese învestită, instanţei îi revenea obligaţia legală de a analiza şi judeca solicitarea contestatoarei în condiţii de contradictorialitate, cu asigurarea prezenţei apărătorului ales şi citării moştenitorilor, acordând posibilitatea acestora de a-şi valorifica interesul legitim născut în urma decesului autorului.

Ca urmare, judecata s-a realizat cu lipsă de procedură şi lipsă de apărare faţă de această parte ori faţă de succesorii săi ce au posibilitatea să-şi însuşească şi să continue solicitările autorului pe latură civilă, ce urmează a fi citaţi în cauză conform art. 24, art. 25 şi art. 353 din C. proc. pen. Interpretarea sistematică şi în spiritul normei a acestor dispoziţii susţine necesitatea asigurării posibilităţii succesorilor de a interveni în procedură, în urma evaluării utilităţii demersului în raport cu interesul individual şi legitim.

Această manieră de judecată în fond, în lipsa citării părţii ori a succesorilor săi şi a apărătorului ce solicitase amânarea pentru motive serioase, generează nulitatea relativă a hotărârii, vătămarea gravă produsă putând fi înlăturată numai prin rejudecare. Amintim, în acest context, că moştenitoarea G. a depus contestaţie împotriva încheierii din 4.03.2022, şi-a ales un domiciliu pentru comunicarea actelor de procedură la avocatul său şi a solicitat, prin motivele de contestaţie, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În acest context, Înalta Curte aminteşte că un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în caracterul contradictoriu al procedurii. Contradictorialitatea reprezintă dreptul fiecărei părţi de a participa la prezentarea, argumentarea şi dovedirea pretenţiilor sau apărărilor sale, precum şi dreptul de a discuta şi combate susţinerile şi probele adversarului sau adversarilor săi. Contradictorialitatea constă în posibilitatea reală de a cunoaşte şi de a dezbate în faţa judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar şi tot ceea ce este prezentat de acesta cu titlu de probe, în vederea influenţării deciziei instanţei. (Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 542 din 14 iulie 2015 publicată în M. Of. nr. 707 din 21.09.2015).

Se mai reţine că evaluarea directă în calea de atac a celor evocate de parte şi însuşite de succesori ar nega dublul grad de jurisdicţie.

În aceste condiţii, lipsa procedurii de citare şi a apărării moştenitorilor părţii interesate dublate de necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicţie impun soluţia trimiterii cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Braşov.

În ceea ce priveşte contestaţia inculpatului A., interesul legitim şi personal susţinut de acesta este strâns legat de cel al persoanei decedate, în prezent al succesorilor acesteia, nu a fost evaluat de prima instanţă, aspecte ce justifică, de asemenea, admiterea contestaţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Deşi în prezent Dosarul nr. x/2018, se află în faza deliberării, având în vedere că verificarea măsurii asiguratorii s-a realizat în cadrul dosarului asociat, nu se impun a fi rezolvate alte chestiuni de ordin administrativ, inclusiv în privinţa decelării unui moment procesual pentru reluarea judecăţii în cererea pendinte.

Pe fondul cauzei, conform fişei dosarului nr. x/2018, Curtea de Apel Braşov a rămas în pronunţare, însă instanţa nu se poate considera dezinvestită astfel că păstrează competenţa funcţională şi materială în evaluarea cererilor formulate de cei doi petenţi privind măsurile asiguratorii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţiile formulate de contestatorii D. şi A. împotriva încheierii din data de 04 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, va desfiinţa încheierea contestată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţiile formulate de contestatorii D. şi A. împotriva încheierii din data de 04 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Desfiinţează încheierea contestată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor formulate rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2022.

GGC - ED