Constitutional unconstitutionality exceptions dismissed for lack of pertinence to the resolution of a criminal complaint against a dismissal order.

Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 februarie 2022, a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza disp. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de petentul A.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că petentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi art. 47 din C. proc. pen., deoarece nu identifică condiţiile de claritate, de principiu, de previzibilitate şi de predictibilitate. A mai precizat că este neconstituţional ca o instanţă inferioară în grad să controleze soluţia dată de un parchet de grad superior, întrucât instanţele care controlează soluţia trebuie să fie de un grad superior sau egal. S-a mai arătat că petentul a mai ridicat excepţiile de neconstituţionalitate a art. 341 alin. (8), art. 395 şi art. 475 din C. proc. pen., apreciind că sunt încălcate art. 1, 3, 11, 15, 16, 20, 21, 24 şi 148 din Constituţia României.

În continuare, Curtea de Apel Galaţi a mai arătat că pe rolul instanţei se află înregistrat Dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei din data de 26.04.2021 emisă în Dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. şi neglijenţă în serviciu, prev. de art. 298 din C. pen. (plângerea vizând judecători de la Tribunalul Galaţi şi prim-procurorul de la Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor), cauza fiind înregistrată iniţial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţia penală care, prin încheierea nr. 574 din data de 02.11.2021, a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Galaţi.

Curtea a mai reţinut că pentru sesizarea Curţii Constituţionale este necesară verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv dacă excepţia este ridicată de părţi, instanţă sau procuror, în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, dacă vizează o lege sau o ordonanţă ori dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, şi dacă instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat printr-o decizie anterioară prin care să constate neconstituţionalitatea prevederilor respective.

Curtea de apel a constatat că excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38, art. 47, art. 341 alin. (8), art. 395, art. 475 din C. proc. pen. au fost invocate de petentul A., care este parte în dosar, excepţiile privesc dispoziţii legale dintr-o lege în vigoare dar de care nu depinde soluţionarea în fond a cauzei.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că art. 38 din C. proc. pen. se referă la competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a curţii de apel, art. 47 din C. proc. pen. vizează modul de invocare a excepţiilor de necompetenţă, art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. prevede că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă, art. 395 din C. proc. pen. se referă la cazurile în care se poate relua cercetarea judecătorească sau a dezbaterilor, iar art. 475 din C. proc. pen. stabileşte obiectul şi condiţiile în care poate fi sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Prin urmare, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de lege pentru a se putea dispune sesizarea Curţii Constituţionale, respectiv cea ca dispoziţiile legale a căror constituţionalitate este contestată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Galaţi a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petent.

Împotriva încheierii din data de 18 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat recurs petentul A. la data de 19 februarie 2022.

Prin cererea formulată, petentul A. a susţinut, în esenţă, că declară recurs împotriva încheierii din data de 18 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, întrucât instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legii, încălcând norme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii. A mai susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind netemeinică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 martie 2022, în cauză fiind stabilit prim termen la data de 24 martie 2022.

Examinând recursul declarat de recurentul petent A. împotriva încheierii din data de 18 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de către petentul A., într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 38, art. 47, art. 341 alin. (8), art. 395, art. 475 din C. proc. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Excepţia de neconstituţionalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal.

Cerinţa relevanţei este expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanţa este situaţia în care o excepţie de neconstituţionalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, aşadar nu este pertinentă pentru soluţionarea litigiului.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa, în virtutea atributului de verificare a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, mai înainte de trimiterea spre judecare la Curtea Constituţională a excepţiei, trebuie să examineze pertinenţa acesteia. Analiza pertinenţei excepţiei nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional.

Totodată, condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în rezolvarea cauzei, nu trebuie analizată în abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci impune o analiză riguroasă.

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că legătura dintre prevederile legale a căror neconstituţionalitate se invocă şi modul de soluţionare a cauzei trebuie să fie evidentă şi de natură a produce consecinţe directe asupra soluţiei ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta deoarece instrumentul excepţiei a fost pus de legiuitor la îndemâna părţilor pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituţionalitate a acelor prevederi legale care au un rol hotărâtor asupra modului de soluţionare a cauzei, iar nu a oricărei dispoziţii legale ce poate fi incidentă în desfăşurarea unui proces penal.

Totodată, examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenţei unui interes procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, incidenţa acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanţei şi pertinenţei asupra soluţionării cauzei. Instanţa de judecată în faţa căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate nu are competenţa examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analizarea pertinenţei excepţiei, în sensul unei legături cu soluţionarea cauzei, în orice fază a procesului şi oricare ar fi obiectul acestuia, precum şi a îndeplinirii celorlalte cerinţe legale.

Înalta Curte constată că recurentul petent A. a criticat dispoziţiile art. 38 din C. proc. pen. care se referă la competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a curţii de apel, art. 47 din C. proc. pen., care vizează modul de invocare a excepţiilor de necompetenţă, dispoziţiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., potrivit cărora încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă, şi ale art. 395 din C. proc. pen., care se referă la cazurile în care se poate dispune reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, precum şi dispoziţiile art. 475 din C. proc. pen. care stabilesc obiectul şi condiţiile în care poate fi sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, iar nemulţumirea petentului vizează lipsa de claritate şi predictibilitate a dispoziţiilor legale antemenţionate.

Totodată, instanţa supremă constată că excepţia a fost invocată în cursul judecării, în faţa judecătorului de cameră preliminară, a plângerii formulate de petentul A., împotriva ordonanţei din data de 26.04.2021 emisă în dosarul cu nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

Instanţa supremă arată că scopul invocării excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicţiei constituţionale orice dispoziţie legală, ci de a împiedica pronunţarea unei soluţii întemeiată pe o dispoziţie neconstituţională.

Raportându-se la cele anterior expuse, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte, apreciază că textele prevăzute la art. 38, art. 47, art. 341 alin. (8), art. 395, art. 475 din C. proc. pen. nu au, în mod real, legătură cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul dispoziţiilor art. 341 din C. proc. pen., deoarece criticile aduse dispoziţiilor legale antemenţionate privesc competenţa materială şi funcţională a Curţii de Apel Galaţi în soluţionarea plângerilor formulate împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, competenţă ce a fost stabilită, în mod definitiv, prin încheierea nr. 574 din data de 02.11.2021 a Înaltei Curţi, care a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Galaţi.

Or, în condiţiile în care remediul procesual al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de petentul A. în concordanţă cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, cu aplicabilitate directă asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în cauză, instanţa supremă apreciază că, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, soluţia dispusă prin încheierea recurată fiind, în aceste limite, legală.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 38 şi art. 47 din C. proc. pen. cuprinse în încheierea penală din data de 18 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petent A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate ale art. 38 şi art. 47 din C. proc. pen. cuprinse în încheierea penală din data de 18 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 martie 2022.

GGC - ED