Jurisdictional conflict over criminal evidence legality: exclusive competence of criminal court for pre-trial procedural defects despite prior remand

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor, constată următoarele:

I. Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub număr de dosar nr. x/2021, petentul A. a solicitat instanţei declararea ca nelegale a interceptărilor efectuate de S.R.I. în baza mandatelor de siguranţă naţională; constatarea atingerilor aduse dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 parag. 1 din CEDO, art. 8 din CEDO, art. 26, art. 2 şi art. 28 din Constituţia României, ca urmare a punerii în executare a mandatelor de siguranţă naţionale; constatarea atingerilor aduse ca urmare a punerii în executare a mandatelor de siguranţă naţională cu consecinţa emiterii ordonanţei de efectuare în continuare a urmăririi penale şi a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale, respectiv efectuarea percheziţiei domiciliare a următoarelor drepturi: dreptul de a dispune de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării prev. de art. 6 parag. 3 lit. b) din CEDO şi art. 10 alin. (2) C. proc. pen., dreptul de a fi informat prev. de art. 6 alin. (3) lit. a) din Convenţie şi art. 10 alin. (3) C. proc. pen., dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 alin. (1) din Convenţie, art. 8 C. proc. pen. şi prezumţiei de nevinovăţie prev. de art. 6 alin. (2) din Convenţie, art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 4 C. proc. pen., dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales prev. de art. 6 alin. (3) lit. c) din Convenţie, art. 24 din Constituţie şi art. 10 alin. (5) şi (6) C. proc. pen., afectarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei, prev. de art. 8 din Convenţie, art. 26, art. 27 şi art. 28 din Constituţie; obligarea Statului Român la plata despăgubirilor pentru ingerinţa suferită.

II. Prin încheierea din 13 septembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia III-a civilă, apreciind că, primele două capete de cerere, referitoare la punerea în executare a mandatelor de siguranţă naţională de către Serviciul Român de Informaţii şi folosirea acestora în procesul penal şi, respectiv, la declararea interceptărilor efectuate de către S.R.I. în baza mandatelor de siguranţă naţională nr. x/26.10.2011, nr. x/27.02.2012 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru supravegherea tehnică a numitului A., folosite ulterior în procesul penal ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, întocmit de B.T. Sălaj al D.I.I.C.O.T. ca fiind nelegale, vizează legalitatea unor acte de procedură penală, a disjuns aceste două capete de cerere, cu formarea unui dosar separat, faţă de capătul 3 de cerere din acţiune, care s-a dispus să fie soluţionat de către instanţa civilă în cadrul dosarului iniţial nr. x/2021

III. Prin Sentinţa civilă nr. 1249 din 13 septembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale sub aspect procesual, invocată din oficiu. A declinat dosarul civil nr. x/2021, având ca obiect constatarea ca ilegale a măsurilor de punere în executare a mandatelor de siguranţă naţională şi respectiv declararea ca nelegale a interceptărilor efectuate de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională, către Curtea de Apel Cluj, dosarul civil urmând să fie conexat la dosarul penal nr. x/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj.

Pentru a dispune în acest sens, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi nr. cauzelor, secţii maritime şi fluviale.

Tribunalul a reţinut că, în cauză, primele două capete de cerere vizează anularea unor acte procedurale penale, efectuate în dosarul penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, constatând, astfel, că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a acestor două capete de cerere nu revine instanţei civile, ci exclusiv celei penale, respectiv Curţii de Apel Cluj, pe rolul căreia se găseşte dosarul penal în care s-au îndeplinite acte procesual penale, pretins nelegale.

Astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a apreciat că litigiul are caracter penal şi a dispus trimiterea dosarului Curţii de Apel Cluj, învestită cu soluţionarea dosarului penal nr. x/2017 - competentă în soluţionarea cererilor de constatare ca nelegale a actelor procesuale invocate de către reclamant.

IV. Prin încheierea nr. 211 din 17 noiembrie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021, în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (4) C. proc. pen. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea constatării întreruperii cursului justiţiei, fiind reţinut, în esenţă, că, această instanţă - Curtea de Apel Cluj s-a dezinvestit, având în vedere că dosarul penal nr. x/2017 a fost soluţionat în procedura de cameră preliminară prin încheierea penală nr. 5 din 26 noiembrie 2018 (definitivă prin încheierea nr. 164/14.03.2019 a ÎCCJ).

V. Prin încheierea nr. 638 din 07 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 s-a constatat că nu a fost întrerupt cursul justiţiei în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

A fost trimisă cauza Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în vederea soluţionării.

De această dată, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în data de 21 decembrie 2021, sub nr. de dosar nr. x/2021 şi repartizată judecătorului de cameră preliminară (rezoluţia din 22.12.2021, dosar Curte).

VI. Prin Sentinţa penală nr. 50 din 23 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a instanţei de a soluţiona cauza, invocată din oficiu.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi consecutiv, în baza dispoziţiilor art. 51 alin. (2) C. proc. pen., coroborate cu cele ale art. 136 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 2 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu soluţionarea acestuia.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a arătat că, deşi este, în principiu, real faptul că această constatare a neregularităţilor cu privire la modul de administrare a probelor în faza de urmărire penală şi sancţionarea lor procedurală intră în competenţa funcţională a instanţei penale în sens larg, respectiv în competenţa judecătorului de cameră preliminară sau, după caz, în funcţie de natura nulităţii, şi în competenţa instanţei penale învestite cu soluţionarea pe fond a acţiunii penale în ciclul ordinar al judecăţii (cazul nulităţilor absolute), nu se pot ignora căile procedurale puse la dispoziţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali pentru a putea invoca aceste neregularităţi.

În acest sens, a susţinut că, ceea ce este de esenţa cadrului procesual în care pot fi invocate neregularităţile modului de administrare a probelor şi de efectuare a actelor de urmărire penală este existenţa unei sesizări primare (prin rechizitoriu) a instanţei penale cu soluţionarea acţiunii penale, funcţiile judiciare în competenţa funcţională a cărora este deferită o astfel de analiză neputând fi exercitate prin învestire pe cale principală şi independent de analizarea legalităţii unei soluţii de trimitere sau de netrimitere în judecată date de procuror.

S-a arătat că, în prezenta cauză, deşi a fost iniţial sesizată instanţa penală cu rechizitoriul de trimitere în judecată a inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj a soluţionat cauza prin dispoziţia de restituire a cauzei la procuror în temeiul art. 346 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., încheierea penală nr. 5/26.11.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Cluj în dosarul penal nr. x/2017 rămânând definitivă prin respingerea contestaţiei prin încheierea nr. 164/14.03.2019 a completului de judecată de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin pronunţarea acestei soluţii, instanţa penală sesizată cu rechizitoriu s-a dezinvestit, în mod definitiv, de soluţionarea acţiunii penale, astfel încât, invocarea oricăror neregularităţi legate de modul de administrare a probelor sau a efectuării actelor de urmărire penală este făcută în afara cadrului procesual disciplinat de dispoziţiile C. proc. pen. şi nu mai poate face obiectul pronunţării instanţei sesizate în mod derivat, prin declinare de competenţă.

S-a mai subliniat despre cadrul configurat de dispoziţiile C. proc. civ. că permite pronunţarea instanţei civile în temeiul dispoziţiilor art. 124 C. proc. civ., în baza cărora operează prorogarea legală de competenţă a instanţei civile cu privire la soluţionarea chestiunilor prealabile, fiind exceptate de la operarea prorogării legale de competenţă doar chestiunile prejudiciale, care potrivit legii sunt date în mod expres în competenţa exclusivă a altei instanţe.

Or, soluţionarea neregularităţilor legate de administrarea probelor şi de efectuarea actelor de urmărire penală pot face obiectul pronunţării instanţei penale numai în cadrul procesual disciplinat în mod detaliat de C. proc. pen., iar nu în urma sesizării pe cale principală şi în afara învestirii cu soluţionarea pe fond a unei acţiuni penale (în exercitarea funcţiei de judecată, prev. de art. 3 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.) sau, după caz, cu verificarea legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată (în exercitarea funcţiei de cameră preliminară, prev. de art. 3 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.). În acest sens, s-a arătat că, dispoziţiile art. 3 C. proc. pen. reglementează în mod exhaustiv funcţiile judiciare care se exercită în procesul penal, soluţionarea oricăror alte incidente care nu se grefează pe exercitarea acestor funcţii judiciare urmând a reveni instanţei de drept comun, respectiv a instanţei civile, în temeiul prevederilor art. 124 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că este fondată excepţia de necompetenţă materială şi funcţională a instanţei penale, invocată din oficiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 aprilie 2022, fiind fixat termen pentru soluţionare la data de 13 aprilie 2022.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă în instanţă, numitul A. a solicitat, într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti împotriva statului român, constatarea nelegalităţii probelor folosite în procesul penal ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - B.T. Sălaj, şi anume a interceptărilor efectuate de către S.R.I. în baza mandatelor de siguranţă naţională nr. x/26.10.2011 şi nr. x/27.02.2012 emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru supravegherea tehnică a acestuia, folosite în procesul penal ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, întocmit de B.T. Sălaj al D.I.I.C.O.T.

În ceea ce priveşte cauza penală nr. 67/D/P/2015 al D.I.I.C.O.T. - B.T. Sălaj, Înalta Curte constată că aceasta a fost înregistrată sub nr. de dosar penal nr. x/2017, pe rolul Curţii de apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Acest dosar penal a fost soluţionat în procedura de cameră preliminară prin încheierea penală nr. 5 din 26 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/2017, prin care s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi după calitatea persoanei a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Sălaj.

A fost constatată nulitatea absolută a rechizitoriului din 20 decembrie 2017 emis în Dosarul nr. x/2015, a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, a probelor şi a mijloacelor de probă întocmite, dispuse şi autorizate de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Sălaj.

S-a dispus excluderea şi eliminarea de la dosar a tuturor probelor şi mijloacelor de probă şi, totodată, restituirea cauzei la procuror.

Încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriul a rămas definitivă prin încheierea nr. 164 din data de 14.03.2019 pronunţată de Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul ÎCCJ, secţia penală, prin care, au fost respinse, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SIIJ şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj.

Înalta Curte reţine că soluţionarea nelegalităţilor privind administrarea probelor în cursul urmăririi penale şi, eventual, sancţionarea acestora potrivit dispoziţiilor art. 281 - 282 C. proc. pen., intră în competenţa funcţională a instanţei penale, respectiv a judecătorului de cameră preliminară.

În această categorie se încadrează şi chestiunile evocate de numitul A. vizând constatarea ca ilegale a măsurilor de punere în executare a mandatelor de siguranţă naţională şi, respectiv, declararea ca nelegale a interceptărilor efectuate de SRI în baza mandatelor de siguranţă naţională.

De altfel, problema cadrului procesual în care poate fi soluţionată cererea numitului A. a fost tranşată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală prin încheierea nr. 638 din 07 decembrie 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2021, prin care s-a constatat că nu a fost întrerupt cursul justiţiei în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi, ca urmare, a fost trimisă cauza la această instanţă în vederea soluţionării.

Astfel, în considerentele acestei încheieri, instanţa supremă a arătat: împrejurarea că mai multe instanţe au pronunţat hotărâri privind cereri care au legătură cu prezenta cauză, nu determină o întrerupere a cursului justiţiei din perspectiva art. 40 alin. (4) C. proc. pen. Aşadar, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, urmează să soluţioneze cauza, luând în considerare parcursul procesual al cererilor formulate şi dispoziţiile legale incidente în raport de acesta.

Totuşi, ulterior hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi trimiterii cauzei la Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, aceasta a constatat conflictul negativ de competenţă, considerând că, urmare restituirii cauzei la parchet, instanţa penală sesizată cu rechizitoriu s-a dezinvestit, în mod definitiv, de soluţionarea acţiunii penale, astfel încât, invocarea oricăror neregularităţi legate de modul de administrare a probelor sau a efectuării actelor de urmărire penală este făcută în afara cadrului procesual disciplinat de dispoziţiile C. proc. pen. şi nu mai poate face obiectul pronunţării instanţei sesizate în mod derivat, prin declinare de competenţă. Or, în esenţă, această chestiune a fost deja susţinută şi rezolvată la momentul la care s-a invocat întreruperea cursului justiţiei. Dezinvestirea de dosarul penal nr. x/2017, care a fost soluţionat în procedura de cameră preliminară prin încheierea penală nr. 5 din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, (definitivă prin încheierea nr. 164/14.03.2019 a ÎCCJ, secţia penală), nu generează inadmisibilitatea şi imposibilitatea obiectivă de sesizare şi de soluţionare cu o chestiune în competenţa funcţională a acestei instanţe şi în legătură cu dosarul iniţial, chiar dacă în acel dosar există o soluţie definitivă în procedura camerei preliminare.

Pentru considerentele expuse, văzând dispoziţiile art. 51 C. proc. pen. şi încheierea nr. 638 din 07 decembrie 2021 pronunţată de ÎCCJ, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte va trimite cauza Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, spre competentă soluţionare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2022.

GGC - ED