Tardiness of execution appeal: Life sentence adaptation denied due to missed statutory deadline

Deliberând asupra contestaţiei declarate, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 160/F din data de 11 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnatul A.,deţinut în Penitenciarul Arad) împotriva Sentinţei penale nr. 48/F/14.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. x/2019).

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în esenţă că, în speţa de faţă, contestatorul-condamnat a invocat prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că ar exista o nelămurire cu privire la pedeapsa recunoscută şi adaptată prin Sentinţa penală nr. 48/F/14.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi.

În concret, contestatorul a arătat că, în opinia sa, în mod greşit s-a dispus prin hotărârea menţionată ca pe teritoriul României, după transferarea sa, să execute aceeaşi pedeapsă pentru care a fost condamnat de Curtea de Apel cu Juraţi din Roma, respectiv pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru comiterea infracţiunilor de omor, tâlhărie şi violare de domiciliu, în condiţiile în care o altă persoană condamnată în străinătate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru comiterea unor fapte similare, după transferarea acesteia în România execută doar pedeapsa de 20 de ani închisoare.

Curtea de Apel a constatat că prin această solicitare se încearcă repunerea în discuţie a aspectelor de fond ce au fost analizate în procedura recunoaşterii, adică legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea şi se încearcă în final, modificarea hotărârii rămase definitivă şi pusă în executare. Or, pe calea contestaţiei la executare, acest lucru nu este posibil.

De altfel, examinând sumar hotărârea împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie, prima instanţă a constatat că acesta a fost condamnat de către autorităţile italiene la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea în concurs a infracţiunii de omor (prev. de art. 110, 575, 576 alin. (1) n.4, 61 n. 2 şi 4, 112 alin. (1) n.1 C. pen. italian), având corespondent în art. 188 - 189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (omor calificat), şi furt săvârşit cu violenţă sau cu ajutorul armelor sau însoţit de ameninţarea cu violenţa sau cu uzul de arme asupra persoanei (prev. de art. 110, 628 alin. (1) şi (3), 112 alin. (11) C. pen. italian), având corespondent în art. 233 - 234 alin. (1) lit. f) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român (tâlhărie calificată).

În speţa de faţă, Curtea a apreciat că în privinţa pedepsei principale nu sunt incidente dispoziţiile vizând adaptarea pedepsei, dat fiind faptul că pedeapsa aplicată de către autorităţile italiene (detenţiunea pe viaţă) corespundea ca natură şi durată cu pedeapsa prevăzută de legea română, nefiind necesară adaptarea acesteia.

Astfel, infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 188 - 189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Aşadar, contrar susţinerilor contestatorului, s-a observat că acesta nu se află într-o situaţie similară cu cea expusă în apărarea sa, întrucât s-a constatat că infracţiunea pentru care a fost condamnat de autorităţile italiene are corespondent în legislaţia română în infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 188 - 189 alin. (1) lit. d), h) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. român, care permite aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, şi nu în infracţiunea de omor, prev. de art. 188 C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi şi care ar fi putut atrage adaptarea pedepsei la maximul prevăzut de legea română, acela de 20 de ani închisoare.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat contestaţie, la data de 28.01.2022, contestatorul A., pentru motivele expuse în scris în cererea aflată la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 09.03.2022, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii formulării prezentei contestaţii, procurorul solicitând respingerea, ca tardivă, a contestaţiei formulate, iar contestatorul arătând, în final, că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei.

Examinând contestaţia declarată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.

Analizând contestaţia declarată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului legal (care, potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., este de 3 zile de la comunicarea hotărârii), având în vedere că sentinţa penală atacată i-a fost comunicată contestatorului la data de 24.11.2021 (după cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul Curţii de Apel Galaţi), iar acesta a declarat contestaţia la data de 28.01.2022, adică la peste două luni de la data comunicării acestei sentinţe.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din data de 11 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din data de 11 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 martie 2022.

GGC - ED